Valtrex 500 mg

Infecţii cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) – herpes zoster şi zoster oftalmic Pacienţii trebuie sfătuiţi să înceapă tratamentul cât mai repede posibil după stabilirea diagnosticului de herpes zoster. Nu există date privind tratamentul iniţiat după mai mult de 72 ore de la debutul erupţiei zosteriene.

Adulţi imunocompetenţi Doza administrată la pacienţii imunocompetenţi este de 1000 mg Valtrex de 3 ori pe zi, timp de 7 zile (3000 mg doză zilnică totală). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală).

Adulţi imunocompromişi Doza administrată la pacienţi imunocompromişi este de 1000 mg Valtrex de 3 ori pe zi, timp de cel puţin 7 zile (3000 mg doză zilnică totală) iar administrarea medicamentului va fi continuată timp de 2 zile de la uscarea leziunilor. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). La pacienţi imunocompromişi, se recomandă tratamentul antiviral în decurs de o săptămână de la formarea veziculelor sau în orice moment înainte de formarea de cruste pe toate leziunile.

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥12 ani) imunocompetenţi Doza de Valtrex este de 500 mg administrată de 2 ori pe zi (doza zilnică totală este de 1000 mg). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). Pentru episoadele recurente, durata tratamentului trebuie să fie între trei şi cinci zile. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul se poate prelungi până la zece zile. Administrarea dozelor trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Pentru episoadele recidivante cu herpes simplex, administrarea dozelor trebuie să înceapă în timpul perioadei prodromale sau imediat după apariţia primelor semne sau simptome. Valtrex poate preveni dezvoltarea leziunii când este utilizat la primele semne şi simptome ale recidivei cu VHS.

Herpes labial

La adulţi şi adolescenţi, tratamentul eficace al herpesului labial (herpes simplex) implică administrarea de valaciclovir 2000 mg de două ori pe zi, pentru o zi. A doua doză trebuie administrată după aproximativ 12 ore (nu mai devreme de 6 ore) după prima doză. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). Când se utilizează acestă schemă de administrare, tratamentul nu trebuie să depăşească o zi, deoarece nu s-a demonstrat că prelungirea tratamentului conferă un beneficiu clinic suplimentar. Tratamentul trebuie iniţiat de la primul simptom de herpes simplex (de exemplu, furnicături, prurit sau senzaţie de arsură).

Adulţi imunocompromişi Pentru tratamentul infecţiilor cu VHS la adulţi imunocompromişi, doza este de 1000 mg de două ori pe zi, timp de cel puţin 5 zile, după evaluarea severităţii stării clinice şi a statusului imunologic ale pacientului. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul poate fi prelungit pe o durată de zece zile. Administrarea trebuie începută cât mai curând posibil. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). Pentru obţinerea unui beneficiu clinic maxim, tratamentul trebuie iniţiat în primele 48 de ore. Se recomandă o monitorizare strictă a evoluţiei leziunilor.

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥12 ani) imunocompetenţi Doza de Valtrex este de 500 mg, o dată pe zi. La unii pacienţi cu recidive foarte frecvente (≥10 pe an în absenţa tratamentului) pot fi obţinute beneficii suplimentare prin administrarea dozei zilnice de 500 mg, divizată în două prize (250 mg de 2 ori pe zi). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). Tratamentul trebuie reevaluat după 6 până la 12 luni de administrare.

Adulţi imunocompromişi Doza de Valtrex este de 500 mg, de două ori pe zi. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală). Tratamentul trebuie reevaluat după 6 până la 12 luni de administrare.

Doza de Valtrex este de 2000 mg, de patru ori pe zi; tratamentul trebuie iniţiat cât mai repede posibil după transplant. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţă renală).

De regulă, durata tratamentului este de 90 zile, dar poate fi necesară extinderea acestei perioade la pacienţii cu risc mare.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici La pacienţii vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea insuficienţei renale şi doza trebuie ajustată în consecinţă (vezi mai jos Insuficienţă renală). Trebuie menţinută o hidratare corespunzătoare.

Insuficienţă renală Se recomandă prudenţă în cazul administrării Valtrex la pacienţi cu insuficienţă renală. Trebuie menţinută o hidratare adecvată. Doza de Valtrex trebuie redusă la pacienţi cu insuficienţă renală, după cum este indicat mai jos în Tabelul 1.

La pacienţii care efectuează şedinţe intermitente de hemodializă, doza de Valtrex trebuie administrată după efectuarea hemodializei. Clearance-ul creatininei trebuie monitorizat frecvent, în special în perioadele în care funcţia renală se modifică rapid, de exemplu imediat după transplant sau grefă. Doza de Valtrex trebuie ajustată în consecinţă.

Insuficienţă hepatică Studiile efectuate cu o doză unică de valaciclovir de 1000 mg la pacienţi adulţi au indicat faptul că nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu ciroză hepatică uşoară sau moderată (cu menţinerea funcţiei de sinteză hepatică). Datele farmacocinetice la pacienţii adulţi cu ciroză avansată (afectare a funcţiei de sinteză hepatică şi dovezi de şunturi porto-sistemice) nu indică necesitatea unei ajustări a dozei; cu toate acestea, experienţa clinică este limitată. Pentru administrarea de doze mai mari (4000 mg sau mai mult pe zi), vezi pct. 4.4.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Valtrex la copii cu vârsta mai mică de 12 ani nu au fost stabilite.

Reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)

DRESS, care poate pune viața în pericol sau poate fi letală, a fost raportată în asociere cu tratamentul cu valaciclovir. La momentul prescripției, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru DRESS, tratamentul cu valaciclovir trebuie întrerupt imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Dacă pacientul a dezvoltat DRESS la utilizarea valaciclovirului, tratamentul cu valaciclovir nu trebuie reluat niciodată la acest pacient.

Starea de hidratare

Sunt necesare precauţii pentru asigurarea unui aport corespunzător de lichide la pacienţii cu risc de deshidratare, în special la vârstnici.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi la vârstnici

Aciclovirul este eliminat prin clearance renal, motiv pentru care doza de valaciclovir trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). Pacienţii vârstnici pot avea o funcţie renală redusă, motiv pentru care la acest grup de pacienţi trebuie avută în vedere necesitatea reducerii dozei. Atât pacienţii vârstnici, cât şi cei cu insuficienţă renală au un risc crescut de dezvoltare a reacţiilor adverse neurologice şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea acestor reacţii adverse. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Utilizarea dozelor mai mari de valaciclovir în insuficienţa hepatică şi transplantul hepatic

Nu sunt disponibile date referitoare la utilizarea dozelor mai mari de valaciclovir (4000 mg sau mai mult pe zi) la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu transplant hepatic nu au fost efectuate studii specifice cu valaciclovir, prin urmare se recomandă prudenţă în cazul administrării de doze zilnice mai mari de 4000 mg la aceşti pacienţi.

Utilizarea pentru tratamentul infecţiilor cu herpes zoster

Răspunsul clinic trebuie monitorizat cu atenţie, în special la pacienţii imunocompromişi. Trebuie luată în considerare terapia antivirală intravenoasă când răspunsul la terapia orală este considerat insuficient.

Pacienţii cu herpes zoster complicat, adică cei cu implicare viscerală, zoster diseminat, neuropatii motorii, encefalopatie şi complicaţii cerebrovasculare trebuie trataţi cu medicamente antivirale cu administrare intravenoasă.

Mai mult decât atât, pacienţii imunocompromişi cu zoster oftalmic sau cei cu risc foarte ridicat pentru boală diseminată cu implicare a organelor viscerale, trebuie trataţi cu medicamente antivirale cu administrare intravenoasă.

Transmiterea herpesului genital

Pacienţii trebuie sfătuiţi să evite actul sexual când sunt prezente simptome, chiar dacă a fost iniţiat un tratament cu un medicament antiviral. În timpul tratamentului de supresie cu medicamente antivirale, frecvenţa purtătorilor de virus este semnificativ redusă. Cu toate acestea, riscul transmisiei este încă posibil. Prin urmare, în completarea terapiei cu valaciclovir, este recomandat ca pacienţii să folosească măsuri de protecţie adecvate.

Utilizarea în infecţii oculare cu VHS

Răspunsul clinic trebuie monitorizat cu atenţie la aceşti pacienţi. Trebuie luată în considerare terapia antivirală intravenoasă când răspunsul la terapia orală este considerat insuficient.

Utilizarea în infecţii cu VCM

Datele cu privire la eficacitatea valaciclovirului la pacienţi cărora li s-a efectuat un transplant (~200) cu risc crescut de boală provocată de VCM (de exemplu donor VCM-pozitiv/primitor VCM – negativ

sau utilizarea terapiei de inducţie a globulinei antitimocite) indică faptul că valaciclovir trebuie administrat la aceşti pacienţi doar când siguranţa impune excluderea utilizării de valganciclovir sau ganciclovir. Dozele mari de valaciclovir necesare în profilaxia VCM pot duce la evenimente adverse mai frecvente, inclusiv tulburări la nivelul SNC, decât cele observate la administrarea unor doze mai mici, pentru alte indicaţii (vezi pct. 4.8). Din cauza modificării funcţiei renale, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi dozele trebuie ajustate în consecinţă (vezi pct. 4.2).

La pacienţi trataţi cu Valtrex pentru cel puţin o indicaţie, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost cefaleea şi greaţa. Reacţiile adverse mult mai grave, cum sunt purpura trombotică trombocitopenică/sindromul uremic hemolitic, insuficienţa renală acută, tulburările neurologice şi DRESS (vezi pct. 4.4) sunt prezentate amănunţit în alte secţiuni ale acestui Rezumat al caracteristicilor produsului.

Datele obţinute din studiile clinice au fost utilizate pentru desemnarea unor grupe de frecvenţă pentru reacţiile adverse dacă, în cursul studiilor au existat dovezi ale unei relaţionări cu administrarea de valaciclovir.

Pentru reacţiile adverse identificate din experienţa după punerea pe piaţă, dar care nu au fost observate în studiile clinice, a fost utilizată valoarea cea mai conservatoare din punct de vedere estimativ („regula celor trei”) pentru a stabili categoria de frecvenţă a reacţiilor adverse.

Pentru reacţiile adverse identificate ca fiind asociate utilizării valaciclovirului provenite din experienţa după punerea pe piaţă şi observate în studiile clinice, a fost utilizată incidenţa din cursul studiilor, pentru a se atribui categoria de frecvenţă a reacţiilor adverse. Datele clinice de siguranţă se bazează pe informaţiile provenite de la 5855 de subiecţi expuşi la valaciclovir în studiile clinice care acoperă indicaţii multiple (tratamentul herpesului zoster, tratamentul/supresia herpesului genital şi tratamentul herpesului simplex).

Date din studiile clinice

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: cefalee

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă

Date obţinute după punerea pe piaţă

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: leucopenie, trombocitopenie Leucopenia este raportată în special la pacienţii imunocompromişi.

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: anafilaxie

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos Frecvente: ameţeli Mai puţin frecvente: confuzie, halucinaţii, reducere a stării de conştienţă, tremor, agitaţie Rare: ataxie, dizartrie, convulsii, encefalopatie, comă, simptome psihotice, delir. Tulburările neurologice, uneori severe, pot fi legate de encefalopatie şi includ confuzie, agitaţie, convulsii, halucinaţii, comă. Aceste evenimente sunt, în general, reversibile şi sunt de regulă observate la pacienţii cu insuficienţă renală sau cu alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu transplant de organe trataţi cu doze mari de Valtrex (8000 mg zilnic) pentru profilaxia VCM, reacţiile neurologice au apărut mai frecvent, comparativ cu utilizarea unor doze mai mici pentru alte indicaţii.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: dispnee

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: vărsături, diaree Mai puţin frecvente: disconfort abdominal

Tulburări hepato-biliare Mai puţin frecvente: creşteri reversibile ale valorilor testelor funcţiei hepatice (de exemplu, bilirubina, enzimele hepatice)

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: durere la nivelul rinichilor, hematurie (de multe ori asociată cu alte afecţiuni renale). Rare: disfuncţie renală, insuficienţă renală acută (în special la pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală cărora li se administrează doze mai mari decât dozele recomandate). Cu frecvenţă necunoscută: nefrită tubulointerstițială

Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţa renală.

De asemenea, au fost raportate depuneri renale intratubulare de cristale de aciclovir. În timpul tratamentului trebuie asigurat un consum adecvat de lichide (vezi pct. 4.4).

Informaţii suplimentare privind grupele speciale de pacienţi

Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, anemie hemolitică microangiopatică şi trombocitopenie

(uneori asociate) la pacienţi adulţi cu imunodepresie severă, în special la cei cu SIDA, trataţi cu doze mari de valaciclovir (8000 mg zilnic) pentru perioade prelungite de timp în studiile clinice. Aceste probleme au fost observate, de asemenea, la pacienţii netrataţi cu valaciclovir, cu aceleaşi afecţiuni preexistente sau concomitente.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro