Ana, o liceană de 18 ani din București, a fost diagnosticată cu scolioză în plină pandemie. Își amintește că, atunci când avea 13 ani, s-a uitat cu atenție în oglindă și a observat că are umerii asimetrici. Nu le-a zis de la început părinților, de teamă să nu fie nevoită să meargă la spital.
Abia atunci când și-a reluat orele de echitație, profesoara a observat că postura Anei afectează și direcția de mers a calului. Le-a spus părinților. Și de aici, a început un lung șir de vizite la medic, până ce a fost pus diagnosticul. Avea scolioză cu un unghi Cobb de 36 de grade, o formă moderată, dar cu risc de agravare în adolescență. A încercat, în primă fază, fizioterapie și kinetoterapie, dar niciuna dintre aceste terapii nu a dat vreun rezultat. Dimpotrivă, lucrurile se înrăutățeau.
Ana a fost nevoită să poarte un corset special pentru a-și îndrepta coloana. Își amintește că acea perioadă a fost una foarte dificilă pentru ea. „Copiii erau răutăcioși cu mine. Iarna reușeam să-l ascund pe sub haine, dar vara nu aveam cum. Îl purtam chiar și noaptea, somnul meu nu mai era profund, devenise chinuitor”, a povestit tânăra.
Părinții săi au căutat soluții atât în sistemul public, cât și în cel privat. La un moment dat, Ana a ajuns la Spitalul Monza, unde a fost consultată de medicul Alexandru Thiery, ortoped pediatru. La scurt timp după, a fost operată cu ajutorul unui robot de ultimă generație, Mazor, achiziționat de unitatea sanitară în 2021. Acum duce o viață normală, face din nou sport și nu mai are dureri. „Mă bucur că am luat această decizie”, subliniază tânăra.
„Apare în cea mai frumoasă perioadă a vieții“
„Scolioza este o boală ticăloasă”, spune medicul Alexandru Thiery, ortoped pediatru în cadrul Spitalului Monza. „Apare în cea mai frumoasă perioadă a vieții, în adolescență. Această deformare este privită ca o povară”, completează medicul.
În ceea ce privește depistarea scoliozei, luna septembrie este și cea mai aglomerată în cabinet, spune chirurgul. Asta pentru că cei mai mulți părinți observă deformarea coloanei copiilor lor vara, la mare.
În atenția medicului Thiery ajung scolioze de toate felurile: de la forme ușoare la forme severe. Evident, și durata intervențiilor pe care le face variază. În funcție de complexitatea unui caz, echipa, întotdeauna multidisciplinară, poate petrece între șapte și 19 ore în sala de operație. Nelipsit de la fiecare intervenție chirurgicală care folosește tehnologia robotică este un inginer biomedical, cel care-l poate repara pe robotul Mazor pe loc în caz că apare vreo problemă de funcționare.
„De când avem robotul reușim să îndreptăm mai bine coloana“
„Am stabilit de la bun început că, indiferent de cât de dificilă este acea scolioză – că pot fi mai simple sau severe -, voi opera cu robotul fiecare caz. Mi s-a părut esențial să dau fiecărui pacient aceeași șansă la acuratețe și la calitate maximă din punct de vedere medical”, a explicat dr. Alexandru Thiery.
„Nu doar scoliozele ne-au făcut să înțelegem cât de performantă poate fi această tehnologie robotică. Am început să facem reconstrucții vertebrale complexe, în sechele de tuberculoză spre exemplu, unde, din cauza deformării extrem de severe, este foarte greu să stabilești traiectoria perfectă pentru șuruburi”, a completat ortopedul.
Concret, cu ajutorul robotului, un șurub poate fi introdus în doar câteva minute, față de varianta clasică în care montarea unuia singur poate dura chiar și jumătate de oră. Un alt avantaj este faptul că aceste traiectorii pentru șuruburi pot fi planificate înainte de operație, în format 3D, iar în timpul intervenției, Mazor execută cu mare acuratețe ceea ce a fost deja plănuit.
„Partea de plasare a șuruburilor este cea mai stresantă parte a operației. După ce pui 30 de șuruburi în spinare, ești stors. De când avem robotul, reușim să îndreptăm mai bine coloana. Robotul a soluționat o problemă care poate să pară minoră, dar care este foarte importantă”, a explicat ortopedul pediatru.
Prima intervenție cu ajutorul robotului Mazor a fost realizată de Alexandru Thiery pe 11 mai 2021. A fost, atunci, o premieră pentru sistemul privat românesc. În 5 ani, medicul a rezolvat 322 de cazuri complexe de chirurgie spinală, multe dintre ele fiind scolioze severe.
„Duc o viață normală și nu mai am durerile de spate pe care le aveam înainte”
Daniel Savu, încă licean, a fost și el unul dintre acești pacienți. Spre deosebire de Ana, tânăra de 18 ani care a purtat corset și a făcut diverse terapii înainte de a accepta să se opereze, Daniel a descoperit scolioza într-un stadiu avansat. Nu mai avea altă opțiune în afară de intervenția chirurgicală. Deși mărturisește că i-a fost frică de operație, acum este bucuros că a recurs la ea.
„Îmi era teamă, nu știam la ce să mă aștept. După operație, vedeam în fiecare zi câte o îmbunătățire. Vedeam că pot să mă ridic singur, fără probleme, să mă deplasez, să mă plimb. Nu regret că am făcut intervenția”, povestește Daniel.
La scurt timp de la operație a început să facă din nou sport. În patru ani, a mers aproape 5.000 de kilometri cu bicicleta și, de curând, a învățat să schieze. Ba chiar a fost pe podium, obținând locul al doilea la un concurs de ciclism la care a participat.
„Duc o viață normală și nu mai am durerile de spate pe care le aveam înainte”, spune tânărul.
În copilărie, scolioza nu doare
În ultimii ani, studiile psihologice arată din ce în ce mai clar impactul psiho-emoțional pe care scolioza îl are asupra pacientului, explică doctorul Alexandru Thiery.
„Nu facem chirurgie estetică, ci chirurgie funcțională, dar trebuie să vedem pacientul și cu mintea, și cu sufletul, nu doar ortopedic. Scolioza e o boală perfidă și copilul este singur în fața bolii. Noi și părinții suntem o funcție de suport. Copilul se luptă cu boala și, la un moment dat, lupta asta te epuizează. În copilărie, scolioza nu doare. Însă, la vârstă adultă, scolioza netratată doare. Ceea ce facem noi prin chirurgie este să aducem durerea la normalul ei. Există durere și după operație, însă este o durere uzuală”, punctează medicul ortoped pediatru.
Pacienții operați de scolioză cu ajutorul robotului Mazor stau internați în spital, în medie, 8 zile. Perioada de recuperare postoperatorie poate dura trei săptămâni, interval în care este nevoie de multă seriozitate din partea pacientului. Uneori poate primi exerciții de fizioterapie, alteori poate îndepărta durerea cu ajutorul unor analgezice obișnuite.
Cât costă o operație și cât acoperă statul român
În ceea ce privește accesibilitatea intervențiilor de acest tip, există liste de așteptare, în special pentru operațiile complexe. Se intervine în maximum două astfel de cazuri săptămânal. Prețul mediu este de aproximativ 20.000 de euro.
Alteori, cazurile se află pe lista de așteptare pentru că pacienții au nevoie de timp pentru a face rost de bani. În prezent, statul român nu decontează chirurgia robotică în sistem privat și nici implanturile folosite în operație. Așa că rămâne în sarcina pacientului să facă rost de bani sau de sponsorizări pentru a putea avea acces la tehnologia de vârf.
„Există doar o mică decontare pentru partea de spitalizare”, a declarat Adrian Demușca, directorul general al Spitalului Monza.
Totuși, de-a lungul timpului, unii pacienți au beneficiat de ajutor de la diferite fundații, aflate în colaborare strânsă cu spitalul privat. Printre acestea se numără Fundația Salvează o Inimă, Mereu Aproape și SERA.
