Trileptal 600 mg

Doze În monoterapie şi ca terapie adjuvantă, tratamentul cu Trileptal este iniţiat cu o doză clinică eficace administrată fracţionat, în două prize. Doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Când alte medicamente antiepileptice sunt înlocuite cu Trileptal, doza în care acestea se

administrează concomitent trebuie redusă progresiv la iniţierea terapiei cu Trileptal. În terapia adjuvantă, întrucât încărcarea totală cu medicamente antiepileptice a pacientului este crescută, poate fi necesar să fie redusă doza celorlalte medicamente antiepileptice administrate concomitent şi/sau să fie crescută doza de Trileptal mai lent (vezi pct. 4.5.).

Comprimatele sunt secabile şi pot fi rupte în jumătăţi, pentru a face mai uşoară înghiţirea comprimatului de către pacient. Cu toate acestea, comprimatul nu poate fi rupt în doze egale.

Trileptal poate fi administrat cu sau fără alimente.

Monitorizarea terapeutică a medicamentului Efectul terapeutic al oxcarbazepinei este, în principal, exercitat prin metabolitul activ 10-monohidroxi derivat (DMH) al oxcarbazepinei.

Monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale oxcarbazepinei și DMH nu este, în mod obișnuit, efectuată. Totuși, poate fi avută în vedere monitorizarea concentrației plasmatice a DMH, în timpul tratamentului cu Trileptal, pentru excluderea neconformităților, sau în situații în care se anticipează modificarea clearance-ului DMH, inclusiv:

• modificări ale funcţiei renale (vezi pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”)
• sarcina (vezi pct. 4.6 și pct. 5)
• utilizarea concomitentă de medicamente inductoare ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.5). Dacă oricare dintre aceste situații se aplică, doza de Trileptal trebuie ajustată (pe baza concentrațiilor plasmatice determinate la 2-4 ore după administrarea dozei) pentru a menţine concentraţiile plasmatice ale DMH sub 35 mg/l.

Adulţi

Monoterapie şi terapie adjuvantă

Doza iniţială recomandată Tratamentul cu Trileptal trebuie iniţiat cu o doză de 600 mg pe zi (8-10 mg/kg şi zi) administrată fracţionat în două prize.

Doza de întreţinere Dacă este indicat clinic, doza poate fi mărită cu maximum 600 mg pe zi la intervale de aproximativ o săptămână, de la doza de început, pentru a obţine răspunsul clinic dorit. Efectele terapeutice sunt observate la doze între 600 mg pe zi şi 2400 mg pe zi.

Studiile controlate la pacienţii cu monoterapie, netrataţi în mod curent cu medicamente antiepileptice, au arătat că doza de 1200 mg pe zi este eficace; totuşi, s-a observat că doza de 2400 mg pe zi este eficace la pacienţii refractari, la care monoterapia cu Trileptal a înlocuit tratamentul cu alte medicamente antiepileptice.

Doza maximă recomandată În condiţii de spitalizare, creşterile de doză până la 2400 mg pe zi au fost obţinute în decurs de 48 de ore.

Grupe speciale de pacienţi

La pacienţi cu terapie adjuvantă, s-a observat că sunt eficace doze zilnice cuprinse între 600 mg pe zi şi 2400 mg pe zi, într-un studiu controlat de terapie adjuvantă, deşi majoritatea pacienţilor nu au putut tolera doza de 2400 mg pe zi fără să fie necesară reducerea dozelor medicamentelor antiepileptice administrate concomitent, mai ales datorită evenimentelor adverse de la nivelul sistemului nervos central. Dozele zilnice de peste 2400 mg pe zi nu au fost studiate sistematic în studiile clinice.

Vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste această vârstă)

Nu sunt necesare recomandări speciale privind dozele la pacienţii vârstnici pentru că dozele terapeutice sunt ajustate individual. Ajustările dozelor sunt recomandate la pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi informaţiile de mai jos privind dozele la pacienţii cu insuficienţă renală). Este necesară o monitorizare atentă a concentraţiilor de sodiu la pacienţii cu risc de hiponatremie (vezi pct. 4.4).

Copii

Doza iniţială recomandată În monoterapie şi în terapia adjuvantă, tratamentul cu Trileptal trebuie iniţiat cu o doză de 8-10 mg/kg şi zi administrată fracţionat, în două prize.

Doza de întreţinere Doza ţintă de întreţinere de Trileptal pentru terapie adjuvantă este de 30-46 mg/kg şi zi şi trebuie atinsă în decursul a două săptămâni. În terapia adjuvantă, efectele terapeutice au fost observate la o doză medie de întreţinere de aproximativ 30 mg/kg şi zi.

Doza maximă recomandată Dacă este indicat clinic, doza poate fi mărită cu maximum 10 mg/kg şi zi, la intervale de aproximativ o săptămână, de la doza de început, până la un maxim al dozei de 46 mg/kg şi zi, pentru a obţine răspunsul clinic dorit (vezi pct. 5.2).

Trileptal este recomandat pentru utilizarea la copiii peste 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea au fost evaluate în studii clinice controlate la care au participat aproximativ 230 copii cu vârsta mai mică de 6 ani (până la o lună). Trileptal nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost suficient demonstrate.

Toate recomandările de dozaj de mai sus au la bază dozele studiate în studiile clinice, pentru toate grupele de vârstă. Totuşi, se poate avea în vedere utilizarea unor doze iniţiale mai mici, când se consideră adecvat.

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată nu este necesară ajustarea dozei. Trileptal nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, de aceea, dozajul la astfel de pacienţi trebuie făcut cu atenţie (vezi pct. 5.2 și pct. 4.4).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei < 30 ml/min), tratamentul cu Trileptal trebuie început cu jumătate din doza iniţială obişnuită (300 mg pe zi), aceasta fiind crescută la interval de cel puţin o săptămână, pentru a obţine răspunsul clinic dorit (vezi pct. 5.2 și pct. 4.4).

Creşterea importantă a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală necesită o monitorizare mult mai atentă. Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei.

Hipersensibilitate

S-au raportat reacţii de hipersensibilitate clasa I (imediată), inclusiv erupţii cutanate, prurit, urticarie, edem angioneurotic şi anafilaxie în perioada de după punerea pe piaţă. Au fost raportate cazuri de anafilaxie şi edem angioneurotic, afectând laringele, glota, buzele şi pleoapele, la pacienţi după prima sau primele doze de Trileptal. Dacă un pacient prezintă aceste reacţii după tratamentul cu Trileptal, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi un tratament alternativ trebuie început.

Pacienţii care au avut reacţii de hipersensibilitate la carbamazepină trebuie informaţi că aproximativ 25-30% din aceşti pacienţi pot avea reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, reacţii severe cutanate) la Trileptal (vezi pct. 4.8.).

Reacţiile de hipersensibilitate, inclusiv reacţii de hipersensibilitate multi-organ, pot apărea, de asemenea, la pacienţii fără antecedente de hipersensibilitate la carbamazepină. Aceste reacţii pot afecta ţesutul cutanat, ficatul, sângele şi sistemul limfatic sau alte organe, individual sau împreună, în contextul unei reacţii sistemice (vezi pct. 4.8). În general, dacă apar semne şi simptome sugestive ale reacţiilor de hipersensibilitate, tratamentul cu Trileptal trebuie întrerupt imediat.

Efecte dermatologice Foarte rar, s-au raportat în cazul utilizării Trileptal reacţii dermatologice severe, incluzând sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET sau sindromul Lyell) şi eritem multiform. Pacienţii ce prezintă reacţii dermatologice severe pot necesita spitalizare deoarece aceste situaţii pot pune în pericol viaţa şi foarte rar pot fi fatale. Cazurile asociate administrării de Trileptal au apărut atât la copii cât şi la adulţi. Intervalul de debut median a fost de 19 zile. Au fost raportate câteva cazuri izolate de reapariţie a reacţiilor cutanate severe în cazul readministrării de Trileptal. Pacienţii care prezintă reacţii cutanate la administrarea de Trileptal trebuie evaluaţi prompt şi terapia cu Trileptal trebuie întreruptă imediat cu excepţia cazului în care în mod clar erupţia nu este asociată medicamentului. În cazul întreruperii tratamentului, trebuie avut în vedere înlocuirea Trileptal cu alte medicamente antiepileptice pentru a preveni apariţia crizelor de abstinenţă. Nu trebuie reluat tratamentul cu Trileptal în cazul pacienţilor ce au întrerupt tratamentul datorită unei reacţii de hipersensibilitate (vezi pct. 4.3.).

Farmacogenomică Există din ce în ce mai multe dovezi că alela HLA joacă un rol în apariţia reacţiilor cutanate adverse la pacienţii cu predispoziţie.

Asocierea cu HLA-B1502 Studiile retrospective la pacienţii de origine chineză Han şi de origine tailandeză au identificat o legătură strânsă între reacţiile cutanate SSJ/NET asociate cu administrarea carbamazepinei şi prezenţa la aceşti pacienţi a alelei antigenului leucocitar uman (HLA)-B1502. Deoarece structura chimică a oxcarbazepinei este similară cu cea a carbamazepinei, există posibilitatea ca pacienţii care au alela HLA-B1502 să prezinte, de asemenea, un risc crescut de apariţie a reacţiilor cutanate SSJ/NET la administrarea oxcarbazepinei. Frecvenţa alelei HLA-B1502 variază între 2 şi 12% la populaţia chineză Han, este de aproximativ 8% la populaţia tailandeză şi se situează la un nivel de peste 15% la populaţia din Filipine şi parte din populaţia din Malaezia. Frecvenţe ale alelei de până la 2% şi 6% au fost raportate în Coreea şi India. Frecvenţa alelei HLA-B1502 este neglijabilă la persoanele de origine europeană, câteva populaţii din Africa, populaţia indigenă din America de Sud şi de Nord, populaţia hispanică şi populaţia din Japonia (< 1%). Frecvenţele alelei menționate aici reprezintă procentajul de cromozomi din populaţia respectivă care sunt purtători ai acestei alele, şi anume procentajul de pacienţi purtători ai unei copii a alelei în minimum unul dintre cei doi cromozomi („frecvenţă purtător”) și care este aproape dublu faţă de frecvenţa alelei. Prin urmare, procentajul de pacienţi care prezintă risc este aproape dublu faţă de valoarea care reprezintă frecvenţa alelei. Testarea pentru a depista prezenţa alelei HLA-B1502 trebuie avută în vedere la pacienţi cu risc genetic, anterior iniţierii tratamentului cu Trileptal (vezi mai jos Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii). Administrarea Trileptal trebuie evitată la pacienţii testaţi care au fost depistaţi pozitivi pentru HLA-B1502, dacă beneficiile nu depăşesc clar riscurile. HLA-B1502 poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea SSJ/NET la pacienţii chinezi care iau alte medicamente anti-

epileptice (MAE) asociate cu SSJ/NET. Aşadar, trebuie avută în vedere utilizarea altor medicamente asociate cu SSJ/NET la pacienţii depistaţi pozitivi cu HLA-B1502, când terapiile alternative sunt la fel de acceptabile. Selecţia nu este, în general, recomandată la pacienţi din populaţii în care prevalenţa HLA-B1502 este redusă sau la utilizatorii de Trileptal pentru că riscul SSJ/NET este, în mare, limitat la primele câteva luni de terapie indiferent de situaţia HLA-B1502.

Asocierea cu HLA-A3101 Antigenul leucocitar uman (HLA)-A3101 poate reprezenta un factor de risc pentru apariţia reacţiilor adverse cutanate la medicament, cum sunt SSJ, NET, DRESS, AGEP şi erupţie cutanată maculopapulară. Frecvenţa alelei HLA-A3101 variază mult între populaţiile de diverse etnii. Frecvenţa acestei alele este estimată între 2 şi 5% din majoritatea populaţiilor europene şi se situează la aproximativ 1% din populaţia japoneză. Frecvenţa acestei alele este estimată la mai puţin de 5% la majoritatea populaţiilor australiene, asiatice, africane şi nord americane, cu unele excepţii, când crește în intervalul 5-12%. Prevalenţa de peste 15% a fost estimată la unele grupuri etnice din America de Sud (Argentina şi Brazilia), America de Nord (Navajo şi Sioux din Statele Unite şi Sonora Seri din Mexic) şi sudul Indiei (Tamil Nadu) şi este între 10% şi 15% la alte etnii din regiunile menţionate Frecvenţele alelei enumerate aici reprezintă procentajul de cromozomi din populaţia respectivă care sunt purtători ai alelei respective, şi anume procentajul de pacienţi purtători ai unei copii a alelei în minimum unul dintre cei doi cromozomi („frecvenţă purtător”) este aproape dublu faţă de frecvenţa alelei. Prin urmare, procentajul de pacienţi care prezintă risc este aproape dublu faţă de valoarea care reprezintă frecvenţa alelei. Unele date sugerează faptul că HLA-A3101 este asociată cu un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cutanate induse de administrarea carbamazepinei, inclusiv SSJ, NET, erupţii cutanate cauzate de medicament însoţite de eozinofilie (DRESS) sau pustuloză exantematoasă generalizată acută mai puţin severă (AGEP) şi erupţie maculopapulară. Există date insuficiente pentru a se putea susţine recomandarea de testare a prezenţei HLA-A3101 la pacienţi, înainte de iniţierea tratamentului cu oxcarbazepină. În general, selecţia genetică nu este recomandată la utilizatorii de Trileptal, pentru că riscul apariţiei SSJ/NET, SGEP, DRESS şi erupţiei cutanate maculopapulare este, în mare, limitat la primele câteva luni de terapie indiferent de situaţia HLA-A3101.

Limitarea selecţiei genetice Rezultatele selecţiei genetice nu trebuie să înlocuiască niciodată vigilenţa clinică adecvată şi supravegherea pacienţilor. Mulţi pacienţi asiatici depistaţi pozitivi pentru HLA-B1502 şi trataţi cu Trileptal nu vor dezvolta SSJ/NET, iar pacienţii depistaţi negativi pentru HLA-B1502 aparţinând oricărei etnii pot dezvolta SSJ/NET. În mod similar, numeroşi pacienţi pozitivi pentru HLA-A3101 şi trataţi cu Trileptal nu vor dezvolta SSJ, NET, DRESS, AGEP sau erupţie cutanată maculopapulară, iar pacienţii negativi pentru HLA-A3101, de orice etnie, pot dezvolta aceste reacţii cutanate adverse severe. Nu a fost studiat rolul celorlalţi factori posibili în apariţia şi morbiditatea din cauza acestor reacţii cutanate adverse severe, precum dozele de MAE, complianţa, medicaţia concomitentă, comorbidităţile şi nivelul monitorizării dermatologice

Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii Dacă se efectuează o testare pentru prezenţa HLA-B1502, se recomandă „genotiparea HLA-B1502” de înaltă rezoluţie. Testul este pozitiv dacă sunt depistate una sau două alele HLA-B1502 şi este negativ dacă nu sunt depistate alele HLA-B1502. În mod similar, dacă se efectuează o testare pentru prezenţa HLA-A3101, se recomandă „genotiparea HLA-A3101” de înaltă rezoluţie. Testul este pozitiv dacă sunt depistate una sau două alele HLA-A3101 şi este negativ dacă nu sunt depistate alele HLA-B3101.

Riscul agravării crizelor epileptice A fost raportat riscul agravării crizelor epileptice la administrarea Trileptal. Riscul agravării crizelor epileptice este observat, în principal, la copii, dar poate apărea şi la adulţi. În cazul agravării crizelor epileptice, administrarea Trileptal trebuie întreruptă.

Hiponatremie

La 2,7% din pacienţii trataţi cu Trileptal au fost observate concentraţii plasmatice ale sodiului mai mici de 125 mmol/l, de obicei asimptomatice şi care nu necesită ajustarea terapiei. Experienţa dobândită în urma studiilor clinice arată că natremia revine la valori normale atunci când doza de Trileptal este redusă, tratamentul este întrerupt sau pacientul este supus unor restricţii (de exemplu, reducerea cantităţii de fluide ingerate). La pacienţii cu afecţiuni renale preexistente asociate cu natremie scăzută (de exemplu, sindrom de secreţie inadecvată de ADH) sau la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care scad concentraţia plasmatică a sodiului (de exemplu diuretice, desmopresina) cât şi cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (de exemplu, indometacin), concentraţiile plasmatice ale sodiului trebuie monitorizate înaintea începerii terapiei. După aceea, concentraţiile plasmatice ale sodiului trebuie determinate după aproximativ două săptămâni şi apoi la intervale lunare, în primele 3 luni de terapie sau în funcţie de nevoile clinice. Aceşti factori de risc trebuie avuţi în vedere mai ales în cazul pacienţilor vârstnici. Pentru pacienţii aflaţi sub tratament cu Trileptal, la începerea tratamentului cu medicamente care scad natremia, trebuie urmată aceeaşi abordare în ceea ce priveşte verificările acestui parametru fiziologic. În general, dacă apar simptome clinice sugestive de hiponatremie în timpul tratamentului cu Trileptal (vezi pct. 4.8.), trebuie luată în considerare monitorizarea natremiei. În cazul altor categorii de pacienţi, determinarea natremiei se poate face în cadrul testărilor paraclinice de rutină.

Tuturor pacienţilor cu afectare a funcţiei cardiace şi insuficienţă cardiacă secundară trebuie să li se determine în mod regulat greutatea, pentru a se determina apariţia retenţiei de fluide. În cazul retenţiei de fluide sau al agravării afecţiunii cardiace, trebuie verificată concentraţia plasmatică a sodiului. Dacă se constată hiponatremia, scăderea ingestiei de lichide este o importantă măsură compensatorie. Deoarece oxcarbazepina poate conduce, foarte rar, la afectarea conducerii cardiace, pacienţii cu tulburări de conducere preexistente (de ex. bloc atrio-ventricular, aritmii) trebuie să fie atent monitorizaţi.

Hipotiroidism Hipotiroidismul este o reacţie adversă a oxcarbazepinei (cu frecvență „mai puțin frecvente”, vezi pct. 4.8). Având în vedere importanţa hormonilor tiroidieni în dezvoltarea copiilor după naştere, se recomandă efectuarea unui test al funcţiei tiroidiene înainte de începerea terapiei cu Trileptal la copii. Se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidei la copii, în timpul terapiei cu Trileptal.

Funcţia hepatică Au fost raportate cazuri foarte rare de hepatită, care în majoritatea cazurilor s-au rezolvat favorabil. Când este suspectat un eveniment hepatic, trebuie evaluată funcţia hepatică şi luată în considerare întreruperea administrării de Trileptal. Trebuie avută grijă la administrarea tratamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2 și 5).

Funcţia renală La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei sub 30 mL/min), trebuie avută grijă în timpul tratamentului cu Trileptal, mai ales în privinţa dozei iniţiale şi la creşterea dozei (vezi pct. 4.2 și 5).

Efecte hematologice S-au observat la pacienţii cărora li s-a administrat Trileptal, după punerea pe piaţă, rapoarte rare de agranulocitoză, anemie aplastică şi pancitopenie. (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea administrării medicamentului dacă apare orice indiciu al unei depresii medulare semnificative.

Interacţiuni Contraceptive hormonale Pacientele de vârstă fertilă trebuie avertizate că utilizarea concomitentă de Trileptal cu contraceptive hormonale poate afecta eficacitatea acestui tip de contracepţie (vezi pct. 4.5.). În timpul administrării de Trileptal se recomandă utilizarea unor metode de contracepţie adiţionale, non-hormonale.

Alcool etilic

Se recomandă precauţie în cazul consumului de alcool etilic concomitent cu administrarea de Trileptal, datorită unui posibil efect sedativ aditiv.

Efecte în cazul întreruperii tratamentului Ca şi în cazul tuturor medicamentelor antiepileptice, întreruperea administrării de Trileptal trebuie făcută progresiv, pentru a minimaliza potenţialul de creştere a frecvenţei crizelor convulsive.

Comportament suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca oxcarbazepina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine Thai şi chineză Han, există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ). Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie testate în vederea depistării acestor alele. În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B 1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SSJ, deşi, foarte rar, reacţiile pot, totuşi, surveni. Din cauza absenţei datelor, nu se cunoaşte cu claritate dacă toate persoanele de origine sud-est asiatică prezintă acest risc. S-a demonstrat, la populaţia caucaziană, faptul că prezenţa alelelor HLA-B 1502 nu se asociază cu apariţia SSJ.

Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt somnolenţă, durere de cap, ameţeală, diplopie, greaţă, vărsături şi oboseală, ce apar la mai mult de 10% din pacienţi.

În studiile clinice, reacţiile adverse au fost, în general, uşoare până la moderate ca severitate şi tranzitorii şi au apărut, cu preponderenţă, la începerea tratamentului.

Analiza profilului reacţiilor adverse pe sisteme ale organismului se bazează pe evenimentele adverse observate în studiile clinice evaluate ca legate de Trileptal. În plus, au fost luate în considerare rapoartele semnificative clinic asupra evenimentelor adverse din programele cu pacienţi identificaţi şi experienţa după punerea pe piaţă.

Foarte rar, în timpul utilizării Trileptal, poate să apară hiponatremia asociată cu semne și simptome cum sunt crizele convulsive, encefalopatie, afectare a nivelului de conștiență, confuzie (pentru alte reacţii adverse a se vedea, de asemenea tulburări ale sistemului nervos central), tulburări de vedere (de exemplu, vedere încețoșată), hipotiroidism, vărsături greață. De regulă, apare în primele 3 luni de tratament cu Trileptal, deşi au fost pacienţi la care concentraţia plasmatică de sodiu a fost pentru prima dată < 125 mmol/l la mai mult de 1 an de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4.).

Copii și adolescenți

În general, profilul de siguranță la copii a fost similar cu cel observat la populația adultă (vezi pct. 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată către: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro