Ultravist 300

Informaţii generale Substanţele de contrast care se încălzesc la temperatura corpului înainte de administrare sunt tolerate mai bine şi pot fi injectate cu mai multă uşurinţă, datorită vâscozităţii reduse.

Pentru instrucţiuni suplimentare, vezi pct. 6.6.

Doze

Doze pentru administrarea intravasculară

Dozele trebuie adaptate vârstei, greutății, anamnezei și tehnicilor de examinare.

Dozele menţionate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele uzuale pentru un adult normal cu o greutate de 70 kg. Dozele sunt date pentru administrare unică sau pe kg, după cum se indică mai jos.

Dozele până la 1,5 g iod/kg sunt în general bine tolerate.

Dozele recomandate pentru administrare unică:

Angiografia convenţională Angiografia arcului aortic 50-80 ml Ultravist 300 Angiografia selectivă 6-15 ml Ultravist 300 Aortografia toracică 50-80 ml Ultravist 300 Aortografie abdominală 40-60 ml Ultravist 300 Arteriografie: Extremităţi superioare 8-12 ml Ultravist 300 Extremităţi inferioare 20-30 ml Ultravist 300 Venografie: Extremităţi superioare 15-30 ml Ultravist 300 Extremităţi inferioare 30-60 ml Ultravist 300

ASD intravenoasă Injectarea intravenoasă a 30-60 ml Ultravist 300, in bolus (viteza perfuzării: 8-12 ml/secundă în vena cubitală; 10-20 ml/sec. în vena cavă) se recomandă doar pentru demonstraţiile de contrast ale vaselor mari ale trunchiului. Cantitatea de substanţă de contrast care rămâne în vene poate fi redusă şi utilizată în scop de diagnostic prin spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu, in bolus, imediat după aceea.

Adulţi: 30-60 ml Ultravist 300.

ASD intraarterială Dozele şi concentraţiile utilizate în angiografia obişnuită pot fi reduse pentru ASD intraarterială.

Tomografie computerizată (TC) Ori de câte ori este posibil, Ultravist trebuie injectat intravenos in bolus, de preferat cu ajutorul unui injector de putere. Doar la scanerele lente, pentru a garanta un nivel sanguin relativ constant – deşi nu

maxim, trebuie administrată in bolus doar o jumătate din doza totală, iar restul în decurs de 2-6 minute.

TC spirală, în secţiune unică, dar mai ales cea în secţiuni multiple, permite achiziţionarea rapidă a unui volum de date în decursul unei singure reţineri a respiraţiei. Pentru a optimiza efectul injectării intravenoase in bolus (80-150 ml Ultravist 300) în regiunea de interes (concentraţia maximă, timpul şi durata îmbunătăţirii), se recomandă cu insistenţă utilizarea unui injector automat de putere şi un reglaj al injectării rapide.

TC a întregului corp La tomografia computerizată, dozele necesare de mediu de contrast şi viteza de administrare depind de organele investigate, de afecţiunea de diagnosticat şi, în special, de timpii diferiţi de scanare şi reconstruire a imaginii ai scanerului care se utilizează.

TC craniană

Adulţi: Ultravist 300: 1,0-2,0 ml/kg.

Urografie intravenoasă Deoarece capacitatea fiziologică de concentrare a nefronului încă imatur din rinichii sugarilor este lentă, sunt necesare doze relativ mari de mediu de contrast. Se recomandă următoarele doze: Nou-născuţi 1,2 g l/kg = 4,0 ml/kg Ultravist 300 (< 1 lună)

Sugari 1,0 g l/kg = 3,0 ml/kg Ultravist 300 (1 lună – 2 ani)

Copii 0,5 g l/kg = 1,5 ml/kg Ultravist 300 (2 – 11 ani)

Adolescenţi 0,3 g l/kg = 1,0 ml/kg Ultravist 300 şi adulţi

Creşterea dozei la adulţi este posibilă dacă acest lucru este considerat necesar în indicaţiile speciale.

Timpi de filmare Atunci când dozele de mai sus sunt urmate şi Ultravist 300 este administrat peste 1-2 minute, parenchimul renal este puternic opacifiat 3-5 minute, iar pelvisul renal cu tractul urinar în 8-15 minute de la începerea administrării. Pentru pacienţii mai tineri trebuie un timp mai mic, iar pentru pacienţii mai vârstnici un timp mai mare. În mod normal, se recomandă să se facă primul film la 2-3 minute de la administrarea mediului de contrast. La nou-născuţi, sugari şi la pacienţii cu disfuncţii renale, filmele preluate mai târziu pot îmbunătăţi vizualizarea tractului urinar.

Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM) Ultravist trebuie injectat intravenos, preferabil utilizând un injector automat de putere. Preluarea filmului începe în aproximativ 2 minute după administrarea mediului de contrast. Adulţi: Ultravist 300/370: 1,5 ml/kg greutate corporală.

Doze pentru administrarea la nivelul cavităţilor corpului

În timpul artrografiei, histerosalpingografiei şi colangiopancreatografiei retrograde endoscopice (ERCP), administrarea substanţei de contrast trebuie monitorizată prin fluoroscopie.

Dozele recomandate pentru o singură examinare: Doza poate varia în funcţie de vârstă, greutate şi starea generală a pacientului. De asemenea, depinde de afecţiunile concomitente, de tehnica de examinare şi de regiunea investigată. Dozele prezentate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele medii uzuale pentru un adult normal.

Artrografie: 5-15 ml Ultravist 300 ERCP: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie examinată. Altele: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie examinată.

Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi

Nou-născuţi (cu vârsta sub 1 lună) şi copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună – 2 ani) Sugarii (cu vârsta sub 1 an) şi în special nou-născuţii sunt susceptibili la apariţia dezechilibrului electrolitic şi hemodinamic. Trebuie luate precauţii privind doza de mediu de contrast care urmează să fie administrată, performanţele tehnice ale procedurii radiologice şi starea clinică a pacientului.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste) Într-un studiu clinic, nu au fost observate diferenţe observate în farmacocinetica iopromid între vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste), şi pacienţii tineri. Prin urmare, nu este dată nicio recomandare specifică pentru o ajustare a dozelor la pacienţii în vârstă, pe lângă cele descrise la pct. Doze.

Pacienți cu insuficiență hepatică Eliminarea iopromid nu este afectată de o funcție alterată a ficatului deoarece doar 2% din doză este eliminat prin fecale, iar iopromid nu este metabolizat. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții care suferă de insuficiență hepatică.

Pacienţi cu insuficienţă renală Deoarece iopromidul se excretă aproape exclusiv într-o formă nemetabolizată prin rinichi, eliminarea iopromid este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală. În scopul de a reduce riscul de leziuni ale rinichilor induse suplimentar de mediul de contrast la pacienţii cu afecţiune pre-existentă de insuficienţă renală, doza minimă posibilă trebuie utilizată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Pentru toate indicaţiile

Reacţii de hipersensibilitate

Ultravist poate fi asociat cu reacţii anafilactice/de hipersensibilitate sau alte reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări cardiovasculare, respiratorii şi cutanate. Sunt posibile alergii ca reacţii adverse variind de la uşoare până la severe, inclusiv şoc (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii apar în decurs de 30 de minute de la administrare. Cu toate acestea, pot să apară reacţii întârziate (de la ore până la zile).

Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în caz de:

• reacţie precedentă la medii de contrast
• antecedente de astm bronşic sau alte tulburări alergice.

În mod special, evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc este necesară la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la Ultravist sau la oricare dintre excipientii din Ultravist, sau cu o reacţie

de hipersensibilitate anterioară la oricare alta substanţă de contrast iodată, datorită unui risc crescut de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii severe).

Totuşi, astfel de reacţii apar în mod neregulat şi nu pot fi prevăzute.

Pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu beta-blocante pot fi rezistenţi la efectele tratamentului cu agonişti beta (vezi pct 4.5).

În cazul unei reacţii de hipersensibilitate severe, pacienţii cu boli cardiovasculare sunt mai sensibili la reacţii adverse grave sau chiar letale.

Datorită posibilităţii de reacţii severe de hipersensibilitate după administrare, este recomandată observarea pacientului post-procedură.

Pregătirea pentru instituirea de măsuri de urgenţă este necesară pentru toţi pacienţii.

La pacienţii cu un risc crescut de reacţii acute de tip alergic, pacienţii cu o reacţie anterioară acută moderată sau severă, astm sau alergii care necesită tratament medical, poate fi avută în vedere premedicaţia cu un regim de corticosterozi.

Reacții adverse cutanate severe (RACS) Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), și pustuloza exantematoasă generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, cu frecvență necunoscută, în asociere cu administrarea de iopromid. Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru reacții cutanate. La copii, prezentarea inițială a erupției cutanate poate fi confundată cu o infecție, iar medicii trebuie să aibă în vedere posibilitatea unei reacții la iopromid la copiii la care apar semne de erupție cutanată și febră. Majoritatea acestor reacții au apărut în interval de 8 săptămâni (PEGA 1-12 zile, DRESS 2-8 săptămâni, SSJ/NET 5-8 săptămâni). Dacă la un pacient a apărut o reacție severă, cum ar fi SSJ, NET, PEGA sau DRESS la utilizarea de iopromid, iopromid nu mai trebuie administrată niciodată acestui pacient.

Disfuncţie tiroidiană

Substanţele de contrast iodate pot induce hipertiroidism şi criză tireotoxică la pacienţii cu hipertiroidism sau guşă. Testarea funcției tiroidiene înainte de administrarea Ultravist şi/sau administrarea de medicamente preventive tireostatice poate fi avută în vedere la pacienţii cu hipertiroidismsuspectat.

Au fost raportate teste ale funcției tiroidiene care indică hipotiroidism sau supresie tranzitorie a tiroidei după administrarea substanţelor de contrast iodate la pacienții adulți și copii și adolescenți. Riscul potențial de hipotiroidism la pacienții cu afecțiuni tiroidiene cunoscute sau suspectate trebuie evaluat înainte de a utiliza substanţe de contrast iodate.

La nou-născuţi, în special la sugari născuţi prematur, care au fost expuşi la Ultravist, fie prin intermediul mamei în timpul sarcinii sau în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidiene, deoarece o expunere la excesul de iod care poate cauza hipotiroidie, şi eventual, tratamentul poate fi necesar.

Tulburări ale sistemului nervos central (SNC)

Pacienţii cu tulburări ale SNC pot avea un risc crescut de complicaţii neurologice, în asociere cu administrarea de iopromid. Complicaţiile neurologice sunt mai frecvente la angiografia cerebrală și procedurile asociate.

S-a raportat encefalopatie la utilizarea de iopromid (vezi pct. 4.8). Encefalopatia indusă de substanța de contrast se poate manifesta cu simptome și semne de disfuncție neurologică, cum sunt cefalee, tulburări vizuale, cecitate corticală, confuzie, crize convulsive, pierderea coordonării, hemipareză, afazie, stare de inconștiență, comă și edem cerebral. Simptomele apar de obicei în interval de minute până la ore de la administrarea iopromid și, în general, se remit în interval de câteva zile.

Se recomandă prudenţă în situaţiile în care poate exista un prag de convulsii redus, cum ar fi antecedente de convulsii şi utilizarea concomitentă a anumitor medicamente.

Factorii care cresc permeabilitatea barierei hematoencefalice facilitează pasajul substanței de contrast în ţesutul cerebral, ceea ce poate determina reacţii la nivelul SNC, de exemplu, encefalopatie.

Dacă se suspicionează encefalopatia la substanța de contrast, trebuie inițiată abordarea terapeutică medicală corespunzătoare, iar administrarea de iopromid nu mai trebuie repetată. Hidratarea

Starea adecvată de hidratare adecvată trebuie să fie asigurată la toți pacienții înainte de administrarea intravasculară a Ultravist (vezi şi subpunctul “Leziuni renale acute”). Acest lucru este valabil în special la pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, precum şi la nou-născuţi, sugari, copii mici şi pacienţi vârstnici.

Starea adecvată de hidratare trebuie asigurată la pacienții cu insuficiență renală. Cu toate acestea, hidratarea profilactică intravenoasă la pacienții cu insuficientă renală moderată (eGFR 30-59 ml/min/1,73 m2) nu este recomandată deoarece nu au fost stabilite beneficii suplimentare de siguranță renală. La pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) și afecțiuni cardiace concomitente, hidratarea profilactică intravenoasă poate duce la creșterea complicațiilor cardiace grave. Consultați subpunctele “Leziuni renale acute”, “Afecțiuni cardiovasculare”, “Lista tabelară a reacţiilor adverse”.

Anxietate

Stări de anxietate pronunţate de emoţie, anxietatea şi durerea pot creşte riscul de reacţii adverse sau intensifica reacţiile legate de mediul de contrast. Trebuie avute în vedere precauţii pentru a reduce starea de anxietate la aceşti pacienţi.

Testarea sensibilităţii

Testarea sensibilităţii utilizând o doză test mică de mediu de contrast nu este recomandată, deoarece ea nu are nici o valoare predictivă. În plus, testarea sensibilităţii în sine conduce uneori la reacţii de hipersensibilitate grave şi chiar fatale.

Utilizare intravasculară

Leziuni renale acute Leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI), care se prezintă ca o tulburare tranzitorie a funcţiei renale, pot să apară după administrarea intravasculară de Ultravist. Insuficienţă renală acută poate să apară în unele cazuri.

Factorii de risc includ, de exemplu:

• insuficienţă renală pre-existentă (vezi subpunctul “Pacienţi cu insuficienţă renală)
• deshidratare (vezi subpunctul “Hidratarea”)
• diabet zaharat
• mielom multiplu/paraproteinemie
• doze repetate/sau doze mari de Ultravist

Pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (eGFR 44-30 ml/min/1,73 m2) sau insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI) la administrarea intraarterială a contrastului si expunere renală la primul pasaj. Pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI) la administrarea intravenoasă sau intraarterială a contrastului cu expunere renală la al doilea pasaj (vezi subpunctul “Hidratarea”).

Pacienţilor care urmează şedinţe de dializă, dar fără funcţiei renală reziduală, li se poate administra Ultravist pentru proceduri radiologice, deoarece substanţe de contrast iodate sunt eliminate prin dializă.

Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare Pacienţii cu boli cardiovasculare semnificative sau coronaropatii severe prezintă risc crescut de apariţie a modificărilor hemodinamice şi aritmii relevante clinic. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea intravasculară de Ultravist poate precipita apariţia edemului pulmonar.

Feocromocitom Pacienţii cu feocromocitom pot prezenta un risc crescut de apariţie a crizei hipertensive.

Miastenia gravis Administrarea de Ultravist poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Evenimente tromboembolice O proprietate a mediilor de contrast non-ionice, este interferenţa scăzută cu funcţiile fiziologice normale. Ca o consecinţă a acestui fapt, mediile de contrast non-ionice au mai puţină activitate anticoagulantă in vitro decât mediile ionice. Numeroşi factori, în plus faţă de mediu de contrast, inclusiv durata procedurii, numărul de injecţii, cateterul şi materialele seringii, afecţiunea de bază, şi medicaţia în asociere pot contribui la dezvoltarea de evenimente tromboembolice. Prin urmare, atunci când se efectuează procedura de cateterizare vasculară trebuie avut în vedere acest lucru şi să se acorde o atenţie meticuloasă tehnicii angiografice, iar cateterul trebuie spălat frecvent cu ser fiziologic (dacă este posibil, cu adaos de heparină) şi dacă este posibil minimizarea duratei procedurii, astfel încât să reducă la minimum riscul procedurii legat de tromboză şi embolie.

Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM) Mamografia cu substanta de contrast are ca rezultat o expunere mai mare a pacientului la radiații ionizante decât mamografia standard. Doza de radiații depinde de densitatea sânului, de tipul de dispozitiv mamografic și de setările sistemului. Doza totală de radiații CEM rămâne sub pragul prevăzut în ghidurile internaționale pentru realizarea mamografiei (sub 3 mGy).

Ultravist conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză (bazat pe valoarea medie dată unei persoane de 70 kg, adică practic nu conţine sodiu).

Profilul general de siguranţă al Ultravist se bazează pe datele obţinute în studii pre-marketing pe mai mult de 3.900 pacienţi şi studii post-marketing la mai mult de 74.000 pacienţi, precum şi datele din raportările spontane şi literatura de specialitate.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate (≥ 4%) la pacienţii care au primit Ultravist sunt dureri de cap, greaţă şi vasodilataţie.

Cele mai grave reacţii adverse la medicament la pacienţii la care s-a utilizat Ultravist sunt şoc anafilactic, stop respirator, bronhospasm, edem laringian, edem faringian, astm, comă, infarct cerebral, accident vascular cerebral, edem cerebral, convulsii, aritmii, stop cardiac, ischemie miocardică, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, bradicardie, cianoza, şoc, hipotensiune arterială, dispnee, edem pulmonar, insuficienţă respiratorie şi aspiraţie.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

adverse la medicament din studiile clinice sunt clasificate în funcţie de frecvenţele lor. Grupele de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:

• frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
• mai puţin frecvente: ( > 1/1000 şi < 1/100)
• rare: (≥ 1/10000 până la < 1/1000)

Reacţiile adverse la medicament identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate cu frecvenţă necunoscută.

Tabelul 1: Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate în studiile clinice sau în timpul monitorizării post-autorizare la pacienţii cărora li s-a administrat Ultravist.

Tulburări Vedere neclară/ oculare tulbure Tulburări Tulburări de auz acustice şi vestibulare Tulburări Dureri în Aritmie) Arest cardiac), Infarct miocardic), cardiace piept/disconfort Ischemie Insuficienţă miocardică), cardiacă) Palpitaţii Bradicardie), Tahicardie, Cianoză)

Tulburări Hipertensiune Hipotensiune Stare de şoc), vasculare arterială arterială) Evenimente Vasodilataţie tromboembolice a), Vasospasm Tulburări Dispnee) Edem pulmonar), respiratorii, Insuficienţă toracice şi respiratorie), mediastinale Aspiraţie) Tulburări Vărsături Dureri abdominale Disfagie, gastrointestinale Greaţă Hipertrofia glandei salivare, Diaree Afecţiuni Elemente veziculo-cutanate şi ale buloase (de ţesutului exemplu sindrom subcutanat Stevens-Johnson sau Lyell), Erupţii cutanate tranzitorii, Eritem, Hiperhidroză, Pustuloză exantematoasă generalizată acută, Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice Tulburări Sindrom de musculo-compartimentare în scheletice şi ale caz de extravazarea) ţesutului conjuctiv Tulburări renale Afectare renală a), şi ale căilor Insuficienţă renală urinare acută a) Tulburări Durere, Edem Indispoziţie, generale şi la Reacţii la locul Frisoane, nivelul locului de administrare Paloare de administrare (de diverse tipuri, cum sunt durere,

senzaţie de căldură§), edem§), inflamaţie şi leziuni ale ţesutului moale§) în caz de extravazare), Pirexie Investigaţii Fluctuaţii ale diagnostice temperaturii corpului) au fost raportate cazuri care pun viaţa în pericol şi/sau au potenţial letal a) numai administrare intravasculară §) identificate numai în timpul supravegherii post-autorizare (cu frecvenţă necunoscută).

În plus faţă de RAM enumerate mai sus, următoarele RA raportate cu utilizarea pentru ERCP: creşterea nivelurilor enzimelor pancreatice şi pancreatită cu o frecvenţă necunoscută.

Majoritatea acestor reacţii apar după câteva ore de la administrare la mielografie sau la investigaṭiile în cavităṭile corpului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro