Tritace 10 mg

Doze

Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi. TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2). TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.

Adulţi

Pacienţi trataţi cu un diuretic Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie. Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu TRITACE (vezi pct. 4.4). La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.

Hipertensiune arterială

Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii arteriale. TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Doza de început Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi. Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este administrată o dată pe zi.

Prevenţie cardiovasculară

Doza de început Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi – după alte două până la trei săptămâni – creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.

Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.

Tratamentul afecţiunii renale

La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:

Doza de început: Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

La pacienţi cu diabet zaharat şi cel puţin un factor de risc cardiovascular

Doza de început: Doza iniţială recomandată este de TRITACE 2,5 mg o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei zilnice la TRITACE 5 mg după una sau două săptămâni şi apoi la TRITACE 10 mg după alte două sau trei săptămâni. Doza ţintă zilnică este de 10 mg.

Pacienţi cu nefropatie non-diabetică definită prin prezenţa macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi

Doza de început: Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte două săptămâni.

Insuficienţă cardiacă simptomatică

Doza de început La pacienţii stabilizaţi cu tratament diuretic, doza iniţială recomandată este de 1,25 mg pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere Doza de TRITACE trebuie stabilită treptat prin dublarea acesteia la fiecare una până la două săptămâni până la doza zilnică maximă de 10 mg. Sunt de preferat două administrări pe zi.

Prevenţie secundară după infarct miocardic acut cu semne clinice de insuficienţă cardiacă

Doza de început După 48 de ore de la debutul infarctului miocardic, la pacientul stabil din punct de vedere clinic şi hemodinamic, doza de început este de 2,5 mg de două ori pe zi timp de trei zile. Dacă doza iniţială de 2,5 mg nu este tolerată, trebuie administrată o doză de 1,25 mg de două ori pe zi timp de două zile înainte de creşterea la 2,5 mg şi 5 mg de două ori pe zi. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt.

Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere Doza zilnică este ulterior crescută prin dublarea dozei la interval de una până la trei zile până la doza ţintă de întreţinere de 5 mg de două ori pe zi. Doza de întreţinere este divizată în 2 prize pe zi atunci când este posibil. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt. Nu există încă suficientă experienţă privind tratamentul la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV) imediat după infarct miocardic. Dacă trebuie luată decizia de a trata aceşti pacienţi, se recomandă ca tratamentul să fie început cu 1,25 mg o dată pe zi şi trebuie luate precauţii speciale în cazul oricărei creşteri a dozei.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală Doza zilnică la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie corelată cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2):

• dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 10 mg;
• dacă clearance-ul creatininei este între 30-60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5 mg pe zi); doza zilnică maximă este de 5 mg;
• dacă clearance-ul creatininei este între 10-30 ml/min, doza iniţială este de 1,25 mg pe zi şi doza zilnică maximă este de 5 mg;
• la pacienţii hipertensivi hemodializaţi: ramiprilul este puţin dializabil; doza iniţială este de 1,25 mg pe zi şi doza zilnică maximă este de 5 mg; medicamentul trebuie administrat la câteva ore după sedinţa de hemodializă.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2) La pacienţii cu insuficienţă hepatică, tratamentul cu TRITACE trebuie iniţiat numai sub supraveghere medicală atentă şi doza maximă zilnică este de 2,5 mg TRITACE.

Vârstnici Doza iniţială trebuie să fie mai mică şi stabilirea ulterioară a dozei trebuie să se facă mai lent, din cauza riscului mai mare de a apărea reacţii adverse, în special la pacienţi taraţi şi cu vârste foarte înaintate. Trebuie luată în considerare o doză iniţială redusă de ramipril 1,25 mg.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea ramiprilului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite încă. Datele disponibile în prezent pentru TRITACE sunt descrise la punctele 4.8, 5.1, 5.2 şi 5.3, dar nu se poate face nicio recomandare specifică privind dozele.

Mod de administrare

Administrare orală.

Grupe speciale de pacienţi o Sarcină: tratamentul cu inhibitori ai ECA, cum este ramiprilul, sau antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II) nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA/ARA II este considerată esenţială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA/ARA II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.6).

o Pacienţi cu risc deosebit de hipotensiune arterială

• Pacienţi cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere pronunţată acută a tensiunii arteriale şi de deteriorare a funcţiei renale, ca rezultat al inhibării ECA, mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau este la prima creştere a dozei. Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi este necesară supraveghere medicală, inclusiv monitorizarea tensiunii arteriale, de exemplu la:
• pacienţi cu hipertensiune arterială severă
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă decompensată
• pacienţi cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)
• pacienţi cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi funcţional
• pacienţi cu depleţie de sare sau hipovolemie, existentă sau pe care o pot dezvolta (inclusiv pacienţi trataţi cu diuretice)
• pacienţi cu ciroză hepatică şi/sau ascită
• pacienţi cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale majore sau anestezie cu medicamente care determină hipotensiune arterială. În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depleţiei de sare înaintea iniţierii tratamentului (cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, necesitatea acestor măsuri corective trebuie evaluată atent faţă de riscul supraîncărcării volemice).

• Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

• Insuficienţă cardiacă persistentă sau tranzitorie post-IM

• Pacienţi cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută Faza iniţială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.

o Vârstnici

Vezi pct. 4.2.

Intervenţii chirurgicale Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală.

Monitorizarea funcţiei renale Funcţia renală trebuie evaluată înainte şi în timpul tratamentului şi doza trebuie ajustată în special în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a funcţiei renale, în special la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă sau după transplant renal.

Angioedem A fost raportat angioedem la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct. 4.8). Riscul de angioedem poate să crească la pacienţii care urmează tratament concomitent cu medicamente care pot cauza angioedem cum sunt inhibitorii selectivi ai ţintei rapamicinei la mamifere – inhibitori mTOR (de exemplu temsirolimus, everolimus, sirolimus); vildagliptin sau inhibitori ai neprilisinului (NEP) (cum este racecadotril). Asocierea ramiprilului cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza riscului crescut de angioedem (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

În caz de angioedem, tratamentul cu TRITACE trebuie întrerupt. Tratamentul de urgenţă trebuie instituit imediat. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie cel puţin 12 până la 24 de ore şi externat după rezoluţia completă a simptomelor.

A fost raportat angioedem intestinal la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv TRITACE (vezi pct. 4.8). Aceşti pacienţi au prezentat durere abdominală (cu sau fără greaţă sau vărsături).

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea şi severitatea reacţiilor de tip anafilactic şi anafilactoid la veninuri de insecte şi alţi alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu TRITACE înainte de desensibilizare.

Monitorizarea electroliților: Hiperpotasemie A fost observată hiperpotasemie la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv TRITACE. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, vârsta > 70 ani, diabet zaharat necontrolat terapeutic sau cei care utilizează săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul şi alte substanţe active care cresc concentraţia plasmatică a potasiului sau cei aflaţi în situaţii cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Dacă utilizarea concomitentă a substanţelor menţionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).

Monitorizarea electroliților: Hiponatremie

Sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) și, consecutiv, hiponatremia au fost observate la anumiți pacienţi trataţi cu ramipril. Se recomandă monitorizarea regulată a nivelului seric al sodiului la vârstnici şi la alţi pacienţi cu risc de hiponatremie.

Neutropenie/agranulocitoză Rareori a fost observată neutropenie/agranulocitoză, precum şi trombocitopenie şi anemie, iar mielosupresia a fost, de asemenea, raportată. Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite pentru a permite depistarea unei posibile leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în faza iniţială a tratamentului şi la pacienţii cu funcţie renală deteriorată, cu boală de colagen concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) şi la toţi cei trataţi cu alte medicamente care pot determina modificări ale compoziţiei sângelui (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Diferenţe etnice Inhibitorii ECA determină angioedem cu o rată a frecvenţei mai mare la pacienţii ce aparţin rasei negre comparativ cu celelalte rase. Ca şi alţi inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la populaţia ce aparţine rasei negre comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza prevalenţei mai mari a hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populaţia hipertensivă ce aparţine rasei negre.

Tuse A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie considerată parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adic practic ”nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Profilul de siguranţă al ramiprilului include tuse uscată persistentă şi reacţii din cauza hipotensiunii arteriale. Reacţiile adverse grave includ angioedem, hiperpotasemie, insuficienţă renală sau hepatică, pancreatită, reacţii cutanate severe şi neutropenie/agranulocitoză.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Tulburări Cefalee, Vertij, Tremor, tulburări Ischemie cerebrală, ale ameţeli parestezii, de echilibru inclusiv accident sistemului ageuzie, vascular cerebral nervos disgeuzie ischemic şi accident vascular cerebral ischemic tranzitor, deteriorarea abilităţilor psihomotorii, senzaţie de arsură, parosmie Tulburări Tulburări Conjunctivită oculare vizuale, inclusiv vedere înceţoşată Tulburări Tulburări de auz, acustice şi tinitus vestibulare Tulburări Ischemie cardiace miocardică, inclusiv angină pectorală sau infarct miocardic, tahicardie, aritmie, palpitaţii, edem periferic Tulburări Hipotensiu Hiperemie Stenoză Fenomen Raynaud vasculare ne arterială, facială vasculară, hipotensiun hipoperfuzie, e arterială vasculită ortostatică, sincopă

Tulburări Tuse Bronhospasm respiratorii, neproducti, inclusiv toracice şi vă iritativă, astm bronşic mediastina bronşită, agravat, le sinuzită, congestie dispnee nazală Tulburări Inflamaţie Pancreatită Glosită Stomatită aftoasă gastro-gastro- (foarte rar au intestinale intestinală, fost raportate tulburări cazuri cu digestive, evoluţie disconfort letală la abdominal, inhibitorii dispepsie, ECA), diaree, creşterea greaţă, enzimelor vărsături pancreatice, angioedem la nivelul intestinului subţire, durere abdominală superioară, inclusiv gastrită, constipaţie, gură uscată Tulburări Creşterea Icter colestatic, Insuficienţă hepatică hepatobilia valorilor leziuni acută, hepatită re enzimelor hepatocelulare colestatică sau hepatice citolitică (evoluţia şi/sau letală a fost foarte bilirubinei rară). conjugate Afecţiuni Erupţii Angioedem; Dermatită Reacţii de Necroliză epidermică cutanate şi cutanate în cazuri exfoliativă, fotosensibili-toxică, sindrom ale tranzitorii, excepţionale, urticarie, tate Stevens-Johnson, ţesutului în special, obstrucţia onicoliză eritem polimorf, subcutanat maculo-căilor aeriene pemfigus, psoriazis papuloase determinată agravat, dermatită de psoriaziformă, angioedem exantem sau enantem poate avea pemfigoid sau evoluţie lichenoid, alopecie letală; prurit, hiperhidroză Tulburări Spasme Artralgie musculo-musculare, scheletice şi mialgii ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Afectare renale şi renală ale căilor inclusiv urinare insuficienţă renală acută, diureză crescută, agravarea proteinuriei preexistente, creşterea uremiei, creşterea creatinine miei Tulburări Impotenţă Ginecomastie ale erectilă aparatului tranzitorie, genital şi scăderea sânului libidoului

Tulburări Dureri Pirexie Astenie generale şi toracice, la nivelul fatigabili locului de tate administra re

Copii şi adolescenţi Siguranţa ramiprilului a fost monitorizată la 325 copii şi adolescenţi, cu vârste cuprinse între 2-16 ani, în cadrul a 2 studii clinice. În timp ce natura şi severitatea evenimentelor adverse sunt similare celor observate la adulţi, frecvenţa următoarelor evenimente este mai mare la copii:

Tahicardia, congestia nazală şi rinita au fost „frecvente” (de exemplu, ≥1/100 şi <1/10) la copii şi adolescenţi, şi „mai puţin frecvente” (de exemplu, ≥1/1 000 şi <1/100) la populaţia adultă.

Conjunctivita a fost „frecventă” (de exemplu, ≥ 1/100 şi <1/10) la copii şi adolescenţi, şi „rară” (de exemplu, ≥ 1/10 000 şi <1/1 000) la populaţia adultă.

Tremorul şi urticaria au fost „mai puţin frecvente” (de exemplu, ≥1/1 000 şi <1/100) la copii şi adolescenţi şi „rare” (de exemplu, ≥1/10 000 şi <1/1 000) la populaţia adultă.

Profilul general de siguranţă al ramiprilului la copii şi adolescenţi nu diferă, semnificativ, de profilul de siguranţă la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro