Wilate 1000 1000 UI Fvw/1000 UI Fviii

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de coagulare. Medicamentul este de unică folosinţă, astfel încât trebuie administrat întregul conţinut al flaconului. În cazul în care mai rămâne o cantitate de medicament, aceasta trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale.

Boala Von Willebrand (BVW) Raportul dintre FVW:RCo şi FVIII:C este 1:1. În general, 1 UI/kg MC de FVW:RCo şi FVIII:C creşte concentraţia plasmatică cu 1,5-2% din activitatea normală pentru proteina respectivă. De regulă, pentru a obţine hemostaza corespunzătoare, sunt necesare aproximativ 20 – 50 UI Wilate/kg. Această cantitate va creşte concentraţiile plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C ale pacienţilor cu aproximativ 30

• 100%.

Poate fi necesară o doză iniţială de 50 – 80 UI Wilate/kg, în special în cazul pacienţilor cu BVW tip 3, în cadrul căreia menţinerea unor concentraţii plasmatice corespunzătoare poate necesita doze mai mari decât în cazul altor tipuri de BVW.

Copii şi adolescenţi Nu există suficiente date, pentru a putea permite recomandarea utilizării medicamentului Wilate la copii sub 6 ani.

Prevenirea hemoragiei în cazul intervenţiilor chirurgicale sau al traumelor severe: Pentru prevenirea sângerării în cazul intervenţiilor chirurgicale, Wilate trebuie administrat cu 1-2 ore înainte de a începe procedura chirurgicală. Trebuie atinse concentraţii plasmatice de VWF:RCo  60 UI/dl ( 60%) şi concentraţii plasmatice de FVIII:C  40 UI/dl ( 40%).

O doză corespunzătoare trebuie re-administrată la interval de 12-24 ore de tratament. Doza şi durata tratamentului depind de starea clinică a pacientului, tipul şi severitatea sângerării, precum şi de ambele concentraţii plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C.

În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente care conţin FVW şi FVIII, concentraţiile plasmatice de FVIII:C trebuie monitorizate, pentru a identifica concentraţiile plasmatice FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, care pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. În cazul în care se observă concentraţii plasmatice excesiv crescute de FVIII:C, trebuie luată în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre administrarea dozelor sau folosirea medicamentelor cu VWF şi conţinut mic de FVIII.

Profilaxie: În cazul pacienţilor cu BVW, pentru profilaxia pe termen lung împotriva sângerărilor, trebuie administrate doze de 20-40 UI/kg, de 2 sau 3 ori pe săptămână. În unele cazuri, cum sunt pacienţii cu sângerări gastro-intestinale, pot fi necesare doze mai mari.

Hemofilie A

Monitorizarea tratamentului Pe durata tratamentului, se recomandă determinarea adecvată a nivelurilor de factor VIII, pentru a ghida doza ce urmează a fi administrată și frecvența perfuziilor repetate. Răspunsul pacienților poate varia în mod individual la tratamentul cu factor VIII, demonstrând timpi de înjumătățire plasmatică și de recuperare diferite. Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare în cazul pacienților subponderali sau supraponderali. În cazul intervențiilor chirurgicale majore în special, monitorizarea

precisă a terapiei de substituție cu ajutorul analizelor de coagulare (activitatea plasmatică a factorului VIII) este indispensabilă.

Doze Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII, de localizarea şi intensitatea sângerării precum şi de starea clinică a pacientului. Numărul de unităţi de factor VIII administrate este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), conform cu standardul curent al OMS în materie de concentrate pentru medicamentele care conţin factor VIII. Activitatea factorului VIII în plasmă este exprimată ca procent (referitor la plasma umană normală) sau de preferat în unități internaționale (referitor la un Standard Internaţional pentru activitatea factorului VIII în plasmă).

1 unitate internațională (UI) de activitate a factorului VIII este echivalentă cu cantitatea de factor VIII dintr-un ml de plasmă umană normală.

Tratamentul de necesitate: Calcularea dozei necesare de factor VIII se bazează pe descoperirea empirică a faptului că 1 unitate internațională (UI) de factor VIII per kg greutate corporală creşte concentraţia plasmatică cu 1,5 până la 2% comparativ cu activitatea normală. Doza necesară este stabilită prin utilizarea următoarei formule:

Unități necesare = Greutate corporală (kg) x creştere dorită a factorului VIII (%) (UI/dl) x 0,5 UI/kg

Cantitatea care trebuie administrată şi frecvenţa administrării trebuie să fie determinate întotdeauna de eficacitatea clinică, pentru fiecare pacient în parte. În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub activitatea plasmatică normală la concentraţia dată (în % referitor la plasma umană normală sau UI/dl) în perioada corespunzătoare.

Următorul tabel poate fi utilizat ca ghid pentru doze în cazul episoadelor de sângerare și intervențiilor chirurgicale:

Profilaxie: La pacienţii cu hemofilie A severă, în profilaxia de lungă durată împotriva sângerărilor, dozele uzuale sunt de 20 – 40 UI factor VIII per kg greutate corporală, la intervale de 2 până la 3 zile. În anumite cazuri, în special în cazul pacienţilor mai tineri, pot fi necesare intervale mai mici între administrări sau doze mai mari.

Perfuzare continuă: Înainte de intervenţiile chirurgicale, trebuie efectuată o analiză farmacocinetică, pentru a obţine o estimare a clearance-ului. Viteza de perfuzare iniţială poate fi calculată astfel:

Viteza de perfuzare (UI/kg şi oră) = Clearance (ml/kg şi oră) x concentraţia plasmatică la starea de echilibru dorită (UI/ml)

După perioada iniţială de perfuzare continuă de 24 ore, clearance-ul trebuie calculat din nou, zilnic, utilizând ecuaţia de mai sus, în funcţie de concentraţia la starea de echilibru măsurată şi de viteza de perfuzare cunoscută.

Copii şi adolescenţi Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea Wilate la copii cu vârsta sub 6 ani, diagnosticaţi cu hemofilie de tip A.

Mod de administrare Administrare intravenoasă. Debitul de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească 2-3 ml pe minut. Pentru instrucţiunile referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6

Trasabilitate Pentru a îmbunătăți trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul de lot al medicamentului administrat trebuie înregistrate în mod clar.

Hipersensibilitate Medicamentul Wilate poate cauza reacții de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conține urme de proteine de natură umană, altele decât factorul VIII. În cazul în care apar simptome de hipersensibilitate, pacienții trebuie să întrerupă imediat administrarea și să se adreseze medicului.

Pacienţii trebuie informaţi despre semnele iniţiale de reacţii de hipersensibilitate, incluzând erupţii cutanate, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie.

În caz de şoc, trebuie să fie respectate standardele medicale curente pentru tratamentul şocului.

Agenți transmisibili Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din sânge uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening al fiecărei probe recoltate şi al rezervelor de plasmă pentru markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a procedurilor validate pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă, nu se poate exclude în totalitate posibilitatea transmiterii unor microorganisme infecţioase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru virusurile nou-apărute sau necunoscute şi alte microorganisme patogene.

Măsurile luate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate, cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) precum şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA). Măsurile luate pot avea valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum este parvovirusul B19.

Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi la persoanele cu imunodeficienţă sau eritropoieză crescută (de exemplu anemie hemolitică).

Vaccinarea corespunzătoare (anti-hepatită A și B) trebuie luată în considerare în cazul pacienților tratați cu regularitate/în mod repetat cu concentrate derivate din plasmă umană care conţin FVW/factor VIII.

Se recomandă ferm ca de fiecare dată când este administrat Wilate unui pacient, să fie înregistrate denumirea şi numărul lotului medicamentului, pentru a păstra o legătură între pacient şi numărul lotului medicamentului.

Boala Von Willebrand (BVW)

Evenimente tromboembolice În momentul utilizării unui medicament cu FVW care conţine şi FVIII, medicul curant trebuie să ştie că tratamentul continuu poate duce la o creştere excesivă a FVIII:C. În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente cu FVW care conţin şi FVIII, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale FVIII:C, pentru a evita concentraţiile plasmatice ale FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, care pot determina creşterea riscului de apariţie a evenimentelor trombotice.

Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice în momentul utilizării medicamentelor cu FVW care conţin şi FVIII, în special în cazul pacienţilor cu factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. Ca urmare, pacienţii cu risc trebuie monitorizaţi pentru a depista primele semne de tromboză. Trebuie instituită profilaxia împotriva tromboemboliei venoase, conform recomandărilor curente.

Inhibitori Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVW. În cazul în care nu sunt atinse valorile anticipate de activitate a FVW:RCo în plasmă sau în cazul în care sângerarea nu este controlată prin administrarea unei doze corespunzătoare, se va efectua un test care să stabilească dacă există un inhibitor al FVW. În cazul pacienţilor cu titruri mari de inhibitori, terapia cu FVW poate să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice. Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie efectuată de către medici cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu tulburări hemostatice.

Hemofilie A Inhibitori Formarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) faţă de factorul VIII este o complicaţie cunoscută în tratamentul pacienţilor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt, de obicei, imunoglobuline IgG direcţionate împotriva acţiunii pro-coagulante a factorului VIII, şi sunt măsuraţi în unităţi Bethesda (BU)/ml plasmă, utilizând testul modificat. Riscul dezvoltării inhibitorilor este corelat cu severitatea

afecțiunii, precum și cu expunerea la factor VIII, acest risc fiind maxim în primele 50 zile de expunere dar continuă pe tot parcursul vieții, deși riscul este mai puțin frecvent.

Relevanța clinică a dezvoltării inhibitorilor va depinde de titrul inhibitorilor, astfel: cazurile cu inhibitori în titru scăzut prezintă un risc mai scăzut de apariție a unui răspuns clinic insuficient, în comparație cu cazurile cu inhibitori în titru crescut.

În general, toţi pacienţii trataţi cu medicamente care conțin factor VIII de coagulare uman recombinant trebuie monitorizaţi cu atenţie, prin examinare clinică şi teste de laborator, pentru a decela dezvoltarea anticorpilor inhibitori. Dacă nu se atinge gradul dorit de activitate plasmatică a factorului VIII sau dacă hemoragia nu poate fi controlată după administrarea unei doze adecvate, se va efectua un test pentru a detecta prezenţa inhibitorilor față de factorul VIII. Este posibil ca la pacienţii cu titruri crescute de inhibitori, tratamentul cu factor VIII să nu fie eficace, în acest caz fiind necesară luarea în considerare a altor opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor pacienţi trebuie efectuat de către medici cu experienţă în abordarea terapeutică a pacienţilor cu hemofilie şi inhibitori ai factorului VIII prezenți.

Evenimente cardiovasculare La pacienții cu factori de risc cardiovascular preexistenți, terapia de substituție cu factor VIII poate crește riscul cardiovascular.

Complicații legate de cateter Dacă este necesar un dispozitiv pentru acces venos central (DAVC), trebuie luat în considerare riscul de complicații legate de DAVC, inclusiv infecții locale, bacteriemie și tromboza zonei cateterului. Acest medicament conţine sodiu până la 58,7 mg pentru un flacon care conţine FVW 500 UI şi FVIII 500 UI, şi poate conţine până la 117,3 mg pentru un flacon care conţine FVW 1000 UI şi FVIII 1000 UI, echivalentul a 2,94% și respectiv 5,87% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Copii și adolescenți Avertizările și precauțiile enumerate se aplică atât adulților, cât și copiilor.

Rezumatul datelor referitoare la siguranţa în utilizare Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include angioedem, senzaţie de arsură şi înţepături la locul de perfuzare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie generalizată, eritem, prurit, erupție cutanată tranzitorie, cefalee, erupţii cutanate, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, senzaţie de constricţie toracică, dispnee, furnicături, vărsături, wheezing) au fost observate rar, iar în anumite cazuri pot evolua până la anafilaxie severă (incluzând şoc).

Boala Von Willebrand (BVW) Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta foarte rar anticorpi neutralizanţi împotriva FVW. Apariţia unor asemenea inhibitori, se va manifesta ca un răspuns clinic necorespunzător. Apariţia acestor anticorpi este asociată cu apariţia reacţiilor anafilactice. Ca urmare, pacienţii care prezintă reacţii anafilactice trebuie evaluaţi, pentru a depista prezenţa unui inhibitor. În toate aceste cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei. Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. Trebuie instituită profilaxia împotriva tromboemboliei venoase, conform recomandărilor curente. În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente cu FVW care conţin şi FVIII, cu concentraţii plasmatice ale FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, poate exista riscul de creştere a incidenţei evenimentelor trombotice. Hemofilie A Dezvoltarea anticorpilor neutralizanți (inhibitori) poate apărea la pacienții cu hemofilie A tratați cu factor VIII, inclusiv cu Wilate vezi pct. 5.1. Apariţia acestor inhibitori, ca atare, se va manifesta printr-un răspuns clinic insuficient la tratament. În astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat pentru hemofilie. Pentru informaţii cu privire la siguranţă, referitoare la transmiterea agenţilor patogeni, vezi punctul 4.4.

Tabelul reacţiilor adverse

Pentru reacțiile adverse raportate spontan de după punerea pe piață, frecvența raportării este clasificată ca necunoscută.

Tulburări hematologice şi limfatice inhibare a factorului mai puţin frecvente (PTA) VIII foarte frecvente (PNA)

inhibare a factorului foarte rar Von Willebrand Tulburări respiratorii, toracice și Tuse necunoscută mediastinale Tulburări ale sistemului nervos Amețeală necunoscută Tulburări gastro-intestinale Durere abdominală necunoscută Tulburări musculo-scheletice și ale Dorsalgie necunoscută țesutului conjunctivFrecvența se bazează pe studii efectuate cu medicamente care conțin factor VIII, care au inclus pacienți cu hemofilie A severă. PTA = pacienți tratați anterior, PNA = pacienți netratați anterior

Descrierea reacţiilor adverse selectate Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, vezi punctul 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro