Xenetix 300

Dozajul trebuie adaptat în funcţie de tipul examinării, vârstă, greutate, funcţia renală. În special la copii, sunt importante starea generală a pacientului şi tehnica utilizată.

La fel ca pentru toate substanţele de contrast, va fi utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată. Volumul total de substanţă utilizat la o administrare nu trebuie să depăşească 4-5 ml/kg în cazul injectării de doze repetate.

Sunt recomandate următoarele doze:

Angiocardiografie 1,1 70-125

Colangiopancreatografie 0,7 <50 endoscopică retrogradă Procedură care necesită prudenţă în caz de pancreatită acută Doze propuse

Doze medii propuse pentru administrare intracavitară:

Există un risc de reacţii alergice, indiferent de calea de administrare sau de doză. Riscul de reacţii alergice asociat produselor cu administrare locală pentru opacifierea cavităţilor corpului nu este bine definit:

• Administrarea pe anumite căi specifice (articulară, biliară, intrauterină etc.) provoacă diferite grade de difuziune sistemică, adică pot fi observate reacţii sistemice.
• Administrarea orală sau rectală provoacă în mod normal difuziune sistemică foarte limitată. Dacă mucoasa intestinală este normală, maximum 5% din doza administrată se găseşte în urină, iar restul este eliminată în materia fecală. În mod invers, absorbţia creşte dacă mucoasa este deteriorată. În cazul unei perforaţii, absorbţia este rapidă şi totală, cu difuziune în cavitatea peritoneală, şi produsul este eliminat în urină. Prin urmare, apariţia reacţiilor sistemice dependente de doză este influenţată de starea mucoasei intestinale.
• Cu toate acestea, mecanismul imun alergic nu este dependent de doză, iar reacţiile imunoalergice pot apărea în orice moment, indiferent de calea de administrare.

Astfel, în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse, există o diferenţă între:

• produsele administrate pe cale venoasă şi anumite căi locale, şi
• produsele administrate prin tractul gastrointestinal, care sunt doar uşor absorbite în condiţii normale.

Atenționări

În absența studiilor specifice, Xenetix nu poate fi folosit pentru mielografie.

Ca şi în cazul tuturor celorlalte medii de contrast iodate, acest produs poate provoca anafilaxie sau alte manifestări alergice de tip imediat (sub 60 minute de la administrare) sau de tip întârziat (până la 7 zile de la administrare) însoţite de greaţă, vărsături, dispnee, eritem, urticarie şi hipotensiune arterială. La fel ca toate substanţele de contrast iodate şi iobitridol poate provoca reacţii de hipersensibilitate severe sau letale. O cale IV pentru tratamentul de urgenţă trebuie să fie disponibilă, în cazul apariţiei reacţiilor adverse. Medicamentele şi aparatura de terapie intensivă trebuie să fie disponibile pentru cazurile care necesită resuscitare.

La apariţia acestor reacţii se consideră a fi implicate mai multe mecanisme:

• toxicitate directă asupra endoteliului vascular şi a proteinelor tisulare.
• acţiune farmacologică de modificare a concentraţiei anumitor factori endogeni (histamină, fracţiuni ale complementului, mediatori ai inflamaţiei), mai frecvente pentru produse hiperosmolare.
• alergie de tip imediat mediată de IgE, în cazul Xenetix (anafilaxie).
• reacţii alergice prin mecanisme celulare (reacţii cutanate de tip întârziat).

Pacienţii care au prezentat astfel de reacţii în timpul administrării anterioare a unui produs de contrast iodat, prezintă un risc mai mare de a manifesta o asfel de reacţie în cazul readministrării aceluiaşi produs, eventual a altui produs de contrast iodat.

Agenţii de contrast iodaţi şi glanda tiroidă (vezi şi pct. 4.4. Distiroidism) Înainte de administrarea unui agent de contrast iodat, este important să se aibă grijă ca pacientul să nu fie programat pentru o examinare scintigrafică ori pentru teste de laborator care au legătură cu glanda tiroidă sau pentru a i se administra iod radioactiv în scopuri terapeutice. Administrarea agenţilor de contrast pe orice cale perturbă concentraţiile de hormoni şi absorbţia iodului în glanda tiroidă sau în metastazele cancerului tiroidian, până când concentraţia iodului din urină revine la normal.

Alte atenţionări

Extravazarea este o complicaţie relativ frecventă (între 0,04% şi 0,9%) a injecţiilor intravenoase cu medii de contrast. Mai frecventă în cazul produselor având o concentraţie osmolară mare, majoritatea leziunilor sunt minore, deşi pot apărea şi leziuni severe, precum ulceraţii ale pielii, necroză tisulară şi sindrom compartimental, la utilizarea oricărui mediu de contrast iodat. Factorii de risc şi/sau severitate sunt influenţaţi de starea pacientului (fragilitate sau stare precară a vaselor de sânge) şi de tehnica folosită (utilizarea unei seringi puternice, volum mare). Este important ca aceşti factori să fie identificaţi, locul de injectare şi tehnica să fie optimizate în consecinţă, iar pacientul să fie monitorizat înaintea, în timpul şi după injecţia cu Xenetix.

Precauţii pentru utilizare Intoleranţă la agenţi de contrast iodaţi:

Înaintea examinării:

• Identificarea pacienţilor cu risc prin evaluarea cu precizie a antecedentelor medicale. Corticosteroizii şi antihistaminele de tip H1 au fost recomandate ca premedicaţie la pacienţii care prezintă risc sporit de reacţii de intoleranţă (istoric de intoleranţă la un agent de contrast iodat). Totuşi, acestea nu previn apariţia şocului anafilactic sever sau fatal. În timpul procedurii, trebuie luate următoarele măsuri:
• Supraveghere medicală
• Acces vascular permanent

După examinare:

• pacientul trebuie să rămână sub observaţie minim 30 minute, deoarece majoritatea reacţiilor adverse grave survin în acest interval.
• pacientul trebuie prevenit asupra posibilităţii de apariţie a reacţiilor de tip întârziat (până la7 zile după investigație) (vezi pct. 4.8. Reacţii adverse).

Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (SCAR), cum ar fi reacția medicamentoasă / erupția cutanată cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell sau TEN) și pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP) au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat Xenetix (vezi pct. 4.8, Reacții adverse). La momentul inițierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate severe. Xenetix trebuie întrerupt imediat după suspiciunea unei reacții severe de hipersensibilitate. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție adversă cutanată severă cu utilizarea Xenetix, Xenetix nu trebuie re-administrat la acest pacient în niciun moment (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală Agenţii de contrast iodaţi pot induce o modificare trecătoare a funcţiei renale sau pot agrava insuficienţa renală preexistentă. Măsurile profilactice includ:

• Pacienții trebuie hidratați corespunzător înainte de examenul radiologic. Pacienții cu insuficienţă renală, boli cardiace, diabet, gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), istoric de insuficienţă renală după administrarea unui agent de contrast iodat, nou-născuții, pacienții vârstnici cu ateromatoze sau pacienții cu boli sistemice grave nu trebuie să ajungă la deshidratare.
• Hidratarea, utilizându-se o soluţie salină, atunci când este necesar.
• La pacienții cu disfuncție renală, se va evita administrarea de medicamente cu potențial nefrotoxic până la excreția completă a agentului iodat. Medicamentele vizate includ aminoglicozidele, compuşii organoplatinici, dozele mari de metotrexat, pentamidina, foscarnet şi anumiţi agenţi antivirali [aciclovir, ganciclovir, valaciclovir, adefovir, cidofovir, tenofovir], vancomicina, amfotericina B, imunosupresoarele, precum ciclosporina tacrolimus, ifosfamida.
• Păstrarea unei perioade de cel puţin 48 de ore între două examinări radiologice cu agent de contrast injectabil sau amânarea unei noi examinări până când funcţia renală revine la parametrii normali.
• Prevenirea acidozei lactice la pacienţii diabetici trataţi cu metformină: administrarea metforminei trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de administratrea mediului de contrast. Pacientul trebuie hidratat corespunzător, se va monitoriza funcția renală și pacientul va fi în observație pentru simptome de acidoză lactică.

Agenţii de contrast iodaţi pot fi utilizaţi la pacienţii hemodializaţi, deoarece agenţii sunt eliminaţi prin dializă. Este necesar în prealabil avizul specialistului nefrolog al secţiei de hemodializă.

Insuficienţă hepatică Trebuie să se acţioneze cu precauţie la pacienţii cu afectare renală sau hepatică, diabet sau la pacienţii cu anemie cu celule în seceră.

Trebuie asigurat un nivel adecvat de hidratare a tuturor pacienţilor, înainte şi după administrarea mediului de contrast, şi cu precădere a pacienţilor cu afectare renală sau diabet, la care este important ca hidratarea să fie menţinută pentru a reduce deteriorarea funcţiei renale.

Astm bronşic Înainte de injectarea unui mediu de contrast iodat, este recomandată stabilizarea clinică a pacienţilor cu astm bronşic. O atenţie deosebită este necesară în cazul pacienţilor care au suferit o criză de astm bronşic în ultimele 8 zile dinaintea examenului, ca urmare a riscului crescut de a declanşare a bronhospasmului.

Distiroidism După injectarea agentului de contrast iodat, cu precădere la pacienţii cu guşă endemică sau istoric de distiroidism, există riscul fie de o exacerbare a hipertiroidismului, fie de agravare a hipotiroidismului. Riscul de hipotiroidism există şi la nou-născuţii cărora li s-a administrat sau a căror mamă a primit un agent de contrast iodat.

Prin urmare, funcția tiroidiană la nou-născuții care au primit sau a căror mamă a primit un agent de contrast iodat trebuie evaluată și monitorizată îndeaproape pentru a se asigura că funcția tiroidiană este normală.

Afecţiuni cardiovasculare (A se vedea pct 4.8 Reacții adverse)

Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (precum insuficienţă cardiacă precoce sau manifestă, coronaropatie, hipertensiune arterială pulmonară, valvulopatie sau aritmii cardiace), prezintă un risc crescut de reacții cardiovasculare după administrarea produsului de contrast iodat. Injectarea intravasculară a mediului de contrast poate provoca edem pulmonar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă manifestă sau incipientă, în timp ce administrarea la pacienţii cu hipertensiune pulmonară şi boli ale valvelor cardiace poate duce la modificări însemnate ale hemodinamicii. Frecvenţa şi gradul de severitate par a fi corelate cu severitatea bolilor cardiace. În caz de hipertensiune cronică şi severă, riscul de leziuni renale datorate administrării unui mediu de contrast şi cateterizării în sine poate creşte. Modificările ischemice la EKG şi tulburările de ritm cardiac severe sunt cel mai frecvent întâlnite la pacienţii vârstnici şi la cei cu boli cardiace. S-au raportat cazuri foarte rare de fibrilaţie ventriculară, apărută imediat după administrarea mediului de contrast, în afara contextului reacţiilor de hipersensibilitate. La aceşti pacienţi, este necesară evaluarea cu atenţie a raportului risc-beneficiu.

Tulburări ale sistemului nervos central Ca urmare a riscului de agravare a simptomatologiei neurologice, administrarea mediilor de contrast iodate impune o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc în cazul pacienţilor cunoscuţi cu:

• accident ischemic tranzitor, infarct cerebral acut, hemoragie intracraniană recentă, edem cerebral, epilepsie idiopatică sau secundară (tumoră, cicatrice).
• etilism acut sau cronic, toxicomanie şi dependenţă de alte substanţe pentru calea intra-arterială. Pacienţii cunoscuţi cu epilepsie sau cu antecedente de crize epileptice trebuie menţinuţi sub tratament anticonvulsivant. În unele cazuri, este indicat ca dozele medicaţiei anticonvulsivante să fie crescute cu 48 de ore înaintea examinării. Feocromocitom Pacienţii cu feocromocitom pot suferi o criză hipertensivă după administrarea intravenoasă a agentului de contrast şi trebuie să fie monitorizaţi înaintea examinării. În acest caz, este indicată administrarea în prealabil de medicamente ά-blocante.

Alte afecţiuni La pacienții cu gamapatii monoclonale (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), există un risc potențial la administrarea de substanță de contrast. La acești pacienți, riscul de deteriorare a funcției renale poate fi redus printr-o hidratare adecvată înainte de administrarea Xenetix.

Miastenia gravis Administrarea de substanţă de contrast iodată poate agrava simptomatologia în miastenia gravis.

Intensificarea reacțiilor adverse Pacienţii anxioşi, agiţaţi sau care prezintă dureri au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării mediilor de contrast. În astfel de situaţii se recomandă administrarea de sedative anterior intervenţiei. Excipient Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) de sodiu la fiecare 100 ml, adică este practic „fără sodiu”.

Atenţionări şi precauţii pentru utilizarea specifică anumitor căi de administrare cu difuziune sistemică semnificativă

Administrare intrauterină: Contraindicaţie Histerosalpingografie în sarcină

Precauţii speciale pentru utilizare Trebuie efectuat screening pentru sarcină la femeile cu potențial fertil. Expunerea acestora la radiații X trebuie atent evaluată anterior examinării.

La persoanele cu inflamații sau infecții pelvine histerosalpingografia trebuie efectuată cu precauție și numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.

Pancreatită acută pentru colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP)

Investigaţii diagnostice Foarte rare: creşterea nivelului creatininei sanguine

• Examinări în care concentraţia de agent de contrast iodat din sângele arterial cerebral este mare Sindromul compartimentar poate fi observat după extravazare, așa cum este descris la punctul 4.4.

Următoarele reacţii adverse au fost raportare pentru alţi agenţi de contrast iodaţi solubili în apă.

Investigaţii diagnostice Electroencefalogramă anormală, creşterea nivelului amilazei sanguine

Colapsul cardiovascular cu severitate variabilă se poate manifesta imediat, fără semne de atenţionare sau poate complica manifestările cardiovasculare menţionate în tabelul de mai sus. Durerea abdominală şi diareea, neraportate pentru Xenetix, sunt asociate în principal cu administrarea pe cale orală sau rectală. Durerea şi edemul local pot apărea la locul de injectare, fără extravazarea produsului injectat, şi sunt benigne şi trecătoare. În timpul administrării intraarteriale, senzaţia de durere la nivelul locului de injectare depinde de osmolalitatea produsului injectat.

Artrografie: S-au raportat frecvent cazuri de artralgie în cadrul studiilor clinice. Histerosalpingografie: S-au raportat frecvent cazuri de durere pelviană.

Reacţii adverse la copii Este de aşteptat ca natura reacţiilor adverse asociate cu Xenetix să fie aceeaşi cu cea a reacţiilor raportate la populaţia adultă. Frecvenţa acestora nu poate fi estimată din datele disponibile.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.