Jeremy Clarkson, în vârstă de 66 de ani, jurnalist și realizator TV britanic cunoscut pentru Top Gear, a anunțat că a fost diagnosticat cu cancer de prostată agresiv, dar că l-a depistat devreme. Anunțul său readuce în prim-plan cea mai frecventă formă de cancer la bărbații din Europa și importanța diagnosticării timpurii.
Cancerul de prostată poate evolua ani întregi fără durere, fără sânge în urină, fără semne care să trimită rapid un bărbat la medic. Tocmai de aceea, momentul în care este descoperit contează enorm.
„Acum câteva săptămâni mi-am făcut o biopsie, iar rezultatul e cancer, e agresiv, dar e foarte la început. Prostata, 10% din ea e moartă, cei 10% unde e cancerul”, le-a spus prezentatorul colegilor săi de filmare în cadrul unor episoade filmate anul trecut și difuzate pe post în iunie 2026. A precizat că știe de diagnostic din mai 2025 și că i-a fost îndepărtată o porțiune din prostată.
Alte figuri publice din UK i-au îndemnat pe bărbați să-și facă testul PSA, antigenul specific prostatic, o analiză de sânge simplă care poate semnala boala înainte de orice simptom.
Citește șiHIFU, tratament modern pentru cancerul de prostată. Medic: „Țesutul sănătos rămâne nevătămat“„Aproximativ 1 din 7 bărbați cu vârsta de peste 65 de ani va face boala”
Cancerul de prostată este tumora malignă cel mai des întâlnită la bărbații din Uniunea Europeană, unde reprezintă aproximativ 23% din cazurile noi de cancer masculin, conform Profilului de țară privind cancerul în România 2025, realizat de OECD și Comisia Europeană. În România, proporția este de circa 20%.
Dr. Cristian Iatagan, medic primar urolog, a explicat într-un interviu pentru SmartLiving.ro că „aproximativ 1 din 7 bărbați cu vârsta de peste 65 de ani va face boala”.
Pe lângă vârstă, factorii de risc includ istoricul familial, originea afro-americană și obezitatea asociată unei diete bogate în carne. Boala apare rareori înainte de 45 de ani, dar la pacienții tineri este, de regulă, mai agresivă.
„Apariția semnelor înseamnă de obicei o boală avansată”, a atras atenția medicul urolog. Când simptomele apar, ele sunt nespecifice și se suprapun peste cele ale adenomului de prostată sau ale infecțiilor:
- urinare frecventă,
- jet urinar slab sau întrerupt,
- sânge în urină ori în spermă,
- disfuncție erectilă.
Investigații necesare
Pentru depistarea precoce, decizia de a face testul PSA trebuie discutată cu medicul, în funcție de vârstă și de profilul individual de risc. În general, evaluarea poate fi începută de la 50 de ani la bărbații fără factori de risc importanți, mai devreme în cazul celor cu rude apropiate diagnosticate cu cancer de prostată, cu ascendență africană sau cu mutații genetice precum BRCA2.
Testul PSA măsoară nivelul antigenului specific prostatic în sânge. O valoare crescută nu înseamnă diagnostic de cancer: poate apărea și în adenomul de prostată, prostatită sau infecții urinare. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu vârsta, simptomele, examenul clinic și celelalte investigații recomandate de urolog.
În ceea ce privește o altă investigație necesară, tușeul rectal, acesta ajută medicul să aprecieze dimensiunea, forma și consistența glandei. Dacă suspiciunea persistă, urmează imagistica, iar dr. Iatagan a subliniat că „RMN-ul multiparametric de prostată are cea mai mare sensibilitate și specificitate” pentru evidențierea tumorilor.
Niciuna dintre aceste analize nu confirmă 100% boala. Diagnosticul de certitudine îl oferă doar puncția-biopsie, de preferință cu fuziune RMN-ecografie, o tehnică prin care imaginile de rezonanță se suprapun peste cele ecografice în timp real, astfel încât acul să țintească exact zona suspectă. Gradul de agresivitate se stabilește apoi după scorul Gleason, care arată cât de mult diferă celulele tumorale de cele normale. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât tumora are potențial mai agresiv.
Pentru estimarea prognosticului și alegerea tratamentului, medicii folosesc mai multe informații: extinderea tumorii, PSA-ul, scorul Gleason/ISUP și prezența sau absența metastazelor. În statistici, boala este adesea grupată simplificat în forme localizate, regionale și la distanță, potrivit Cleveland Clinic:
- localizată, când rămâne în prostată;
- regională, când cuprinde ganglionii din apropiere;
- la distanță, când a ajuns în oase sau în alte organe.
Opțiunile de tratament în 2026, pe stadii
Tratamentul se individualizează în funcție de vârstă, bolile asociate, agresivitatea tumorii, nivelul PSA și opțiunea informată a pacientului. Un prognostic bun îl au cancerele cu risc redus, descoperite devreme. Aici, o variantă tot mai folosită este supravegherea activă. Asta înseamnă că în loc de operație imediată, pacientul rămâne sub monitorizare atentă, cu teste PSA, imagistică și biopsii repetate, iar tratamentul începe doar dacă boala dă semne că progresează. Abordarea evită efectele adverse ale intervenției la bărbații ale căror tumori nu provoacă simptome neplăcute care scad calitatea vieții.
Pentru cancerele localizate sau regionale care necesită tratament curativ, opțiunile principale rămân chirurgia și radioterapia. Prostatectomia radicală îndepărtează prostata, veziculele seminale și ganglionii regionali, fie clasic, fie minim invaziv. Dr. Iatagan a menționat că operația robotică este considerată „standardul de aur”, întrucât oferă rezultate oncologice cel puțin la fel de bune ca metodele clasice, dar cu rezultate funcționale superioare în privința continenței urinare și a păstrării erecției, plus o recuperare mai rapidă și cu un necesar de transfuzie raportat sub 1% în experiența centrului respectiv.
Alternativa este radioterapia, externă sau prin brahiterapie, ultima presupunând implantarea unor surse radioactive direct în prostată, care distrug tumora cu efect limitat asupra țesutului sănătos din jur.
Medic urolog: „Orice pacient care are cancer de prostată localizat poate fi tratat și vindecat”
Citește articolulSoluții pentru cancerul de prostată metastatic
Lucrurile se complică dacă boala se extinde. În cazul cancerului metastatic hormono-sensibil, baza tratamentului este privarea androgenică, terapie care blochează testosteronul, hormonul de care tumora are nevoie pentru a crește. Studiile mari STAMPEDE și LATITUDE au arătat că adăugarea abirateronei la terapia de deprivare androgenică poate reduce semnificativ riscul de deces la pacienții selectați cu cancer de prostată metastatic hormono-sensibil.
La pacienții ajunși la stadiul rezistent la castrare, când boala progresează în ciuda blocării hormonale, intervin chimioterapia, alte linii de ARPI, imunoterapia în cazurile selectate și două categorii de tratamente inovatoare.
Ce terapii inovatoare au apărut recent
Una dintre terapiile care au schimbat prognosticul formelor avansate este radioligandul PSMA cu lutețiu-177. Acesta nu funcționează ca o chimioterapie clasică. Medicamentul identifică celulele care exprimă PSMA, o proteină prezentă în cantitate mare pe suprafața multor celule de cancer prostatic, apoi le livrează o doză de radiație prin izotopul lutețiu-177.
Tratamentul se numește lutetium Lu 177 vipivotide tetraxetan și este comercializat sub denumirea de Pluvicto. Potrivit Agenției Europene a Medicamentului, este autorizat în Uniunea Europeană pentru adulți cu cancer de prostată metastatic, progresiv, rezistent la castrare și PSMA-pozitiv, după tratament cu inhibitori ai receptorului androgenic și chimioterapie din clasa taxanilor. Înainte de administrare, pacientul face PET-CT cu PSMA, ca medicii să vadă dacă tumorile au suficientă țintă pentru acest tratament. Schema folosită este o perfuzie la șase săptămâni, până la șase doze.
La pacienții cu boală metastatică rezistentă la castrare, 177Lu-PSMA-617 a prelungit supraviețuirea și a întârziat progresia bolii față de tratamentul standard.
Testarea genetică a tumorii
În formele metastatice, testarea moleculară a tumorii poate orienta alegerea tratamentului, mai ales când boala continuă să avanseze după terapiile hormonale moderne. Analiza caută modificări în genele care participă la repararea ADN-ului, în special BRCA1 și BRCA2, cunoscute mai ales din cancerul mamar și ovarian, dar importante și în cancerul de prostată avansat.
Când aceste gene sunt alterate, tumora poate răspunde la inhibitori PARP, o clasă de medicamente din care face parte olaparib. În studiul PROfound, olaparib a întârziat progresia bolii la bărbații cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare și modificări ale genelor de reparare a ADN-ului, după ce cancerul progresase în urma tratamentului cu abirateronă sau enzalutamidă.
Explicația ține de felul în care celulele tumorale își repară leziunile ADN. Dacă acest sistem este deja afectat prin mutații precum BRCA1 sau BRCA2, blocarea PARP închide o altă cale de reparare. Celula canceroasă acumulează leziuni pe care nu le mai poate corecta, iar creșterea tumorii poate fi încetinită.
Aproximativ 15-20% dintre pacienții cu cancer de prostată metastatic au astfel de mutații, potrivit unei analize publicate în Journal of Clinical Oncology, motiv pentru care testarea genetică decide cine poate beneficia de această terapie.
La ce tratamente au acces pacienții din România
O bună parte dintre aceste opțiuni se găsesc deja în România. Investigația PET-CT cu PSMA, folosită pentru stadializarea precisă și pentru selecția pacienților care pot primi terapia cu radioligand, a fost introdusă la noi în țară. Chirurgia robotică pentru prostatectomie radicală se practică în mai multe centre, iar testarea moleculară a tumorii este decontată integral prin Subprogramul Național de Testare Genetică al CNAS, atât pentru pacienții asigurați, cât și pentru cei neasigurați, conform Legii 293/2022. Tot gratuit, prin Programul Național de Oncologie, se eliberează și Olaparib pentru pacienții eligibili cu mutații relevante, un medicament care altfel ar costa 5.000-7.000 de euro pe lună.
Pe partea de depistare precoce, România a lansat în februarie 2026 primul său program-pilot de screening pentru cancerul de prostată, denumit MARIN, coordonat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București împreună cu Institutul Național de Sănătate Publică și o rețea de spitale regionale. Potrivit anunțului oficial al INSP, proiectul se desfășoară până în iulie 2029, vizează testarea gratuită a peste 23.000 de bărbați cu vârste între 50 și 70 de ani, în special din comunități defavorizate, și prevede crearea unui registru național de screening. Bugetul depășește 46 de milioane de lei, finanțat în mare parte din fonduri europene prin Programul Sănătate.
Ce șanse de supraviețuire există, în funcție de stadiu
Stadiul în care este descoperit cancerul de prostată rămâne una dintre cele mai importante informații pentru prognostic. Datele SEER din Statele Unite arată că supraviețuirea relativă la cinci ani este de aproape 100% pentru boala localizată și regională, dar scade la aproximativ 40% atunci când tumora are metastaze la distanță. Cifra pentru supraviețuirea în cazul formei localizate este ridicată mai ales pentru că peste 80% dintre cazuri sunt diagnosticate înainte ca boala să se răspândească la distanță.
Aceste cifre nu pot anticipa evoluția unui anumit pacient. Prognosticul individual depinde de agresivitatea tumorii, răspunsul la tratament, starea generală de sănătate și opțiunile terapeutice disponibile.
În formele metastatice, prognosticul rămâne mult mai rezervat, dar datele recente arată o îmbunătățire. Aceeași analiză arată că supraviețuirea la doi ani pentru boala răspândită la distanță a crescut de la 55% la mijlocul anilor 2000 la 66% în 2019-2020. O analiză prezentată la ESMO 2025, care a inclus peste 42.000 de pacienți, a raportat o creștere a supraviețuirii relative la cinci ani în cancerul de prostată metastatic de la 29% în 2010 la 43% în 2021.
Boala avansată rămâne dificil de tratat, însă noile combinații hormonale, chimioterapia folosită mai devreme și terapiile țintite au început să schimbe în bine rezultatele pentru o parte dintre pacienți.
