Acasă/ Medicamente/ Unacor
C01CE02 · Stimulante cardiace excl. glicozizi cardiotonici inhibitori ai fosfodiesterazei Prescripție restrictivă

Unacor 1 mg/ml

Concentrat pentru soluție perfuzabilă · DCI: Milrinonum

Numele acestui medicament este Unacor.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Numele acestui medicament este Unacor. Unacor conţine substanţa activă denumită milrinonă (sub formă de lactat). Acesata aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori ai fosfodiesterazei.

Acesta acţionează făcând ca contracţia muschiului inimii dumneavostră să fie mai puternică şi vasele dumneavoastră de sânge să devină mai largi. Acesata înseamnă ca sângele poate circula mai uşor facând ca inima dumneavoastră să pompeze sângele cu mai mult succes.

Unacor poate fi utilizat la adulţi pentru: Tratamentul de scurtă durată (48 ore) al insuficienţei cardiace congestive (atunci când inima nu poate să pompeze suficient sânge în restul corpului), atunci când alte medicamente nu au acţionat corespunzător.

Unacor poate fi utilizat la copii şi adolescenţi ca tratament de scurtă durată (pâna la 35 ore) în:

  • Insuficienţă cardiacă congestivă severă (atunci când inima nu poate să pompeze suficient sânge în restul corpului), atunci când alte medicamente nu au acţionat corespunzător.
  • Insuficienţă cardiacă acută după o operaţie pe inimă, adică, atunci când inima dumneavoastră are o dificultate în a pompa sânge în corpul dumneavoastră.

Adulţi Unacor este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (48 ore) al insuficienţei cardiace congestive severe care nu a răspuns la terapia convenţională de menţinere (cu glicozide cardiotonice, diuretice, vasodilatatoare şi/ sau inhibitori ai enzimei de conversie (ECA)

Copii şi adolescenţi Unacor este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (de pâna la 35 ore) al:

  • Insuficienţei cardiace congestive severe care nu a răspuns la terapia convenţională de menţinere (cu glicozide cardiotonice, diuretice, vasodilatatoare şi/ sau inhibitori ai enzimei de conversie (ECA)
  • Insuficienţă cardiacă acută, inclusiv formele cu debit cardiac scăzut de după intervenţiile chirurgicale cardiace.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Uncor vă va fi întodeauna administrat de către un doctor sau de către o asistentă medicală. Aceasta deoarece este necesar ca administrarea să se facă sub forma unei perfuzii. Doctorul dumneavoastră va decide care este doza corectă, pe baza naturii simptomelor dumneavoastră. Unacor este indicat doar pentru utilizarea intraspitalicească.

Teste: În timpul perfuziei, doctorul dumneavoastră sau asistenta medicală vor utiliza un electrocardiograf (ECG) pentru a controla cum funcţionează inima dumneavoastră. Aceştia vor solicita efectuarea unor teste ale sângelui şi vă vor controla tensiunea arterială şi frecvenţa pulsului.

Cum vă va fi administrat acest medicament

  • În mod obişnuit acest medicament va fi administrat cu ajutorul unui perfuzor după ce medicamentul a fost diluat fie cu soluţie de glucoză, fie cu soluţie salină.
  • Dacă simţiţi că efectul medicamentului este prea slab sau prea puternic, spuneţi aceasta medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.

Doza recomandată este: Adulţi

  • Doctorul dumneavoastră va decide ce cantitate de medicament aveţi nevoie pe baza greutăţii dumneavoastre corporale
  • Dacă aveţi probleme cu rinichii, aţi putea avea nevoie de o doză mai scăzută. În mod normal perfuziile cu Unacor se administrează pentru o perioadă de maxim 48 ore.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

  • Doctorul va administra copilului dumneavoastră o primă doză cuprinsă în intervalul 50-75 micrograme pentru fiecare kilogram al greutăţii corporale, întru-un interval de timp de 30- 60 minute.
  • Acestă doză va fi ulterior urmată de o doză cuprinsă într-un interval de la 0,25 la 0,75 micrograme pentru fiecare kilogram al greutăţii corporale pe minut în funcţie de răspunsul clinic al copilului la tratament şi de apariţia unor reacţii adverse. Unacor poate fi administrat pentru o perioadă de timp de până la 35 ore. Pe parcursul perfuziei copilul dumneavoastră va fi strict monitorizat: doctorul va controla o serie de parametrii cum sunt frecvenţa bătăilor inimii şi tensiunea arterială pentru a evalua răspunul clinic la tratament şi apariţia reacţiilor adverse.

Dacă vi se administrează Unacor mai mult decât trebuie Întotdeauna întrebaţi dacă nu sunteţi sigur, care este doza pe care trebuie să o luaţi dintr-un medicament. Aţi putea avea următoarele efecte dacă vi s-a administrat mai mult Unacor decât trebuie: senzaţie de ameţeală, de leşin, că sunteţi istovit (datorită scăderii tensiunii arteriale) şi bătăi neregulate ale inimii.

Dacă s-a uitat să vi se administreze Unacor Dacă credeţi că nu vi s-a administrat o doză, spuneţi medicului sau asistentei medicale.

Dacă aveţi orice întrebare suplimentară referitoare la utilizarea acestui medicament, consultaţi medicul sau asistenta medicală.

Doar pentru administrarea intravenoasă.

Mod de administrare: Adulţi: Unacor trebuie administrat sub forma unei doze de încărcare de 50µg/kg timp de 10 minute, în mod obişnuit urmată de o perfuzie continuă cu doze titrate cuprinse într-un interval de 0,375µg/kg/minut şi 0,75µg/kg/minut (o doză standard de 0,5 µg/kg/minut) în funcţie de răspunsul hemodinamic şi de debutul unor reacţii adverse cum sunt hipotensiunea arterială şi aritmiile. Doza totală nu trebuie să depăşească 1,13mg/kg/zi.

Tabelul de mai jos oferă un ghid pentru rata de perfuzare şi dozare, a unei perfuzii de întreţinere cu o soluţie care conţine 200µg/ml milrinonă preparată prin adăugarea a 400 ml soluţie de diluat la 100 ml soluţie perfuzabilă (40 ml diluent la o fiolă de 10 ml, respectiv 80 ml diluent la o fiolă de 20 ml)

Doza de întreţinere (micrograme/kg/minut)Perfuzia de întreţinere (micrograme/kg/oră)200µg/ml Rata de eliberare (ml/kg/oră)
0,37522,50,11
0,40024,00,12
0,50030,00.15
0,60036,00,18
0,70042,00,21
0,75045,00,22
Clearance-ul Creatininei 2 (ml/min/1,73m )Doza de întreţinere (micrograme/kg/minut)200µg/ml Ritmul perfuziei de întreţinere(ml/kg/oră)
50,200,06
100,230,07
200,280,08
300,330,10
400,380,11
500,430,13

În funcţie de necesarul hidric al pacientului pot fi utilizate soluţii perfuzabile de diferite concentraţii. Durata tratamentului depinde de răspunsul clinic al pacientului.

Vârstnici: Experienţa clinică de până în prezent sugerează că nu există recomandări speciale necesare la pacienţi cu funcţie renală normală. Clearence-ul renal ar putea fi redus la pacienţii vârstnici, şi în unele cazuri ar putea fi necesară administrarea unor doze reduse de Unacor.

Insuficienţă renală: Este necesară o reducere a dozelor. Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală se bazează pe datele obţinute de la pacienţii cu insuficienţă renală comună, dar făra a avea insuficienţă cardiacă, la care s-a observat o creştere semnificativă a timpului de înjumătăţire a milrinonei. Tratamentul cu doza de încărcare nu este afectat, dar ar putea fi necesară reducerea ratei de eliberare, a perfuziei de întreţinere, în funcţie de severitatea (clearance-ul creatininei) insuficienţei renale (vezi tabelul de mai jos):

Copii şi adolescenţi: Dozele selectate din studiile clinice publicate pentru sugari şi copii au fost:

  • Doza de încărcare intravenosă: 50 până la 75 μg/kg administrată într-o perioadă de peste 30 până la 60 minute.
  • Doza pentru perfuzia intravenosă continuă: va fi iniţiată pe baza răspunsului hemodinamic şi a debutului posibil al reacţiilor adverse, fiind într-un interval cuprins între 0,25 până la 0,75 μg/kg/minut pentru un interval de până la 35 ore.

În studiile clinice realizate la sugari şi copii cu vârstă de sub 6 ani, în ceea ce priveşte apariţia sindromul de debit cardiac scăzut secundar chirurgiei cardiace corective pentru afecţiuni cardiace congenitale, o doză de încărcare de 75 μg/kg administrată într-un timp peste 60 minute, urmată de o perfuzie continuă cu o doză de 0,75 μg/kg/minut timp de 35 ore, a redus semnificativ riscul de a dezvolta un sindrom de debit cardiac scăzut. Trebuie luate în considerare şi rezultatele studiilor de farmacocinetică (vezi pct. 5.2)

Insuficienţă renală:

Datorită lipsei datelor disponibile nu este recomandată utilizarea milrinonei la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru date suplimentare vezi pct. 4.4)

Persistenţa canalului arterial: În cazul în care se doreşte administrarea milrinonei la copii prematuri sau născuţi la termen, cu riscul de a avea/care au persistenţă a canalului arterial, necesitatea intervenţiei terapeutice trebuie pusă în balanţă cu riscurile potenţiale (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.2 şi 5.3)

Metoda de administrare Pentru instrucțiuni referitoare la diluția medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrarea extravenoasă trebuie evitată. Pentru a preveni iritaţiile locale la locul administrării trebuie abordată o venă cu calibrul cel mai mare. Monitorizarea atentă trebuie menținută în timpul tratamentului cu milrinonă, incluzând tensiunea arterială, frecvența cardiacă, starea clinică, electrocardiograma, echilibrul fluidelor, electroliții și funcția renală (spre exemplu creatinina serică). Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru o intervenţie imediată în cazul apariţiei unor potenţiale reacţii adverse la nivel cardiac (de exemplu aritmii ventriculare care pun viaţa în pericol). Rata de perfuzare trebuie ajustată în funcție de răspunsul hemodinamic.

Durata tratamentului trebuie determinată pe baza răspunsului clinic. Pacienții nu ar trebui menținuți pe perfuzie mai mult de 48 de ore din cauza lipsei de dovezi privind siguranța și eficacitatea tratamentului pe termen lung al insuficienței cardiace congestive (vezi pct. 4.4).

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.

  • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţii enumeraţi în pct. 6.1
  • Hipovolemie severă.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Unacor, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale:

  • dacă suferiţi de infarct miocardic acut
  • dacă aveți probleme severe ale valvei inimii, cum ar fi îngustarea, îngroșarea sau blocarea supapelor inimii
  • dacă aţi avut vreodată bătăi rapide şi necontrolate ale inimii. Aţi putea, de asemenea manifesta bătăi puternice în piept, stare confuzională, senzaţie de leşin, oboseală şi scurtarea respiraţiei,
  • dacă aveţi tensiunea arterială scăzută care v-ar putea face să vă simţiţi ameţit, cu stare de leşin sau istovit,
  • dacă aţi luat anterior medicamente pentru eliminarea apei (diuretice) care v-ar fi provocat probleme de inimă,
  • dacă aveţi un nivel scăzut al potasiului în sânge. Doctorul dumnevoastră ar putea să vă facă teste ale sângelui pentru a controla aceasta,
  • dacă aveţi o scădere anormală a numărului de celule sanguine implicate în formarea cheagurilor sanguine (trombocitopenie) şi/sau o reducere a concentraţiei hemoglobinei,
  • dacă aveţi probleme cu rinichii,
  • dacă aveţi probleme cu ficatul.

Milrinona nu este recomandată a fi administrată imediat după infarctul de miocard acut până când datele de siguranţă şi eficacitate vor fi bine stabilite în această situaţie. Utilizarea agenţilor inotrop pozitivi cum este milrinona, în faza acută a infarctul de miocard, ar putea conduce la o creştere nedorită a consumului de oxigen a miocardului (MVO2). O precauţie deosebită este necesară la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică şi infarct de miocard în faza acută, în ciuda faptului ca milrinona nu c r e ş t e MVO2 la aceşti pacienţi.

Trebuie instituită o monitorizare clinică atentă în timpul terapiei cu Unacor incluzând măsurarea tensiunii arteriale, a frecvenţei cardiace, evaluarea stării clinice, a electrocardiogramei, a balanţei hidrice, a electroliţilor, a funcţiei renale (adică creatinina serică). Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru o intervenţie imediată în cazul apariţiei unor potenţiale reacţii adverse la nivel cardiac (de exemplue aritmii ventriculare care pun viaţa în pericol).

La pacienţii cu boli valvulare obstructive aortice sau pulmonare, sau stenoză hipertrofică subaortică, milrinona nu trebuie utilizată ca un substitut al sancţiunii chirurgicale a obstrucţiei. Asemănător altor medicamente cu proprietăţi inotrope/vasodilatatoare, ar putea agrava rata de eliminare în prezenţa obstrucţiei în aceste afecţiuni.

La pacienţii trataţi cu milrinonă a fost observat un risc ridicat de apariţie a aritmiilor cardiace supraventriculare şi ventriculare. La unii pacienţi a fost observată o creştere a riscului de ectopie ventriculară, inclusiv a tahicardiei ventriculare nesusţinute. În ceea ce priveşte potenţialul pentru aritmii, deja prevalent în insuficienţa cardiacă, acesta poate fi crescut de multe medicamente sau combinaţii de medicamente; pacienţii cărora li se administrează milrinonă trebuie atent monitorizaţi în timpul perfuziei intravenose, iar perfuzia trebuie imediat întreruptă în cazul apariţei aritmiilor.

Există posibilitatea unei creşteri a ratei ventriculare la pacienţii cu flutter sau fibrilaţie. La aceşti pacienţi trebuie luat în considerare un tratament anterior, prin digitalizare sau cu alte medicamente care prelungesc conducerea la nivelul nodului atrio-ventricular, deoarece milrinona produce o uşoară amplificare a conducerii în nodul A-V.

Milrinona poate induce hipotensiune arterială ca o consecinţă a activităţii sale vasodilatatoare, de aceea trebuie manifestată precauţie atunci când se administrează Unacor la pacienţii hipotensivi înainte de începerea tratamentului. La pacienţii la care se observă o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea Unacor, tratamentul trebuie interupt până când efectul hipotensiv se remite, iar ulterior acesta poate fi reluat, dacă este necesar, cu o rată de perfuzare mai mică.

Dacă se suspectează că un tratament diuretic anterior intensiv, ar fi produs o scădere semnificativă a presiunii de umplere cardiace, milrinona trebuie administrată cu precauţie, timp în care se monitorizează tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, şi alte simptome clinice relevante. Modificările hidro-electrolitice precum şi nivelurile creatininei serice, trebuie atent monitorizate în timpul tratamentului. Îmbunătăţirea debitului cardiac, şi prin urmare a diurezei, ar putea necesita o reducere a dozei medicamentului diuretic.

Pierderile de potasiu datorate diurezei excesive pot predispune pacienţii digitalizaţi la aritmii. De aceea hipopotasemia trebuie corectată prin suplimentarea prealabilă a potasiului anterior sau în timpul administrării Unacor.

Scăderea hemoglobinei, inclusiv anemia sunt întâlnite de multe ori în insuficienţa cardiacă. Datorită riscului de trombocitopenie sau anemie, este necesară o atentă monitorizare a parametrilor de laborator corespunzători, la pacienţii cu un număr scăzut de trombocite sau hemoglobină scăzută.

Nu există experienţă clinică din studiile clinice controlate realizate cu milrinonă administrată în perfuzii pentru o perioadă de timp care să depăşească 48 de ore. Au fost raportate cazuri de reacţii locale la locul administrării după administrarea intravenoasă a milrinonei (vezi pct. 4.8). Prin urmare, trebuie menţinută o monitorizare atentă a locului în care se realizează perfuzia pentru a evita o posibilă extravazare.

Copii şi adolescenţi: Următoarele ar trebui luate în considerare în plus faţă de atenţionările şi precauţiile descrise pentru adulţi: La nou-născuţi, în timpul terapiei cu Unacor instituită după intervenţiile chirurgicale pe cord deschis, monitorizarea ar trebui să includă ritmul şi frecvenţa cardiacă, presiunea arterială sanguină sistemică via cateterism arterial ombilical sau cateter periferic, presiunea venoasă centrală, indexul cardiac, debitul cardiac, rezistenţa vasculară sistemică, presiunea din artera pulmonară şi presiunea atrială. Valorile de laborator care ar trebui să fie urmărite sunt numărul de trombocite, potasiul seric, funcţia hepatică şi funcţia renală. Frecvenţa evaluării este determinată de valorile de bază şi este necesar să evalueze răspunsul nou-născutului la modificarea terapiei.

Literatura medicală a dezvăluit că pacienţii pediatrici cu funcţie renală afectată, erau marcaţi de o afectare a clearance-ului milrinonei şi de reacţii adverse semnificative clinic, dar clearance-ul creatininei specific la care dozele trebuie să fie ajustate la pacienţii pediatrici este încă neclar, de aceea utilizarea milrinonei nu este recomandată la acest grup de populaţie (vezi pct. 4.2).

La pacienţii pediatrici milrinona trebuie să fie iniţiată numai dacă pacientul este hemodinamic stabil.

Precauţia trebuie să fie manifestată la nou-născuţi cu factori de risc de tip hemoragie intraventriculară (adică sugar prematur, greutate mică la naştere), deoarece milrinona poate induce trombocitopenie. În studii clinice la pacienţii pediatrici, riscul de trombocitopenie a crescut semnificativ cu durata perfuziei. Datele clinice sugerează că trombocitopenia legată de milrinonă este mult mai obişnuită la copii decât la adulţi (vezi pct. 4.8).

În studiile clinice se pare că milrinona a încetinit închiderea ductului arterial la pacienții pediatrici. De aceea, dacă utilizarea milrinonei este preferată la prematuri sau sugari la termen cu risc de/sau cu duct arterial patentat, necesitatea terapeutică trebuie să fie pusă în balanţă faţă de riscurile potenţiale (vezi pct. 4.2, 4.8, 5.2, şi 5.3).

Grupe speciale de populaţie: Nu există recomandări speciale pentru pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.2). Nu au fost observate efecte legate de vârstă asupra incidenţei evenimentelor adverse. Studii controlate de farmacocinetică nu au arătat schimbări ale farmacocineticii la vârstnici. Unacor trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afectare hepatică. La pacienţii cu afectare renală severă este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2).

Acest medicament conţine mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe doză, adică este practic lipsit de sodiu.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului sau asistentei dacă luaţi sau aţi luat recent orice alt medicament. Aceasta deoarece milrinona poate afecta modul de acţiune al unor medicamente. De asemenea unele medicamente pot afecta modul de acţiune al milrinonei.

Spuneţi medicului sau asistentei, dacă luaţi, în special:

  • Digoxină (utilizată pentru tratamentul afecţiunilor inimii)
  • Alte medicamente care afecteză contracţia muşchiului inimii (medicamente inotrope)
  • Medicamente care elimină apa (diuretice)
  • Medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau anginei (durere în piept), cum sunt amlodipină, nifedipină sau felodipină.

Incompatibilităţi: Vezi pct. 6 Furosemidul sau bumetanida nu trebuie administrate pe linie intravenoasă ce conține lactat de milrinonă pentru a preveni precipitarea.

Milrinona nu trebuie diluată în perfuzie intravenoasă de bicarbonat de sodiu.

Modificarile hidro-electrolitice, precum şi comcentraţiile plasmatice ale creatininei trebuie să fie atent monitorizate în timpul tratamentului cu milrinonă. Îmbunătăţirea debitului cardiac şi prin urmare, a diurezei, poate necesita reducerea dozei de medicament diuretic. Pierderea de potasiu datorită diurezei excesive poate predispune pacienţii digitalizaţi la aritmii. De aceea, hipokaliemia trebuie să fie corectată prin suplimentarea cu potasiu înaintea sau în timpul utilizării milrinonei.

Administrarea concomitentă de medicamente inotrope creşte efectele inotrop pozitive.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina: Deşi studiile la animale nu au relevat dovezi de deteriorări fetale induse de medicament sau alte efecte dăunătoare funcţiei de reproducere, siguranţa milrinonei în sarcină la om nu a fost încă stabilită. Ar trebui să fie folosită în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potenţiale justifică riscul potenţial asupra fetusului.

Alăptarea: Există informaţii insuficiente asupra excreţiei de milrinonă în laptele uman. O decizie trebuie să fie luată dacă să se întrerupă alăptarea sau să se întrerupă terapia cu Unacor, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei la femeie.

Fertilitatea: Vezi pct 5.3

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate produce reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Încetaţi să vi se administreze Uncor şi consultaţi imediat medicul în cazul în care: Aveţi o reacţie alergică. Acest simptom poate include: o eruptie pe piele, tulburări de înghiţire sau respiraţie, umflarea buzelor, a feţei, a gâtului sau a limbii. Şansele de a se întâmpla aceste lucruri sunt foarte rare.

Spuneţi imediat medicului sau asistentei în cazul în care observaţi oricare din următoarele reacţii adverse:

Frecvente (poate afecta până la 1 din 10 persoane)

  • Bătăi neregulate ale inimii,un număr crescut al bătăilor inimii sau bătăi prea rapide ale inimii. Aţi putea avea deasemenea bătăi puternice în piept, senzaţie de leşin, de a fi istovit sau scurtarea respiraţiei,
  • Dureri de cap: de la uşoare până la moderate în majoritatea cazurilor,
  • Tensiune arterială scăzută: simptomele acesteia includ senzaţie de ameţeală, senzaţie de leşin sau de a fi istovit. Dacă observaţi de asemenea simptome cum sunt bătăi rapide sau neregulate ale inimii sau durere în piept acestea ar putea fi reacţii adverse mai grave (cele menţionate mai sus).

Mai puţin frecvente (poate afecta până la 1 din 100 persoane).

  • Fibrilaţie ventriculară – o problemă gravă a ritmului inimii. Simptomele acesteia includ bătăi neregulate sau puternice (palpitaţii), ameţeală şi pierderea cunoştinţei. Aţi putea avea de asemenea o stare de rău general, să aveţi transpiraţii reci, scurtarea repiraţiei, durere în piept
  • Trombocitopenie – o tulburare la nivelul sângelui (scăderea numărului de plachete). Simptomele acesteia sunt ca acele în care în care vă învineţiţi mai uşor decât în mod obişnuit.
  • Durere în piept
  • Hipopotasemie, atunci când nivelul potasiului este scăzut în sângele dumneavostră. Semnele acesteia sunt oboseală, confuzie, slăbiciune musculară şi crampe musculare.
  • Contracţii musculare (tremurături)
  • Un test al sângelui ar putea suferi modificări şi arată modul în care funcţionează ficatul

Foarte rare (poate afecta mai până la 1 din 10000 persoane)

  • Torsada vârfurilor – o problema gravă a ritmului inimii. Simptomele acesteia includ ritm foarte rapid şi neregulat al bătăilor inimii sau bătăi foarte puternice ale inimii (palpitaţii), ameţeală şi pierderea cunoştinţei. Aţi putea de asemenea să vă simţiţi foarte rău, să aveţi transpiraţii reci, scurtarea repiraţiei, o paloare complexă neobişnuită, dureri în piept.
  • Dificultăţi de respiraţie, şuierătură sau senzaţie de constricţie în piept.
  • Reacţii la nivelul pielii.

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

  • Reducerea numărului de celule roşii în sânge şi /sau scăderea hemoglobinei.
  • Iritaţii locale la locul de perfuzie.

Reacţii adverse suplimentare la copii şi adolescenţi Următoarele reacţii adverse au fost raporate la copii, în plus faţă de cele observate la adult: Cu frecvenţă necunoscută:

  • sângerare în zonele umplute cu lichid (ventriculi) înconjurate de creier (hemoragie intraventriculară),
  • o afecţiune a inimii cunoscută sub denumirea de Persistenţa de Canal Arterial, o conexiune între două vase mari (aorta şi artera pulmonară) care persistă deşi ar fi trebuit să fie închisă. Aceasta poate produce un exces de lichide în plamâni, leziuni la nivelul intestinului sau a unei părţi din intestin posibil letale. Mai mult, comparativ cu adultul, scăderea numărului de plachete sanguine se pare că apare mult mai des la copil, iar riscul acestei reacţii adverse este crescut cu durata de timp a perfuziei cu Unacor. Problemele referitoare la ritmul inimii par a apare mai puţin la copii şi adolescenţi decât la adulţi.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Tulburări ale Trombocitopenia Reducerea sângelui şi numărului de sistemului globule roșii limfatic: și/sau a concentrației de hemoglobină

Tulburări ale Şoc anafilactic sistemului imun:

Tulburări de hipokaliemia nutriţie şi de metabolism: Tulburări ale Cefalee, în mod Tremor sistemului nervos: obişnuit cu severitate uşoară sau moderată

Tulburări Activitate Fibrilaţie Torsada cardiace: ectopică ventriculară Angină vârfurilor ventriculară pectorală/Durere în piept Tahicardie ventriculară (non susţinută sau susţinută)

Aritmii supra– ventriculare

Hipotensiune arterială Tulburări Bronhospas m respiratorii, toracice şi mediastinale: Tulburări hepato- Teste ale funcţiei biliare: hepatice anormale

Tulburări ale Reacţii pielii şi ţesutului cutanate cum subcutanat: este erupţia cutanată.

Tulburări Reacţii la generale şi locul de afecţiuni la locul perfuzie de administrare:

La sugari şi copii, riscul de trombocitopenie a crescut semnificativ cu durata perfuziei. Datele clinice sugerează că trombocitopenia legată de milrinonă este mai frecventă la copii şi adolescenţi decât la adulţi (vezi pct. 4.4).

Nu fost stabilite legături între incidenţa aritmiilor supraventriculare sau ventriculare şi nivelul plasmatic al milrinonei. Aritmiile care pun viaţa în pericol sunt deseori găsite a fi asociate cu factori de risc ce stau la baza afecţiunilor cum sunt aritmii preexistente, anomalii metabolice (de exemplu hipokaliemia), nivele de digoxină serică crescute sau inserţii de cateter. Datele clinice sugerează că aritmiile legate de milrinonă sunt mai puţin frecvente la copii şi adolescenţi decât la adulţi.

Copii şi adolescenţi: Tulburări ale sistemului nervos: Cu frecvenţă necunoscută: hemoragia intraventriculară (vezi pct. 4.4)

Tulburări congenitale, familiale şi genetice Cu frecvenţă necunoscută: persistenţa canalului arterial(vezi pct. 4.2, 4.4, şi 5.3)

Consecinţele critice ale persistenţei canalului arterial sunt legate de o combinaţie a unei supraîncărcări circulatorii pulmonare cu edem pulmonar consecutiv şi hemoragie şi o perfuzie redusă de organ cu hemoragie intraventriculară consecutivă şi enterocolită necrozantă cu rezultate posibil letale aşa cum este descris în literatură. Datele de siguranţă pe termen lung pentru pacienții pediatrici nu sunt încă disponibile. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

informaţii Ce conţine Unacor

  • Unacor este o soluţie sterilă care conţine lactat de milrinonă echivalent cu milrinonă 1 mg pe ml.
  • Celelalte componente sunt acidul lactic, glucoză anhidră, apă pentru preparate injectabile şi hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Cum arată Unacor şi conţinutul ambalajului Unacor este o soluţie limpede, incoloră până la slab-galbenă. Unacor este disponibil în fiole din sticlă de 10 ml şi 20 ml ambalate în cutii a câte 10 fiole. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă şi fabricantul

Pharmaselect International Beteiligungs GmbH Ernst-Melchior-Gasse 20 A-1020 Viena Austria

Acest medicament este autorizat în State Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri Austria, Polonia: Asicor Ungaria, România: Unacor Republica Cehă, Republica Slovacă: Asicord

Unacor este o soluţie sterilă de milrinonă lactat echivalent cu milrinonă 1 mg pe ml.

Excipienţi cu efect cunoscut: sodiu

Acest medicament conţine mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe doză, adică practic este lipsit de sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Acid lactic Glucoză anhidră Apă pentru preparate injectabile Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului).

mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe doză, adică practic este lipsit de · substanță activă
Acid lactic · excipient
Glucoză anhidră · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Acest medicament va fi păstrat de către medic sau asistenta medicală într-un loc sigur departe de vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare care este înscrisă pe fiolă şi pe cutia de carton după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se congela. Medicamentul este destinat pentru o singură utilizare. Stabilitatea fizico-chimică, în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 72 de ore la temperatura camerei (15-25°C) sau în condiţii de refrigerare (2-8°C).

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani atunci când este nedeschis. Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 72 ore la temperatura camerei (15-25°C) sau în condiţii de refrigerare (2-8°C). Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpul de păstrare în timpul utilizării şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare, sunt responsabilitatea utilizatorului, şi în mod normal, nu trebuie să fie mai lung de 24 ore la (2°C până la 8 °C), cu excepţia cazului în care diluţia a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare (vezi pct. 6.3). A nu se congela.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 10 fiole din sticla incolora cu punct de rupere a cate 10 ml conc. pt. sol. perf. · 10226/2017/01
Cutie cu 10 fiole din sticla incolora cu punct de rupere a cate 20 ml conc. pt. sol. perf. · 10226/2017/02

Documente oficiale