Trombostop 2 mg

Doze Populaţia generală ţintă

Sensibilitatea la anticoagulante prezintă varianţii inter-individuale şi, de asemenea, se poate modifica pe parcursul tratamentului. De aceea, este necesară efectuarea periodică a timpului protrombinei (TP)/International Normalized Ratio (INR) şi adaptarea dozelor pacientului în funcţie de rezultate. În lipsa acestei posibilităţi, Trombostop nu trebuie folosit. Trombostop trebuie administrat în priză unică zilnică. Pentru adaptarea dozei la diferite stări clinice, vezi, de asemenea, pct. 4.4 şi pct. 4.5.

Doza iniţială Doza de Trombostop trebuie individualizată. Dacă valoarea TP/INR înainte de începerea tratamentului se situează în intervalul normal, doza iniţială recomandată de Trombostop este între 2 mg pe zi şi 4 mg pe zi fără administrarea unei doze de atac. De asemenea, tratamentul poate fi început cu doze de atac, de obicei 6 mg în prima zi, urmată de 4 mg în cea de-a doua zi.

Dacă valoarea TP/INR înainte de începerea tratamentului este anormală, tratamentul trebuie început cu precauţie.

Pacienţii vârstnici (≥ 65 ani), pacienţii cu boală hepatică sau insuficienţă hepatică severă cu congestie hepatică sau pacienţii malnutriţi pot necesita doze mai mici în timpul iniţierii tratamentului şi pe perioada de întreţinere (vezi pct. 4.4). Trebuie determinată zilnic valoarea TP/INR începând cu a doua sau a treia doză de Trombostop şi până când status-ul coagulării este stabilizat în intervalul-ţintă. Ulterior, intervalul dintre teste poate fi extins, în funcţie de gradul de stabilitate a rezultatelor TP/INR. Se recomandă ca probele de sânge pentru analizele de laborator să fie recoltate de fiecare dată în acelaşi moment al zilei.

Tratamentul de întreţinere şi testele de coagulare: Doza de întreţinere diferă de la pacient la pacient şi faptul că este adecvată trebuie verificat individual pe baza valorilor TP/INR. Raportul TP/INR trebuie determinat periodic, de exemplu o dată pe lună.

De obicei, dozele de întreţinere variază între 1 şi 8 mg pe zi, în funcţie de pacient, boala de bază, indicaţia clinică şi intensitatea dorită a anticoagulării.

În funcţie de indicaţia clinică, intensitatea optimă a anticoagulării sau intervalul ţintă este situat în general între valori ale INR de 2,0 şi 3,5 (vezi tabelul 1). În anumite cazuri, pot fi necesare valori INR mai mari, de până la 4,5.

Tabelul 1 INR recomandat pentru tratament anticoagulant oral Indicaţia INR recomandat Profilaxia şi tratamentul tromboembolismului venos (inclusiv 2,0-3,0 embolismului pulmonar) Fibrilaţie atrială 2,0-3,0 Post infarct miocardic (cu risc crescut de apariţie a complicaţiilor 2,0-3,0 tromboembolice) Valve cardiace bioprostetice 2,0-3,0 Profilaxie secundară la pacienţi cu sindromul antifosfolipidic 2,0-3,0 Pacienţi cu sindromul antifosfolipid şi tromboembolism venos în 2,0-3,5 tratament cu antagonişti ai vitaminei K Valve cardiace mecanice 2,0-3,5

• TP, care reflectă reducerea factorilor de coagulare VII, X şi II dependenţi de vitamina K, este dependent de răspunsul la tromboplastina utilizată pentru testarea TP. Receptivitatea tromboplastinei locale comparativ cu preparatele internaţionale de referinţă ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este reflectată de Indexul Internaţional de Sensibilitate (IIS) “Raportul internaţional normalizat” (INR) a fost introdus în scopul standardizării TP. INR este raportul dintre TP plasmatic al pacientului anticoagulat şi TP plasmatic normal, utilizându-se aceeaşi tromboplastină în acelaşi sistem de testare, ridicat la puterea unei valori definite de Indexul Internaţional de Sensibilitate.

Întreruperea tratamentului În general, după întreruperea tratamentului cu Trombostop nu există niciun pericol de hipercoagulabilitate reactivă și, prin urmare, nu este necesară reducerea treptată a dozei. Cu toate acestea, s-a observat în cazuri extrem de rare şi la anumiţi pacienţi cu risc crescut (de exemplu după infarct miocardic) că întreruperea tratamentului anticoagulant trebuie să fie realizată gradual.

Doze uitate Efectul anticoagulant al Trombostop persistă mai mult de 24 ore. Dacă pacientul uită să administreze doza prescrisă de Trombostop la ora programată, doza trebuie administrată cât mai curând posibil în aceeaşi zi. Pacientul nu trebuie să administreze doza uitată prin dublarea dozei zilnice pentru a compensa dozele uitate, dar trebuie să ceară sfatul medicului.

Trecerea de la tratamentul cu heparină la anticoagulant oral În situaţii clinice care necesită o anticoagulare rapidă se preferă tratamentul iniţial cu heparină deoarece efectul anticoagulant al Trombostop este întârziat. Trecerea de la tratamentul cu heparină la Trombostop poate începe concomitent cu tratamentul cu heparină sau poate fi întârziată, în funcţie de starea clinică. Pentru a asigura anticoagulare continuă, este recomandată continuarea prescrierii tratamentului cu heparină timp de minimum 4 zile după începerea tratamentului cu Trombostop şi continuarea tratamentului cu heparină până când INR se situează în intervalul-ţintă timp de cel puţin două zile consecutive. În timpul fazei de tranziţie este necesară monitorizarea atentă a anticoagulării.

Tratamentul în timpul intervenţiilor stomatologice şi chirurgicale Pacienţii care utilizează Trombostop şi care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale sau unor proceduri invazive necesită o supraveghere atentă a coagulării. În anumite situaţii, de exemplu când zona de operare este limitată şi accesibilă pentru a permite utilizarea eficientă a procedurilor locale pentru hemostază, procedurile stomatologice sau procedurile chirurgicale minore pot fi efectuate în timpul anticoagulării continue fără risc exagerat de hemoragie. Decizia pentru întreruperea Trombostop, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, trebuie să aibă atent în vedere riscurile şi beneficiile individuale. Introducerea tratamentului anticoagulant cumulativ, de exemplu cu heparină trebuie să se bazeze pe evaluarea atentă a riscurilor probabile de tromboembolism şi hemoragie.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală Nu se recomandă utilizarea Trombostop la pacienţii cu insuficienţă renală severă din cauza riscului crescut de hemoragie. Trebuie avută grijă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3, pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu se recomandă utilizarea Trombostop la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă din cauza riscului crescut de hemoragie. Trebuie avută grijă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3, pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Utilizarea la copii Experienţa cu anticoagulantele orale, inclusiv acenocumarolul, la copii rămâne limitată. Se recomandă prudenţă şi monitorizarea mai frecventă a timpului protrombinei și INR (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la vârstnici Pacienţii vârstnici pot necesita doze iniţiale şi de întreţinere mai mici. Se recomandă prudenţă şi o monitorizare mai frecventă a timpului de protrombină și a INR-ului (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Mod de administrare Doza zilnică trebuie luată întotdeauna în acelaşi moment al zilei. Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar cu apă.

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată se impune o atenţie deosebită, deoarece sinteza factorilor de coagulare poate fi alterată sau poate exista o disfuncţie plachetară asociată (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Din cauza posibilităţii de acumulare a metaboliţilor în cazul funcţiei renale afectate, se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. (vezi și pct. 4.2 şi pct. 5.2)

Insuficienţă cardiacă În cazul insuficienţei cardiace severe este necesară stabilirea unei scheme de tratament foarte precaute, deoarece activarea sau gama-carboxilarea factorilor de coagulare poate fi redusă în prezenţa congestiei hepatice (vezi, de asemenea, pct. 4.2). Cu toate acestea, după compensarea disfuncţiei hepatice, poate fi necesară creşterea dozei.

Tulburări hematologice Trebuie exercitată precauţie la pacienţii cu deficienţă cunoscută sau suspectată (de exemplu sângerare anormală după rănire) de proteină C sau S (vezi pct. 4.8).

Grupe speciale de pacienți La copii, adolescenți și vârstnici (≥65 de ani), se recomandă prudență și o monitorizare mai frecventă a timpului de protrombină și a INR (vezi și pct. 4.2 și 5.2).

Alte situatii În condițiile sau bolile care determină legarea acenocumarolului în reducerea proporției cu proteinele plasmatice (de exemplu, tireotoxicoză, tumori, boli renale, infecții, inflamații), este necesară administrarea Trombostop sub strictă monitorizare medicală. Bolile care afectează absorbția gastrointestinală pot modifica efectul anticoagulant al Trombostop.

În timpul tratamentului anticoagulant, injecțiile musculare pot determina hematoame, și din acest motiv trebuie evitată această cale de administrare. Pe de altă parte, injecțiile subcutanate sau intravenoase nu duc la apariția unor astfel de complicații.

Scurtarea timpului de protrombină necesar intervențiilor diagnostice sau terapeutice (de exemplu. angiografie, puncție lombară, intervenții chirurgicale minore, extracții dentare) trebuie realizată cu mare prudență.

Calcifilaxia este un sindrom rar de calcificare vasculară cu necroză cutanată, asociată cu un grad mare de mortalitate. Această afecțiune este observată, în principal, la pacienții cu boală renală în stadiu terminal care efetuează şedinţe de hemodializă sau la pacienții cu factori de risc cunoscuţi, de exemplu deficit de

proteină C sau S, hiperfosfatemie, hipercalcemie sau hipoalbuminemie. La pacienții cărora li s-au administrat antagoniști ai vitaminei K, inclusiv Trombostop, au fost raportate cazuri rare de calcifilaxie și în absența bolii renale. În cazul diagnosticării calcifilaxiei, trebuie să se înceapă tratamentul adecvat și să se ia în considerare oprirea tratamentului cu Trombostop.

Hemoragie Acenocumarol poate provoca hemoragii majore (inclusiv șoc hemoragic și hipovolemic) sau letale. Factorii de risc pentru sângerare includ intensitate crescută a anticoagulării (INR> 4,0), vârsta ≥ 65 ani, istoric de INR cu variabilitate ridicată, istoric de hemoragie gastrointestinală, hipertensiune arterială, boală cerebrovasculară, boală cardiacă gravă, anemie, neoplasm malign, traumatisme, insuficiență renală, medicamente concomitente (vezi pct. 4.5) și durata lungă a tratamentului cu Trombostop. Monitorizarea periodică a INR trebuie efectuată la toți pacienții tratați. Pacientii cu risc crescut de hemoragie trebuie să beneficieze de monitorizarea mai frecventă a INR, ajustarea atentă a dozei la INR dorit și durata mai scurtă a terapiei.

Trombostop conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Hemoragie Hemoragiile cu diverse localizări reprezintă reacţii adverse asociate frecvent cu Trombostop, apariţia lor fiind în funcţie de doză, vârsta pacientului, natura bolii de bază (dar nu şi de durata tratamentului). Au fost raportate decese. Posibilele locații ale hemoragiei includ tractul gastrointestinal, creierul, tractul urogenital, uterul, ficatul, vezica biliară și ochii. Dacă hemoragia apare la un pacient cu un timp de tromboplastină în intervalul terapeutic, trebuie clarificat diagnosticul bolii.

Tulburari ale sângelui și ale sistemului limfatic Cu frecvență „necunoscută” Anemie (post hemoragie/sângerare)

De obicei, asociată cu deficienţă congenitală a proteinei C sau cofactorul ei, proteina S.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.