Twicor 5 mg/10 mg

Doze Pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipolipemiant corespunzător și trebuie să continue acest regim pe parcursul tratamentului cu TWICOR.

TWICOR poate fi administrat în doze de 5 mg/10 mg, 10 mg/10 mg până la 20 mg/10 mg sau 40 mg/10 mg. Doza recomandată este un comprimat filmat cu concentrația stabilită pe zi, cu sau fără alimente.

TWICOR nu este adecvat pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Tratamentul trebuie stabilit individual în concordanță cu valorile țintă ale lipidemiei, cu scopul recomandat al terapiei și cu răspunsul clinic al pacientului. În cazurile în care este necesar, poate fi efectuată o ajustare a dozei după 4 săptămâni.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea TWICOR la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Utilizarea la vârstnici La pacienții cu vârsta >70 ani se recomandă administrarea unei doze inițiale de 5 mg rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală ușoară. Doza inițială recomandată de rosuvastatină este 5 mg la pacienți cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 9) (vezi pct. 4.4 și 5.2.). TWICOR este contraindicat la pacienți cu boală hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Rasă La subiecții asiatici a fost observată expunerea sistemică crescută la rosuvastatină (vezi pct. 4.4 și 5.2). La pacienți de origine asiatică, doza inițială recomandată este de 5 mg rosuvastatină. Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată. TWICOR 40 mg/10 mg este contraindicat la acești pacienți (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Polimorfisme genetice Sunt cunoscute tipuri specifice de polimorfisme genetice (genotipurile SLCO1B1 [OATP1B1] c.521CC și ABCG2 [BCRP] c.421AA) care pot duce la expunere crescută la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienții cunoscuți ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză zilnică mai mică de TWICOR.

Doze la pacienți cu factori predispozanți pentru miopatie La pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie, doza inițială recomandată este 5 mg rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată. TWICOR 40 mg/10 mg este contraindicat la unii dintre acești pacienți (vezi pct. 4.3).

Terapie concomitentă Rosuvastatina este un substrat al unor proteine transportoare variate (de exemplu, OATP1B1 și BCRP). Riscul de miopatie (care include rabdomioliza) este crescut în cazul în care TWICOR este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot determina creșterea concentrației plasmatice a rosuvastatinei ca urmare a interacțiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporina și anumiți inhibitori de protează, care includ ritonavir în combinație cu atazanavir, lopinavir și/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 și 4.5).

Ori de câte ori este posibil, trebuie avută în vedere administrarea unor medicamente alternative și, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu TWICOR. În situațiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu TWICOR nu poate fi evitată, beneficiul și riscul tratamentului concomitent și ajustările dozei de rosuvastatină trebuie atent evaluate (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu chelatori ai acizilor biliari TWICOR trebuie administrat fie cu ≥2 ore înainte, fie la ≥4 ore după administrarea unui chelator al acizilor biliari (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare Pentru administrare orală.

TWICOR trebuie administrat zilnic, o dată pe zi, la același moment al zilei, cu sau fără alimente.

Comprimatul filmat trebuie înghițit întreg, cu o cantitate suficientă de apă.

Efecte la nivelul mușchilor scheletici La pacienții tratați cu rosuvastatină în orice doză și în special cu doze >20 mg, au fost raportate efecte asupra mușchilor scheletici, de exemplu mialgie, miopatie și rareori rabdomioliză au fost raportate. Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, rata de raportare a rabdomiolizei asociate cu utilizarea de rosuvastatină după punerea pe piață este mai mare la doza de 40 mg. Din experiența acumulată cu ezetimib după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de miopatie și rabdomioliză. Cu toate acestea, rabdomioliza a fost raportată foarte rar în cazul în care ezetimib a fost administrat în monoterapie și foarte rar în cazul asocierii ezetimib cu alți agenți despre care se cunoaște că prezintă un risc crescut de rabdomioliză. În cazul în care miopatia este suspicionată pe baza simptomelor musculare sau este confirmată de un nivel al creatinkinazei (CK) > 5 ori LSVN, trebuie întrerupt imediat tratamentul luat de pacient concomitent cu ezetimib, cu orice statină și cu oricare dintre aceste medicamente despre care se cunoaște că prezintă un risc crescut de rabdomioliză. Toți pacienții la care se inițiază tratamentul trebuie informați cu privire la riscul de miopatie şi vor fi sfătuiți să anunțe imediat apariția oricărei dureri musculare inexplicabile, a sensibilității sau slăbiciunii musculare (vezi pct. 4.8).

Evaluarea creatinkinazei Nivelul plasmatic al creatinkinazei (CK) nu trebuie determinat după exerciții fizice intense sau în prezența unei cauze alternative plauzibile pentru creșterea CK, deoarece aceasta poate influența interpretarea rezultatelor. Dacă nivelurile CK sunt semnificativ crescute la momentul inițial (> 5 x LSVN), trebuie efectuat un test de confirmare în termen de 5-7 zile. Dacă testul repetat confirmă o valoare inițială a CK > 5 x LSVN, tratamentul nu trebuie inițiat.

Înainte de iniţierea tratamentului TWICOR, la fel ca alți inhibitori ai HMG-CoA reductazei, trebuie prescris cu precauție la pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie/rabdomioliză. Acești factori includ: – insuficiență renală – hipotiroidism – istoric personal sau familial de afecțiuni musculare ereditare – istoric anterior de toxicitate musculară cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei sau fibrat – consum în exces de alcool – vârstă >70 de ani – situații în care poate apărea o creștere a nivelurilor plasmatice (vezi pct. 4.2, 4.5 și 5.2) – utilizarea concomitentă de fibrați.

La acești pacienți, riscul tratamentului trebuie luat în considerare în raport cu posibilul beneficiu și se recomandă monitorizarea clinică. Dacă nivelurile CK sunt semnificativ crescute la momentul inițial (> 5 x LSVN), tratamentul nu trebuie inițiat.

În timpul tratamentului Pacienții trebuie rugați să raporteze imediat durerea munsculară, slăbiciunea sau crampele musculare inexplicabile, în special dacă sunt asociate cu stare generală de rău sau febră. Nivelurile CK trebuie determinate la acești pacienți. Terapia trebuie întreruptă dacă nivelurile CK sunt semnificativ crescute (> 5 x LSVN) sau dacă simptomele musculare sunt severe și provoacă disconfort zilnic (chiar dacă nivelurile CK sunt < 5 x LSVN). Monitorizarea de rutină a nivelurilor CK la pacienții asimptomatici nu este justificată. Au existat raportări foarte rare de miopatie necrozantă mediată imun (IMNM) în timpul sau după tratamentul cu statine, inclusiv rosuvastatină. IMNM este caracterizată clinic prin slăbiciune musculară proximală și creșterea creatin kinazei serice, care persistă în ciuda întreruperii tratamentului cu statine. În studiile clinice nu au existat dovezi ale creșterii efectelor asupra mușchilor scheletici la numărul mic de pacienți tratați cu rosuvastatină și terapie concomitentă. Cu toate acestea, s-a observat o creștere a incidenței miozitei și miopatiei la pacienții care primesc alți inhibitori ai HMG-CoA reductazei împreună cu derivați ai acidului fibric care includ gemfibrozil, ciclosporină, acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori de protează și antibiotice macrolide. Gemfibrozil crește riscul de miopatie atunci când este administrat concomitent cu anumiți inhibitori ai HMG-CoA reductazei. Prin urmare, nu se recomandă asocierea dintre TWICOR și gemfibrozil. Beneficiul modificărilor suplimentare ale nivelurilor lipidice prin utilizarea combinată a TWICOR cu fibrați sau niacină trebuie evaluat cu atenție în raport cu riscurile potențiale ale unor astfel de combinații. TWICOR cu doza de 40 mg de rosuvastatină este contraindicat în cazul utilizării concomitente a unui fibrat (vezi pct. 4.3 și 4.5).

TWICOR nu trebuie utilizat la niciun pacient cu o afecțiune acută, gravă, sugestivă pentru miopatie sau care predispune la dezvoltarea insuficienței renale secundare rabdomiolizei (de exemplu, sepsis, hipotensiune arterială, intervenții chirurgicale majore, traumatisme, tulburări metabolice, endocrine și electrolitice severe; sau convulsii fără control terapeutic adecvat).

Efecte hepatice În cadrul studiilor clinice controlate, cu administrare concomitentă de ezetimib și o statină, s-au observat creșteri consecutive ale valorilor transaminazelor (de ≥3 ori limita superioară a valorilor normale [LSVN]). Se recomandă efectuarea testelor funcționale hepatice la 3 luni de la inițierea tratamentului cu rosuvastatină. Administrarea rosuvastatinei trebuie întreruptă sau doza trebuie redusă dacă valorile transaminazelor serice depășesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale. Rata de raportare a reacţiilor adverse hepatice grave (constând în principal în creșterea transaminazelor hepatice) în utilizarea după punerea pe piață este mai mare la doza de 40 mg. La pacienții cu hipercolesterolemie secundară determinată de hipotiroidism sau sindrom nefrotic, afecțiunea preexistentă trebuie tratată înainte de inițierea tratamentului cu TWICOR.

Deoarece nu se cunosc efectele expunerii prelungite la ezetimib în cazul pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă, TWICOR nu este recomandat acestor pacienți (vezi pct. 5.2).

Boala hepatică și consumul de alcool etilic TWICOR trebuie utilizat cu precauție la pacienții care consumă cantități excesive de alcool și/sau au un istoric de boală hepatică.

Efecte renale La pacienții tratați cu doze mai mari de rosuvastatină, în special cele de 40 mg, a fost observată apariția proteinuriei, detectată prin testarea rapidă (dipstick), în principal de etiologie tubulară, în majoritatea cazurilor cu caracter tranzitoriu sau intermitent. Nu s-a demonstrat că proteinuria are valoare predictivă pentru nefropatia acută sau progresivă (vezi pct. 4.8). Rata de raportare a reacţiilor adverse renale grave în utilizarea după punerea pe piață este mai mare la doza de 40 mg rosuvastatină. O evaluare a funcției renale trebuie luată în considerare în timpul monitorizării de rutină a pacienților tratați cu o doză de 40 mg rosuvastatină

Reacții adverse cutanate severe La administrarea rosuvastatinei, au fost raportate reacții adverse cutanate severe, care includ sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. Când se efectuează prescripția, pacienții trebuie informați despre semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe și monitorizați îndeaproape. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru această reacție, administrarea Twicor trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. În cazul în care un pacient a dezvoltat o reacție gravă la administrarea Twicor, cum sunt SSJ sau sindrom DRESS, tratamentul cu Twicor nu mai trebuie reluat niciodată la acest pacient.

Acid fusidic TWICOR nu trebuie administrat concomitent cu formulări farmaceutice sistemice ale acidului fusidic sau în interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienții în cazul cărora utilizarea acidului fusidic cu administrare sistemică este considerată esențială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții cărora li s-a administrat acid fusidic în combinație cu statine (vezi pct. 4.5). Pacientul trebuie sfătuit să solicite imediat sfatul medicului dacă prezintă orice simptom de slăbiciune musculară, dureri musculare sau sensibilitate musculară. Terapia cu statine poate fi reintrodusă după șapte zile de la administrarea ultimei doze de acid fusidic. În situații excepționale, în care este necesară utilizarea prelungită a tratamentului cu acid fusidic administrat sistemic, de exemplu în infecții severe, necesitatea administrării concomitente de TWICOR și acid fusidic trebuie analizată în mod individualizat, de la caz la caz și sub supraveghere medicală strictă.

Inhibitori de protează La subiecții cărora li s-a administrat rosuvastatină concomitent cu diverși inhibitori de protează în asociere cu ritonavir s-a observant o creștere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Trebuie analizate atât beneficiile scăderii lipidemiei prin utilizarea de TWICOR la pacienții cu infecție HIV care primesc tratament cu inhibitori de protează, cât și posibilitatea de a prezenta concentrații plasmatice crescute de rosuvastatină la inițierea și creșterea progresivă a dozelor de rosuvastatină la acești pacienți. Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu anumiți inhibitori de protează decât în condițiile ajustării dozei (vezi pct. 4.2 și 4.5).

Fibrați Siguranța și eficacitatea ezetimib în asociere cu fibrați nu au fost stabilite. La un pacient în tratament cu TWICOR și fenofibrat cu suspiciune de colelitiază, sunt indicate investigații pentru vezica biliară, iar tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5 și 4.8). TWICOR cu doza de 40 mg de rosuvastatină este contraindicat în cazul utilizării concomitente a unui fibrat (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Anticoagulante Dacă TWICOR este asociat cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic, sau fluindionă, valorile indicelui INR (International Normalised Ratio, raportul normalizat internațional) trebuie monitorizate în mod adecvat (vezi pct. 4.5).

Ciclosporină Vezi pct. 4.3 și 4.5.

Rasă Studiile privind farmacocinetica rosuvastatinei arată o creștere a expunerii în cazul subiecților asiatici comparativ cu subiecți caucazieni (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Pneumopatie interstițială Au fost raportate cazuri excepționale de pneumopatie interstițială la administrarea unora dintre statine, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductivă și deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere ponderală și febră). În cazul în care se suspectează că un pacient prezintă pneumopatie interstițială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.

Diabet zaharat Există dovezi care sugerează că statinele, ca și clasă farmacoterapeutică, determină creșterea valorilor glicemiei și că, în cazul unor pacienți cu risc crescut de diabet zaharat în viitor, este posibil să determine apariția unor valori ale hiperglicemiei pentru care este adecvată aplicarea măsurilor standard de îngrijire a diabetului. Acest risc, totuși, este surclasat de reducerea riscului vascular prin administrarea statinelor și, prin urmare, nu ar trebui să fie un motiv pentru oprirea tratamentului cu statine. Pacienții cu risc (glicemie a jeun cu valori de la 5,6 până la 6,9 mmol/l, IMC> 30 kg/m2, valori crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizați clinic și pe baza testelor biochimice, în conformitate cu ghidurile naționale. În studiul clinic JUPITER, frecvența generală raportată de apariție a diabetului zaharat a fost de 2,8% la rosuvastatină și de 2,3% la placebo, în special la pacienții cu valori ale glicemiei a jeun între 5,6 și 6,9 mmol/l.

Miastenia gravis În puține cazuri, s-a raportat că statinele induc de novo sau agravează miastenia gravis sau miastenia oculară, preexistente (vezi pct. 4.8). Administrarea TWICOR trebuie întreruptă în caz de agravare a simptomelor. Au fost raportate recidive la (re)administrarea aceleiași statine sau a uneia diferite.

Copii şi adolescenţi Siguranța și eficacitatea rosuvastatină/ezetimib la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite, prin urmare, utilizarea sa nu este recomandată la această grupă de vârstă. Excipient: Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse observate la administrarea rosuvastatinei sunt în general ușoare și tranzitorii. În studiile clinice controlate, mai puțin de 4% dintre pacienții cărora li s-a administrat rosuvastatină au fost retrași din studiu ca urmare a reacțiilor adverse.

În studiile clinice cu durată de maximum 112 săptămâni, ezetimib 10 mg zilnic a fost administrat în monoterapie la 2396 pacienți sau în asociere cu o statină la 11308 pacienți sau cu fenofibrat la 185 de pacienți. Reacțiile adverse au fost, de regulă, ușoare și tranzitorii. Incidența totală a efectelor adverse a fost similară între ezetimib și placebo. În mod asemănător, rata de întrerupere a tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse a fost comparabilă între ezetimib și placebo. Conform datelor disponibile, în cadrul studiilor clinice, un număr de 1200 de pacienți au utilizat rosuvastatină în combinație cu ezetimib. După cum s-a raportat în literatura de specialitate publicată, cele mai frecvente evenimente adverse legate de tratamentul cu rosuvastatină în combinație cu ezetimib la pacienți cu hipercolesterolemie sunt creșterea valorilor transaminazelor hepatice, tulburări gastrointestinale și durere musculară. Acestea sunt efecte nedorite cunoscute ale substanțelor active. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă o interacțiune farmacodinamică între rosuvastatină și ezetimib, din perspectiva reacțiilor adverse (vezi pct. 5.2).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Frecvența va depinde de prezența sau absența factorilor de risc (glicemie à jeun ≥ 5,6 mmol/l, IMC> 30 kg/m2, trigliceride crescute, hipertensiune arterială în antecedente) – pentru rosuvastatină. Profilul reacțiilor adverse pentru rosuvastatină, pe baza datelor obținute din studiile clinice și a experienței extinse acumulate după punerea pe piață. Ezetimib în monoterapie. Reacțiile adverse au fost observate la pacienți cărora li s-a administrat tratament cu ezetimib (N=2396) și cu o incidență mai mare față de placebo (N=1159) Ezetimib administrat concomitent cu o statină. Reacțiile adverse au fost observate la pacienți cărora li s-a administrat ezetimib concomitent cu o statină (N=11308) și cu o incidență mai mare față de statina administrată în monoterapie (N=9361). Reacții adverse suplimentare la administrarea ezetimib, raportate în cadrul experienței acumulate după punerea pe piață. Întrucât aceste experiențe adverse au fost identificate prin raportări spontane, frecvențele lor reale nu sunt cunoscute și nu pot fi estimate.

Ca și în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidența reacțiilor adverse la medicament are tendința de a fi dependentă de doză.

Efecte renale: Proteinuria, depistată cu ajutorul testului rapid cu substrat impregnat (bandelete de testare) și având origine predominant tubulară, a fost observată la pacienții tratați cu rosuvastatină. Migrări ale intensității proteinuriei, de la nicio urmă sau urme fine până la ++ sau mai mult au fost observate la <1% dintre pacienți la un moment dat în timpul tratamentului cu 10 și 20 mg și la aproximativ 3% dintre pacienții tratați cu doze de 40 mg. S-a observat o creștere ușoară a migrării de la nicio urmă sau urme fine la + în cazul administrării dozei de 20 mg. În majoritatea cazurilor, proteinuria scade sau dispare în mod spontan pe parcursul terapiei continuate. Revizuirea datelor provenite din studiile clinice și experiența acumulată după punerea pe piață până în prezent nu a identificat o asociere cauzală între proteinurie și boala renală acută sau progresivă. Hematuria a fost observată la pacienți tratați cu rosuvastatină, iar datele din studiile clinice arată că apariția este scăzută.

Efecte la nivelul mușchilor scheletici: La pacienți tratați cu rosuvastatină, toate dozele și în special cu doze> 20 mg au fost raportate efecte asupra mușchilor scheletici, de exemplu mialgie, miopatie (inclusiv miozită) și, rareori, rabdomioliză însoțită sau neînsoțită de insuficiență renală acută.

La pacienții aflați în tratament cu rosuvastatină a fost observată o creștere a concentrațiilor CK asociată cu doza administrată; majoritatea cazurilor au fost ușoare, asimptomatice și tranzitorii. Dacă valorile CK sunt ridicate (de > 5 x LSVN), tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4). Efecte hepatice: Ca și în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, s-a observat o creștere a transaminazelor în funcție de doză la un număr mic de pacienți cărora li s-a administrat rosuvastatină; majoritatea cazurilor au fost ușoare, asimptomatice și tranzitorii.

În cazul unor statine au fost raportate următoarele reacții adverse:

• Disfuncție sexuală
• În mod excepțional, cazuri de pneumopatie interstițială, mai ales în terapia pe termen lung (vezi pct. 4.4)

Ratele de raportare pentru rabdomioliză, evenimente renale grave și evenimente hepatice grave (constând în principal din valori crescute ale transaminazelor hepatice) sunt mai mari în cazul dozei de 40 mg rosuvastatină.

Valorile testelor de laborator În studiile clinice controlate privind monoterapia, incidența creșterilor clinic semnificative ale valorilor transaminazelor serice (ALT și/sau AST ≥3 x LSVN, consecutiv) a fost similară pentru ezetimib (0,5%) și placebo (0,3%). În studiile privind administrarea concomitentă, incidența a fost 1,3% pentru pacienții cărora li s-a administrat ezetimib concomitent cu o statină și 0,4% pentru pacienții cărora li s-a administrat o statină în monoterapie. Aceste creșteri au fost în general asimptomatice, nu au fost asociate cu colestază și au revenit la valoarea inițială după întreruperea tratamentului sau în cazul continuării tratamentului (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice, valori ale CPK > 10 x LSVN au fost raportate la 4 din 1674 (0,2%) pacienți cărora li s-a administrat ezetimib în monoterapie față de 1 din 786 (0,1%) pacienți cărora li s-a administrat placebo și la 1 din 917 (0,1%) pacienți cărora li s-a administrat ezetimib și o statină față de 4 din 929 (0,4%) pacienți cărora li s-a administrat o statină în monoterapie. Nu s-a observat miopatie sau rabdomioliză asociate cu ezetimib în exces comparativ cu brațul de studiu relevant, controlat cu placebo sau cu statină în monoterapie (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea TWICOR la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite (vezi pct. 5.1).

Rosuvastatină: Creșterea valorilor creatinkinazei > 10 x LSVN și a simptomelor musculare după exercițiu fizic sau activitate fizică intensă au fost observate mai frecvent în cadrul unui studiu clinic cu durata de 52 săptămâni, efectuat la copii și adolescenți comparativ cu adulții. În alte privințe, profilul de siguranță a rosuvastatinei a fost similar la copii și adolescenți comparativ cu adulții.

Ezetimib: Copii și adolescenți (cu vârsta 6 – 17 ani) Într-un studiu care a implicat copii (vârsta cuprinsă între 6 și 10 ani) cu hipercolesterolemie non-familială sau familială heterozigotă (n = 138) au fost observate creșteri ale valorilor ALT și/sau AST (≥ 3 x LSVN, consecutive) la 1,1% (1 pacient) dintre pacienții cărora li s-a administrat ezetimib, comparativ cu 0% în grupul placebo. Nu au fost observate creșteri ale CPK (≥ 10 x LSVN). Nu au fost raportate cazuri de miopatie.

În cadrul unui studiu separat, care a inclus adolescenți (cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (n = 248) au fost observate creșteri ale valorilor ALT și/sau AST (≥3 x LSVN consecutiv) la 3% (4 pacienți) dintre pacienții cărora li s-a administrat ezetimib/simvastatină comparativ cu 2% (2 pacienți) în grupul cu simvastatină în monoterapie; aceste cifre au fost 2% (2 pacienți) și respectiv 0% pentru creșterea CPK ( ≥ 10 x LSVN). Nu au fost raportate cazuri de miopatie. Aceste studii nu au fost adecvate pentru compararea reacțiilor adverse medicamentoase rare.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro