Două teste neurofiziologice – electromiografia și electroencefalograma – utilizate pentru diagnosticarea afecțiunilor neurologice, a epilepsiei, precum și a bolilor neuromusculare sunt utile și aduc informații importante și în cazul pacienților cu boli oncologice. Dr. Dorin Cristian Antal, medic specialist neurolog, în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, cu competență în efectuarea celor două investigații neurofiziologice, detaliază modul în care aceste teste esențiale pot ajuta pacienții care au fost diagnosticați cu diverse tipuri de neoplasme.
Cele două investigații sunt disponibile în Campus Regina Maria Iași
Electroencefalograma – EEG – și electromiografia – EMG – sunt două investigații neurofiziologice utile și în oncologie. Pacienții oncologici pot prezenta suspiciunea de epilepsie, episoade de confuzie, tulburări de somn, precum și amorțeli, furnicături, tulburări de echilibru sau alte probleme musculare sau de coloană vertebrală.
Prima dintre ele – EEG – înregistrează activitatea electrică a creierului, în timp ce a doua evaluează funcția nervilor periferici, a rădăcinilor de la nivelul coloanei vertebrale și a mușchilor. Cele două investigații pot aduce informații importante și în cazul pacienților diagnosticați cu cancer. Dintre cele două, electromiografia – EMG – are un rol mai cuprinzător, pentru că, la pacienții oncologici, cele mai multe complicații apar în sfera sistemului neuromuscular, explică dr. Dorin Cristian Antal, medic specialist neurolog în cadrul Regina Maria Iași.
Distincție între evoluția oncologică și complicațiile post-tratament
„În primul rând, trebuie spus că pacientul oncologic este unul fragil, care are nevoie de abordare multidisciplinară. Complicațiile cresc morbiditatea, motiv pentru care screening-ul este extrem de relevant, indiferent de sfera în care noi realizăm acel screening – că este neurologică, urologică sau nefrologică. Multe dintre sindroamele oncologice pot genera complicații neurologice prin multiple mecanisme. Unul este mediat imun – și se numește sindrom paraneoplastic, de exemplu. Al doilea este complicația terapiei, ce poate fi post-chimioterapie, post-radioterapie. Suntem într-o eră oncologică cu terapii imune care pot salva vieți și se numesc “immune checkpoint inhibitors” – ICI – inhibitori de puncte de control. Aceste medicamente pot genera complicații neurologice care pot fi identificate la EMG și pot determina modificări ale terapiei”, detaliază medicul neurolog.
Mai exact, testul EMG poate face distincția fină între evoluția oncologică versus complicație post-tratament și acesta este un lucru important de știut, subliniază specialistul: „Pentru că impune ori schimbarea tratamentului, ori instituirea unui nou tratament, în cazul în care boala evoluează. Sau, limitarea dozei, dacă știm că un anumit tratament generează o complicație, cum este polineuropatia post-chimioterapie”.
Deficitul de vitamina B12, cauză a polineuropatiei ce poate fi evaluată prin EMG
Pe lângă aceast beneficiu relevant adus de EMG, mai există și un altul: „Un pacient oncologic nu are doar un istoric oncologic, el poate avea și alte boli, alte comorbidități. Și uneori nu știm. Poate aspectul oncologic este sub control și, de fapt, ceea ce afectează semnificativ calitatea vieții este alt diagnostic ce împiedică persoana să-și mențină echilibrul sau să meargă firesc, cu risc de cădere, sau generează disconfort și amorțeli în picioare”, mai spune dr. Antal.
Pacientul nu reușește să facă acest lucru din pricina faptului că nu se poate alimenta adecvat sau are o medicație ce împiedică absorbția și poate dezvolta o complicație secundară tratamentului oncologic care-i poate afecta nervii periferici.
„EMG-ul nu este neapărat răspunsul universal, dar vine ca un pilon foarte important”
În unele cazuri, poate fi vorba doar de un simplu deficit de vitamina B12 sau acid folic, carență deranjantă pentru un bolnav fragil. „Acest deficit conduce treptat către afectarea nervilor periferici, lucru pe care noi, prin EMG putem să-l vedem și să-l cuantificăm. EMG-ul nu este neapărat răspunsul universal, dar vine ca un pilon foarte important în a vedea ce ține de boală, ce ține de complicație, ce este independent și în a ajuta la trierea acestor diagnostice. Și, evident, în a ghida tratamentul”, subliniază dr. Antal.
Când trebuie făcut EMG-ul în cazul bolnavilor oncologici
Dr. Antal recomandă ca electromiografia să fie făcută în momentul în care apar primele semne de afectare a sistemului neuromuscular. Specialistul care trimite pacientul la examinare ar trebui să fie oncologul sau hematologul sau cel care a manageriat cazul respectiv și care bănuiește că această complicație este corelată terapiei sau evoluției bolii. „Este de dorit cât mai precoce, pentru a stabili dacă boala oncologică afectează calitatea vieții printr-o complicație neurologică. Aceasta este prima indicație. A doua indicație este în momentul în care instituim un tratament oncologic – că este chimioterapie, radioterapie sau terapie biologică imună – la primul simptom, de exemplu polineuropatia, afectarea nervilor”, mai explică specialistul.
Trebuie spus că nu toate tipurile de chimioterapie pot afecta nervii periferici: „Dar, dacă pacientul are simptome care devin deranjante, face testul și se identifică această complicație, este extrem de util oncologului pentru că el poate ori reduce dozele, ori schimba cu un medicament dintr-o clasă similară la fel de eficient, dar care nu generează acel simptom. Deci, este extrem de relevant în orice formă de terapie instituită. Așadar, investigația trebuie făcută cât mai repede pentru a depista cauzalitatea cu oncologia – dacă sunt simptome – și cât mai repede în momentul instituirii unei terapii care este cunoscută ca având complicații neurologice”.
Cât privește precauțiile referitoare la derularea testării, acestea țin de faptul că pacientul oncologic poate avea un anumit istoric de infecții, poate avea trombocite scăzute sau medicație anticoagulantă care crește riscul de sângerare, alte modificări cutanate sau intervenții chirurgicale. Prin urmare, în momentul în care se ajunge la partea de EMG care presupune testarea cu ac, procedura se adaptează, în funcție de istoric și de zona testată: „Și suntem foarte atenți la pacienți și la istoricul lor clinic”, punctează medicul neurolog.
Relevanța EEG-ului pentru pacienții oncologici
Electroencefalograma – EEG – este o investigație non-invazivă utilizată mai ales în cazul suspiciunilor de epilepsie. „Consider că, în sfera oncologică, EEG-ul este relevant prin prisma câtorva motive. Astfel, în momentul în care pacienții au episoade de confuzie, la care nu există răspuns, dacă există o complicație neuro-oncologica printr-o metastază secundară cancerului primar – sau există o complicație secundară, în sfera cerebrală, ca urmare a radioterapiei care s-a făcut, EEG-ul vine în sprijinul acestor diferențieri. A doua indicație majoră, este monitorizarea pacientului oncologic pe secție, atunci cand el este neresponsiv sau parțial coerent. A treia indicație ar fi legată de tratamentele imune de care am mai amintit anterior a căror cuantificare poate fi făcută și prin EEG. În funcție de severitatea sindromului neurologic asociat imunoterapiei, un tip ar fi ICANS, EEG-ul poate ajuta la a crea anumite pârghii, mai exact de a ști când să se scadă tratamentul, când să se instituie, când să-l oprim. O terapie biologică ce, de altfel, salvează vieți, dar care trebuie monitorizată constant”, este de părere specialistul.
Dr. Antal mai identifică o situație în care EEG-ul este util pacienților cu diagnostic oncologic: „Foarte des, acești pacienți au contact cu Terapia Intensivă, iar aici este extrem de greu de diferențiat ce reprezintă o stare de letargie, o stare de confuzie a pacientului, în care acesta nu răspunde pentru că pur și simplu este anemic, este sedat, prezintă deteriorare din cauza unor infecții, are diverse modificări la analize care contribuie la această stare de apatie, sau pacientul nu răspunde pentru că a dezvoltat o criză sau status epileptic. Deci, EEG-ul diferențiază între fenomene normale, complicații cerebrale care apar în cadrul bolii de bază, sau să îndrume către un nou diagnostic la pacienții oncologici din Terapie Intensivă ce necesită tratament de urgență”.
Sunt câteva condiții pentru ca un pacient oncologic să poată avea acces la aceste investigații neurofiziologice, în opinia dr. Antal, urmarea experienței medicale avute în cadrul pregătirii profesionale în Australia și Europa. „La orice suspiciune care se încadrează în indicații clare de efectuare a EEG-ului, serviciul era disponibil pentru pacienții oncologici, indicațiile medicale erau clare astfel încât pacientul să nu mai adauge încă o patologie care să-i scadă calitatea vieții, și exista o colaborare strânsă între specialiștii care se ocupă de cazurile bolnavilor”.