Zegluxen 6 mg/ml

Doze Pentru îmbunătățirea tolerabilității gastro-intestinale, doza inițială este de 0,6 mg liraglutid pe zi. După cel puțin o săptămână de tratament, doza trebuie crescută la 1,2 mg. În funcție de răspunsul clinic, după cel puțin o săptămână de tratament, este de așteptat ca unii pacienți să beneficieze de o creștere a dozei de la 1,2 mg la 1,8 mg pentru a realiza un control glicemic mai bun. O doză zilnică mai mare de 1,8 mg nu este recomandată.

Atunci când liraglutid este adăugat la o sulfoniluree sau insulină, trebuie luată în considerare o scădere a dozei de sulfoniluree sau insulină pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.4). Terapia combinată cu sulfoniluree este valabilă numai pentru pacienții adulți.

Automonitorizarea glicemiei nu este necesară pentru a ajusta doza de liraglutid. Automonitorizarea glicemiei este necesară pentru a ajusta doza de sulfoniluree și insulină, în special atunci când terapia cu liraglutid este începută și doza de insulina este redusă. Se recomandă o abordare treptată a reducerii

dozei de insulină.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici (>65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de vârstă (vezi pct. 5.2).

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară, moderată sau severă. Nu există experiență terapeutică la pacienții cu boală renală în stadiu terminal și, prin urmare, liraglutidul nu este recomandat pentru utilizare la acești pacienți (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Insuficiență hepatică Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Liraglutidul nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți Nu este necesară ajustarea dozei pentru adolescenți și copii cu vârsta de 10 ani și peste. Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 10 ani (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Mod de administrare

Liraglutidul nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

ZEGLUXEN se administrează o dată pe zi la orice oră, independent de mese și poate fi injectat subcutanat în abdomen, în coapsă sau în partea superioară a brațului. Locul de injectare și momentul injectării pot fi modificate fără ajustarea dozei. Cu toate acestea, este de preferat ca liraglutidul să fie injectat aproximativ în aceeași oră a zilei, când a fost aleasă cea mai convenabilă oră a zilei. Pentru instrucțiuni suplimentare privind administrarea, vezi pct. 6.6.

Liraglutidul nu trebuie utilizat la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.

Liraglutidul nu este un substitut al insulinei. Cetoacidoza diabetică a fost raportată la pacienții insulinodependenţi după întreruperea rapidă sau reducerea dozei de insulină (vezi pct. 4.2).

Nu există experiență terapeutică la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă clasa IV NYHA (New York Heart Association) și, prin urmare, liraglutid nu este recomandat pentru utilizare la acești pacienți.

Există experiență limitată la pacienții cu boală inflamatorie intestinală și gastropareză diabetică. Utilizarea liraglutidului nu este recomandată la acești pacienți, deoarece este asociată cu reacții adverse gastrointestinale tranzitorii, inclusiv greață, vărsături și diaree.

Sindromul de aspirație în asociere cu anestezie generală sau sedarea profundă

Au fost raportate cazuri de aspirație pulmonară la pacienții cărora li s-au administrat agonişti ai receptorilor GLP-1, cărora li s-a efectuat o anestezie generală sau sedare profundă. Prin urmare, înainte de efectuarea procedurilor cu anestezie generală sau sedare profundă, trebuie luat în considerare riscul crescut de conținut gastric rezidual din cauza golirii gastrice întârziate (vezi pct. 4.8).

Pancreatită acută

Pancreatita acută a fost observată cu utilizarea agoniştilor receptorilor GLP-1. Pacienții trebuie informați cu privire la simptomele caracteristice pancreatitei acute. Dacă se suspectează pancreatita, liraglutidul trebuie întrerupt; dacă pancreatita acută este confirmată, liraglutidul nu trebuie reluat (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Boala tiroidiană

Reacții adverse tiroidiene, cum este gușa, au fost raportate în studiile clinice și în special la pacienții cu boală tiroidiană preexistentă. Prin urmare, liraglutidul trebuie utilizat cu prudență la acești pacienți.

Hipoglicemie

Pacienții care primesc liraglutid în asociere cu o sulfoniluree sau insulină pot prezenta un risc crescut de hipoglicemie (vezi pct. 4.8). Riscul de hipoglicemie poate fi redus prin reducerea dozei de sulfoniluree sau insulină.

Deshidratare

Semne și simptome de deshidratare, inclusiv insuficiență renală și insuficiență renală acută, au fost raportate la pacienții tratați cu liraglutid. Pacienții tratați cu liraglutid trebuie informați cu privire la riscul potențial de deshidratare în legătură cu reacțiile adverse gastrointestinale și trebuie să ia măsuri de precauție pentru a evita depleția de lichide.

Excipienți

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, prin urmare medicamentul practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță

În cinci studii clinice mari de fază 3a pe termen lung, peste 2500 de pacienți adulți au primit tratament cu liraglutid în monoterapie sau în asociere cu metformină, o sulfoniluree (cu sau fără metformină) sau metformină plus rosiglitazonă.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate în timpul studiilor clinice au fost tulburările gastrointestinale: greața și diareea au fost foarte frecvente, în timp ce vărsăturile, constipația, durerile abdominale și dispepsia au fost frecvente. La începutul tratamentului, aceste reacții adverse gastrointestinale pot apărea mai frecvent. Aceste reacții se diminuează de obicei în câteva zile sau săptămâni după continuarea tratamentului. Cefaleea și rinofaringita au fost, de asemenea, frecvente. În plus, hipoglicemia a fost frecventă și foarte frecventă atunci când liraglutid este utilizat în asociere cu o sulfoniluree. Hipoglicemia severă a fost observată în principal atunci când a fost combinat cu o sulfoniluree.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 1 Reacții adverse din studiile de fază 3a controlate, pe termen lung, din studiul privind rezultatele cardiovasculare pe termen lung (LEADER) și raportările spontane (după punerea pe piață)

Tulburări Hipoglicemie Deshidratare metabolice și de Anorexie nutriție Scăderea apetitului alimentar Tulburări ale Cefalee Disgeuzie sistemului Amețeală nervos Tulburări Tahicardie cardiace Tulburări Greață Vărsături Întârzierea Obstrucție Pancreatită gastrointestinale Diaree Dispepsie golirii gastrice intestinală (inclusiv Durere în etajul pancreatită abdominal superior necrozantă) Constipație Gastrită Flatulență Distensie abdominală Reflux gastro-esofagian Disconfort abdominal Durere de dinți

Tulburări Colelitiază hepatobiliare Colecistită Afecțiuni ale Erupție cutanată Urticarie pielii și țesutului tranzitorie Prurit subcutanat Tulburări renale Insuficiență și ale căilor renală urinare Insuficiență renală acută Tulburări Oboseală Stare generală generale și la Reacții la nivelul de rău nivelul locului locului de injectare de administrare Investigații Valori crescute ale diagnostice lipazemiei Valori crescute ale amilazemiei

• Din studiile clinice controlate de fază 3b și 4 numai acolo unde au fost măsurate.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Într-un studiu clinic cu liraglutid în monoterapie, frecvența hipoglicemiei raportate cu liraglutid a fost mai mici decât frecvența raportată la pacienții tratați cu un comparator activ (glimepiridă). Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost tulburările gastrointestinale, infecțiile și infestările.

Hipoglicemia Majoritatea episoadelor de hipoglicemie confirmată în studiile clinice au fost minore. Nu au fost observate episoade de hipoglicemie severă în studiul cu liraglutid utilizat în monoterapie. Hipoglicemia severă poate să apară mai puțin frecvent și a fost observată în primul rând atunci când liraglutid este asociat cu o sulfoniluree (0,02 evenimente/pacient-an). Au fost observate foarte puține episoade (0,001 evenimente/pacient-an) la administrarea de liraglutid în asociere cu antidiabetice orale, altele decât sulfonilureele. Riscul de hipoglicemie este scăzut la utilizarea combinată de insulină bazală și liraglutid (1,0 evenimente pe pacient-an, vezi pct. 5.1). În studiul LEADER, episoadele hipoglicemice severe au

fost raportate cu o frecvență mai mică cu liraglutid față de placebo (1,0 față de 1,5 evenimente la 100 pacient-ani; raportul estimat al frecvenței 0,69 [0,51 până la 0,93]) (vezi pct. 5.1). Pentru pacienții tratați cu insulină premixată la momentul inițial și cel puțin pentru următoarele 26 de săptămâni, frecvența hipoglicemiei severe atât pentru liraglutid, cât și pentru placebo a fost de 2,2 evenimente la 100 pacient-an.

Reacții adverse gastrointestinale La administrarea combinată liraglutid cu metformină, 20,7% dintre pacienți au raportat cel puțin un episod de greață, iar 12,6% dintre pacienți au raportat cel puțin un episod de diaree. La combinarea liraglutid cu o sulfoniluree, 9,1% dintre pacienți au raportat cel puțin un episod de greață și 7,9% dintre pacienți au raportat cel puțin un episod de diaree. Majoritatea episoadelor au fost ușoare până la moderate și au apărut într-un mod dependent de doză. Odată cu continuarea tratamentului, frecvența și severitatea au scăzut la majoritatea pacienților care au avut inițial greață.

Pacienții de peste 70 de ani pot prezenta mai multe efecte gastrointestinale atunci când sunt tratați cu liraglutid. Pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată (clearance-ul creatininei 60–90 ml/minut și, respectiv, 30–59 ml/minut) pot prezenta mai multe efecte gastrointestinale atunci când sunt tratați cu liraglutid.

Colelitiaza si colecistita Au fost raportate puține cazuri de colelitiază (0,4%) și colecistită (0,1%) în timpul studiilor clinice controlate de fază 3a pe termen lung cu liraglutid. În studiul LEADER, frecvența colelitiazei și colecistitei a fost de 1,5% și 1,1% pentru liraglutid și, respectiv, 1,1% și 0,7% pentru placebo (vezi pct. 5.1).

Întreruperea tratamentului Incidența întreruperii din cauza reacțiilor adverse a fost de 7,8% pentru pacienții tratați cu liraglutid și de 3,4% pentru pacienții tratați cu comparator în studiile controlate pe termen lung (26 săptămâni sau mai mult). Cele mai frecvente reacții adverse care au condus la întrerupere la pacienții tratați cu liraglutid au fost greața (2,8% dintre pacienți) și vărsăturile (1,5%).

Reacții la locul injectării În studiile controlate pe termen lung (26 săptămâni sau mai mult), au fost raportate reacții la locul injectării la aproximativ 2% dintre pacienții cărora li sa administrat liraglutid. Aceste reacții au fost de obicei ușoare.

Pancreatită Au fost raportate puține cazuri de pancreatită acută (<0,2%) în timpul studiilor clinice controlate de fază 3 pe termen lung cu liraglutid. Pancreatita a fost, de asemenea, raportată din utilizarea după punerea pe piață. În studiul LEADER, frecvența pancreatitei acute confirmată prin adjudecare a fost de 0,4% pentru liraglutid și, respectiv, 0,5% pentru placebo (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Reacții alergice Reacții alergice, inclusiv urticarie, erupții cutanate tranzitorii și prurit, au fost raportate în urma utilizării comerciale a liraglutidului. Au fost raportate puține cazuri de reacții anafilactice cu simptome suplimentare, cum sunt hipotensiune arterială, palpitații, dispnee și edem, în cazul utilizării comerciale a liraglutidului. Au fost raportate puține cazuri (0,05%) de angioedem în timpul tuturor studiilor clinice pe termen lung cu liraglutid.

Copii și adolescenți În general, frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la adolescenți și copii cu vârsta de 10 ani și peste au fost comparabile cu cele observate la populația adultă. Frecvența episoadelor de hipoglicemie confirmate a fost mai mare cu liraglutid (0,58 evenimente/pacient-an) comparativ cu placebo (0,29 evenimente/pacient-an). La pacienții tratați cu insulină înainte de un episod hipoglicemic confirmat, frecvența a fost mai mare cu liraglutid (1,82 evenimente/an pacient) comparativ cu placebo (0,91 evenimente/an pacient). Nu au apărut episoade hipoglicemice severe în grupul de tratament cu liraglutid.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro