Xanepra 25 mg

Paciente adulte şi vârstnice Doza recomandată de examestan este de un comprimat filmat (25 mg) administrat o dată pe zi, după masă.

La pacientele cu neoplasm mamar în stadiu incipient, tratamentul cu examestan trebuie să continue până la completarea a 5 ani de tratament hormonal secvenţial combinat adjuvant (tamoxifen urmat de examestan), sau mai devreme dacă apare recidiva tumorii.

La pacientele cu neoplasm mamar în stadiu avansat, tratamentul cu examestan trebuie continuat până când este diagnosticată progresia tumorii.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți Nu este recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi.

Xanepra nu trebuie administrat la femeile cu status endocrin de premenopauză. De aceea, atunci când este necesar din punct de vedere clinic, statusul de postmenopauză trebuie confirmat prin evaluarea concentraţiilor plasmatice de LH, FSH şi estradiol.

Xanepra trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă renală sau hepatică.

Xanepra conţine o substanţă interzisă, care poate determina o reacţie fals pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Exemestanul este o substanţă care scade marcat concentraţia de estrogeni; a fost observată scăderea densităţii minerale osoase şi creşterea incidenţei fracturilor ca urmare a administrării de exemestan (vezi pct. 5.1). În timpul tratamentului adjuvant cu Xanepra, la femeile cu osteoporoză sau cu risc de osteoporoză trebuie determinată densitatea minerală osoasă utilizând DEXA (osteodensitometrie cu raze X) la începutul tratamentului. Deşi nu sunt disponibile date adecvate care să demonstreze efectele tratamentului scăderii densităţii minerale osoase determinate de utilizarea exemestanului, tratamentul osteoporozei trebuie iniţiat la pacientele cu factori de risc. Pacientele tratate cu exemestan trebuie monitorizate atent.

Exemestanul a fost, în general, bine tolerat în toate studiile clinice efectuate cu exemestan în doză standard de 25 mg pe zi, iar reacţiile adverse au fost, în general, uşoare până la moderate.

Procentul retragerilor din studiu ca urmare a evenimentelor adverse a fost de 7,4% la pacientele cu neoplasm mamar în stadiu incipient cărora li s-a administrat tratament adjuvant cu exemestan după un tratament adjuvant iniţial cu tamoxifen. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost bufeurile (22%), artralgia (18%) şi fatigabilitatea (16%).

Procentul retragerilor din studiu ca urmare a evenimentelor adverse a fost de 2,8% dintre pacientele cu neoplasm mamar în stadiu avansat. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost bufeurile (14%) şi greaţa (12%).

Majoritatea reacţiilor adverse pot fi atribuite efectelor farmacologice normale ale privării de estrogeni (de exemplu bufeurile).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Anorexie Tulburări psihice Foarte frecvente Insomnie Frecvente Depresie Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee Frecvente Ameţeli, sindrom de tunel carpian Mai puţin frecvente Somnolenţă Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă Frecvente Dureri abdominale, vărsături, constipaţie, dispepsie, diaree Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente Hipersudoraţie Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, alopecie

() Includ: artralgie şi, mai puţin frecvent, dureri la nivelul membrelor, osteoartrită, dureri de spate, artrită, mialgie şi redoare articulară.

Tulburări hematologice şi limfatice La pacientele cu neoplasm mamar în stadiu avansat, trombocitopenia şi leucopenia au fost rar raportate. La aproximativ 20% dintre pacientele tratate cu exemestan, în special la pacientele cu limfopenie preexistentă, a fost raportată scăderea ocazională a numărului de limfocite; totuşi, valorile medii ale numărului de limfocite la aceste paciente nu s-au modificat semnificativ în timp şi nu a fost observată creşterea corespunzătoare a incidenţei infecţiilor virale. Aceste efecte nu au fost observate în cadrul studiilor efectuate la paciente cu neoplasm mamar în stadiu incipient.

Tulburări hepatobiliare A fost observată creşterea parametrilor testelor funcţiei hepatice, incluzând enzime, bilirubină şi fosfatază alcalină.

Tabelul de mai jos prezintă frecvenţa evenimentelor adverse prespecificate şi afecţiunilor care au apărut în cadrul studiului efectuat la femei cu neoplasm mamar în stadiu incipient (studiul IES), indiferent de relaţia de cauzalitate, raportate la pacientele cărora li s-a administrat medicaţia din studiu şi timp de până la 30 zile de la întreruperea medicaţiei din studiu.

Evenimente adverse şi Exemestan Tamoxifen afecţiuni (N = 2249) (N = 2279)

Bufeuri 491 (21,8%) 457 (20,1%) Fatigabilitate 367 (16,3%) 344 (15,1%) Cefalee 305 (13,6%) 255 (11,2%) Insomnie 290 (12,9%) 204 (9,0%) Transpiraţii excesive 270 (12,0%) 242 (10,6%) Ginecologice 235 (10,5%) 340 (14,9%) Ameţeli 224 (10,0%) 200 (8,8%) Greaţă 200 (8,9%) 208 (9,1%) Osteoporoză 116 (5,2%) 66 (2,9%) Hemoragii vaginale 90 (4,0%) 121 (5,3%) Alte neoplasme primare 84 (3,6%) 125 (5,3%) Vărsături 50 (2,2%) 54 (2,4%) Tulburări vizuale 45 (2,0%) 53 (2,3%) Tromboembolism 16 (0,7%) 42 (1,8%) Fracturi osteoporotice 14 (0,6%) 12 (0,5%) Infarct miocardic 13 (0,6%) 4 (0,2%)

În cadrul studiului IES, frecvenţa evenimentelor cardiace ischemice în braţele de tratament cu exemestan şi tamoxifen a fost de 4,5% comparativ cu 4,2%. Nu au fost observate diferenţe semnificative pentru niciun eveniment cardiovascular individual, incluzând hipertensiune arterială

(9,9% comparativ cu 8,4%), infarct miocardic (0,6% comparativ cu 0,2%) şi insuficienţă cardiacă (1,1% comparativ cu 0,7%).

În cadrul studiului IES, exemestan a fost asociat cu o incidenţă mai mare a hipercolesterolemiei comparativ cu tamoxifenul (3,7% comparativ cu 2,1%).

Într-un studiu separat, dublu orb, randomizat, efectuat la femei în postmenopauză cu neoplasm mamar în stadiu incipient cu risc scăzut, tratate cu exemestan (N=73) sau cărora li s-a administrat placebo (N=73) timp de 24 de luni, exemestanul a fost asociat cu o scădere medie de aproximativ 7-9% a concentraţiei plasmatice a HDL-colesterolului, comparativ cu o creştere de 1% în cazul placebo. A fost raportată, de asemenea, scăderea cu 5-6% a apolipoproteinei A1 în grupul de tratament cu exemestan, comparativ cu 0,2% pentru grupul placebo. Efectul asupra celorlalte fracţiuni lipidice analizate (colesterol total, LDL colesterol, trigliceride, apolipoproteina B şi lipoproteina A) a fost foarte asemănător în cele două grupuri de tratament. Semnificaţia clinică a acestor rezultate nu este clară.

În cadrul studiului IES, ulcerul gastric a fost observat cu o frecvenţă mai mare în grupul tratat cu exemestan, comparativ cu tamoxifen (0,7% comparativ cu <0,1%). Majoritatea pacienţilor cu ulcer gastric trataţi cu exemestan au fost trataţi concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi/sau au prezentat în antecedente ulcer gastric.

Reacţii adverse după punerea pe piaţă a medicamentului

Tulburări hepatobiliare Hepatită, hepatită colestatică

Deoarece reacţiile sunt raportate voluntar, pentru o populaţie de mărime necunoscută, nu este întotdeauna posibil să se estimeze corect frecvenţa acestora sau să se stabilească o relaţie de cauzalitate cu expunerea la medicament.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată direct la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro