Xenetix 350

Dozajul trebuie adaptat în funcţie de tipul examinării, vârstă, greutate și funcţia renală. În special la copii, trebuie luate în considerare starea generală a pacientului şi tehnica utilizată.

La fel ca pentru toate substanţele de contrast, va fi utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată. Volumul total de substanţă utilizat la o administrare nu trebuie să depăşească 4- 5 ml/kg în cazul injectării de doze repetate.

Sunt recomandate următoarele doze:

Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC)

Există un risc de reacţii alergice, indiferent de calea de administrare sau de doză.

Comentarii generale pentru toate substanțele de contrast iodate Atenționări

În absența studiilor specifice, Xenetix nu poate fi folosit pentru mielografie.

Ca şi în cazul tuturor celorlalte medii de contrast iodate, şi acest produs poate provoca anafilaxie sau alte manifestări alergice de tip imediat (sub 60 minute de la administrare) sau de tip întârziat (până la 7 zile de la administrare) însoţite de greaţă, vărsături, dispnee, eritem, urticarie şi hipotensiune arterială. La fel ca toate substanţele de contrast iodate şi iobitridol poate provoca reacţii de hipersensibilitate severe sau letale. O cale IV pentru tratamentul de urgenţă trebuie să fie disponibilă, în cazul apariţiei reacţiilor adverse. Medicamentele şi aparatura de terapie intensivă trebuie să fie disponibile pentru cazurile care necesită resuscitare. Câteva mecanisme au fost sugerate pentru a explica apariţia acestor reacţii:

• Toxicitatea directă, care afectează endoteliul vascular şi proteinele tisulare.
• Acţiunea farmacologică de modificare a concentraţiei anumitor factori endogeni (histamină, factori complementari, mediatori ai inflamaţiei), fiind observată mai frecvent la mediile de contrast hiperosmolare.
• Reacţii alergice mediate de IgE imediate la agentul de contrast Xenetix (anafilaxie).
• Reacţii alergice datorate unui mecanism de tip celular (reacţii cutanate întârziate).

Pacienţii care au înregistrat deja o reacţie la administarea unui agent de contrast iodat prezintă un risc mai mare de a înregistra o altă reacţie în urma administrării aceluiaşi sau posibil altui agent de contrast iodat, fiind astfel consideraţi pacienţi cu risc.

Agenţii de contrast iodaţi şi glanda tiroidă (vezi şi pct. 4.4. Distiroidism)

Înainte de administrarea unui agent de contrast iodat, este important să se aibă grijă ca pacientul să nu fie programat pentru o examinare scintigrafică ori pentru teste de laborator care au legătură cu glanda tiroidă sau pentru a i se administra iod radioactiv în scopuri terapeutice. Administrarea agenţilor de contrast pe orice cale perturbă concentraţiile de hormoni şi absorbţia iodului în glanda tiroidă sau în metastazele cancerului tiroidian, până când concentraţia iodului din urină revine la normal.

Alte atenţionări

Extravazarea este o complicaţie obişnuită (între 0,04% şi 0,9%) a injecţiilor intravenoase cu medii de contrast. Mai frecventă în cazul produselor având o concentraţie osmolară mare, majoritatea leziunilor sunt minore, deşi pot apărea şi leziuni severe, precum ulceraţii ale pielii, necroză tisulară şi sindrom compartimental, la utilizarea oricărui mediu de contrast iodat. Factorii de risc şi/sau severitate sunt influenţaţi de starea pacientului (fragilitate sau stare proastă a vaselor de sânge) şi de tehnica folosită (utilizarea unei seringi puternice, volum mare). Este important ca aceşti factori să fie identificaţi, locul de injectare şi tehnica să fie optimizate în consecinţă, iar pacientul să fie monitorizat înaintea, în timpul şi după injecţia cu Xenetix.

Precauții pentru utilizare

Intoleranță la substanțele de contrast iodate

Înaintea examinării se recomandă:

• Identificarea pacienților cu risc crescut pe baza datelor de istoric Corticosteroizii şi antihistaminele de tip H1 au fost recomandate ca premedicaţie la pacienţii care prezintă risc sporit de reacţii de intoleranţă (istoric de intoleranţă la un agent de contrast iodat). Totuşi, acestea nu previn apariţia şocului anafilactic sever sau fatal. În timpul examinării trebuie asigurate:
• Monitorizare clinică medicală
• Acces vascular permanent

După examinare:

• pacientul trebuie să rămână sub observaţie minim 30 minute, deoarece majoritatea reacţiilor adverse grave survin în acest interval.
• pacientul trebuie prevenit asupra posibilităţii de apariţie a reacţiilor de tip întârziat (până la 7 zile după investigație) (a se vedea pct 4.8 Reacții adverse).

Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (SCAR), cum ar fi reacția medicamentoasă / erupția cutanată cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell sau TEN) și pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP) au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat Xenetix (vezi pct. 4.8, Reacții adverse). La momentul inițierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate severe. Xenetix trebuie întrerupt imediat după suspiciunea unei reacții severe de hipersensibilitate. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție adversă cutanată severă cu utilizarea Xenetix, Xenetix nu trebuie re-administrat la acest pacient în niciun moment (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală Produsele de contrast iodate pot provoca o alterare tranzitorie a funcţiei renale sau să agraveze o insuficienţă renală preexistentă. De aceea se impun următoarele măsuri de precauţie:

• Pacienții trebuie hidratați corespunzător înainte de examenul radiologic. Pacienții cu insuficienţă renală, boli cardiace, diabet, gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), istoric de insuficienţă renală după administrarea unui agent de contrast iodat, nou-născuții, pacienții vârstnici cu ateromatoze sau pacienții cu boli sistemice grave nu trebuie să ajungă la deshidratare.
• Hidratarea, utilizându-se o soluţie salină, atunci când este necesar.
• La pacienții cu disfuncție renală, se va evita administrarea de medicamente cu potențial nefrotoxic până la excreția completă a agentului iodat. Medicamentele vizate includ aminoglicozidele, compuşii organoplatinici, dozele mari de metotrexat, pentamidina, foscarnet şi anumiţi agenţi antivirali [aciclovir, ganciclovir, valaciclovir, adefovir, cidofovir, tenofovir], vancomicina, amfotericina B, imunosupresoarele, precum ciclosporina tacrolimus, ifosfamida.
• Păstrarea unei perioade de cel puţin 48 de ore între două examinări radiologice cu agent de contrast injectabil sau amânarea unei noi examinări până când funcţia renală revine la parametrii normali.
• Prevenirea acidozei lactice la pacienţii diabetici trataţi cu metformină: administrarea metforminei trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de administratrea mediului de contrast. Pacientul trebuie hidratat corespunzător, se va monitoriza funcția renală și pacientul va fi în observație pentru simptome de acidoză lactică.

Pacienţii hemodializaţi pot primi substanţe de contrast iodate, deoarece sunt dializabile. Este necesar în prealabil avizul specialistului nefrolog al secţiei de hemodializă.

Insuficienţă hepatică Trebuie să se acţioneze cu precauţie la pacienţii cu afectare renală sau hepatică, diabet sau la pacienţii cu anemie cu celule în seceră. Trebuie asigurat un nivel adecvat de hidratare a tuturor pacienţilor, înainte şi după administrarea mediului de contrast şi cu precădere a pacienţilor cu afectare renală sau diabet, la care este important ca hidratarea să fie menţinută pentru a reduce deteriorarea funcţiei renale.

Astm bronşic Înainte de injectarea unui mediu de contrast iodat, este recomandată stabilizarea clinică a pacienţilor cu astm bronşic. O atenţie deosebită este necesară în cazul pacienţilor care au suferit o criză de astm bronşic în ultimele 8 zile dinaintea examenului, ca urmare a riscului crescut de a declanşare a bronhospasmului.

Distiroidism După injectarea unui produs de contrast iodat, în particular la pacienţii cu guşă sau cu antecedente de disfuncţie tiroidiană, există un risc fie de reactivare a hipertiroidiei, fie de instalare a unei hipotiroidii. Există de asemenea un risc de hipotiroidie la nou-născuţii cărora li s-a administrat sau ale căror mame au primit un produs de contrast iodat.

Prin urmare, funcția tiroidiană la nou-născuții care au primit sau a căror mamă a primit un agent de contrast iodat trebuie evaluată și monitorizată îndeaproape pentru a se asigura că funcția tiroidiană este normală. Boli cardiovasculare (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse)

La pacienții cu boli cardiovasculare (insuficiență cardiacă cronică sau recentă, coronaropatie, hipertensiune pulmonară, valvulopatie, aritmii cardiace) riscul reacțiilor cardiovasculare este crescut după administrarea de agenți de contrast iodați. Injectarea intravasculară a substanței de contrast poate produce edem pulmonar la pacienții cu insuficiență cardiacă manifestă sau incipientă, în timp ce administrarea la pacienții cu hipertensiune pulmonară sau valvulopatii cardiace poate conduce la tulburări hemodinamice. Frecvența și severitatea complicațiilor depinde de severitatea leziunilor cardiace. În cazul hipertensiunii cronice severe, riscul de lezare renală datorită administrării substanței de contrast sau datorat cateterizării înseși poate fi crescut. Modificările EKG de tip ischemic și aritmiile severe sunt frecvent observate la vârstnici și la pacienții cardiopați. Au fost raportate cazuri foarte rare de fibrilație ventriculară instalată imediat după administrarea contrastului, în afara reacțiilor de hipersensibilitate. Este necesară o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu la această categorie de pacienți.

Tulburări ale sistemului nervos central Ca urmare a riscului de agravare a simptomatologiei neurologice, administrarea mediilor de contrast iodate impune o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc în cazul pacienţilor cunoscuţi cu:

• accident ischemic tranzitor, infarct cerebral acut, hemoragie intracraniană recentă, edem cerebral, epilepsie idiopatică sau secundară (tumora, cicatrice).
• etilism acut sau cronic, toxicomanie şi dependenţă de alte substanţe pentru calea intra-arterială. Pacienţii cunoscuţi cu epilepsie sau cu antecedente de crize epileptice trebuie menţinuţi sub tratament anticonvulsivant. În unele cazuri, este indicat ca dozele medicaţiei anticonvulsivante să fie crescute cu 48 de ore înaintea examinării. Feocromocitom Pacienţii cu feocromocitom pot dezvolta crize severe de hipertensiune arterială după administrarea de iobitridol intravascular. În acest caz, este indicată administrarea în prealabil de medicamente ά-blocante.

Alte tipuri de afecţiuni La pacienţii cu gamapatii monoclonale (mielomatoză, macroglobulinemia Waldenström), administrarea intravasculară de substanţe de contrast este potenţial riscantă. La astfel de pacienţi, riscul deteriorării funcţiei renale poate fi diminuat printr-o hidratare corespunzătoare a acestora înaintea administrării Xenetix.

Miastenia gravis Administrarea de substanţă de contrast iodată poate agrava simptomatologia în miastenia gravis.

Intensificarea reacțiilor adverse Pacienţii anxioşi, agiţaţi sau care prezintă dureri au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării mediilor de contrast. În astfel de situaţii se recomandă administrarea în prealabil de de sedative.

Investigaţii diagnostice Foarte rare: creşterea nivelului creatininei sanguine

Examinări în care concentraţia de agent de contrast iodat din sângele arterial cerebral este mare

Sindromul compartimentar poate fi observat după extravazare, așa cum este descris la punctul 4.4 Următoarele reacţii adverse au fost raportare pentru alţi agenţi de contrast iodaţi solubili în apă.

Investigaţii diagnostice Electroencefalogramă anormală, creşterea nivelului amilazei sanguine

Colapsul cardiovascular cu severitate variabilă se poate manifesta imediat, fără semne de atenţionare, sau poate complica manifestările cardiovasculare menţionate în tabelul de mai sus. Durerea abdominală şi diareea, neraportate pentru Xenetix, sunt asociate în principal cu administrarea pe cale orală sau rectală. Durerea şi edemul local pot apărea la locul de injectare, fără extravazarea produsului injectat, şi sunt benigne şi trecătoare. În timpul administrării intraarteriale, senzaţia de durere la nivelul locului de injectare depinde de osmolalitatea produsului injectat. Artrografie: S-au raportat frecvent cazuri de artralgie în cadrul studiilor clinice. Histerosalpingografie: S-au raportat frecvent cazuri de durere pelviană.

Reacţii adverse la copii Este de aşteptat ca natura reacţiilor adverse asociate cu Xenetix să fie aceeaşi cu cea a reacţiilor raportate la populaţia adultă. Frecvenţa acestora nu poate fi estimată din datele disponibile.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.