Varesta 5 mg

Doze

Doza inițială și cea recomandată pentru Varesta este de 10 mg vortioxetină o dată pe zi la adulții cu vârsta sub 65 de ani.

În funcție de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi crescută la maximum 20 mg vortioxetină o dată pe zi sau scăzută la minimum 5 mg vortioxetină o dată pe zi.

După remiterea simptomelor depresive, se recomandă menținerea tratamentui pentru cel puțin 6 luni pentru consolidarea răspunsului antidepresiv.

Întreruperea tratamentului Se poate lua în considerare o scădere treptată a dozei pentru a evita apariția simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.8). Cu toate acestea, nu există suficiente date care să ofere recomandări specifice pentru o schemă de scădere treptată pentru pacienții tratați cu vortioxetină.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici La pacienţii cu vârsta ≥ 65 de ani trebuie folosită ca doză iniţială întotdeauna doza eficientă cea mai mica de 5 mg de vortioxetină o dată pe zi. Este recomandată precauţie atunci când pacienţii cu vârsta ≥ 65 de ani sunt trataţi cu doze mai mari de vortioxetină 10 mg o dată pe zi pentru care există date limitate (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai citocromului P450 În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, se poate lua în considerare o doză mai mică de vortioxetină în cazul administrării unui inhibitor puternic al CYP2D6 (de exemplu bupropion, chinidină, fluoxetină, paroxetină) concomitent cu tratamentul cu vortioxetină (vezi pct. 4.5).

Inductori ai citocromului P450 În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, o ajustare a dozei de vortioxetină poate fi luată în considerare în cazul în care un inductor al citocromului P450 cu profil larg (de exemplu rifampicină, carbamazepină, fenitoină) este utilizat concomitent cu tratamentul cu vortioxetină (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi Vortioxetina nu trebuie utilizată la pacienții copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) cu tulburare depresivă majoră (TDM), deoarece eficacitatea nu a fost demonstrată (vezi pct. 5.1). Siguranța vortioxetinei la pacienții copii și adolescenți este descrisă la pct. 4.4, 4.8, și 5.1.

Insuficiență renală sau hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor pe baza funcției renale sau hepatice (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Mod de administrare

Varesta se administrează pe cale orală. Comprimatele filmate pot fi administrate cu sau fără alimente.

Utilizare la copii şi adolescenţi Vortioxetina nu trebuie administrată la copii și adolescenții cu vârsta de 7 – 17 ani cu TDM, deoarece eficacitatea nu a fost demonstrată (vezi pct 5.1). În general, profilul de reacții adverse la vortioxetină la copii și adolescenți a fost similar cu cel constatat la adulți, cu excepția incidenței crescute a reacțiilor adverse legate de durerea abdominală și incidența crescută a ideației suicidare în mod special la adolescenți, comparativ cu adulții (vezi pct 4.8 și 5.1). În studiile clinice efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu medicamente antidepresive, comportamentul de tip suicidar (tentative de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitatea (predominant agresivitate, comportament de tip opozant, furie) au fost observate mai frecvent la aceşti pacienţi decât la cei la care s-a administrat placebo.

Gânduri suicidare/ideaţie suicidară sau agravare clinică Depresia este asociată cu un risc crescut privind ideaţia suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia remisiunii semnificative clinic. Deoarece este posibil ca ameliorarea să nu apară pe parcursul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie atent monitorizaţi până când apare această ameliorare. Există o experienţă clinică generală privind faptul că riscul suicidar poate să crească în primele stadii ale recuperării.

Pacienţii cu un istoric de evenimente având legătură cu suicidul sau cei care prezintă un grad semnificativ de mare al ideaţiei suicidare înainte de începerea tratamentului sunt cunoscuţi a avea un risc crescut al ideaţiei suicidare sau al tentativelor de suicid şi trebuie monitorizați clinic atent pe parcursul tratamentului. O meta-analiză a studiilor clinice controlate placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a arătat un risc crescut al comportamentului suicidar la pacienţii trataţi cu antidepresive şi cu vârsta sub 25 de ani, comparativ cu placebo.

Supravegherea atentă a pacienţilor şi, mai ales, a celor cu risc suicidar crescut trebuie să însoţească tratamentul, în special la începutul acestuia şi după modificările de doză. Pacienţii (şi aparținătorii pacienţilor) trebuie să fie alertaţi asupra nevoii de monitorizare a oricărei agravări clinice, comportament sau ideaţie suicidară, precum şi modificări neobişnuite de comportament şi să solicite asistenţă medicală imediat dacă apar aceste simptome.

Convulsii

Convulsiile reprezintă un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. Prin urmare, vortioxetina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un istoric de convulsii sau la pacienţi cu epilepsie decompensată (vezi pct. 4.5). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul oricărui pacient la care apar convulsii sau la care apare o creştere a frecvenţei crizelor convulsive.

Sindrom serotoninergic (SS) sau sindrom neuroleptic malign (SNM)

Sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM), afecțiuni clinice cu risc vital, pot să apară în cursul tratamentului cu vortioxetină. Riscul SS sau SNM este crescut prin administrarea concomitentă a substanţelor serotoninergic active (inclusiv opioidele și triptanii), medicamente care afectează metabolismul serotoninei (inclusiv IMAO), antipsihotice dar şi alţi antagonişti dopaminergici. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor SS sau SNM (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Simptomele sindromului serotoninergic includ modificări ale statusului mintal (de exemplu agitaţie, halucinaţii, comă), instabilitate a sistemului nervos autonom (de exemplu tahicardie, labilitate a tensiunii arteriale, hipertermie), tulburări neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, incoordonare) şi/sau simptome gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree). Dacă acestea apar, atunci tratamentul cu vortioxetină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratament simptomatic.

Manie/hipomanie

Vortioxetina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu istoric de manie/hipomanie şi trebuie întreruptă administrarea la orice pacient care intră într-o fază maniacală.

Agresivitate/agitație

Pacienții tratați cu antidepresive, inclusiv vortioxetină, pot avea, de asemenea, stări de agresivitate, furie, agitație și iritabilitate. Afecțiunea pacientului și statusul bolii trebuie monitorizate cu atenție. Pacienții (și aparținătorii pacienților) trebuie alertați să solicite asistență medicală în cazul în care apare sau se agravează comportamentul agresiv/agitat.

Hemoragie

Sângerări anormale cum sunt echimozele, purpura sau alte manifestări hemoragice cum sunt sângerările gastrointestinale sau în sfera genitală la femei, au fost rar raportate la utilizarea antidepresivelor cu efect serotoninergic, inclusiv a vortioxetinei. ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum, acest risc putând fi valabil și pentru vortioxetină (vezi pct. 4.6). Se recomandă precauţie la pacienţii la care se administrează anticoagulante şi/sau medicamente cunoscute că afectează funcţia plachetară [de exemplu antipsihotice atipice şi fenotiazine, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), acid acetilsalicilic (AAS)] (vezi pct. 4.5), precum şi la pacienţii cunoscuţi a avea predispoziţie sau boli hemoragice.

Hiponatremie

Hiponatremia, probabil din cauza sindromului secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH), a fost rar raportată în cazul utilizării antidepresivelor cu efect serotoninergic (ISRS, IRSN). Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul pacienţilor cu risc, cum sunt cei vârstnici, pacienţii cu ciroză hepatică sau pacienţii trataţi concomitent cu medicamente cunoscute a cauza hiponatremie. Întreruperea tratamentului cu vortioxetină trebuie luată în considerare la pacienţii cu hiponatremie simptomatică și trebuie instituit tratament medical adecvat.

Glaucom

A fost raportată midriază în asociere cu utilizarea antidepresivelor, incluzând vortioxetina. Acest efect midriatic are potențialul de a îngusta unghiul irido-cornean, ducând la presiune intraoculară crescută și glaucom cu unghi închis. Se recomandă prudență la prescrierea vortioxetinei la pacienții cu presiune oculară crescută sau la cei cu risc de glaucom cu unghi închis.

Vârstnici

Există date limitate privind utilizarea de vortioxetină la pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore. Din acest motiv trebuie luate măsuri de precauţie în cazul pacienţilor cu vârsta ≥ 65 de ani atunci când sunt trataţi cu doze mai mari de vortioxetină 10 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.2, 4.8 şi 5.2).

Insuficienţă renală sau hepatică Ținând cont de faptul că subiecții cu insuficiență renală sau hepatică sunt vulnerabili și având în vedere că datele privind utilizarea de vortioxetină la aceste subpopulații sunt limitate, trebuie luate măsuri de precauție când sunt tratați acești pacienți (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Cea mai frecventă reacţie adversă a fost greaţa.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

• Pe baza cazurilor din experiența după punerea pe piață

Descrierea unor reacţii adverse selectate

Greaţă Reacţiile adverse au fost în general uşoare sau moderate şi au apărut în primele două săptămâni de tratament. Reacţiile au fost în general tranzitorii şi nu au condus la întreruperea tratamentului. Reacţiile adverse gastrointestinale, cum este greaţa, au apărut mai frecvent la femei decât la bărbaţi.

Pacienţi vârstnici Pentru doze ≥10 mg vortioxetină o dată pe zi rata de întrerupere rezultată din studii a fost mai mare la pacienţii cu vârsta ≥65 ani. În cazul dozelor de vortioxetină 20 mg o dată pe zi incidenţa greţurilor şi a constipaţiei a fost mai mare la pacienţii cu vârsta ≥65 ani (42% şi respectiv 15%), decât în cazul pacienţilor cu vârsta <65 ani (27% şi, respectiv, 4%) (vezi pct. 4.4).

Disfuncţie sexuală În studiile clinice disfuncţia sexuală a fost analizată utilizând Scala Experienței Sexuale Arizona (ASEX). Dozele de 5 până la 15 mg nu au demonstrat nicio diferenţă faţă de placebo. Cu toate acestea, doza de vortioxetină 20 mg s-a asociat cu o creştere a disfuncţiei sexuale (treatment-emergent sexual dysfunction – TESD) (vezi pct. 5.1). În evaluările după punerea pe piață s-au raportat cazuri de disfuncție sexuală la doze de vortioxetină sub 20 mg.

Efectul de clasă Studii epidemiologice, în principal efectuate la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste, au demonstrat un risc crescut pentru fracturi osoase în cazul pacienţilor la care s-a administrat un medicament aparţinând claselor farmacologice ale antidepresivelor (ISRS sau ATC). Mecanismul din spatele acestui risc este necunoscut şi nu este cunoscut dacă acest risc este relevant şi pentru vortioxetină.

Copii și adolescenți Un număr total de 304 copii cu vârsta între 7 și 11 ani și 308 adolescenți cu vârsta între 12 și 17 ani cu tulburare depresivă majoră (TDM) au fost tratați cu vortioxetină în cadrul a două studii, în regim dublu-orb, respectiv controlat cu placebo. În general, profilul reacțiilor adverse la vortioxetină la copii și adolescenți a fost similar cu cel observat la adulți, cu excepția unei incidențe crescute raportate la adolescenți față de adulți a reacțiilor adverse legate de durerea abdominală și a unei incidențe crescute a ideației suicidare la adolescenți în mod special, comparativ cu adulții (vezi pct. 5.1).

Au fost efectuate două studii extinse pe termen lung, în regim deschis, cu doze de vortioxetină de 5 până la 20 mg/zi și cu o durată de tratament de 6 luni (N=662) și, respectiv, 18 luni (N=94). În general, profilul de siguranță și tolerabilitate al vortioxetinei la copii și adolescenți în utilizarea pe termen lung a fost comparabil cu cel observat în utilizare pe termen scurt.

Simptomele la întreruperea tratamentului cu vortioxetină În studiile clinice, simptomele de întrerupere au fost evaluate sistematic după oprirea bruscă a tratamentului cu vortioxetină. Nu au existat diferențe relevante clinic față de placebo în ceea ce privește incidența sau natura simptomelor de întrerupere după tratamentul cu vortioxetină (vezi pct. 5.1). Cazurile care descriu simptomele de întrerupere au fost raportate în cadrul evaluării după punerea pe piață și au inclus simptome ca amețeală, cefalee, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie, senzații de electrocutrare), tulburări de somn (inclusiv insomnie), greață și/sau vărsături, anxietate, iritabilitate, agitație, oboseală și tremor. Aceste simptome pot apărea în decursul primei săptămâni de întrerupere a administrării vortioxetinei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro