Uniquet 200 mg

Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Uniquet trebuie administrat o dată pe zi, fără aport alimentar. Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie rupte, mestecate sau sfărâmate.

Adulţi

Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe din cadrul tulburării afective bipolare: Uniquet trebuie administrat cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la iniţierea tratamentului este 300 mg în Ziua 1 şi 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg, dar în funcţie de răspunsul clinic doza poate fi crescută până la 800 mg zilnic. Doza zilnică poate fi ajustată în cadrul intervalului de doze eficace cuprinse între 400 mg până la 800 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. În cazul tratamentului de întreţinere în schizofrenie nu este necesară ajustarea dozelor.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore din tulburarea afectivă bipolară: Uniquet trebuie administrat seara, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg. În studiile clinice, nu s-au observat beneficii suplimentare în grupul la care s-a administrat doza de 600 mg comparativ cu grupul la care s-a administrat doza de 300 mg (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia însă de doza de 600 mg. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul tulburării afective bipolare. La unii pacienţi, în eventualitatea situaţiilor de intolerabilitate, studiile clinice au indicat faptul că se poate lua în considerare o scădere a dozei la minim 200 mg.

Pentru prevenirea recurenţelor în tulburarea afectivă bipolară: Pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, mixte sau depresive în tulburarea afectivă bipolară, pacienţii care au răspuns la Uniquet ca tratament acut al tulburării afective bipolare trebuie să continue tratamentul cu Uniquet în aceeaşi doză administrată seara la culcare. Doza de Uniquet poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală în intervalul de doze cuprinse între 300 mg până la 800 mg pe zi. Este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace ca tratament de întreţinere.

Ca terapie adăugată la tratamentul episoadelor depresive majore în TDM: Uniquet trebuie administrat seara, înainte de culcare. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 50 mg în ziua 1 şi ziua 2 şi de 150 mg în ziua 3 şi ziua 4. Efectul antidepresiv a fost observat la doze de 150 şi 300 mg pe zi în studiile cu durată scurtă în cadrul cărora s-a utilizat ca terapie adăugată (cu amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetin, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – vezi pct. 5.1) şi la 50 mg pe zi în studiile pe termen scurt în cadrul cărora s-a administrat ca monoterapie. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Ca urmare, medicii trebuie să se asigure că pentru tratament este utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg pe zi. Necesitatea de a creşte doza de la 150 mg până la 300 mg pe zi trebuie să se bazeze pe evaluarea fiecărui pacient în parte.

Trecerea de la tratamentul cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată: Pentru o administrare mai comodă, pacienţii care urmează un tratament cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată cu doze zilnice divizate, pot trece la tratamentul cu Uniquet comprimate cu eliberare prelungită utilizând o doză echivalentă cu doza zilnică totală de quetiapină cu eliberare imediată, doză care poate fi administrată o singură dată pe zi. Pot fi necesare ajustări individuale ale dozelor.

Vârstnici: Similar altor antipsihotice şi antidepresive, Uniquet trebuie administrat cu prudenţă la vârstnici, mai ales în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Ritmul de creştere treptată a dozelor de Uniquet poate fi încetinit, iar doza terapeutică poate fi mai mică decât cea utilizată în cazul pacienţilor mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei a fost mai mic cu 30% până la 50% în cazul pacienţilor vârstnici comparativ cu pacienţii mai tineri. Tratamentul la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg pe zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg pe zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în cadrul TDM, tratamentul trebuie iniţiat cu 50 mg pe zi în zilele 1-3, crescând doza până la 100 mg pe zi în ziua 4 şi până la 150 mg pe zi în ziua 8. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg pe zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient în parte, dacă se impune creşterea dozei la 300 mg pe zi, aceasta nu trebuie efectuată înainte de ziua 22 a tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate la pacienţi cu vârsta peste 65 de ani cu episoade depresive din cadrul tulburării afective bipolare.

Copii şi adolescenţi: Uniquet nu este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile controlate cu placebo sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică: Quetiapina este metabolizată în cantitate mare la nivel hepatic. Prin urmare, Uniquet trebuie utilizat cu prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie să înceapă tratamentul cu 50 mg pe zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg pe zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

Uniquet are mai multe indicații şi de aceea profilul de siguranţă trebuie luat în considerare ţinând cont de diagnosticul fiecărui pacient în parte şi de doza care se administrează.

Eficacitatea si siguranţa tratamentului pe termen lung la pacienţii cu TDM nu au fost evaluate ȋn cazul terapiei adăugate, însă pe termen lung, eficienţa şi siguranţa au fost evaluate în cazul monoterapiei la pacienţii adulţi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi: Quetiapina nu este indicată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice cu quetiapină au arătat că, în plus faţă de profilul de siguranţă identificat la adulţi (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse apar mai frecvent la copii şi adolescenţi, în comparaţie cu adulţii (creşterea apetitului alimentar, creşteri ale concentraţiei plasmatice de prolactină, vărsături, rinită și sincopă) sau pot avea implicaţii diferite pentru copii și adolescenți (simptome extrapiramidale şi iritabilitate) şi au identificat o reacţie adversă care nu a fost observată anterior la adulţi (creşteri ale tensiunii arteriale). La copii şi adolescenţi au fost observate, de asemenea, modificări ale parametrilor funcţiei tiroidiene. În plus, implicaţiile pe termen lung privind siguranţa administrării tratamentului cu quetiapină asupra creşterii şi maturizării nu au fost studiate pe o perioadă mai lungă de 26 de săptămâni. Implicaţiile pe termen lung asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale nu sunt cunoscute.

În studiile clinice controlate cu placebo la copii şi adolescenţi, la pacienţii trataţi pentru schizofrenie, manie bipolară şi depresie din tulburarea afectivă bipolară, quetiapina a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP), în comparaţie cu placebo (vezi pct. 4.8).

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice: Depresia este asociată cu o creştere a ideaţiei suicidare, a riscului de autovătămare şi a riscului de suicid (evenimente legate de suicid). Riscul de suicid persistă până la apariţia remisiei semnificative. Dacă îmbunătăţirea stării clinice nu apare în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi atent până la apariţia ameliorării simptomatologiei. Experienţa clinică generală a demonstrat că riscul de suicid poate creşte în stadiile incipiente ale recuperării. În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru afecţiunea tratată.

Alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie quetiapină se pot asocia, de asemenea, cu risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot reprezenta comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Ca urmare, trebuie avute în vedere aceleaşi precauţii similar tratării pacienţilor cu episoade depresive majore atunci când se tratează pacienţi cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţii care prezintă în antecedente evenimente legate de suicid sau cei care prezintă grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului au un risc mai mare de ideaţie suicidară sau de tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului. O metaanaliză a studiilor clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a evidenţiat un risc crescut de comportament suicidar în cazul antidepresivelor în comparaţie cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor, şi îndeosebi a celor cu risc crescut, trebuie să însoţească tratamentul medicamentos, în special în fazele iniţiale ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţii (şi îngrijitorii pacienţilor) trebuie avertizaţi în legătură cu necesitatea de a urmări orice agravare a stării clinice, apariţia comportamentului suicidar sau a gândurilor suicidare şi orice alte modificări neobişnuite ale comportamentului şi trebuie îndrumaţi să se adreseze de urgenţă unui medic dacă apar aceste simptome.

În studiile clinice de durată scurtă, controlate cu placebo, efectuate la pacienţi cu episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare, a fost observat un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacienţii adulţi tineri (cu vârsta sub 25 de ani) care au fost trataţi cu quetiapină, în comparaţie cu grupul la care s-a administrat placebo (3% faţă de 0%). În studiile clinice efectuate la pacienţi cu TDM, incidenţa evenimentelor legate de suicid observate la pacienţii adulţi tineri (cu vârsta sub 25 de ani) a fost de 2,1% (3/144) pentru quetiapină şi de 1,3% (1/75) pentru placebo. Un studiu retrospectiv pe o populație privind administrarea quetiapinei pentru tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră a arătat un risc crescut de auto-vătămare și suicid la pacienții cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani fără antecedente de auto-vătămare în timpul utilizării quetiapinei cu alte antidepresive.

Risc metabolic: Luând în considerare riscul de agravare a profilului metabolic, inclusiv modificări ponderale, modificări ale valorilor glicemiei (vezi hiperglicemia) şi ale concentraţiilor lipidelor observate în studiile clinice, parametrii metabolici ai pacientului trebuie evaluaţi la inițierea tratamentului iar modificările acestor parametri trebuie controlate regulat în timpul tratamentului. Deteriorarea acestor parametri trebuie controlată corespunzător din punct de vedere clinic (vezi pct 4.8).

Simptome extrapiramidale: În studiile clinice controlate cu placebo efectuate la adulţi, quetiapina, în comparaţie cu placebo, a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP) la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore în cadrul tulburării afective bipolare şi a tulburării depresive majore (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia acatisiei, manifestată prin agitaţie deranjantă sau neplăcută la nivel subiectiv şi prin nevoia de a se mişca, frecvent însoţită de incapacitatea de a sta pe loc sau de a sta liniştit. Acest lucru este cel mai probabil să se întâmple în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozelor poate fi nocivă.

Diskinezie tardivă: Dacă apar semne şi simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului cu quetiapină. Simptomele de diskinezie tardivă se pot agrava sau pot apărea chiar după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenţă şi ameţeli: Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu apariţia somnolenţei şi a altor simptome asemănătoare, cum ar fi sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice pentru tratamentul pacienţilor cu depresie din cadrul tulburării bipolare şi a tulburării depresive majore, somnolenţa a apărut în general în primele 3 zile de tratament şi a fost predominant de intensitate uşoară până la moderată. Pacienţii care se confruntă cu somnolenţă de intensitate severă pot necesita monitorizare mai atentă pentru o perioadă de minim 2 săptămâni de la debutul somnolenţei sau până când simptomele se remit şi întreruperea tratamentului poate să fie luată în considerare dacă este nevoie.

Hipotensiune arterială ortostatică: Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli consecutive (vezi pct. 4.8) care, similar somnolenţei, au debutat în general în timpul perioadei de iniţiere a terapiei (perioada de stabilire treptată a dozelor). Acest lucru poate să determine creşterea incidenţei leziunilor accidentale (căderi), în special la pacienţii vârstnici. Ca urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie precauţi până se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale tratamentului.

Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, boli cerebrovasculare sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiune arterială ortostatică, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau o creştere mai lentă a acestora ȋn special la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare preexistente. Sindromul de apnee ȋn somn: Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care utilizează quetiapină. La pacienții la care s-au administrat concomitent deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau sunt la risc pentru apnee de somn, cum ar fi cei care sunt supraponderali/obezi sau sunt de sex masculin, quetiapina trebuie utilizată cu precauție.

Convulsii: În studiile clinice controlate nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Nu sunt disponibile date cu privire la incidenţa convulsiilor în cazul pacienţilor cu antecedente de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindrom neuroleptic malign; Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu terapia antipsihotică, inclusiv cu quetiapina (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterarea stării mintale, rigiditate musculară, distonie vegetativă şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale creatinfosfokinazei. În cazul apariţiei acestui sindrom, tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt şi trebuie administrat tratamentul medical adecvat.

Neutropenie severă și agranulocitoză: Neutropenia severă (număr de neutrofile <0,5 X 109/l) a fost raportată în studiile clinice cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut în interval de câteva luni de la iniţierea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o relaţie evidentă cu doza administrată. În perioada de după punerea pe piaţă, unele cazuri au fost fatale. Posibilii factori de risc pentru neutropenie includ existenţa în prealabil a unui număr mic de leucocite în sânge şi antecedente de neutropenie indusă medicamentos. Cu toate acestea, unele cazuri au apărut la pacienți fără factori de risc preexistenți. Tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt la pacienţii cu un număr de neutrofile <1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de infecţie, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat permanent (până când depăşeşte 1,5 X 109/l) (vezi pct.5.1).

Neutropenia trebuie luată în considerare la pacienţii cu infecţii sau febră, în special în absenţa factorilor de risc evidenţi şi trebuie tratată adecvat din punct de vedere clinic.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia de semne şi simptome sugestive pentru agranulocitoză sau infecţie (de exemplu febră, slăbiciune, letargie, durere în gât) apărute oricând în timpul tratamentului cu quetiapină. Acestor pacienţi trebuie să li se monitorizeze prompt numărul de leucocite (LEU) şi numărul absolut de neutrofile (NAN), în special în absenţa factorilor de risc.

Efecte anti-colinergice (muscarinice): Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are afinitate moderată până la puternică pentru mai multe subtipuri de receptori muscarinici. Acest lucru contribuie la reacțiile adverse care reflectă efectele anti-colinergice atunci când quetiapina este utilizată la dozele recomandate, atunci când este utilizată în asociere cu alte medicamente cu efecte anti-colinergice (muscarinice) şi ȋn caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții la care se administrează medicamente cu efecte anti-colinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau ȋn antecedente de retenție urinară, hipertrofie de prostată semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni înrudite, creșterea presiunii intraoculare sau glaucom cu unghi închis. (Vezi pct. 4.5, 4.8, 5.1 și 4.9.)

Interacţiuni: Vezi şi pct. 4.5. Administrarea concomitentă a quetiapinei cu inductori puternici ai enzimelor hepatice, cum sunt carbamazepina sau fenitoina, duce la o scădere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de quetiapină, fapt care poate afecta eficacitatea terapiei cu quetiapină. Iniţierea terapiei cu quetiapină la pacienţii trataţi cu inductori enzimatici hepatici trebuie să aibă loc numai în cazul în care medicul consideră că beneficiile administrării quetiapinei depăşesc riscurile asociate eliminării din tratament a inductorului

enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a administrării inductorilor enzimatici să se facă treptat şi ca aceştia să fie înlocuiţi, dacă este necesar, cu non-inductori (de exemplu, valproat de sodiu).

Greutate; La pacienţii trataţi cu quetiapină s-a raportat creştere ponderală şi aceasta trebuie monitorizată şi abordată terapeutic în mod adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor (vezi pct. 4.8 şi pct. 5.1).

Hiperglicemie; Rar au fost raportate cazuri de hiperglicemie şi/sau apariţia ori exacerbarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând câteva cazuri cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat creştere ponderală anterioară, care ar putea fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile privind utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu orice medicament antipsihotic, incluzând quetiapina, trebuie monitorizaţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi periodic, pentru decelarea deteriorării controlului glicemiei. Greutatea trebuie monitorizată periodic.

Lipide: Creşterea concentraţiilor trigliceridelor, LDL şi a colesterolului total şi scăderi ale valorilor colesterolului HDL au fost observate în studiile clinice cu quetiapină (vezi şi pct. 4.8). Creşterea lipidemiei va fi tratată în funcţie de starea clinică.

Prelungirea intervalului QT: În cadrul studiilor clinice şi al administrării conform RCP, utilizarea quetiapinei nu a fost asociată cu o prelungire persistentă, în valoare absolută, a intervalului QT. După punerea pe piaţă, s-a raportat prelungirea intervalului QT la doze terapeutice (vezi pct. 4.8) precum şi în cazurile de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, se recomandă ca prescrierea quetiapinei să se facă cu precauţie la pacienţii cu boli cardiovasculare sau cu antecedente familiale de interval QT prelungit. De asemenea, sunt necesare măsuri de precauţie atunci când quetiapina este prescrisă concomitent cu medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QTc sau cu neuroleptice, în special la vârstnici, la pacienţi cu sindrom de QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipopotasemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie și miocardită: În studiile clinice și în perioada de după punerea pe piață au fost raportate cazuri de cardiomiopatie și miocardită (vezi pct. 4.8). În cazul pacienților cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu quetiapină.

Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA), eritem polimorf (EP) și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS) care pot pune viața în pericol sau sunt letale, au fost raportate foarte rar în timpul tratamentului cu quetiapină. RACS apar frecvent însoțite de unul sau mai multe dintre următoarele simptome: erupție cutanată extinsă care poate fi pruriginoasă sau cu pustule, dermatită exfoliativă, febră, limfadenopatie și posibilă eozinofilie sau neutrofilie. Majoritatea acestor reacții au apărut în decurs de 4 săptămâni de la inițierea tratamentului cu quetiapină, unele reacții RMESS au apărut în decurs de 6 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu quetiapină. Dacă apar semne și simptome care sugerează apariția acestor reacții cutanate severe, quetiapina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Sindromul de întrerupere: Simptomele acute de întrerupere a tratamentului cum sunt greaţă, vărsături, insomnie, cefalee, diaree, ameţeli şi iritabilitate au fost descrise după întreruperea bruscă a acesteia. Din acest motiv se recomandă întreruperea treptată pe o perioadă de cel puţin una-două săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză în cadrul demenţei; Quetiapina nu este recomandată pentru utilizare în tratamentul psihozei asociate demenţei.

Studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de aproximativ 3 ori a riscului de apariţie a evenimentelor adverse cerebro-vasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul care determină creşterea acestui risc nu este cunoscut. O creştere a riscului nu poate fi exclusă pentru alte antipsihotice sau alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei metaanalize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză în cadrul demenţei, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, în două studii efectuate cu quetiapină, controlate cu placebo, cu durata de 10 săptămâni, la aceeaşi grupă de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), incidenţa mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5% comparativ cu 3,2% la grupul la care s-a administrat placebo. Pacienții din aceste studii au decedat dintr-o varietate de cauze care corespundeau așteptărilor pentru această populație.

Pacienți vârstnici cu boală Parkinson (BP)/parkinsonism: Un studiu retrospectiv de populație privind quetiapina pentru tratamentul pacienților cu TDM a arătat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta > 65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu BP au fost eliminați din analiză. Este necesară prudență dacă se prescrie quetiapină la pacienții vârstnici cu BP.

Disfagie: Disfagia (vezi pct. 4.8) a fost raportată la administrarea de quetiapină. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Constipație și obstrucție intestinală: Constipația reprezintă un factor de risc pentru obstrucția intestinală. Au fost raportate cazuri de constipație și obstrucție intestinală în urma tratamentului cu quetiapină (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse). Acestea includ cazuri fatale, raportate la pacienți care prezintă un risc mai mare de obstrucție intestinală, inclusiv cei tratați concomitent cu mai multe medicamente care reduc motilitatea intestinală și/sau care ar putea să nu raporteze simptome ale constipației. Pacienții cu obstrucție intestinală/ileus trebuie controlați prin monitorizare atentă și măsuri de urgență.

Tromboembolism venos (TEV): La pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc pentru TEV, aceştia trebuie identificaţi atât înainte cât şi în timpul tratamentului cu quetiapină şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită: Pancreatita a fost raportată în studiile clinice şi în experienţa de după punerea pe piaţă. Printre raportările de după punerea pe piaţă, deşi nu toate cazurile au fost agravate de factori de risc, mulţi pacienţi au prezentat factori de risc care sunt cunoscuţi ca fiind asociaţi cu pancreatita, precum valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4), litiază biliară şi consum de alcool etilic.

Informaţii suplimentare: Datele privitoare la administrarea quetiapinei în asociere cu valproat de sodiu sau litiu în episoadele maniacale acute moderate până la severe sunt limitate; cu toate acestea, terapia asociată a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna 3.

Lactoză:

Uniquet conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu: Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Utilizarea improprie și abuzul: Au fost raportate cazuri de utilizare improprie și abuz. Ar putea fi necesară precauție atunci când se prescrie quetiapină la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de medicamente.

Cele mai frecvente (≥10%) reacţii adverse la medicament (RAM) raportate în cazul quetiapinei sunt somnolenţă, ameţeli, cefalee, xerostomie, simptome ale sindromului de întrerupere, creșterea valorilor trigliceridelor serice, creșterea valorilor colesterolului total (mai ales ale colesterolului LDL), scăderea valorilor colesterolului HDL, creșterea ponderală, scăderea valorilor hemoglobinei și simptomele extrapiramidale.

Incidenţa apariţiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos (Tabel 1) în conformitate cu formatul recomandat de către Consiliul pentru Organizaţiile Internaţionale ale Ştiinţelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III; 1995).

Tabel 1 Reacții adverse asociate cu tratamentul cu quetiapină

Tulburări ale Hipersensibilit Reacţie sistemului ate (inclusiv anafilactică imunitar reacții 5

alergice cutanate) Tulburări Hiperprolacti Scăderea T3 Secreţia endocrine nemie15, liber 24, inadecvată Scăderea T4 Hipotiroidism21 a total24, hormonului Scăderea T4 antidiuretic liber 24, Scăderea T3 total 24, Creşterea TSH 24 Tulburări Creşterea Creşterea Hiponatremie 1 Sindrom metabolice şi nivelului de apetitului, 9, Diabet metabolic 29 de Creşterea zaharat 1,5

nutriţie trigliceride glucozei Agravarea serice 10,30 sangvine la diabetului Creşterea niveluri preexistent colesterolulu hiperglicemic i total e 6, 30 (predominan t LDL colesterol)11,3

Scăderea HDL colesterol17,30, Creştere ponderală 8,30 Tulburări Vise Somnambulis psihice anormale şi m coşmaruri, și reacții Ideație legate de suicidară și acesta, cum comportamen ar fi vorbitul t în somn și suicidar 20 tulburări de alimentație legate de somn Tulburări ale Ameţeli 4, 16, Disartrie Convulsii 1, sistemului Somnolenţă Sindromul 2,16 nervos, Cefalee, picioarelor Simptome neliniştite, extrapiramid Diskinezie ale 1, 21 tardivă 1, 5, Sincopă 4,16 Tulburări Tahicardie 4, Prelungirea QT Cardiomiopa cardiace Palpitaţii23 1,12, 18 tie Bradicardie32 Miocardită Tulburări Vedere oculare înceţoşată Tulburări Hipotensiune Trombemboli Accident vasculare arterială sm venos 1 vascular ortostatică 4,16 cerebral 33 Tulburări Dispnee 23 Rinită respiratorii, toracice şi mediastinale Tuburări Xerostomie Constipaţie, Disfagie7 Pancreatită1, gastrointestinal Dispepsie, Obstrucție e Vărsături 25 intestinală/ile us Tulburări Creşterea Creşterea Icter5 hepatobiliare alanin aspartat Hepatită aminotransfer aminotransfera azei serice zei serice (ALT)3, (AST) 3

Creşterea gamma-GT serice 3 Afecţiuni Angioedem Necroliză cutanate 5, Sindrom epidermică şi ale ţesutului Stevens-toxică, subcutanat Johnson 5 Eritem polimorf, Pustuloză exantematic ă acută generalizată (PEGA) Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice () (RMESS) Vasculită cutanată Tulburări Rabdomiol musculoschelet iză ice şi ale tesutului conjunctiv Tulburări Retenție renale și ale urinară căilor urinare Condiții în Sindrom legătură neonatal de cu sarcina, întrerupere perioada puerperală și perinatală Tulburări ale Disfuncţie Priapism, aparatului sexuală Galactoree, genital Umflarea şi ale sânului sânilor, Tulburări ale ciclului menstrual Tulburări Simptome de Astenie Sindrom generale întrerupere a uşoară, neuroleptic şi la nivelul tratamentului Edeme malign 1, 1,9 locului periferice, Hipotermie de Iritabilitate, administrare Febră Investigaţii Creştere a diagnostice concentraţiilo r plasmatice ale

creatinfosfok inazei 14

1. Vezi pct. 4.4. 2. Poate să apară somnolenţă, frecvent în primele două săptămâni de tratament care, în general, se remite la continuarea tratamentului cu quetiapină. 3. S-au observat creşteri asimptomatice (de la valori normale la valori >3 X LSN la orice moment) ale valorilor transaminazelor serice (AST, ALT) sau ale γ – GT la anumiţi pacienţi la care s-a administrat quetiapină. Aceste creşteri au fost, în general, reversibile la continuarea tratamentului cu quetiapină. 4. Similar altor antipsihotice cu activitate de blocare a receptorilor alfa1 adrenergici, quetiapina poate induce frecvent apariţia hipotensiunii arteriale ortostatice asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la anumiţi pacienţi, sincopă, în special în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor. (vezi pct. 4.4).