Zykalor 15 mg

Doze

Adulţi Schizofrenie: doza iniţială recomandată pentru Zykalor este de 10 sau 15 mg pe zi, cu o doză de întreţinere de 15 mg pe zi, administrată zilnic după o schemă terapeutică în priză unică, fără legătură cu mesele. Zykalor este eficace într-un interval de doze cuprins între 10 şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 15 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta beneficii la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.

Episoade maniacale în tulburarea bipolară I: doza recomandată pentru iniţierea tratamentului cu Zykalor este de 15 mg, administrată după o schemă terapeutică în priză zilnică unică indiferent de orarul meselor sub formă de monoterapie sau ca terapie asociată (vezi pct. 5.1). Unii pacienţi pot beneficia de o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.

Prevenirea recurenţei episoadelor maniacale în tulburarea bipolară de tipul I: pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale la pacienţii la care s-a administrat aripiprazol în monoterapie sau în terapie asociată, se continuă tratamentul cu aceeaşi doză. În funcţie de starea clinică, trebuie luată în considerare ajustarea dozei zilnice, inclusiv reducerea dozei.

Copii şi adolescenţi

Schizofrenia la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste: doza recomandată de Zykalor este de 10 mg pe zi, administrată o dată pe zi conform schemei terapeutice, indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 2 mg (utilizând aripiprazol sub formă de soluţie orală 1 mg/ml) timp de 2 zile, doza fiind ajustată apoi la 5 mg pentru încă 2 zile, pentru a obţine doza zilnică recomandată de 10 mg. Când este necesar, creşterile dozelor următoare trebuie administrate în trepte de 5 mg, fără a depăşi doza maximă zilnică de 30 mg (vezi pct. 5.1). Zykalor este eficace într-un interval de doze cuprins între 10 şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 10 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta beneficii la o doză mai mare.

Zykalor nu este recomandat pentru utilizare la pacienţi cu schizofrenie cu vârsta sub 15 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară de tip I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste: doza recomandată pentru Zykalor este de 10 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză unică, fără legătură cu mesele. Tratamentul trebuie început cu o doză de 2 mg (utilizând aripiprazol sub formă de soluţie orală 1 mg/ml) timp de 2 zile, crescând apoi doza la 5 mg pentru încă 2 zile, pentru a ajunge la doza zilnică recomandată de 10 mg.

Tratamentul trebuie să aibă durata minimă necesară pentru controlul simptomelor, fără a depăşi 12 săptămâni. Nu a fost demonstrată o eficacitate crescută la doze mai mari de o doză zilnică de 10 mg, iar administrarea unei doze zilnice de 30 mg este asociată cu o incidenţă semnificativ mai mare a reacţiilor adverse importante, inclusiv evenimente asociate SEP, somnolenţă, fatigabilitate şi creştere în greutate (vezi pct. 4.8). Dozele mai mari de 10 mg/zi trebuie, prin urmare, să fie utilizate numai în cazuri excepţionale şi cu monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1). Pacienţii mai tineri au un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse asociate cu administrarea de aripiprazol.Prin urmare, Zykalor nu este recomandat pentru utilizare la pacienţi cu vârsta sub 13 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Iritabilitate asociată cu tulburarea autistă: siguranţa şi eficacitatea Zykalor la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Ticuri asociate cu sindromul Tourette: siguranţa şi eficacitatea Zykalor la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Grupe speciale de pacienți

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, datele disponibile sunt insuficiente pentru a stabili recomandări. La aceşti pacienţi, stabilirea schemei terapeutice trebuie efectuată cu precauţie. Cu toate acestea, doza zilnică maximă de 30 mg trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Persoane vârstnice Nu s-a stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizări aripiprazol în tratamentul schizofreniei şi a tulburării bipolare de tipul I la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste. Din cauza sensibilităţii mai mari a acestei populaţii, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică, atunci când factorii clinici justifică acest lucru (vezi pct. 4.4).

Sex Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii de sex feminin, comparativ cu pacienţii de sex masculin (vezi pct. 5.2).

Statutul de fumător Având în vedere calea de metabolizare a aripiprazolului, la fumători nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.5).

Ajustări ale dozelor din cauza interacţiunilor În cazul administrării concomitente de inhibitori potenţi ai CYP3A4 sau CYP2D6 cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie redusă. Atunci când inhibitorul CYP3A4 sau CYP2D6 este retras din terapia cu administrare concomitentă, doza de aripiprazol trebuie crescută (vezi pct. 4.5).

În cazul administrării concomitente de inductori potenţi ai CYP3A4 cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie crescută. Atunci când inductorul CYP3A4 este retras din terapia cu administrare concomitentă, doza de aripiprazol trebuie redusă la doza recomandată (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare Zykalor se administează oral.

În timpul tratamentului antipsihotic, îmbunătăţirea stării clinice a pacientului se poate produce după câteva zile până la câteva săptămâni. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pe parcursul acestei perioade.

Risc suicidar Apariţia comportamentului suicidar este inerent în cazul afecţiunilor psihotice şi a tulburărilor de dispoziţie şi în unele cazuri s-a raportat precoce după iniţierea sau schimbarea terapiei antipsihotice, inclusiv a tratamentului cu aripiprazol (vezi pct. 4.8). Terapia antipsihotică trebuie însoţită de supraveghere atentă a pacienţilor cu risc crescut.

Tulburări cardiovasculare Aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (antecedente de infarct miocardic sau boală cardiacă ischemică, insuficienţă cardiacă sau tulburări de conducere), boală cerebrală vasculară, afecţiuni care ar putea predispune pacienţii la hipotensiune arterială (deshidratare, hipovolemie şi tratament cu medicamente antihipertensive) sau hipertensiune arterială, inclusiv forma cu evoluţie accelerată sau malignă.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) după administrarea medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înaintea şi în timpul tratamentului cu aripiprazol şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Prelungirea intervalului QT

În cadrul studiilor clinice cu aripiprazol, incidenţa intervalului QT prelungit a fost comparabilă cu cea observată în cazul administrării placeboAripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu istoric familial de QT prelungit (vezi pct. 4.8).

Dischinezie tardivă În cadrul studiilor clinice în care s-a administrat tratament cu aripiprazol timp de cel mult 1 an, au existat raportări mai puţin frecvente de dischinezie cauzată de tratament. Dacă apar semne şi simptome de dischinezie tardivă la un pacient căruia i s-a administrat tratament cu aripiprazol, trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea administrării. (vezi pct. 4.8) Aceste simptome se pot agrava temporar sau pot chiar apărea după întreruperea tratamentului.

Alte simptome extrapiramidale (SEP) În cadrul studiilor clinice cu aripiprazol efectuate la copii şi adolescenţi, au fost observate acatizie şi parkinsonism. Dacă apar semne şi simptome ale altor SEP la un pacient căruia i se administrează aripipraziol, trebuie avute în vedere reducerea dozei şi monitorizarea clinică atentă.

Sindromul neuroleptic malign (SNM) SNM cuprinde un complex de simptome cu potenţial letal, asociat cu administrarea medicamentelor antipsihotice. În studiile clinice, în timpul tratamentului cu aripiprazol s-au raportat cazuri rare de SNM. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexia, rigiditatea musculară, alterarea statusului mental şi semne de instabilitate neuro-vegetativă (puls neregulat sau tensiune arterială oscilantă, tahicardie, diaforeză şi tulburări ale ritmului cardiac). Alte semne pot include creştere a concentraţiei plasmatice a creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Cu toate acestea, s-au raportat creşteri ale concentraţiei plasmatice a creatinfosfokinazei şi rabdomioliză, nu neapărat în asociere cu SNM. Dacă un pacient prezintă semne şi simptome caracteristice pentru SNM sau prezintă febră mare inexplicabilă, fără alte manifestări clinice de SNM, trebuie întreruptă administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, inclusiv a aripiprazolului

Convulsii În studiile clinice, în timpul tratamentului cu aripiprazol s-au raportat cazuri mai puţin frecvente de convulsii. Ca urmare, aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări convulsive sau cu afecţiuni asociate cu convulsiile (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoze asociate demenţei

Mortalitate crescută În cadrul a trei studii clinice controlate cu placebo (n= 938; vârstă medie: 82,4 ani; interval: 56-99 ani), în care s-a administrat aripiprazol la pacienţii vârstnici cu psihoză asociată cu boala Alzheimer, pacienţii trataţi cu aripiprazol au prezentat un risc crescut de deces, comparativ cu placebo. La pacienţii trataţi cu aripiprazol, rata de deces a fost de 3,5 %, comparativ cu 1,7 % în grupul la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele de deces au variat, majoritatea au fost de etiologie cardiovasculară (de exemplu: insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu, pneumonie) (vezi pct. 4.8).

Reacţii adverse cerebrovasculare În aceleaşi studii clinice, la pacienţi (vârsta medie: 84 ani; interval: 78-88 ani) s-au raportat reacţii adverse cerebrovasculare (de exemplu: accident vascular cerebral, accident vascular cerebral ischemic tranzitor), incluzând decese. În ansamblu, în aceste studii, la 1,3 % dintre pacienţii trataţi cu aripiprazol s-au raportat reacţii adverse cerebrovasculare, comparativ cu 0,6 % dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Această diferenţă nu a fost semnificativă statistic. Cu toate acestea, într-unul dintre aceste studii, un studiu cu doză fixă, la pacienţii trataţi cu aripiprazol a existat o relaţie semnificativă dependentă de doză a reacţiilor adverse cerebrovasculare (vezi pct. 4.8). Aripiprazolul nu este indicat pentru tratamentul pacienților cu psihoze asociate demenţei.

Hiperglicemie şi diabet zaharat La pacienţii cărora li s-au administrat medicamente antipsihotice atipice, inclusiv aripiprazol, s-a raportat hiperglicemie, în unele cazuri marcată şi asociată cu cetoacidoză sau comă hiperosmolară sau deces. Factorii de risc care pot predispune pacienţii la complicaţii severe includ obezitatea şi antecedentele familiale de diabet zaharat. În studiile clinice cu aripiprazol, nu au existat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte frecvenţa reacţiilor adverse asociate hiperglicemiei (inclusiv diabet zaharat) sau a valorilor anormale ale glicemiei în analizele de laborator, comparativ cu placebo. Nu sunt disponibile estimări precise ale riscului privind reacţiile adverse asociate hiperglicemiei la pacienţii trataţi cu aripiprazol şi alte medicamente antipsihotice atipice, care să permită comparaţii directe. Pacienţii trataţi cu orice medicamente antipsihotice, incluzând aripiprazol, trebuie supravegheaţi pentru a se observa semnele şi simptomele de hiperglicemie (cum sunt: polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi periodic pentru depistarea înrăutăţirii controlului glicemic (vezi pct. 4.8).

Hipersensibilitate Similar altor medicamente, în cazul administrării aripriprazolului pot să apară reacţii de hipersensibilitate, caracterizate prin simptome alergice (vezi pct. 4.8).

Creştere ponderală Creşterea ponderală este observată frecvent la pacienţii cu schizofrenie şi manie în tulburarea bipolară din cauza comorbidităţilor, administrării antipsihoticelor cunoscute prin faptul că provoacă creştere ponderală, stilului de viaţă dezordonat, şi ar putea duce la complicaţii severe. Creşterea ponderală a fost raportată după punerea medicamentului pe piaţă, la pacienţii cărora li s-a prescris aripiprazol. Atunci când este întâlnită, aceasta apare de obicei la pacienţii cu factori de risc semnificativi, cum sunt antecedente de diabet zaharat, afecţiuni ale tiroidei sau adenom de glandă pituitară. În cadrul studiilor clinice nu s-a demonstrat că aripiprazol induce o creştere ponderală relevantă clinic la adulţi (vezi pct. 5.1). În cadrul studiilor clinice la pacienţi adolescenţi cu manie în cadrul tulburării bipolare, s-a demonstrat că administrarea aripiprazolului este asociată cu creştere ponderală după 4 săptămâni de tratament. Creşterea ponderală trebuie monitorizată la pacienţii adolescenţi cu manie în cadrul tulburării bipolare. În cazul în care creşterea ponderală este semnificativă clinic, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.8).

Disfagia Tratamentul antipsihotic, inclusiv cu aripiprazol, s-a asociat cu afectarea motilităţii esofagiene şi aspiraţie. Aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Dependenţă patologică de jocuri de noroc și alte tulburări de control al impulsurilor Pacienții pot prezenta impulsuri crescute, în special pentru jocurile de noroc, și incapacitatea de a controla aceste impulsuri în timpul administrării de aripiprazol. Alte impulsuri raportate includ: impulsuri sexuale crescute, cumpărat compulsiv, hiperfagie sau mâncat compulsiv și alte comportamente impulsive și compulsive. Este important ca medicii prescriptori să întrebe pacienții sau îngrijitorii acestora în mod specific despre dezvoltarea de impulsuri de joc de noroc, impulsuri sexuale, cumpărat compulsiv, hiperfagie sau mâncat compulsiv sau alte impulsuri noi sau crescute pe durata tratamentului cu aripiprazol. Trebuie menționat că simptomele legate de controlul impulsurilor pot fi asociate cu tulburarea de fond; totuși, în unele cazuri, s-a raportat încetarea impulsurilor la reducerea dozei sau la întreruperea administrării medicamentului. Tulburările de control al impulsurilor pot determina vătămarea pacientului și a altor persoane dacă nu sunt recunoscute. Dacă un pacient dezvoltă astfel de impulsuri pe durata administrării de aripiprazol, luați în considerare reducerea dozei sau oprirea administrării medicamentului (vezi pct 4.8).

Pacienţi care prezintă comorbiditate ADHD – tulburare de tip hiperactivitate cu deficit de atenţie) Cu toate că frecvenţa tulburării bipolare de tip I asociată cu ADHD este mare, datele cu privire la siguranţă în cazul utilizării concomitente a aripiprazol cu medicamente cu efect stimulant sunt foarte limitate; prin urmare, se recomandă prudenţă maximă atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent.

Căderi Aripiprazolul poate cauza somnolență, hipotensiune arterială posturală, instabilitate motorie și senzorială, care pot duce la căderi. Trebuie exercitată precauție în tratamentul pacienților aflați la risc crescut și trebuie luată în considerare o doză inițială scăzută (de exemplu, pacienți vârstnici sau slăbiți; vezi pct. 4.2). Zykalor conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Zykalor conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice controlate cu placebo sunt: acatizie şi greaţă, fiecare apărând la mai mult de 3 % dintre pacienţii trataţi cu aripiprazol pe cale orală.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Frecvenţa reacţiilor adverse raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă nu poate fi stabilită, întrucât acestea provin din raportări spontane. În consecinţă, aceste evenimente adverse sunt clasificate drept „cu frecvenţă necunoscută”. Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări Leucopenie hematologic Neutropenie e şi limfatice Trombocitopenie

Tulburări ale Reacţii alergice (de exemplu, sistemului reacţie anafilactică, angioedem, imunitar inclusiv tumefiere a limbii, edem al limbii, edem al feţei, prurit alergic, urticarie) Tulburări Hiperprolactinemie Comă diabetică hiperosmolară endocrine Scădere a prolactinei Cetoacidoză diabetică sanguine Tulburări Diabet zaharat Hiperglicemie Hiponatremie metabolice şi Anorexie de nutriţie

Tulburări psihice Insomnie Depresie Tentativă de suicid, idei de suicid şi Anxietate Hipersexualitate sinucid finalizat (vezi pct. 4.4) Nelinişte Dependenţă patologică de jocuri de noroc Tulburări de control al impulsurilor Hiperfagie Cumpărat compulsiv Poriomanie Agresivitate Agitaţie Nervozitate Tulburări ale Acatizie Dischinezie tardivă Sindrom neuroleptic malign (SNM) sistemului nervos Tulburare Distonie Convulsii de tip grand mal extrapiramidală Sindromul picioarelor Sindrom serotoninergic Tremor neliniștite Tulburări de vorbire Cefalee Sedare Somnolenţǎ Ameţeli

Tulburări oculare Vedere Diplopie Criza oculogiră înceţoşată Fotofobie

Tulburări Tahicardie Moarte subită inexplicabilă cardiace Torsada vârfurilor Aritmii ventriculare Stop cardiac Bradicardie

Tulburări Hipotensiune Trombembolism venos (inclusiv vasculare arterială ortostatică embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă) Hipertensiune arterială Sincopă Tulburări Sughiţ Pneumonie de aspiraţie respiratorii, Laringospasm toracice şi Spasm orofaringian mediastinale

Tulburări gastro- Constipaţie Pancreatită intestinale Dispepsie Disfagie Greaţă Diaree Hipersecreţie Disconfort abdominal salivară Disconfort gastric Vărsături

Tulburări Insuficienţă hepatică hepatobiliare Hepatită Icter

Afecţiuni cutanate Erupţii cutanate tranzitorii şi ale ţesutului Reacţii de fotosensibilitate subcutanat Alopecie Hiperhidroză Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS)

Tulburări Rabdomioliză musculo- Mialgii scheletice şi ale Rigiditate ţesutului conjunctiv Tulburări renale Incontinenţă urinară şi ale căilor Retenţie urinară urinare

Condiţii în Sindrom neonatal de sevraj (vezi legătură cu pct. 4.6) sarcina, perioada puerperală şi perinatală

Tulburări ale Priapism aparatului genital şi sânului

Tulburări Fatigabilitate Tulburări de reglare a temperaturii generale şi la (de exemplu, hipotermie, pirexie) nivelul locului de Dureri toracice administrare Edeme periferice Investigații Scădere în greutate diagnostice Creștere în greutate Creșterea valorii alanin aminotransferazei Creșterea valorii aspartat aminotransferazei Creșterea valorii gama glutamil transferazei Creșterea valorii fosfatazei alcaline Interval QT prelungit Creșterea valorii glicemiei Creștere a procentului de hemoglobină glicozilată Fluctuații ale glicemiei Creșterea valorii creatin fosfokinazei

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Adulți

Simptome extrapiramidale (SEP):

Schizofrenie – în cadrul unui studiu controlat pe termen lung, cu durata de 52 săptămâni, pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol au prezentat o incidenţă globală a SEP mai mică (25,8%), incluzând parkinsonism, acatizie, distonie şi diskinezie, comparativ cu cei cărora li s-a adminstrat haloperidol (57,3%). În cadrul unui studiu pe termen lung controlat cu placebo, cu durata de 26 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 19% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 13,1% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. În cadrul unui alt studiu controlat pe termen lung, cu durata de 26 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 14,8% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 15,1% la pacienţii cărora li s-a administrat olanzapină.

Episoade maniacale în tulburarea bipolară de tipul I – în cadrul unui studiu controlat cu durata de 12 săptămâni, incidenţa SEP a fost 23,5% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 53,3% la pacienţii cărora li s-a administrat haloperidol. În cadrul unui alt studiu cu durata de 12 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 26,6% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 17,6% la cei cărora li s-a administrat tratament cu litiu. În faza de menţinere pe termen lung din cadrul unui studiu controlat cu placebo, cu durata de 26 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 18,2% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 15,7% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Acatizie În cadrul studiilor controlate cu placebo, incidenţa acatiziei la pacienţii cu boală bipolară a fost de 12,1% la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol şi de 3,2% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. La pacienţii cu schizofrenie, incidenţa acatiziei a fost de 6,2% în grupul de tratament cu aripiprazol şi de 3% în grupul la care s-a administrat placebo.

Distonie Efect specific clasei de medicamente: în timpul primelor zile de tratament, la indivizii susceptibili pot apărea simptome de distonie, contracţii neobişnuite, prelungite ale grupelor musculare. Simptomele de distonie includ: spasm al musculaturii gâtului, care progresează uneori până la contracturi ale gâtului, dificultate la deglutiţie, dificultate la respiraţie şi/sau protruzia limbii. Deşi aceste simptome pot apărea la doze mici, ele apar mai frecvent şi cu severitate mai mare în asociere cu medicamente antipsihotice de primă generaţie cu acţiune intensă şi la doze mai mari. Se observă un risc crescut de distonie acută la bărbaţi şi la grupele de vârstă mai tânără.

Prolactină În studiile clinice pentru indicaţiile aprobate şi după punerea pe piaţă, s-au observat atât cazuri de creştere, cât şi de reducere a concentraţiilor serice de prolactină comparativ cu nivelul iniţial la administrarea de aripiprazol (vezi pct 5.1).

Teste de laborator Comparaţia între aripiprazol şi placebo, în ceea ce priveşte procentul pacienţilor care pot prezenta modificări semnificative clinic ale valorilor investigaţiilor paraclinice de rutină şi ale parametrilor lipidici (vezi pct. 5.1), nu au evidenţiat diferenţe importante din punct de vedere medical. Creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale CPK (creatinfosfokinazei), în general tranzitorii şi asimptomatice, au fost observate la 3,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu aripiprazol, comparativ cu 2,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Copii şi adolescenţi

La populaţia de adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cu schizofrenie, expuşi la aripiprazol în doză de 5 până la 30 mg timp de maximum 72 luni, incidenţa concentraţiilor serice de prolactină mici la fete (< 3 ng/ml) şi băieţi (< 2 ng/ml) a fost de 25,6% şi, respectiv, de 45%. În cadrul a două studii pe termen lung la pacienți adolescenți (13-17 ani) cu schizofrenie și tulburare bipolară tratați cu aripiprazol, incidența concentrațiilor mici de prolactină serică la fete (< 3 ng/ml) și băieți (< 2 ng/ml) a fost de 37,0 % și, respectiv, 59,4 %.

Următoarele reacţii adverse au avut o posibilă relaţie doză-răspuns; tulburare extrapiramidală (incidenţele au fost de 9,1% pentru doza de 10 mg, 28,8% pentru doza de 30 mg, 1,7% pentru placebo); şi acatizie (incidenţele au fost de 12,1% pentru doza de 10 mg, 20,3% pentru doza de 30 mg, 1,7% pentru placebo). Modificările medii privind greutatea corporală la adolescenţii cu tulburare bipolară de tipul I la 12 şi 30 săptămâni au fost de 2,4 kg şi 5,8 kg în cazul administrării de aripiprazol şi de 0,2 kg şi, respectiv, de 2,3 kg în cazul administrării de placebo.

La copii şi adolescenţi, somnolenţa şi fatigabilitatea au fost observate mai frecvent la pacienţii cu tulburare bipolară comparativ cu pacienţii cu schizofrenie.

La copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani) cu tulburare bipolară, în cazul expunerii cu durată de până la 30 săptămâni, incidenţa concentraţiilor serice de prolactină scăzute la fete (< 3 ng/ml) a fost de 28%, iar la băieţi (< 2 ng/ml) de 53,3%.

Dependență patologică de jocuri de noroc și alte tulburări de control al impulsurilor La pacienții tratați cu aripiprazol, pot apărea dependență patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, cumpărat compulsiv și hiperfagie sau mâncat compulsiv (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro