Vivace 2,5 mg

Administrare orală.

Se recomandă ca VIVACE să fie luat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi. VIVACE poate fi luat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2). VIVACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.

Adulţi

Pacienţi trataţi cu un diuretic: Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu VIVACE; aceasta este mult mai probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. De aceea, se recomandă precauţie atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie. Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu VIVACE (vezi pct. 4.4). La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu ramipril trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a potasiului. Dozajul ulterior a VIVACE trebuie ajustat în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.

Hipertensiune arterială Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii arteriale. VIVACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).

Tratamentul cu VIVACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi. Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de VIVACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este administrată o dată pe zi.

Prevenţie cardiovasculară Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg VIVACE o dată pe zi. În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi – după alte două până la trei

săptămâni – creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg VIVACE o dată pe zi. Vezi, de asemenea, mai sus dozajul la pacienţi trataţi cu diuretic.

Tratamentul afecţiunii renale Pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi. În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

Pacienţi cu diabet zaharat şi cel puţin un factor de risc cardiovascular Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg VIVACE o dată pe zi. În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei zilnice la 5 mg VIVACE după una sau două săptămâni şi apoi la 10 mg VIVACE după alte două sau trei săptămâni. Doza ţintă zilnică este de 10 mg.

Pacienţi cu nefropatie non-diabetică definită prin prezenţa macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi. În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

Insuficienţă cardiacă simptomatică La pacienţii stabilizaţi cu tratament diuretic, doza iniţială recomandată este de 1,25 mg pe zi. Doza de VIVACE trebuie stabilită treptat prin dublarea acesteia la fiecare una până la două săptămâni până la doza zilnică maximă de 10 mg. Sunt de preferat două administrări pe zi.

Prevenţie secundară după infarct miocardic acut cu semne clinice de insuficienţă cardiacă După 48 de ore de la debutul infarctului miocardic, la pacientul stabil din punct de vedere clinic şi hemodinamic, doza iniţială este de 2,5 mg de două ori pe zi timp de trei zile. Dacă doza iniţială de 2,5 mg nu este tolerată, trebuie administrată o doză de 1,25 mg ramipril de două ori pe zi timp de două zile înainte de creşterea la 2,5 mg şi 5 mg de două ori pe zi. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt. Vezi, de asemenea, mai sus posologia la pacienţii trataţi cu diuretic.

Doza zilnică este ulterior crescută prin dublarea dozei la interval de una până la trei zile până la doza ţintă de întreţinere de 5 mg de două ori pe zi. Doza de întreţinere este divizată în 2 prize pe zi atunci când este posibil. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt. Nu există încă suficientă experienţă privind tratamentul la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV) imediat după infarct miocardic. Dacă trebuie luată decizia de a trata aceşti pacienţi, se recomandă ca tratamentul să fie început cu 1,25 mg ramipril o dată pe zi şi trebuie luate precauţii speciale în cazul oricărei creşteri a dozei.

Grupe speciale de pacienţi Pacienţi cu insuficienţă renală Doza zilnică la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie corelată cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2):

• dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 10 mg;
• dacă clearance-ul creatininei este între 30-60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 5 mg;
• dacă clearance-ul creatininei este între 10-30 ml/min, doza iniţială este de 1,25 mg pe zi şi doza zilnică maximă este de 5 mg;
• la pacienţii hipertensivi hemodializaţi: ramiprilul este puţin dializabil; doza iniţială este de 1,25 mg pe zi şi doza zilnică maximă este de 5 mg; medicamentul trebuie administrat la câteva ore după sedinţa de hemodializă.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2) La pacienţii cu insuficienţă hepatică, tratamentul cu VIVACE trebuie iniţiat numai sub supraveghere medicală atentă şi doza maximă zilnică este de 2,5 mg VIVACE.

Vârstnici Doza iniţială trebuie să fie mai mică şi stabilirea ulterioară a dozei trebuie să se facă mai lent, datorită riscului mai mare de a apărea reacţii adverse, în special la pacienţi debilitaţi şi cu vârste foarte înaintate. Trebuie luată în considerare o doză iniţială redusă de 1,25 mg ramipril.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea ramiprilului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite încă. Datele disponibile în prezent pentru ramipril sunt descrise la punctele 4.8, 5.1, 5.2 şi 5.3, dar nu poate face nicio recomandare specifică privind dozele.

Grupe speciale de pacienţi

Sarcina Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Pacienţi cu risc deosebit de hipotensiune arterială:

• Pacienţi cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere pronunţată acută a tensiunii arteriale şi de deteriorare a funcţiei renale, ca rezultat al inhibării ECA, mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau este la prima creştere a dozei. Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi este necesară supraveghere medicală, inclusiv monitorizarea tensiunii arteriale, de exemplu la:
• pacienţi cu hipertensiune arterială severă
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă decompensată
• pacienţi cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de ejecţie al ventriculului stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)

• pacienţi cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi funcţional
• pacienţi cu depleţie de sare sau hipovolemie, existentă sau pe care o pot dezvolta (inclusiv pacienţi trataţi cu diuretice)
• pacienţi cu ciroză hepatică şi/sau ascită
• pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau sub anestezie cu medicamente care determină hipotensiune arterială.

În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depleţiei de sare înaintea iniţierii tratamentului (totuşi, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, necesitatea acestor măsuri corective trebuie evaluată atent faţă de riscul supraîncărcării volemice).

• Insuficienţă cardiacă persistentă sau tranzitorie post-IM
• Pacienţi cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută Faza iniţială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.

Pacienţi vârstnici Vezi pct. 4.2.

Intervenţii chirurgicale Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală.

Monitorizarea funcţiei renale Funcţia renală trebuie evaluată înainte şi în timpul tratamentului şi dozajul trebuie ajustat în special în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a funcţiei renale, în special la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă sau după transplant renal.

Hipersensibilitate/angioedem A fost raportat angioedem la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct. 4.8).

În caz de angioedem, tratamentul cu ramipril trebuie întrerupt. Tratamentul de urgenţă trebuie instituit imediat. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie cel puţin 12 pâna la 24 de ore şi externat după rezoluţia completă a simptomelor. A fost raportat angioedem intestinal la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct. 4.8). Aceşti pacienţi au prezentat durere abdominală (cu sau fără greaţă sau vărsături). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de ramipril. Tratamentul cu ramipril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitorilor ai mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu: umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea şi severitatea reacţiilor de tip anafilactic şi anafilactoid la veninuri de insecte şi alţi alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu ramipril înainte de desensibilizare.

Potasiu seric A fost observată hiperkaliemie la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, vârsta > 70 ani, diabet zaharat, necontrolat terapeutic, hipoaldosteronism, sau cei aflaţi în situaţii cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu

insuficiență renală și/sau la pacienții tratați cu suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul, alte substanțe active care cresc concentrația plasmatică a potasiului (ex.: heparina, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de trimetoprim/cotrimoxazo)l și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină, poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină-ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează ECA, iar monitorizarea nivelului de potasiu și funcția renală serică (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă a substanţelor menţionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).

Neutropenie/agranulocitoză Rareori a fost observată neutropenie/agranulocitoză, precum şi trombocitopenie şi anemie, iar mielosupresia a fost, de asemenea, raportată. Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite pentru a permite depistarea unei posibile leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în faza iniţială a tratamentului şi la pacienţii cu funcţie renală deteriorată, cu boală de colagen concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) şi la toţi cei trataţi cu alte medicamente care pot determina modificări ale compoziţiei sângelui (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Diferenţe etnice Inhibitorii ECA determină edem angioneurotic cu o rată a frecvenţei mai mare la pacienţii de culoare comparativ cu ceilalţi. Ca şi alţi inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la populaţia de culoare comparativ cu ceilalţi pacienţi, posibil datorită prevalenţei mai mari a hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populaţia hipertensivă de culoare.

Tuse A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie considerată parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Conţinutul în lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Conținutul în sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.

dispepsie, creşterea diaree, greaţă, enzimelor vărsături pancreatice, edem angioneurotic la nivelul intestinului subţire, durere abdominală în regiunea abdominală superioară, inclusiv gastrită, constipaţie, xerostomie Tulburări Afectare renale şi ale renală căilor inclusiv urinare insuficienţă renală acută, poliurie, agravarea proteinuriei preexistente, creşterea concentraţiei plasmatice a ureei, creşterea creatininemiei

Afecţiuni Erupţii Edem Dermatită Reacţii de Necroliză toxică cutanate şi cutanate, în angioneurotic; exfoliativă, fotosensibili epidermică, ale ţesutului special, în cazuri urticarie, tate sindrom subcutanat maculo-excepţionale, onicoliză Stevens-Johnson, papulare obstrucţia eritem polimorf, căilor aeriene pemfigus, determinată psoriazis agravat, de edem dermatită angioneurotic psoriaziformă, şi care poate exantem sau avea evoluţie enantem letală; prurit, pemfigoid sau hiperhidroză lichenoid, alopecie Tulburări Spasme Artralgie musculo-musculare, scheletice şi mialgii ale ţesutului conjunctiv Tulburări Hiperkaliemie Anorexie, Hiponatremie metabolice şi Inapetenţă de nutriţie Tulburări Hipotensiune Înroşirea feţei Stenoză Fenomen Raynaud vasculare arterială, vasculară, hipotensiune hipoperfuzie, arterială vasculită

ortostatică, sincopă Tulburări Dureri Pirexie Astenie generale şi toracice, la nivelul fatigabilitate locului de administrare Tulburări ale Reacţii de tip sistemului anafilactic sau imunitar anafilactoid, creşterea anticorpilor antinucleari Tulburări Creşterea Icter colestatic, Insuficienţă hepatobiliare enzimelor afectare hepatică acută, hepatice hepatocelulară hepatită colestatică şi/sau sau citolitică bilirubinei (evoluţia letală conjugate a fost foarte rară). Tulburări ale Impotenţă Ginecomastie aparatului erectilă genital şi tranzitorie, sânului scăderea libidoului Tulburări Depresie, Confuzie Tulburări de atenţie psihice anxietate, nervozitate, nelinişte, tulburări ale somnului, inclusiv somnolenţă Tulburări Sindrom de secreție endocrine inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH)

Copii şi adolescenţi Siguranţa ramiprilului a fost monitorizată la 325 copii şi adolescenţi, cu vârste cuprinse între 2-16 ani, în cadrul a 2 studii clinice. În timp ce natura şi severitatea evenimentelor adverse sunt similare celor observate la adulţi, frecvenţa următoarelor evenimente este mai mare la copii:

• Tahicardia, congestia nazală şi rinita au fost „frecvente” (de exemplu, ≥ 1/100 şi <1/10) la copii şi adolescenţi, şi „mai puţin frecvente” (de exemplu, ≥ 1/1000 şi <1/100) la populaţia adultă.
• Conjunctivita a fost „frecventă” la copii şi adolescenţi (≥ 1/100 şi <1/10) şi „rară” (≥ 1/1, 000 şi <1/100) la populaţia adultă.
• Tremorul şi urticaria au fost „mai puţin frecvente” (de exemplu, ≥ 1/1000 şi <1/100) la copii şi adolescenţi şi „rare” (de exemplu, ≥ 1/10000 şi <1/1000) la populaţia adultă.

Profilul general de siguranţă al ramiprilului la copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ de profilul de siguranţă la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate

pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.