Treksta 200 mg

Doze

Pentru fiecare indicaţie există scheme diferite de dozaj. Prin urmare, trebuie să va asiguraţi că pacienţii au primit informaţii clare, cu privire la dozele adecvate pentru afecţiunea lor.

Adulţi Pentru tratamentul schizofreniei Treksta trebuie administrată de două ori pe zi. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (ziua 1), 100 mg (ziua 2), 200 mg (ziua 3) şi 300 mg (ziua 4).

Începând cu ziua 4 doza trebuie ajustată până la doza uzuală eficace cuprinsă între 300 şi 450 mg quetiapină pe zi. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul cuprins între 150 şi 750 mg quetiapină pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale asociate cu tulburarea bipolară Treksta trebuie administrată de două ori pe zi. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 100 mg quetiapină (ziua 1), 200 mg quetiapină (ziua 2), 300 mg quetiapină (ziua 3) şi 400 mg quetiapină (ziua 4). Următoarele ajustări ale dozei de până la 800 mg quetiapină pe zi, până în ziua 6, trebuie efectuate treptat, dar făra nu în trepte mai mari de 200 mg quetiapină pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, în intervalul de doze de la 200 până la 800 mg quetiapină pe zi. Doza uzuală eficace este cuprinsă între 400 şi 800 mg quetiapină pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore în cadrul tulburării bipolare Treksta trebuie administrată o dată pe zi, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg quetiapină (ziua 1), 100 mg quetiapină (ziua 2), 200 mg quetiapină (ziua 3) şi 300 mg quetiapină (ziua 4).Doza zilnică recomandată este de 300 mg quetiapină. În studiile clinice, nu s-au observat beneficii suplimentare la grupul la care se administrează 600 mg faţă de grupul la care se administrează 300 mg (vezi pct. 5.1). Unii pacienţi pot beneficia de administrarea unei doze de 600 mg. Dozele mai mari de 300 mg quetiapină trebuie iniţiate de medici cu experienţă în tratamentul tulburării bipolare. Studiile clinice au indicat că la anumiți pacienţi, la care există o preocupare privind toleranţa, trebuie să se ia în considerare scăderea dozei până la un minim de 200 mg quetiapină.

Pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburare bipolară: pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, depresive sau mixte, la pacienţii cu tulburare bipolară, pacienţii care au răspuns la quetiapină în cadrul tratamentului episodului acut al tulburării bipolare, trebuie să continue tratamentul cu aceiaşi doză. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală a pacientului, acestea situându-se în intervalul terapeutic de 300 – 800 mg/zi, şi va fi administrată de două ori pe zi. Pentru tratamentul de întreținere, este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace.

Grupe speciale de pacienți Vârstnici Similar altor antipsihotice quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la vârstnici, în special în decursul perioadei iniţiale a tratamentului. Poate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacienţii mai tineri, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei este cu 30-50% mai scăzut la pacienții vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri.

Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta peste 65 ani cu episoade depresive în cadrul tulburării bipolare.

Copii şi adolescenţi Nu este recomandată utilizarea quetiapinei la copii şi adolescenţi cu vârstă sub 18 ani, datorită lipsei datelor care să susţină utilizarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile placebo controlate sunt prezentate în secţiuniile 4.4, 4.8 şi 5.1

Insuficienţa renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţa hepatică Quetiapina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Prin urmare, quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută trebuie să inițieze tratamentul cu 25 mg quetiapină pe zi. Doza trebuie crescută zilnic în trepte de 25-50 mg până se obţine o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului.

Mod de administrare Administrare orală

Treksta poate fi administrată cu sau fără alimente.

Deoarece quetiapina este folosită pentru mai multe indicaţii, profilul de siguranţă trebuie luat în considerare ţinând cont de diagnosticul individual al pacientului şi de doza care urmează a fi administrată.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă administrarea quetiapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor clinice care să susţină utilizarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice realizate cu quetiapină au demonstrat în plus că, faţă de profilul de siguranţă cunoscut şi identificat la adult (vezi secţiunea 4.8), unele reacţii adverse apar cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi faţă de adult (creşterea apetitului alimentar, creşterea prolactinemiei,vărsături, rinită și sincopă sau pot avea implicații diferite la copii față de adulți (simptomele extrapiramidale şi iritabilitate) şi a fost identificată o reacţie adversă care nu a fost observată anterior în studiile realizate la adult (creşterea tensiunii arteriale). Modificări ale testelor de laborator care investighează funcţia tiroidei, au fost observate de asemenea la copii şi adolescenţi

În plus, implicaţiile privind siguranţa în administrare pe termen lung a tratamentului cu quetiapină asupra creşterii şi maturizării nu au fost studiate mai mult de 26 de săptămâni. Nu sunt cunoscute implicaţiile asupra siguranţei pe termen lung referitoare la dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

În studiile clinice placebo controlate efectuate la copii şi adolescenţii, quetiapina a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo, la pacienţii trataţi pentru schizofrenie, manie bipolară și depresie bipolara (vezi secţiunea 4.8).

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice În tulburarea bipolară, depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente ale ameliorării clinice. Datorită posibilităţii ca starea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale ameliorării clinice.

În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de suicid – evenimente legate de suicid, după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, datorită factorilor de risc cunoscuţi ai afecţiunii tratate. Şi alte afecţiuni psihiatrice pentru care este prescrisă quetiapina pot de asemenea să fie asociate cu o creştere a riscului de apariție a evenimentelor legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot însoți episoadele depresive majore. Prin urmare, aceleaşi precauţii trebuie respectate

atunci când sunt trataţi pacienţii cu alte afecţiuni psihiatrice similar pacienţilor trataţi pentru episoade depresive majore.

Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei care prezintă o incidenţă crescută a ideaţiei suicidare înaintea începerii tratamentului, sunt cunoscuţi a avea un risc mai crescut de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid şi trebuie să beneficieze de o monitorizare atentă pe parcursul tratamentului. O metaanaliză realizată pe baza studiilor placebo controlate efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţi cu afecţiuni psihiatrice a demonstrat că există un risc crescut de comportament suicidar pentru antidepresive comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârstă de sub 25 ani.

O monitorizare foarte atentă a pacienţilor, în special a celor cu risc crescut, trebuie însoţită de terapie medicamentoasă în special în faza iniţială a tratamentului şi după modificările de dozaj. Pacienţii (şi aparţinătorii acestora) trebuie să fie avertizaţi în ceea ce priveşte necesitatea de a monitoriza orice agravare a simptomatologiei clinice, a comportamentului suicidar sau a ideaţiei suicidare, a modificărilor neobişnuite de comportament, şi să solicite imediat asistenţă medicală dacă aceste simptome sunt prezente.

În studiile clinice placebo controlate efectuate pe termen scurt, la pacienţii cu episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare s-a observat o creştere a riscului de apariție a evenimentelor legate de suicid la adulţii tineri cu vârsta mai mică de 25 de ani care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,0%, respectiv 0%). Un studiu retrospectiv pe bază de populație privind quetiapina pentru tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră a arătat un risc crescut de auto-vătămare și de sinucidere la pacienții cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani, fără antecedente de auto-vătămare în timpul utilizării quetiapinei cu alte antidepresive.

Risc Metabolic Ţinând cont de riscul agravării profilului metabolic, observat la pacienţii din studiile clinice, parametrii metabolici cum sunt greutatea, glicemia (vezi,,Hiperglicemie”) şi lipidemia, trebuie evaluaţi la iniţierea tratamentului, iar modificările acestor parametri trebuie controlate regulat în cursul tratamentului. Modificările acestor parametri trebuie tratate corespunzător în funcţie de simtomatologia clinică (vezi pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale În studiile clinice placebo controlate quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore din cadrul tulburării bipolare (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Administrarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia akatiziei, caracterizată printr-o stare subiectiv neplăcută sau de nelinişte stresantă şi nevoia de mişcare, adesea însoţită de incapacitatea de a sta aşezat sau de a sta nemişcat. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă astfel de simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Diskinezie tardivă Diskinezia tardivă este un sindrom potenţial ireversibil, cu miscări involuntare, diskinetice care se poate dezvolta la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice inclusiv quetiapină. Dacă apar semne şi simptome de diskinezie tardivă trebuie luate în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu Treksta. Aceste simptome de dikinezie tardivă se pot agrava sau chiar să apară după întreruperea tratamentului (vezi secţiunea 4.8)

Somnolenţă şi ameţeală Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asemănătoare, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice privind tratamentul pacienţilor cu depresie din cadrul tulburării bipolare, debutul acestor simptome a fost observat, de regulă, în decursul primelor 3 zile de tratament şi a fost predominante de intensitate uşoară până la moderată. Pacienţii care prezintă somnolenţă de intensitate severă pot necesita mai multă atenţie pentru cel puţin 2 săptămâni de la debutul somnolenţei sau până când simptomele se ameliorează şi trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. Hipotensiune arterială ortostatică Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli asociate acestei afecţiuni (vezi secţiunea 4.8) care similar somnolenţei a debutat, de regulă, pe parcursul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozelor. Aceasta ar putea conduce la creşterea incidenței vătamărilor accidentale (căderi) în special la pacienţii vârstnici. De aceea pacienţii trebuie sfătuiţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale medicamentului.

Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiune cardiovasculară cunoscută sau antecedente familiale de sindrom de QT prelungit, de afecţiune cerebrovasculară sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială., Trebuie luată în considerare scăderea dozei sau o creştere mai lentă a dozei dacă apare hipotensiune arterială ortostatică. la pacienţii cu antecedente de afecţiuni cardiovasculare.

Sindrom de apnee în somn Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienții care primesc concomitent deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau risc de apnee de somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau bărbații.

Convulsii În studiile clinice controlate nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină sau la cei cărora li s-a administrat placebo. Nu există date disponibile referitoare la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu antecedente de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul tratamentului administrat pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindromul neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul cu medicamente antipsihotice, incluzând quetiapina (vezi de asemenea pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterare a statusului mental, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă şi creştere a concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei. În cazul unui astfel de eveniment, administrarea de quetiapină trebuie întreruptă şi trebuie administrat tratament medical adecvat.

Neutropenie severă şi agranulocitoză

Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de două luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada ulterioară punerii pe piaţă, au fost raportate câteva cazuri letale. Factorii de risc posibili pentru neutropenie includ numărul mic de leucocite (WBC) preexistent şi antecedentele de neutropenie indusă de medicamente. Cu toate acestea, unele cazuri au apărut la pacienţi fără factori de risc preexistenţi Administrarea quetiapinei trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru decelarea semnelor şi simptomelor de infecţie, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat (până când numărul de neutrofile depăşeşte 1,5 X 109/l) (vezi pct. 5.1). Posibilitatea apariţiei neutropeniei trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă o infecţie sau febră, în special în absenţa unui/unor factor(i) de risc predispozant(ţi) şi aceasta trebuie tratată corespunzator în funcţie de simtomatologia clinică.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor semne / simptome caracteristice pentru agranulocitoză sau infecţie (de exemplu febră, slăbiciune, letargie sau durere în gât) la orice moment în timpul tratamentului cu Seroquel. La aceşti pacienţi, numărul de neutrofile trebuie monitorizat permanent şi trebuie determinată imediat valoarea absolută a numărului de neutrofile, în special în absenţa factorilor predispozanţi.

Efecte anticolinergice (muscarinice): Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitte moderată spre mare pentru câteva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la apariția RAM ce reflectă efecte anticolinergice când quetiapina este utilizată la doze recomandate, când este utilizată concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice și în caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicație cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retenție urinară, hipertrofie prostatică semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni asociate, presiune intraoculară crescută sau glaucom cu unghi inchis (vezi pct. 4.5, 4.8, 5.1 și 4.9). Interacţiuni Vezi pct. 4.5.

Administrarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice, cum este carbamazepina sau fenitoina scade semnificativ concentraţiile plasmatice de quetiapină, ceea ce poate influenţa eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, iniţierea tratamentului cu quetiapina se poate face numai dacă medicul consideră că beneficiul administrării quetiapinei depăşeşte riscul întreruperii inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a dozei inductorului să fie treptată şi, dacă este necesar, acesta trebuie înlocuit cu un medicament non-inductor (de exemplu valproat de sodiu).

Greutate corporală La pacienţii trataţi cu quetiapină s-a raportat creştere ponderală, iar aceştia trebuie monitorizaţi şi abordaţi terapeutic în mod adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Hiperglicemie Hiperglicemia şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă au fost raportate rar, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri s-a raportat creştere ponderală anterioară, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizare clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu orice medicament antipsihotic, incluzând quetiapină trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru apariţia diabetului zaharat trebuie monitorizaţi regulat, pentru decelarea semnelor de deteriorare a controlului glicemic. Greutatea trebuie monitorizată regulat.

Profil lipidic În studiile clinice cu quetiapină s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, LDL-colesterolului şi colesterolului total şi scăderea concentraţiilor plasmatice ale HDL-colesterolului (vezi pct. 4.8). Modificările concentraţiilor plasmatice ale lipidelor trebuie abordate terapeutic, în funcţie de starea clinică.

Prelungire a intervalului QT În studiile clinice şi în cazul administrării în conformitate cu RCP, quetiapina nu a fost asociată cu o creştere persistentă, în valoare absolută, a intervalului QT. Ulterior punerii pe piaţă s-a raportat prelungirea intervalului QT în cazul administrării de quetiapină la doze terapeutice (vezi pct. 4.8) şi în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice trebuie să se manifeste prudenţă atunci când quetiapina este prescrisă la pacienţi cu boli cardiovasculare sau antecedente heredocolaterale de prelungire a intervalului QT. De asemenea, sunt necesare măsuri de precauţie atunci când quetiapina este prescrisă concomitent fie cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau cu neuroleptice, în special la vârstnici, la pacienţi cu sindrom congenital de QT prelungit, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie şi Miocardită Cardiomiopatia şi miocardita au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă (vezi pct.4.8). În cazul pacienţilor cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu quetiapină.

Sindrom de întrerupere După întreruperea bruscă a quetiapinei au fost raportate simptome acute de întrerupere, cum sunt insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate. Se recomandă întreruperea treptată, pe parcursul unei perioade de cel puţin una sau două săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză asociată demenţei Quetiapina nu este aprobată pentru tratamentul psihozei asociate demenţei. În studii clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii cu demenţă s-a observat creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei evenimentelor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize a medicamentelor antipsihotice atipice s-a raportat că pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei prezintă un risc crescut de deces, comparativ cu placebo. În două studii placebo controlate cu quetiapină, cu durata de 10 săptămâni, efectuate la aceeaşi grupă de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; interval: 56-99 ani), incidenţa mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5%, comparativ cu 3,2% în grupul la care s-a administrat placebo. Pacienţii din aceste studii au decedat din diverse cauze, care au fost de aşteptat pentru această populaţie. Pacienți vârstnici cu boală Parkinson (BP) / parkinsonism Un studiu retrospectiv pe bază de populație privind quetiapina pentru tratamentul pacienților cu MDD a arătat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta> 65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu BP au fost eliminați din analiză. Este necesară prudență dacă se prescrie quetiapina la pacienții vârstnici cu BP.

Disfagie Disfagia (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse) a fost raportată în cazul administrării de quetiapină. Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu risc pentru pneumonie de aspiraţie. Constipaţia şi obstrucţia intestinală Constipaţia reprezintă un factor de risc pentru obstrucţia intestinală. Constipaţia şi obstrucţia intestinală au fost raportate la administrarea quetiapinei (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse). Aceasta include şi raportări de cazuri letale la pacienţi care prezentau un risc mai crescut de obstrucţie intestinală, incluzându-i pe cei care utilizau concomitent mai multe medicamente care scad motilitatea intestinală şi/sau nu prezentau simptome de constipaţie. Pacienţii cu obstrucţie intestinală / ileus trebuie monitorizaţi atent şi îngrijiţi urgent.

Tromboembolism venos (TEV) După administrarea medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, înainte sau în timpul tratamentului cu quetiapina trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită În timpul studiilor clinice precum şi în perioada ulterioară punerii pe piaţă a fost raportată apariția de pancreatite, totuşi o relaţie de cauzalitate cu administrarea quetiapinei nu a fost stabilită. Dintre raportările din timpul experienţei clinice ulterioare punerii pe piaţă, mulţi pacienţi au avut factori de risc cunoscuţi a fi asociaţi cu pancreatita cum ar fi creşterea trigliceridelor (vezi secţiunea 4.4 Profil lipidic), calculi biliari şi consumul de alcool etilic.

Informaţii suplimentare Datele referitoare la administrarea de quetiapină în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele maniacale moderate până la severe sunt limitate; totuşi, tratamentul asociat a fost bine tolerat (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele au arătat un efect aditiv în săptămâna a 3-a.

Lactoză Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe tabletă, adică substanțial “fără sodiu” Utilizarea improprie și abuzul Au fost raportate cazuri de utilizare improprie și abuz. Ar putea fi necesară precauție atunci când se prescrie quetiapină la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de droguri.

Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent în cazul quetiapinei ( 10%) sunt somnolenţă, ameţeli, cefalee, xerostomie, simptome de sevraj (întrerupere), creşteri ale nivelului trigliceridelor serice, creşteri ale colesterolului total (colesterol predominant LDL), scăderea colesterolului HDL, creştere în greutate, scăderea hemoglobinei şi simptome extrapiramidale.

Frecvenţele RA asociate cu tratamentul cu quetiapină sunt prezentate în tabelul de mai jos ( Tabelul 1), conform formatului recomandat de Consiliul pentru Organizaţiile Internaţionale ale Ştiinţelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III; 1995).

Tabelul 1 RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină Frecvenţele evenimentelor adverse sunt clasificate astfel:

hematologice şi valorilor Scaderea numarului Trombocitopenie, citoză29 limfatice hemoglobine de neutrofile anemie i 22 cresterea numarului Scăderea de eozinofile27 numărului de trombocite13

Tulburări ale Hipersensibilitate Reacţie sistemului (incluzând reacții anafilactică5 imunitar alergice cutanate)

Tulburări Hiperprolactinemie Scăderi în Secreţia endocrine 15 concentrația inadecvată a scăderi ale T324libere, hormonului concentației T424 hipotiroidism21 antidiuretic totale, scăderi ale concentrației T424 libere, scăderi ale concentației T324 totale Creșteri ale concentrației TSH24 Tulburări Creşteri ale Apetit crescut Hiponatriemie20 Sindrom metabolice şi de concentraţiei creșterea glicemiei diabet zaharat1,5, metabolic nutriţie plasmatice a la valori Exacerbare a 29

trigliceridelo hiperglicemice6,30 unui r 10,30, creşteri diabet zaharat ale preexistent concentraţiei plasmatice a colesterolului total (predominant LDL-colesterol)11,3

scăderea HDL colesterolului 17,30, creştere ponderală8,30

Tulburăari psihice Vise anormale şi Somnamb coşmaruri ulism și ideație suicidală și reacții comportament legate de suicidar21 acesta cum ar fi vorbitul în somn și tulburări de alimentați e în somn Tulburări ale Ameţeli4,16, dizartrie Convulsii sistemului nervos somnolenţă2,1 epileptice1,, cefalee sindromul simptome picioarelor extrapiramid neliniştite ale1, 21 diskinezie tardivă1,5 sincopă4, 16 Tulburări oculare Vedere înceţoşată Tulburări cardiace Tahicardie4 Prelungire a Cardiomiopa palpitații23 intervalului tie QT1,12,18 Miocardită

Bradicardie32 Tulburări Hipotensiune Trombo-accident vasculare arterială embolism vascular ortostatică4,16 venos1 cerebral33

Tulburări Dispnee23 Rinită respiratorii, toracice şi mediastinale Tuburări Xerostomie Constipaţie, Disfagie7 Pancreatit gastro−intestinale Dispepsie ă1 Vărsături25 Obstrucţie intestinală /Ileus

Tulburări Creşteri ale Creşteri ale Icter5 hepatobiliare valorilor serice valorilor serice Hepatitiă ale ale aspartat alaninaminotran aminotransferazei sferazei (ALT)3 (AST)3 Creşteri ale concentraţiilor plasmatice a gama-GT3

Afecţiuni cutanate Angioedem5, Necroliză şi ale ţesutului Sindrom epidermică subcutanat Stevens-toxică Johnson 5 Eritem multiform Erupție cutanată tranzitorie cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Vasculită cutanată

Tulburări Rabdomioli-musculoscheletice ză şi ale tesutului conjunctiv Tulburări Retentie urinara renale şi ale căilor urinare

Condiții în Sindrom de legătură cu întrerupere sarcina, perioada neonatal 31 puerperală și perinatală Tulburări ale Disfuncţie Priapism, aparatului genital sexuală Galactore şi sânului e, Umflarea sânilor, Tulburări ale ciclului menstrual

Tulburări Simptome de Astenie uşoară, Sindrom generale şi la întrerupere a edeme periferice, neurolepti nivelul locului de tratamentului iritabilitate, febră c malign1, 1, 9 administrare hipotermi e

Investigaţii Creştere a diagnostice concentraţ iilor plasmatic e ale creatinfos fokinazei

(1) Vezi pct. 4.4.

(2) Poate aparea somnolenţă, în special în timpul primelor două săptămâni de tratament şi, în general, aceasta se rezolvă la continuarea administrării quetiapinei.

(3). Creşteri asimptomatice (de la normal până la de 3 ori valoarea normală, în orice moment) ale concentraţiei plasmatice a transaminazelor hepatice (ALT, AST) sau ale concentraţiilor plasmatice ale gama-GT au fost observate la unii pacienţi la care s-a administrat quetiapină. Aceste creşteri au fost, de obicei, reversibile la continuarea tratamentului cu quetiapină.

(4) Similar altor antipsihotice cu activitate de blocare alfa1-adrenergică, quetiapina poate să inducă frecvent hipotensiune arterială ortostatică, asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la anumiţi pacienţi, sincopă, în special în timpul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozei (vezi pct. 4.4).

(5) Calcularea frecvenţei acestor reacţii adverse la medicament provine numai din datele obţinute ulterior punerii pe piaţă.

(6) Glicemia în condiţii de repaus alimentar  126 mg/dl (≥ 7,0 mmol/l) sau glicemia postprandială  200 mg/dl (≥ 11,1 mmol/l), în cel puţin o situaţie.

(7) O creştere a incidenţei disfagiei la administrarea de quetiapină, comparativ cu placebo a fost observată numai în studiile clinice în depresia din cadrul tulburării bipolare.

(8) Pe baza creşterii ponderale cu 7% faţă de valoarea bazală. Apare predominant în timpul primelor săptămâni de tratament, la adulţi.

(9) Următoarele simptome de întrerupere au fost observate cel mai frecvent în studiile clinice cu administrare în monoterapie, placebo controlate, care au evaluat simptomele de întrerupere: insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate. Incidenţa acestor reacţii a scăzut semnificativ după o săptămână de la întrerupere.

(10) Valori ale rigliceridelor ≥ 200 mg/dl (≥ 2,258 mmol/l) (pacienţi cu vârsta > 18 ani) sau ≥ 150 mg/dl (≥ 1,694 mmol/l) (pacienţi cu vârsta < 18 ani), cel puţin într-o situaţie.

(11) Valori ale colesterolului ≥ 240 mg/dl (≥ 6,2064 mmol/l) (pacienţi cu vârsta > 18 ani) sau ≥ 200 mg/dl (≥ 5,172 mmol/l) (pacienţi cu vârsta < 18 ani), cel puţin într-o situaţie. O creştere a valorilor LDL-colesterolului de ≥ 30 mg/dl (≥ 0,769 mmol/l) a fost foarte frecvent observată. Variaţia medie la pacienţii care au avut această creştere a fost 41,7 mg/dl (≥ 1,07 mmol/l).

(12) Vezi textul de mai jos.

(13) Obținerea unor valori ale trombocite ≤100 x 109/l, cel puţin o dată.

(14) Pe baza reacţiilor adverse raportate din studiile clinice, creşterea concentraţiilor plasmatice ale creatin fosfokinazei nu a fost asociată cu sindromul neuroleptic malign.

(15) Valorile prolactinemiei (pacienţi cu vârsta > 18 ani): > 20 µg/l (> 869,56 pmol/l) la bărbaţi; > 30 µg/l (> 1304,34 pmol/l) la femei, în orice moment.

(16) Poate determina căderi accidentale.

(17) Valori ale HDL colesterolului: < 40 mg/dl (1,025 mmol/L) la bărbaţi; < 50 mg/dl (1,282 mmol/l) la femei, în orice moment.

(18) Incidenţa pacienţilor care au o modificare a QTc de la < 450 msec la ≥ 450 msec cu o creştere ≥ 30 msec. În studiile cu quetiapină, placebo controlate, variaţia medie şi incidenţa pacienţilor care au o prezentat o modificare la valori semnificative clinic sunt similare între quetiapină şi placebo.

(19) Variaţie de la > 132 mmol/l la < 132 mmol/l, cel puţin într-o situaţie.

(20) Cazurile ce ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate în timpul fazei iniţiale de tratament cu quetiapină sau după întreruperea tratamentului (vezi secţiunea 4.4 şi 5.1)

(21) Vezi secţiunea 5.1

(22) Valoarea hemoglobinei scăzută la < 13 g/dl (8.07 mmol/l) la bărbaţi, la < 12 g/dl (7.45 mmol/l) la femei, cel puţin într-o situaţie, a apărut la 11% din pacienţii trataţi cu quetiapină în toate studiile clinice, incluzând extensiile deschise. Pentru aceşti pacienţi, media scăderii maxime a valorii hemoglobinei a fost în orice moment –1.50 g/dl.

(23) Aceste raportări apar adesea cu ocazia diagnosticului de tahicardie, ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică, şi/sau afecţiuni de bază cardiace/respiratorii

(24) Pe baza modificărilor de la valorile normale iniţiale până la valorile semnificative din punct de vedere clinic, în orice moment de după cel iniţial, în timpul tuturor studiilor clinice. Modificările T 4 total, ale fracţiunii libere a T4, a T3 total sunt definite ca fiind de 5 mIU/L, în orice moment.

(25) Pe baza incidenţei crescute a vărsăturilor la pacienţii vârstnici (≥ 65de ani).

(26) Bazată pe scăderi ale neutrofilelor de la valori iniţiale ≥1,5 x 109/l la valori <0,5 x 109/l în orice moment al tratamentului şi pe cazurile pacienţilor cu neutropenie severă (<0,5 x 109/l) şi infecţie în timpul tuturor studiilor clinice cu quetiapină (Vezi pct. 4.4).

(27) Pe baza modificărilor de la valorile normale iniţiale până la valorile semnificative din punct de vedere clinic, în orice moment de după cel iniţial, în timpul tuturor studiilor clinice. Modificări ale numărului eozinofilelor sunt definite ca >1 x 109celule/L, în orice moment.

(28) Modificări ale numărului de neutrofile de la ≥1.5 x 109/L la iniţierea tratamentului până la <0.5 x 109/L în orice moment pe parcursul tratamentului.

(29) Pe baza reacţiilor adverse de tip sindrom metabolic din toate studiile clinice cu quetiapină.

(30) La unii pacienţi din studiile clinice, a fost observată o agravare a mai mult decât un factor metabolic cum ar fi greutatea corporală, glicemia şi profilul lipidic (vezi secţiunea 4.4)

(31) Vezi punctul 4.6.

(32) Poate apărea la iniţierea tratamentului sau imediat după aceasta, şi poate fi asociat cu hipotensiune şi/sau sincopă. Frecvenţa este bazată pe raportarea reacţiilor adverse de bradicardie şi a evenimentelor asociate în toate studiile clinice cu quetiapină. (33) Pe baza unui studiu epidemiologic retrospectiv non-randomizat.

Cazuri de prelungire a intervalului QT, aritmie ventriculară, moarte subită neexplicabilă, stop cardiac şi torsada vârfurilor au fost raportate la utilizarea neurolepticelor şi sunt considerate efecte de clasă.

Pe perioada tratamentului cu quetiapină au fost raportate reacții adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată tranzitorie cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Copii şi adolescenţi Aceleaşi reacţii adverse descrise anterior la adulţi trebuie luate în considerare şi la copii şi adolescenţi. Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse (RA) care au apărut cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10 – 17 ani) comparativ cu cele de la pacienţii adulţi, sau RA care nu au fost identificate la pacienţii adulţi. Tabelul 2. RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină la copii şi adolescenţi care apar cu o frecvenţă mai mare decât la adulţi sau care nu au fost identificate la populaţia adultă.

(CSO) Foarte frecvente Frecvente

Tulburări endocrine Creştere a prolactinemiei1

Tulburări metabolice şi Apetit alimentar de nutriţie crescut Tulburări ale Simptome Sincopă sistemului nervos extrapiramidale 3, 4

Tulburărivasculare Creşterea presiunii sângelui 2 Tulburări respiratorii, Rinită toracice şi mediastinale Tulburări Vărsături gastrointestinale Tulburări generale şi la Iritabilitate3 nivelul locului de administrare (1) Valorile prolactinemiei (pacienţi cu vârsta 20 µg/l (> 869,56 pmol/l) la bărbaţi; > 26 µg/l (> 1130,428 pmol/l) la femei în orice moment. Mai puţin de 1% dintre pacienţi au avut o creştere până la o concentraţie a prolactinemiei > 100 µg/l.

(2) Pe baza modificărilor clinice peste valorile prag semnificative (adaptate după criteriile Institutelor Naţionale de Sănătate) sau a creşterilor > 20 mm Hg pentru tensiunea arterială sistolică sau > 10 mm Hg pentru tensiunea arterială diastolică în orice moment, în două studii clinice, placebo controlate, efectuate la copii şi adolescenţi în tratamentul acut (3-6 săptămâni).

(3) Notă: frecvenţa este în concordanţă cu cea observată la adulţi, dar poate fi asociată cu implicaţii clinice diferite la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii. (4) Vezi pct 5.1

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro