Venofer 100 mg Fer/5 ml

Monitorizaţi cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în timpul şi după fiecare administrare de Venofer.

Venofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare administrare de Venofer (vezi punctul 4.4).

Venofer trebuie administrat exclusiv intravenos în perfuzie, injecţie lentă sau direct în linia venoasă a dializorului şi nu se poate utiliza intramuscular sau pentru perfuzarea dozei totale (PDT), atunci când doza totală necesară de fer, reprezentând deficitul total de fer al pacientului, este administrată într-o singură perfuzie.

Perfuzie Este de preferat ca Venofer să fie administrat în perfuzie (pentru a reduce riscul apariţiei episoadelor de hipotensiune arterială şi al administrării paravenoase) în diluţie de 20 mg fer (1 ml Venofer) în maximum 20 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% m/v [100 mg fer (5 ml Venofer) în maximum 100 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% m/v până la 500 mg fer (25 ml Venofer) în maximum 500 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% m/v]. Diluţia trebuie efectuată imediat înaintea administrării perfuziei, iar soluţia trebuie administrată astfel: 100 mg fer în cel puţin 15 minute; 200 mg fer în cel puţin 30 minute; 300 mg fer în cel puţin 1 ½ oră; 400 mg fer în cel puţin 2 ½ ore şi 500 mg fer în cel puţin 3 ½ ore. Pentru administrarea dozei unice maxime tolerate de 7 mg fer/kg, trebuie respectat timpul de perfuzare de cel puţin 3 ½ ore, independent de doza totală.

Injecţie intravenoasă Venofer poate fi administrat şi nediluat în injecţie intravenoasă lentă la viteza recomandată (normală) de 20 mg fer (1 ml Venofer) pe minut [100 mg fer (5 ml Venofer) în cel puţin 5 minute]. La o administrare, pot fi administrate injectabil maximum 200 mg fer (10 ml Venofer). După administrare, pacientul trebuie să îşi ţină braţul întins.

Administrare injectabilă în dializor Venofer poate fi administrat direct în linia venoasă a dializorului, în condiţii similare celor pentru injecţia intravenoasă.

Calculul dozei Doza cumulativă de Venofer, echivalentă cu deficitul total de fer (mg), este determinată în funcţie de valoarea hemoglobinei (Hb) şi greutatea corporală (GC). Doza de Venofer trebuie calculată în mod individual, pentru fiecare pacient, în funcţie de deficitul total de fer calculat după formula Ganzoni, de exemplu:

Deficit total de fer [mg] = GC [kg] x (Hb ţintă – Hb actuală) [g/dl] x 2,4 + depozitul de fer [mg] GC sub 35 kg: Hb ţintă = 13 g/dl şi depozitul de fer = 15 mg/kg GC GC de 35 kg şi peste: Hb ţintă = 15 g/dl şi depozitul de fer = 500 mg

• Factorul 2,4 = 0,0034 (conţinutul în fer al Hb = 0,34%) x 0,07 (volumul sanguin = 7% din GC) x 1000 (conversie de la [g] la [mg]) x 10 Deficit total de fer [mg] Cantitate totală de Venofer care trebuie administrată (în ml) = 20 mg fer/ml

90 kg 24,5 21,5 18 14,5 GC sub 35 kg: Hb ţintă = 13 g/dl GC de 35 kg şi peste: Hb ţintă = 15 g/dl

Pentru a converti Hb (mM) în Hb (g/dl), înmulţiţi prima valoare cu 1,6. Dacă doza totală necesară depăşeşte doza unică maximă admisă, administrarea trebuie divizată.

Calculul dozei în cazul substituţiei cu fer după pierderi de sânge şi pentru susţinerea donaţiilor autologe de sânge Doza de Venofer necesară pentru a compensa deficitul de fer poate fi calculată conform următoarelor formule:

În cazul în care se cunoaşte cantitatea de sânge pierdută: administrarea a 200 mg fer intravenos (10 ml Venofer) determină o creştere a valorii hemoglobinei aproximativ echivalentă cu 1 unitate de sânge (400 ml cu Hb 15 g/dl).

Cantitatea de fer de substituit (mg) = numărul unităţilor de sânge pierdute x 200 sau Volumul de Venofer necesar (ml) = numărul unităţilor de sânge pierdute x 10

În cazul în care valoarea Hb este mai mică decât cea vizată: formula presupune că depozitul de fer nu trebuie refăcut.

Cantitatea de fer de substituit (mg) = GC[kg] x 2,4 x (Hb ţintă – Hb actuală) [g/dl]

Exemplu: Pentru GC = 60 kg şi scădere de Hb = 1 g/dl   150 mg fer de substituit  7,5 ml Venofer necesar

Pentru doza unică şi săptămânală maximă recomandată, vezi „Doze normale” şi „Doza unică şi săptămânală maximă tolerată”.

Doze uzuale

Adulţi şi vârstnici 5-10 ml Venofer (100–200 mg fer) de 1–3 ori pe săptămână în funcţie de valoarea hemoglobinei. Pentru timpul de administrare şi raportul de diluţie, vezi „Mod de administrare”.

Copii şi adolescenţi La copii, în cadrul studiilor clinice, sunt disponibile date limitate. Dacă există stări clinice în care este necesară administrarea de fer, se recomandă să nu se depăşească 0,15 ml Venofer/kg (3 mg fer/kg), de maxim 3 ori pe săptămână.

Pentru timpul de administrare şi raportul de diluţie, vezi „Mod de administrare”.

Doza unică şi săptămânală maximă tolerate.

Adulţi

Administrare injectabilă: doza maximă tolerată pe zi, administrată de maxim 3 ori pe săptămână.  10 ml Venofer (200 mg fer) administrat sub formă injectabilă, timp de cel puţin 10 minute

Administrare în perfuzie: doza maximă tolerată pe zi, administrată de nu mai mult de o dată pe săptămână:  Pacienţi cu greutatea corporală peste 70 kg: 500 mg fer (25 ml de Venofer), timp de cel puţin 3 ½ ore  Pacienţi cu greutatea corporală de 70 kg şi sub: 7 mg fer/kg greutate corporală, timp de cel puţin 3

½ ore Timpii de perfuzare indicaţi la „Mod de administrare” trebuie strict respectaţi, chiar dacă pacientului nu i se administrează doza unică maximă tolerată.

Mod de administrare

Venofer trebuie administrat numai pe cale intravenoasă. Aceasta se poate realiza prin perfuzie cu picătura, injecţie lentă sau direct în linia venoasă a aparatului de dializă.

Perfuzie intravenoasă cu picătura Venofer trebuie diluat numai în soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9% m/v (NaCl). Diluţia trebuie efectuată imediat înaintea administrării perfuziei, iar soluţia trebuie administrată după cum urmează:

Injectare intravenoasă Venofer poate fi administrat prin injecţie intravenoasă lentă, cu o rată de 1 ml de soluţie nediluată pe minut şi fără a depăşi 10 ml (200 mg fer) per injecţie.

Injectare în linia venoasă a aparatului de dializă Venofer poate fi administrat în timpul şedinţei de hemodializă, direct în linia venoasă a aparatului de dializă, în aceleaşi condiţii ca şi injecţia intravenoasă.

Medicamentele cu fer administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de asemenea după doze de complecşi parenterali cu fer, de exemplu ferul sucrozat, administrate anterior fără evenimente. Cu toate acestea, în cadrul mai multor studii efectuate la pacienţi care aveau antecedente de reacţii de hipersensibilitate la fer dextran sau gluconat feric, s-a arătat că Venofer este bine tolerat. Pentru hipersensibilitate gravă cunoscută la alte produse cu fer administrate parenteral, vezi pct. 4.3.

Riscul apariţiei reacţii de hipersensibilitate este ridicat la pacienţii cu alergii cunoscute, inclusiv alergii medicamentoase, inclusiv pacienţi cu antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice.

Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi parenterali cu fier la pacienţi cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu, lupus eritematos sistemic sau poliartrită reumatoidă).

Venofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare injecţie cu Venofer. Dacă în timpul administrării apar reacţii de hipersensibilitate sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat. Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea reacţiilor anafilactice/anafilactoide acute, inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este cazul, trebuie administrat un tratament suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.

La pacienţii cu disfuncţie hepatică, ferul parenteral trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu. Administrarea parenterală de fer trebuie evitată la pacienţii cu disfuncţie hepatică la care supraîncărcarea cu fer este un factor precipitant. Monitorizarea atentă a stării ferului este recomandată pentru a evita supraîncărcarea cu fer.

Ferul parenteral trebuie utilizat cu precauţie în caz de infecţie acută sau cronică. Se recomandă ca administrarea Venofer să fie oprită la pacienţii cu bacteriemie. La pacienţii cu infecţie cronică, trebuie să se efectueze o evaluare a raportului risc-beneficiu.

Trebuie acordată o atenţie specială pentru a evita administrarea paravenoasă, deoarece difuzarea Venofer paravenos poate produce durere, inflamaţie, abces aseptic şi colorarea în brun a tegumentelor.

Cea mai frecventă reacţie adversă la medicament raportată în studiile clinice cu Venofer a fost disgeuzia, care a apărut cu o frecvenţă de 4,5 evenimente per 100 de subiecţi. Cele mai importante reacţii adverse grave la medicament asociate cu Venofer sunt reacţiile de hipersensibilitate, care au apărut cu o frecvenţă de 0,25 evenimente per 100 de subiecţi în studiile clinice.

Reacţiile adverse la medicament raportate după administrarea Venofer la 4064 subiecţi în studiile clinice, precum şi cele raportate după punerea pe piaţă, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

1) Raportări spontane provenite din utilizarea după punerea pe piaţă 2) Cele mai frecvent raportate sunt: durere, extravazare, iritaţie, reacţie, modificări de culoare, hematom, prurit la locul de injectare/perfuzare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.