Afecțiunea cunoscută până acum sub numele de sindromul ovarelor polichistice se va numi, începând din mai 2026, sindrom ovarian poliendocrin și metabolic, prescurtat PMOS, după acronimul englezesc. Decizia a fost publicată pe 12 mai în revista The Lancet și anunțată la Congresul European de Endocrinologie de la Praga, după 14 ani de discuții între medici, cercetători și paciente din 56 de organizații internaționale. Vechea denumire, susțin autorii, descria greșit boala și întârzia diagnosticul.
Sindromul afectează una din opt femei la nivel mondial, adică peste 170 de milioane de paciente, iar până la 70% dintre ele rămân nediagnosticate, potrivit articolului din The Lancet. Schimbarea denumirii urmează să fie integrată treptat în ghidurile medicale și, în final, în Clasificarea Internațională a Bolilor, folosită de 195 de țări.
Citește șiSindromul ovarelor polichistice poate provoca infertilitate și diabetVechea denumire includea un singur organ, deși boala afectează mai multe sisteme
Vechea denumire începea, în limba engleză, chiar de la cuvântul „polichistic”. În realitate, medicii nu vedeau la ecografie chisturi, ci foliculi ovarieni care se opriseră din creștere și conțineau ovule imature. Această confuzie a alimentat, zeci de ani, ideea că pacientele au chisturi care se sparg sau care ar trebui operate.
„Multe femei și chiar profesioniști cred că ovarul afectat conține chisturi mari, care s-ar putea sparge sau ar avea nevoie de tratament chirurgical, în timp ce adevărul este că ovarul este plin și bogat și are o rezervă mare de foliculi mici, nedezvoltați, cu ovule”, a explicat dr. Terhi Piltonen, medic ginecolog la Spitalul Universitar din Oulu, Finlanda, și una dintre coordonatoarele procesului internațional.
În plus, unele paciente cu acest sindrom nici măcar nu prezintă ovulele imature la examenul ecografic. Diagnosticul, în forma actuală, se pune pe baza a două criterii din trei: cicluri menstruale neregulate sau absente, niveluri ridicate de hormoni androgeni și aspectul ovarian la ecografie. Cu alte cuvinte, o femeie poate avea boala fără ca ovarele să arate diferit.
A doua problemă a vechii denumiri este că reducea totul la ovare. În realitate, sindromul afectează echilibrul hormonal pe mai multe planuri, metabolismul, pielea, greutatea, sănătatea mintală și, abia după aceea, fertilitatea. Aproximativ 85% dintre paciente au rezistență la insulină, iar riscul de a dezvolta diabet de tip 2, obezitate sau ficat gras este mai mare decât în rândul populației generale. Multe femei află de aceste complicații abia când apar, pentru că medicii nu le-au investigat la timp.
Piltonen spune că această perspectivă limitată a făcut ca multe simptome să fie trecute cu vederea: „Atenția fixată pe ovare a făcut rău. Multe femei au fost ignorate când au vorbit despre problemele de greutate, despre alte tulburări metabolice, despre suferința psihică sau despre manifestările de la nivelul pielii”.
Cum a apărut numele greșit și de ce s-a păstrat atât de mult timp
Afecțiunea a fost, prima dată, descoperită în 1935, când doi chirurgi din Chicago, Irving Stein și Michael Leventhal, încercau să înțeleagă cauzele infertilității feminine. În timpul operațiilor, au observat că ovarele unora dintre pacientele lor erau mărite și conțineau numeroase formațiuni mici, asemănătoare unor chisturi. După îndepărtarea acestor formațiuni, ciclurile menstruale au revenit la unele paciente, iar câteva au reușit să aibă copii. Pentru acea perioadă, descoperirea părea spectaculoasă. Hormonii sexuali, estrogenul și progesteronul, fuseseră identificați abia cu câțiva ani înainte, iar mecanismele ovulației erau încă neclare.
În 1958, Stein a publicat un articol în care a numit afecțiunea sindromul Stein-Leventhal și a susținut că poate fi vindecată prin operație. Mai târziu, denumirea a fost înlocuită cu cea de sindrom al ovarelor polichistice. Între timp, cercetările au stabilit că așa-zisele chisturi erau, de fapt, foliculi ovarieni opriți din dezvoltare, și că rareori este nevoie de intervenție chirurgicală.
Cu toate că dovezile s-au acumulat, denumirea s-a păstrat, iar odată cu ea și ideea că boala se limitează la ovare. În 2023, endocrinologul Blazej Meczekalski, de la Universitatea din Poznan, scria într-un editorial că termenul de sindrom al ovarelor polichistice este „înșelător, confuz și proiectează, în general, o imagine negativă asupra pacientelor”. Meczekalski observa că, până la sfârșitul anilor 1970, cercetările s-au concentrat aproape exclusiv pe partea hormonală a bolii, iar din 1980, atenția s-a mutat treptat spre componenta metabolică, în special spre rolul insulinei.
Durerea sânilor la ovulație, îngrijorătoare sau nu?
Citește articolulCe înseamnă, de fapt, noua denumire
Denumirea aleasă acum – sindrom ovarian poliendocrin și metabolic – include trei componente, fiecare cu o justificare clinică.
Termenul poliendocrin se referă la faptul că există mai mulți hormoni afectați printre care insulina, androgenii și hormonii produși de creier care reglează ciclul menstrual. Cuvântul metabolic aduce în prim-plan rezistența la insulină și riscul mai mare de diabet de tip 2, boli cardiovasculare și obezitate. Iar termenul „ovarian“ a fost păstrat pentru că disfuncția ovariană, ovulația neregulată și problemele de fertilitate rămân trăsături care definesc boala, după cum precizează Societatea internațională de Endocrinologie, una dintre organizațiile implicate în proces.
Pentru a schimba denumirea, cercetătorii au strâns peste 22.000 de răspunsuri la chestionare, de la paciente și medici din toate regiunile lumii, au organizat workshopuri internaționale și au folosit o metodă de consens cunoscută sub numele de Delphi modificat. În februarie 2026 s-a ajuns la acord asupra noii denumiri, iar în următorii trei ani vechiul și noul termen vor fi folosite în paralel, pentru a permite tranziția în literatura medicală, în ghidurile clinice și în educația medicală.
Helena Teede, profesoară la Universitatea Monash din Australia și endocrinolog care a coordonat întregul proces, a precizat că obiectivul îl reprezintă găsirea unor tratamente care vizează cauzele metabolice ale bolii, mai exact rezistența la insulină, despre care se știe că împiedică ovulația spontană și sarcina.
„Pentru noi, cele care trăim cu această afecțiune, diagnosticul a venit adesea după multe insistențe. Iar după diagnostic, informațiile greșite sunt încă peste tot”, a spus Lorna Berry, pacientă britanică implicată în campanie.
Ce se schimbă concret pentru paciente
Consecința imediată a noii denumiri ar urma să fie o evaluare medicală mai complexă. Dacă partea metabolică apare chiar în numele bolii, medicii ar putea verifica mai devreme rezistența la insulină, glicemia, colesterolul și funcția hepatică. În prezent, deși aproape 85% dintre paciente au rezistență la insulină, multe află abia la 35 sau 40 de ani că au dezvoltat și diabet.
Ce simptome dă colesterolul mărit și măsurile pe care le poți lua ca să-l reduci
Citește articolulSchimbarea ar putea influența și tratamentele folosite deja, dar prescrise încă fără indicație oficială pentru această afecțiune. Metforminul, un medicament pentru diabetul de tip 2, este administrat de peste 20 de ani unor paciente cu PMOS, după ce un studiu publicat în 2000 a arătat că poate reduce nivelul insulinei și al testosteronului din sânge.
În multe țări, inclusiv în SUA, este prescris însă „off-label”, adică în afara indicației aprobate. Din acest motiv, asigurările nu îl decontează întotdeauna. O denumire care include componenta metabolică ar putea schimba, în timp, această încadrare.
Cauza bolii rămâne, deocamdată, necunoscută, iar tratamentul este individualizat. Medicii combină opțiuni hormonale, metabolice și, mai rar, chirurgicale, în funcție de simptomele dominante. Tot mai multe dovezi indică însă că sindromul ar putea debuta în creier, acolo unde sunt reglate semnalele hormonale care influențează ciclul menstrual și ovulația.
În următorii trei ani, organizațiile care au susținut schimbarea vor încerca să introducă noua terminologie în practica medicală, în ghiduri și în comunicarea publică. Pasul decisiv va fi actualizarea Clasificării Internaționale a Bolilor a OMS. Abia atunci noul nume va fi recunoscut oficial la nivel instituțional, iar vechea denumire, folosită aproape 70 de ani, va începe să iasă din uz.