Acasă/ Medicamente/ Torvacard
C10AA05 · Hipocolesterolemiante si hipotrigliceridemiante inhibitori ai hmg coa reductazei Prescripție, valabilă 6 luni

Torvacard 40 mg

Comprimate filmate · DCI: Atorvastatinum

TORVACARD aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de statine, care reglează lipidele (grăsimile) din organism.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

TORVACARD aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de statine, care reglează lipidele (grăsimile) din organism. TORVACARD este utilizat pentru scăderea concentraţiei de lipide cunoscute sub numele de colesterol şi trigliceride din sânge, atunci când regimul alimentar şi schimbarea modului de viaţă au eşuat. Dacă aveţi un risc crescut de boală cardiacă, TORVACARD poate fi utilizat pentru a reduce acest risc, chiar dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este normală. În timpul tratamentului trebuie continuat un regim alimentar standard de reducere a colesterolului.

Hipercolesterolemie TORVACARD este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice crescute ale colesterolului total (C-total), LDL–colesterolului (LDL-C), apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (corespunzătoare tipurilor IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson) atunci când răspunsul la dieta şi la alte măsuri non-farmacologice este inadecvat.

De asemenea, TORVACARD este indicat pentru reducerea concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total şi LDL-C la adulţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie adjuvantă la tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau când aceste tratamente nu sunt disponibile.

Prevenţia bolii cardiovasculare Prevenţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii adulţi cu risc estimat crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea altor factori de risc.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Înainte de începerea tratamentului, medicul vă va recomanda o dietă cu conţinut scăzut în colesterol, pe care trebuie să o menţineţi şi în timpul terapiei cu TORVACARD.

Doza uzuală de început pentru TORVACARD este de 10 mg o dată pe zi la adulţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste. Această doză poate fi crescută de către medicul dumneavoastră dacă este necesar, până când se ajunge la doza care vă este necesară. Medicul dumneavoastră va modifica doza la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă de TORVACARD este de 80 mg o dată pe zi. Comprimatele de TORVACARD trebuie înghiţite întregi cu apă şi pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi moment al zilei.

Durata tratamentului cu TORVACARD este determinată de către medicul dumneavoastră.

Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că efectul TORVACARD este prea puternic sau prea slab.

Dacă luaţi mai mult TORVACARD decât trebuie Dacă luaţi în mod accidental prea multe comprimate de TORVACARD (mai mult decât doza zilnică obişnuită), adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau departamentului de urgenţe al celui mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să utilizați TORVACARD Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză programată, la momentul corect. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi TORVACARD Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament sau dacă doriţi să întrerupeţi tratamentul, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze Înainte de administrarea TORVACARD, pacientul trebuie să înceapă o dietă standard de scădere a concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi această dietă trebuie continuată în timpul tratamentului cu TORVACARD.

Doza trebuie individualizată în funcţie de valorile iniţiale ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-C, obiectivul terapiei şi răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte.

Doza iniţială uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg o dată pe zi.

Hipercolesterolemia primară şi hiperlipidemia combinată (mixtă) Majoritatea pacienţilor sunt controlaţi terapeutic cu TORVACARD 10 mg administrată o dată pe zi. Un răspuns terapeutic este evident în decurs de 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim este atins, de regulă, în decurs de 4 săptămâni. Efectul se menţine în timpul tratamentului cronic.

Hipercolesterolemia familială heterozigotă Pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu TORVACARD 10 mg zilnic. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza zilnică de 40 mg. După aceea, fie se poate creşte doza până la maximum 80 mg atorvastatină pe zi, fie se administrează un chelator de acizi biliari în asociere cu atorvastatină în doză de 40 mg o dată pe zi.

Hipercolesterolemia familială homozigotă Sunt disponibile numai date limitate (vezi pct. 5.1).

Doza de atorvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10 până la 80 mg pe zi (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi, atorvastatina trebuie administrată ca terapie adjuvantă la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile.

Prevenţia bolii cardiovasculare

În cadrul studiilor de prevenţie primară, doza administrată a fost de 10 mg/zi. Pentru a obţine valori ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-colesterolului în conformitate cu recomandările ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică TORVACARD trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2). TORVACARD este contraindicat la pacienţii cu boli hepatice active (vezi pct. 4.3).

Vârstnici La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, eficacitatea şi siguranţa în cazul utilizării dozelor recomandate sunt similare cu cele observate la populaţia generală.

Copii şi adolescenţi

Hipercolesterolemie Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici cu experienţă în tratarea hiperlipidemiei la copii şi adolescenţi, iar pacienţii trebuie re-evaluaţi în mod periodic pentru a se aprecia progresul.

Pentru pacienţii cu Hipercolesterolemie Familială Heterozigotă și vârsta de 10 ani şi peste, doza inţială recomandată de atorvastatină este de 10 mg pe zi (vezi pct. 5.1). Doza poate fi crescută treptat până la 80 mg pe zi, în funcţie de răspuns şi tolerabilitate. Dozele trebuie individualizate în concordanţă cu scopul recomandat al terapiei. Ajustările dozei trebuie efectuate la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Creșterea dozei la 80 mg pe zi este susţinută de datele din studiile clinice la adulţi și de date clinice limitate din studiile la copii cu Hipercolesterolemie Familială Heterozigotă (vezi pct. 4.8 și 5.1).

Sunt disponibile date limitate cu privire la siguranţa și eficacitatea la copii cu Hipercolesterolemie Familială Heterozigotă și vârsta între 6 şi 10 ani rezultate din studiile deschise. Atorvastatina nu este indicată în tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani. Datele disponibile în acest moment sunt descrise la subpunctele 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu pot fi făcute recomandări cu privire la doze.

Pentru această grupă de vârstă pot fi mai adecvate alte forme farmaceutice/concentraţii.

Mod de administrare TORVACARD se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează nefracţionată şi poate fi utilizată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Administrarea concomitentă cu alte medicamente La pacienţii care iau medicamente antivirale pentru hepatita cu virus C elbasvir/grazoprevir sau letermovir pentru profilaxia infecţiei cu citomegalovirus concomitent cu atorvastatină, doza de atorvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg/zi (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Nu se recomandă utilizarea atorvastatinei la pacienţii care iau letermovir administrat concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la atorvastatină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
  • dacă aveţi sau aţi avut vreodată boli de ficat.
  • dacă aţi avut teste de sânge ale funcţiei hepatice cu rezultate inexplicabil anormale.
  • dacă utilizaţi combinaţia glecaprevir/pibrentasvir pentru tratamentul hepatitei cu virus C.
  • dacă sunteţi femeie aflată la vârsta fertilă şi nu utilizaţi o metodă de contracepţie eficace.
  • dacă sunteţi gravidă sau încercaţi să rămâneţi gravidă.
  • dacă alăptaţi.

TORVACARD este contraindicat la pacienţii:

  • cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • cu boli hepatice active sau care prezintă creşteri inexplicabile şi persistente ale valorilor serice ale transaminazelor, de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale.
  • în timpul sarcinii, al alăptării şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive adecvate (vezi pct. 4.6).
  • trataţi cu medicamente antivirale pentru hepatita cu virus C glecaprevir/pibrentasvir
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi TORVACARD, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:

  • dacă aveţi insuficienţă respiratorie severă
  • dacă luaţi sau aţi luat în ultimele 7 zile un medicament numit acid fusidic (un medicament pentru infecţie bacteriană) pe cale orală sau injectabil. Combinaţia între acid fusidic și TORVACARD poate să ducă la probleme grave ale mușchilor (rabdomioliză).
  • dacă aţi avut un accident vascular cerebral cu sângerări la nivelul creierului sau dacă aveţi mici pungi de lichid la nivelul creierului din cauza unor accidente vasculare cerebrale precedente.
  • dacă aveţi probleme ale rinichilor
  • dacă aveţi glanda tiroidă mai puţin activă (hipotiroidism)
  • dacă aţi avut dureri musculare repetate sau inexplicabile sau antecedente personale sau familiale de tulburări musculare
  • dacă aţi avut tulburări musculare în timpul tratamentului cu alte medicamente care scad lipidele (de exemplu, alte statine sau fibraţi)
  • dacă aveți sau ați avut miastenie (o boală care produce slăbiciune musculară generală, inclusiv, în unele cazuri, la nivelul mușchilor implicați în respirație) sau miastenie oculară (o boală care produce slăbiciune la nivelul mușchilor oculari), întrucât statinele pot uneori să agraveze boala sau să ducă la apariția miasteniei (vezi punctul 4).
  • dacă consumaţi regulat cantităţi mari de alcool etilic
  • dacă aveţi antecedente de boală a ficatului
  • dacă aveţi vârsta peste 70 de ani.

Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, medicul dumneavoastră va trebui să vă facă analize ale sângelui înainte şi posibil în timpul tratamentului cu TORVACARD, pentru a prevedea riscul de a prezenta reacţii adverse musculare. Riscul de apariţie a reacţiilor adverse musculare, de exemplu, rabdomioliza, este cunoscut a fi crescut atunci când anumite medicamente sunt luate în acelaşi timp (vezi pct. 2 „TORVACARD împreună cu alte medicamente”).

De asemenea, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aveţi o slăbiciune musculară permanentă. Pot fi necesare analize de sânge suplimentare pentru diagnosticarea acesteia şi utilizarea altor medicamente pentru a trata această slăbiciune.

Dacă aveţi diabet zaharat sau sunteţi cu risc de declanşare a diabetului zaharat, medicul dumneavoastră vă va monitoriza îndeaproape atât timp cât utilizaţi acest medicament. Este probabil să vă aflaţi la risc de declanşare a diabetului zaharat dacă aveţi valori crescute de zahăr şi grăsimi în sânge, sunteţi supraponderal şi aveţi tensiunea arterială mărită.

Insuficienţa hepatică Trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic. La pacienţii la care apar semne sau simptome sugestive pentru o leziune hepatică, trebuie testată funcţia hepatică. Pacienţii la care se observă o creştere a valorilor serice ale transaminazelor trebuie ţinuţi sub observaţie, până la normalizarea acestor valori. Dacă persistă o creştere a valorilor serice ale transaminazelor, de peste 3 ori faţă de limita superioară a valorilor normale (LSVN) se recomandă fie reducerea dozei, fie întreruperea tratamentului cu TORVACARD (vezi pct. 4.8).

TORVACARD trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi considerabile de alcool etilic şi/sau la cei cu boli hepatice în antecedente.

Prevenţia accidentului vascular cerebral prin reducerea agresivă a valorilor colesterolului (SPARCL – Stroke Prevention by Aggressive Reduction in Cholesterol Levels) Într-o analiză post-hoc a subtipurilor de accident vascular cerebral la pacienţii fără boală coronariană cardiacă (BCC), care au avut recent un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor (AIT), s-a observat o incidenţă mai mare a accidentelor vasculare cerebrale hemoragice la pacienţii la care s-a iniţiat tratamentul cu atorvastatină 80 mg, comparativ cu placebo. Acest risc crescut s-a observat, în special, la pacienţii care la data înrolării în studiu aveau antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau infarct cerebral lacunar. La pacienţii cu accident vascular cerebral hemoragic sau infarct cerebral lacunar în antecedente, raportul între riscurile şi beneficiile administrării de atorvastatină 80 mg nu este stabilit şi riscul potenţial al unui accident vascular cerebral hemoragic trebuie atent luat în considerare înainte de iniţierea tratamentului (vezi pct. 5.1).

Efecte asupra musculaturii scheletice Atorvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, în situaţii rare, poate afecta musculatura scheletică şi poate determina mialgie, miozită şi miopatie, care pot progresa către rabdomioliză, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, caracterizată prin creşteri importante ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale creatin kinazei (CK) (> 10 ori LSVN), mioglobinemie şi mioglobinurie, care poate duce la insuficienţă renală.

Au existat raportări foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI) în cursul sau după tratamentul cu anumite statine. MNMI este caracterizată clinic printr-o slăbiciune persistentă a musculaturii proximale şi printr-o concentrație plasmatică crescută a creatinkinazei, care persistă în ciuda întreruperii tratamentului cu statine, anticorpilor pozitivi anti-HMG-CoA-reductazei și ameliorarea cu medicamente imunosupresoare.

Miastenia gravis

În câteva cazuri s-a raportat că statinele induc de novo sau agravează miastenia gravis sau miastenia oculară preexistente (vezi punctul 4.8). TORVACARD trebuie întrerupt în cazul agravării simptomelor. S-au raportat recurențe în cazul în care s-a (re)administrat aceeași statină sau una diferită.

Înainte de tratament Atorvastatina trebuie recomandată cu precauţie pacienţilor cu factori predispozanţi de rabdomioliză. Valoarea concentraţiilor plasmatice ale creatin kinazei (CK) trebuie determinată înaintea iniţierii tratamentului cu statine în următoarele situaţii:

  • insuficienţă renală
  • hipotiroidie
  • antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare
  • antecedente de toxicitate musculară induse de o statină sau de un fibrat
  • antecedente de boli hepatice şi/sau consum excesiv de alcool
  • la vârstnici (cu vârsta > 70 de ani), necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare, în funcţie de prezenţa altor factori predispozanţi la rabdomioliză
  • situaţii în care poate apărea o creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice ale CK, cum sunt interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune (vezi pct. 4.5) şi grupe speciale de pacienţi, incluzând subgrupuri genetice (vezi pct. 5.2).

În astfel de situaţii, trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului comparativ cu beneficiile posibile, recomandându-se monitorizarea clinică a pacienţilor. Dacă valorile iniţiale ale concentraţiilor plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute (> 5 ori LSVN), tratamentul nu trebuie început.

Determinarea creatin kinazei Concentraţia plasmatică a creatin kinazei (CK) nu trebuie determinată după un efort fizic intens sau în prezenţa oricărei alte cauze posibile de creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice ale CK, deoarece astfel devine dificilă interpretarea rezultatelor. Dacă valorile iniţiale ale concentraţiilor plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute (> 5 ori LSVN), determinarea trebuie repetată după 5 până la 7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

În timpul tratamentului

  • Pacienţii trebuie avertizaţi să semnaleze prompt durerile musculare, crampele sau senzaţia de slăbiciune, în special dacă sunt însoţite de stare generală de rău sau febră.
  • Dacă aceste simptome apar în cursul tratamentului pacientului cu atorvastatină, trebuie determinate valorile concentraţiilor plasmatice ale CK. Dacă aceaste valori sunt semnificativ crescute (> 5 ori LSVN), tratamentul trebuie întrerupt.
  • Dacă simptomele musculare sunt severe şi determină disconfort zilnic, chiar dacă valorile concentraţiilor plasmatice ale CK sunt crescute dar ≤ 5 x LSVN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
  • Dacă simptomele se remit şi valorile concentraţiilor plasmatice ale CK revin la normal, atunci reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau cu o altă statină poate fi luată în considerare utilizând dozele minime şi cu monitorizare atentă a pacientului.
  • Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creşterii clinic semnificative a valorilor concentraţiilor plasmatice ale CK (> 10 x LSVN) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.

Tratamentul concomitent cu alte medicamente Riscul de rabdomioliză este crescut atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică de atorvastatină, cum sunt inhibitori potenţi ai CYP3A4 sau ai proteinelor de transport (de exemplu ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol,voriconazol, itraconazol, posaconazol, letermovir şi inhibitorii de protează HIV incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, tipranavir/ritonavir, etc). De asemenea, riscul de miopatie poate fi crescut prin administrarea concomitentă de gemfibrozil şi alţi derivaţi de acid fibric, antivirale pentru tratamentul hepatitei cu virus C (HCV) (de exemplu boceprevir, telaprevir, elbasvir/grazoprevir, ledipasvir/sofosbuvir), eritromicină, niacină sau ezetimib. Dacă este posibil, se va lua în considerare utilizarea terapiilor alternative (care nu interacţionează) în locul acestor medicamente.

În cazurile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina este necesară, beneficiul şi riscul tratamentului concomitent trebuie atent evaluate. Atunci când pacienţii primesc tratament cu medicamente care cresc concentraţia plasmatică a atorvastatinei, este recomandată iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză de atorvastatină. În plus, în cazul administrării concomitente cu inhibitori potenţi ai CYP3A4, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică de atorvastatină şi se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi (vezi pct. 4.5).

Atorvastatina nu trebuie administrată concomitent cu formele farmaceutice de acid fusidic cu administrare sistemică sau într-un interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii la care administrarea sistemică a acidului fusidic este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele cu evoluţie letală) la pacienţii care au utilizat tratament cu acid fusidic în

asociere cu statine (vezi pct. 4.5). Pacientul trebuie sfătuit să solicite imediat asistenţă medicală în cazul în care apar simptome de slăbiciune musculară, durere sau sensibilitate.

Tratamentul cu statină poate fi reintrodus la şapte zile după ultima doză de acid fusidic.

În cazurile excepţionale în care este necesar tratamentul sistemic de lungă durată cu acid fusidic, de exemplu în tratamentul infecţiilor severe, necesitatea administrării concomitente a TORVACARD şi a acidului fusidic trebuie luată în considerare pentru fiecare caz în parte şi sub strictă supraveghere medicală.

Copii şi adolescenţi Nu a fost observat niciun efect semnificativ asupra creșterii și maturizării sexuale într-un studiu bazat pe evaluarea maturizării totale și a dezvoltării, evaluarea stadiului Tanner și măsurarea înălţimii și greutăţii (vezi pct. 4.8).

Boală pulmonară interstiţială Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială au fost raportate la unele statine, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Simptomele prezentate pot include dispnee, tuse neproductivă şi deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere în greutate şi febră). Dacă se suspectează că pacientul a dezvoltat boală pulmonară interstiţială, terapia cu statine trebuie întreruptă.

Diabet zaharat Anumite dovezi sugerează că statinele, ca şi clasă de medicamente, determină creşterea glicemiei şi la unii pacienţi aflaţi la risc crescut de declanşare a diabetului, acestea pot produce un anumit grad de hiperglicemie, fiind oportună instituirea controlului glicemic conform protocoalelor. Totuşi, acest risc este depăşit de reducerea riscului vascular de către statine şi astfel nu trebuie să reprezinte un motiv de întrupere a tratamentului cu statine. Pacienţii aflaţi la risc (valorile glicemiei în condiţii de repaus alimentar cuprinse între 5,6 şi 6,9 mmol/l, IMC >30 kg/m2, valori crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizaţi atât clinic, cât şi biochimic în conformitate cu ghidurile naţionale.

Excipienţi TORVACARD conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Există anumite medicamente care pot modifica efectul TORVACARD sau efectele lor pot fi modificate de către TORVACARD. Acest tip de interacţiune poate face ca unul dintre medicamente sau ambele medicamente să fie mai puţin eficace. Alternativ, poate creşte riscul sau severitatea reacţiilor adverse, incluzând afectarea importantă a muşchilor denumită rabdomioliză, descrisă la punctul 4:

  • Medicamente utilizate pentru a schimba modul în care funcţionează sistemul dumneavoastră imunitar, de exemplu, ciclosporină.
  • Anumite antibiotice sau medicamente antifungice, de exemplu, eritromicină, claritromicină, telitromicină, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, fluconazol, posaconazol, rifampicină, acid fusidic.
  • Alte medicamente care reglează valorile lipidelor, de exemplu, gemfibrozil, alţi fibraţi, colestipol.
  • Anumite blocante ale canalelor de calciu, utilizate pentru tratamentul anginei pectorale sau tensiunii arteriale mari, de exemplu, amlodipină; diltiazem, medicamente care vă reglează ritmul inimii, de exemplu, digoxină, verapamil, amiodaronă.
  • Letermovir, un medicament care contribuie la prevenţia îmbolnăvirii cu citomegalovirus.
  • Medicamente utilizate în tratamentul infecţiei cu HIV, de exemplu, ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, tratamentul combinat cu tipranavir/ritonavir, etc.
  • Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul hepatitei cu virus C, de exemplu, telaprevir, boceprevir şi combinaţia elbasvir/grazoprevir, ledipasvir/sofosbuvir.
  • Alte medicamente cunoscute a interacţiona cu TORVACARD, incluzând ezetimib (care reduce colesterolul), warfarină (care reduce coagularea sângelui), contraceptive orale, stiripentol (un anticonvulsivant pentru tratamentul epilepsiei), cimetidină (utilizată pentru arsuri în capul pieptului şi ulcere peptice), fenazonă (un calmant al durerii), colchicină (utilizată în tratamentul gutei) şi antiacide (medicamente pentru indigestie, care conţin aluminiu sau magneziu).
  • Medicamente eliberate fără prescripţie medicală: preparate din plante pe bază de sunătoare.
  • Dacă trebuie să luaţi pe cale orală acid fusidic pentru a trata o infecţie bacteriană va trebui să opriţi temporar utilizarea acestui medicament. Medicul dumneavoastră vă va spune când este sigur să reîncepeţi să utilizaţi TORVACARD. Utilizarea TORVACARD împreună cu acidul fusidic poate rareori să ducă la slăbiciune musculară, sensibilitate sau durere (rabdomioliză). Vezi mai multe informaţii cu privire la rabdomioliză la punctul 4.

TORVACARD împreună cu alimente, băuturi şi alcool Vezi pct. 3 pentru instrucţiuni despre cum să luaţi TORVACARD. Vă rugăm să luaţi în considerare următoarele:

Suc de grepfrut Nu consumaţi mai mult de unul sau două pahare mici de suc de grepfrut pe zi, deoarece cantităţile mari de suc de grepfrut pot modifica efectele TORVACARD.

Alcool etilic Evitaţi să consumaţi prea mult alcool etilic în timp ce luaţi acest medicament. Pentru detalii, vezi pct. 2 „Atenţionări şi precauţii”.

Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra atorvastatinei Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A4 (CYP3A4) şi este substrat al transportorilor hepatici, polipeptidelor transportoare de anioni organici 1B1 (OATP1B1) şi 1B3 (OATP1B3). Metaboliţii atorvastatinei sunt substrat pentru OATP1B1. Atorvastatina este de asemenea identificată ca substrat pentru transportorul de eflux glicoproteina- P (P-gp) şi pentru proteina de rezistenţă la cancerul de sân (BCRP), care pot limita absorbţia intestinală şi clearance-ul biliar al atorvastatinei (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt inhibitori ai CYP3A4 sau ai proteinelor de transport poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei şi un risc crescut de miopatie. De asemenea, acest risc poate fi crescut în cazul administrării concomitente de atorvastatină şi alte medicamente care au un potenţial de a induce miopatie, cum sunt derivaţi ai acidului fibric şi ezetimib (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Inhibitori ai CYP3A4 S-a demonstrat că inhibitorii potenţi ai CYP3A4 determină concentraţii plasmatice crescute de atorvastatină (vezi Tabelul 1 şi informaţii specifice de mai jos). Dacă este posibil, trebuie evitată administrarea concomitentă de inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdin, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol, unele antivirale utilizate în tratamentul hepatitei cu virus C (de exemplu, elbasvir/grazoprevir) şi inhibitorii de protează HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc). În cazul în care

administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatină nu poate fi evitată, trebuie luată în considerare utilizarea unor doze iniţiale şi doze maxime de atorvastatină mai mici şi se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi (vezi Tabelul 1).

Inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, diltiazem, verapamil şi fluconazol) pot determina creşterea concentraţiei plasmatice de atorvastatină (vezi Tabelul 1). S-a observat un risc crescut de miopatie la utilizarea eritromicinei în asociere cu statine. Nu au fost efectuate studii de interacţiune care să evalueze efectul amiodaronei sau al verapamilului asupra atorvastatinei. Atât amiodarona cât şi verapamilul sunt cunoscute pentru efectul inhibitor asupra activităţii CYP3A4, iar administrarea concomitentă cu atorvastatină poate determina o creştere a expunerii la atorvastatină. Ca urmare, la administrarea concomitentă cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4, trebuie luată în considerare o doză maximă mai mică de atorvastatină şi se recomandă monitorizarea clinică adecvată a pacientului. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată după iniţiere sau după ajustarea dozei de inhibitor.

Inductori ai CYP3A4 Administrarea concomitentă de atorvastatină cu inductori ai citocromului P450 3A (de exemplu, efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate duce la scăderi variabile ale concentraţiei plasmatice de atorvastatină. Din cauza mecanismului de interacţiune dual al rifampicinei (inductor al citocrom P450 3A şi inhibitor al transportorului de captare hepatocitar OATP1B1), se recomandă administrarea simultană a atorvastatinei şi rifampicinei, deoarece întârzierea utilizării atorvastatinei după administrarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a concentraţiei plasmatice a atorvastatinei. Totuşi, efectul rifampicinei asupra concentraţiei de atorvastatină în hepatocite este necunoscut iar dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la eficacitate.

Inhibitori de transport

Inhibitorii proteinelor de transport pot determina creşterea expunerii sistemice la atorvastatină. Ciclosporina și letermovirul sunt ambii inhibitori ai transportorilor implicați în eliminarea atorvastatinei, adică OATP1B1/1B3, P-gp și BCRP, ducând la o expunere sistemică crescută la atorvastatină (vezi Tabelul 1). Efectul inhibării transportorilor hepatocitari de captare asupra expunerii de atorvastatină în hepatocite este necunoscut. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă reducerea dozei şi monitorizarea clinică cu privire la eficacitate (vezi Tabelul 1). Nu se recomandă utilizarea atorvastatinei la pacienţii care iau letermovir administrat concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.4).

Gemfibrozil/derivaţi ai acidului fibric Utilizarea fibraţilor în monoterapie este asociată ocazional cu evenimente musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul apariţiei acestor evenimente poate fi crescut în cazul utilizării concomitente de derivaţi ai acidului fibric şi atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, trebuie utilizată cea mai mică doză de atorvastatină necesară pentru atingerea obiectivului terapeutic şi pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător (vezi pct. 4.4).

Ezetimib Utilizarea ezetimibului în monoterapie este asociată cu evenimente musculare incluzând rabdomioliză. Ca urmare, riscul apariţiei acestor evenimente poate fi crescut în cazul utilizării concomitente de ezetimib cu atorvastatină. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi.

Colestipol Concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi au fost mai mici (procentul concentraţiei de atorvastatină: 0,74) în cazul utilizării concomitente de colestipol cu atorvastatină. Cu toate acestea, efectele hipolipemiante au fost mai mari la administrarea concomitentă de atorvastatină şi colestipol, comparativ cu administrarea în monoterapie a fiecărui medicament.

Acid fusidic

Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză poate fi crescut de administrarea concomitentă pe cale sistemică de acid fusidic împreună cu statine. Mecanismul acestei interacţiuni (fie că este farmacodinamic sau farmacocinetic sau ambele) nu este încă cunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (incluzând unele cazuri letale) la pacienţii care au primit această combinaţie.

Dacă tratamentul pe cale sistemică cu acid fusidic este necesar, tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic (vezi pct. 4.4).

Colchicină Deşi nu au fost realizate studii referitoare la interacţiunea dintre atorvastatină şi colchicină, au fost raportate cazuri de miopatie după administrarea concomitentă de atorvastatină şi colchicină; astfel încât prescrierea atorvastatinei împreună cu colchicina trebuie făcută cu precauţie.

Efectul atorvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent

Digoxină La administrarea concomitentă de doze repetate de digoxină şi 10 mg atorvastatină, concentraţia plasmatică la starea de echilibru a digoxinei a fost uşor crescută. Pacienţii trataţi cu digoxină trebuie monitorizaţi corespunzător.

Contraceptive orale Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei plasmatice de noretindronă şi etinilestradiol.

Warfarină Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi care urmează un tratament cronic cu warfarină, administrarea concomitentă de atorvastatină, în doză de 80 mg pe zi, cu warfarină, a determinat o scădere uşoară, de aproximativ 1,7 secunde, a timpului de protrombină pe parcursul primelor 4 zile de tratament, cu revenire la valorile normale în decurs de 15 zile de tratament cu atorvastatină. Deşi au fost raportate doar cazuri foarte rare de interacţiuni semnificative clinic cu anticoagulante, la pacienţii care urmează tratment cu anticoagulante cumarinice, timpul de protrombină trebuie determinat înainte de începerea administrării de atorvastatină şi apoi în mod frecvent în perioada de început a tratamentului, pentru a asigura faptul că nu apar modificări semnificative ale timpului de protrombină. După atingerea unui timp de protrombină stabil, monitorizarea timpului de protrombină poate fi realizată la intervalele de timp recomandate în mod obişnuit la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice. Dacă se modifică doza de atorvastatină sau se întrerupe tratamentul, trebuie repetată aceeaşi procedură. La pacienţii care nu utilizează anticoagulante, tratamentul cu atorvastatină nu a fost asociat cu sângerări sau modificări ale timpului cu protrombină.

Copii şi adolescenţi

Au fost efectuate studii privind interacţiunile medicamentoase numai la adulţi. Nu se cunoaşte extinderea interacţiunilor la copii şi adolescenţi. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi atenţionările de la pct. 4.4 trebuie luate în considerare la copii şi adolescenţi.

Interacţiuni medicamentoase

Tabelul 1. Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii atorvastatinei

Medicamentul administrat Atorvastatină concomitent şi schema terapeutică Doză (mg) Raportul dintre Recomandări clinice# ASC&

Glecaprevir 400 mg o dată 10 mg o dată pe zi 8,3 Administrarea concomitentă pe zi/ Pibrentasvir 120 mg pentru 7 zile cu medicamente care conţin o dată pe zi, 7 zile glecaprevir sau pibrentasvir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Tipranavir 500 mg de două 40 mg în ziua 1, 9,4 În cazurile în care ori pe zi/Ritonavir 200 mg 10 mg în ziua 20 administrarea concomitentă de două ori pe zi, 8 zile cu atorvastatină este (zilele de la 14 la 21) necesară, a nu se depăşi doza Telaprevir 750 mg la 20 mg, doză unică 7,9 de 10 mg atorvastină pe zi. interval de 8 ore, 10 zile Se recomandă monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Ciclosporină 5,2 mg/kg şi 10 mg o dată pe 8,7 zi, doză stabilă zi, timp de 28 de zile Lopinavir 400 mg de două 20 mg o dată pe 5,9 În cazurile în care ori pe zi/ Ritonavir 100 mg zi, timp de 4 zile administrarea de două ori pe zi, 14 zile concomitentă cu atorvastatină este necesară, Claritromicină 500 mg de 80 mg o dată pe 4,5 se recomandă utilizarea două ori pe zi, 9 zile zi, timp de 8 zile unor doze de atorvastatină de întreţinere mai mici. La doze care depăşesc 20 mg atorvastatină, se recomandă monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Saquinavir 400 mg de două 40 mg o dată pe 3,9 În cazurile în care ori pe zi /Ritonavir (300 mg zi, timp de 4 zile administrarea de două ori pe zi de la zilele concomitentă cu 5-7, doză crescută până la atorvastatină este necesară, 400 mg de două ori pe zi în se recomandă utilizarea ziua 8), zilele 4-18, 30 unor doze de atorvastatină minute după administrarea de întreţinere mai mici. La de atorvastatină doze care depăşesc 40 mg Darunavir 300 mg de două 10 mg o dată pe 3,4 atorvastatină, se ori pe zi/Ritonavir 100 mg zi, timp de 4 zile recomandă monitorizarea de două ori pe zi, 9 zile clinică a acestor pacienţi. Itraconazol 200 mg o dată 40 mg doză unică 3,3 pe zi, 4 zile

Fosamprenavir 700 mg de 10 mg o dată pe 2,5 două ori pe zi/ Ritonavir zi, timp de 4 zile 100 mg de două ori pe zi 14 zile Fosamprenavir 1400 mg de 10 mg o dată pe 2,3 două ori pe zi, 14 zile zi, timp de 4 zile Elbasvir 50 mg o dată pe zi/ 10 mg doză unică 1,95 Doza de atorvastatină nu Grazoprevir 200 mg o dată trebuie să depăşească o doză pe zi, 13 zile zilnică de 20 mg în timpul administrării concomitente cu medicamente care conţin elbasvir sau grazoprevir. Letermovir 480 mg o dată 20 mg doză unică 3,29 Doza de atorvastatină nu pe zi, 10 zile trebuie să depășească o doză zilnică de 20 mg în timpul

administrării concomitente cu produse care conțin letermovir. Nelfinavir 1250 mg de 10 mg o dată pe 1,74 Fără recomandări specifice. două ori pe zi, 14 zile zi, timp de 28 zile Suc de grepfrut, 240 ml o 40 mg, doză unică 1,37 Nu este recomandată dată pe zi administrarea concomitentă de cantităţi mari de suc de grepfrut şi atorvastatină. Diltiazem 240 mg o dată pe 40 mg, doză unică 1,51 După iniţierea tratamentului zi, 28 de zile sau după modificarea dozelor de diltiazem, se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi. Eritromicină 500 mg de 10 mg, doză unică 1,33 Se recomandă doze maxime patru ori pe zi, 7 zile mai mici şi monitorizarea clinică acestor pacienţi. Amlodipină 10 mg, doză 80 mg, doză unică 1,18 Fără recomandări specifice. unică Cimetidină 300 mg de patru 10 mg o dată pe 1,00 Fără recomandări specifice. ori pe zi, 2 săptămâni zi, timp de 2 săptămâni Colestipol 10 g de două ori 40 mg o dată pe zi 0,74 Fără recomandări specifice. pe zi, 24 de săptămâni pentru 8 săptămâni Suspensie antiacidă de 10 mg o dată pe 0,66 Fără recomandări specifice. hidroxid de magneziu şi zi, timp de 15 zile aluminium, 30 ml de patru ori pe zi, 17 zile Efavirenz 600 mg o dată pe 10 mg pentru 3 0,59 Fără recomandări specifice. zi, 14 zile zile Rifampicină 600 mg o dată 40 mg doză unică 1,12 Dacă administrarea pe zi, 7 zile (administrate în concomitentă nu poate fi acelaşi timp) evitată, se recomandă Rifampicină 600 mg o dată 40 mg doză unică 0,20 administrarea simultană de pe zi, 5 zile (doze separate) rifampicină şi atorvastatină sub monitorizare clinică. Gemfibrozil 600 mg de 40 mg doză unică 1,35 Se recomandă o doză iniţială două ori pe zi, 7 zile mai mică şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Fenofibrat 160 mg o dată 40 mg doză unică 1,03 Se recomandă o doză iniţială pe zi, 7 zile mai mică şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Boceprevir 800 mg de trei 40 mg doză unică 2,3 Se recomandă o doză iniţială ori pe zi, 7 zile mai mică şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Doza zilnică de atorvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg în timpul administrării concomitente cu boceprevir. & Reprezintă raportul dintre tratamente (medicament administrat concomitent cu atorvastatină versus atorvastatină în monoterapie). # Vezi pct. 4.4 şi 4.5 pentru relevanţa clinică.Conţine una sau mai multe componente care inhibă CYP3A4 şi poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate prin intermediul CYP3A4. De asemenea, consumul unui pahar cu 240 ml de suc de grepfrut a determinat o descreştere a ASC a metabolitului orto-hidroxilic activ cu 20,4%. Cantităţi crescute de suc de grepfrut (peste 1,2 L zilnic, timp de 5 zile) au determinat creşterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei şi a ASC a componentelor active (atorvastatină şi metaboliţi) inhibitori de HMG-CoA reductază 1,3 ori.Raportul bazat pe o singură probă prelevată la 8-16 ore de la administrarea dozei.

Tabelul 2: Efectul atorvastatinei asupra farmacocineticii medicamentelor administrate concomitent

Doza de Medicament co-administrat atorvastatină şi schema de Medicament /Doză (mg) Raportul Recomandări clinice administrare dintre ASC& 80 mg o dată pe Digoxină 0,25 mg o dată pe zi, 1,15 Pacienţii care utilizează zi, timp de 10 zile 20 de zile digoxină trebuie monitorizaţi adecvat. 40 mg o dată pe zi, Contraceptiv oral o dată pe zi, 1,28 Fără recomandări specifice. timp de 22 de zile 2 luni 1,19

  • noretindronă 1 mg
  • etinilestradiolul 35 μg 80 mg o dată pe zi, Fenazonă, 600 mg doză 1,03 Fără recomandări specifice. timp de 15 zile unică 10 mg, doză unică Tipranavir 500 mg de două ori 1,08 Fără recomandări specifice. pe zi/ritonavir 200 mg de două ori pe zi, 7 zile 10 mg, o dată pe Fosamprenavir 1400 mg de 0,73 Fără recomandări specifice. zi, timp de 4 zile două ori pe zi, 14 zile 10 mg o dată pe zi, Fosamprenavir 700 mg de 0,99 Fără recomandări specifice. timp de 4 zile două ori pe zi /ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 14 zile

& Reprezintă raportul dintre tratamente (medicament administrat concomitent cu atorvastatină versus atorvastatină în monoterapie).

  • Administrarea concomitentă de doze repetate de atorvastatină şi fenazonă nu a determinat efecte detectabile sau a determinat puţine efecte detectabile asupra clearance-ului fenazonei.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Nu luaţi TORVACARD dacă sunteţi gravidă sau dacă încercaţi să rămâneţi gravidă. Nu luaţi TORVACARD dacă sunteţi la vârsta fertilă decât dacă utilizaţi metode de contracepţie eficace.

Femei aflate la vârsta fertilă În timpul tratamentului femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie adecvate (vezi pct. 4.3).

Sarcina TORVACARD este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Siguranţa administrării la gravide nu a fost determinată. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu atorvastatină la gravide. Au fost înregistrate raportări rare de anomalii congenitale după expunerea intrauterină la inhibitori de HMG- CoA reductază. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Tratamentul mamei cu atorvastatină în timpul sarcinii poate reduce valorile fetale ale mevalonatului, care este un precursor al biosintezei colesterolului. Ateroscleroza este un proces cronic şi astfel întreruperea de rutină a medicamentelor hipolipemiante pe parcursul sarcinii ar trebui să aibă un impact scăzut asupra riscurilor pe termen lung asociate hipercolesterolemiei primare.

Ca urmare a acestor considerente, TORVACARD nu trebuie utilizat la gravide, femei care încearcă să rămână gravide sau care cred că sunt gravide. Tratamentul cu TORVACARD trebuie întrerupt în timpul sarcinii sau până la confimarea faptului că femeia nu este gravidă (vezi pct. 4.3).

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă atorvastatina sau metaboliţi săi se excretă în laptele uman. La şobolani, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor din lapte (vezi pct. 5.3). Din cauza potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse grave, femeile care utilizează TORVACARD nu trebuie să îşi alăpteze sugarii (vezi pct. 4.3). Atorvastatina este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea În studiile la animale, atorvastatina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii masculilor sau femelelor (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave sau simptome, încetaţi să luaţi comprimatele şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţe al celui mai apropiat spital.

Conform datelor provenite dintr-un studiu clinic cu atorvastatină, controlat placebo, care a inclus 16066 de pacienţi (8755 trataţi cu atorvastatină comparativ cu 7311 la care s-a administrat placebo) trataţi pe o perioadă medie de 53 săptămâni, 5,2% dintre pacienţii trataţi cu atorvastatină au întrerupt tratamentul din cauza reacţiilor adverse, comparativ cu 4,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Pe baza datelor din studiile clinice şi din experienţa extinsă de după punerea pe piaţă, următorul tabel prezintă profilul reacţiilor adverse pentru atorvastatină.

Infecţii şi infestări Frecvente: rinofaringită.

Tulburări hematologice şi limfatice Rare: trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente: reacţii alergice. Foarte rare: anafilaxie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: hiperglicemie. Mai puţin frecvente: hipoglicemie, creştere în greutate, anorexie.

Tulburări psihice Mai puţin frecvente: coşmaruri, insomnie.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee. Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, amnezie. Rare: neuropatie periferică.

Cu frecvență necunoscută: miastenia gravis

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: tinitus. Foarte rare: pierderea auzului.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: dureri faringo-laringiene, epistaxis.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: constipaţie, flatulenţă, dispepsie, greaţă, diaree. Mai puţin frecvente: vărsături, dureri la nivelul etajelor abdominale superior şi inferior, eructaţii, pancreatită.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie. Rare: angioedem, dermatită buloasă, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: ginecomastie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: stare generală de rău, astenie, durere toracică, edem periferic, fatigabilitate, febră.

Investigaţii diagnostice Frecvente: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, concentraţii plasmatice crescute ale creatin kinazei. Mai puţin frecvente: test pozitiv pentru prezenţa leucocitelor în urină.

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacienţii cărora li s-a administrat atorvastatină au fost raportate creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor. De obicei, aceste modificări au fost uşoare, tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. Creşteri semnificative clinic (>3 ori limita superioară a valorilor normale) ale valorilor serice ale transaminazelor au apărut la 0,8% dintre pacienţii cărora li s-a administrat atorvastatină. Aceste creşteri au fost dependente de doză şi au fost reversibile la toţi pacienţii.

În cadrul studiilor clinice, similar altor inhibitori de HMG-CoA-reductază, la 2,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat atorvastatină a apărut creşterea de 3 ori mai mare faţă de limita superioară a valorilor normale a concentraţiilor plasmatice ale creatin kinazei (CK). La 0,4% dintre pacienţii cărora li s-a administrat atorvastatină, creşterea a fost de peste 10 ori faţă de limita superioară a valorilor normale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Copii și adolescenţi cu vârsta între 10 și 17 ani trataţi cu atorvastatină au avut un profil general al evenimentelor adverse similar cu acela al pacienţilor trataţi cu placebo, cele mai frecvente evenimente adverse observate în ambele grupuri, indiferent de evaluarea cauzalităţii, au fost infecţiile. Nu a fost observat niciun efect semnificativ asupra creșterii și maturizării sexuale într-un studiu bazat pe evaluarea maturizării totale și a dezvoltării, evaluarea stadiului Tanner și măsurarea înălţimii și greutăţii. Profilul de siguranţă și tolerabilitate la pacienţii copii și adolescenţi a fost similar cu profilul de siguranţă al atorvastatinei cunoscut la pacienţii adulţi.

Baza de date referitoare la siguranţa din studii clinice cuprinde date privind siguranţa de la 520 de pacienţi copii şi adolescenţi la care s-a administrat atorvastatină, dintre care 7 pacienţi aveau vârsta sub 6 ani, 121 pacienţi aveau vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani şi 392 pacienţi aveau vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani. Pe baza datelor disponibile frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii sunt aceleaşi ca la adulţi.

La unele statine s-au raportat următoarele evenimente adverse:

  • Disfuncţii sexuale.
  • Depresie.
  • Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.4).
  • Diabet zaharat: Frecvenţa va depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemie în condiţii de repaus alimentar ≥ 5,6 mmol/L, IMC > 30 kg/m2, valori crescute ale trigliceridelor, antecedente de hipertensiune arterială).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine TORVACARD Substanţa activă din TORVACARD este atorvastatina. Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 20 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 40 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 80 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat).

Celelalte componente sunt: Nucleu: carbonat de calciu, celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituție, povidonă K 12, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Film: hipromeloză, macrogol 6000, dioxid de titan (E 171), talc, oxid galben de fer (E 172), lactoză monohidrat. Cum arată TORVACARD şi conţinutul ambalajului TORVACARD 10 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă. Diametrul comprimatului este de aproximativ 6 mm. TORVACARD 20 mg comprimate filmate: comprimate filmate, rotunde, biconvexe de culoare gălbuie. Diametrul comprimatului este de aproximativ 8 mm. TORVACARD 40 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, biconvexe de culoare portocaliu galben până la galben-portocaliu. Diametrul comprimatului este de aproximativ 10 mm. TORVACARD 80 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, biconvexe de culoare galben-portocaliu. Diametrul comprimatului este de 12 mm.

Mărimi de ambalaj: 10 mg: 10, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 sau 200 comprimate filmate 20 mg: 10, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 sau 200 comprimate filmate 40 mg: 7, 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 sau 200 comprimate filmate 80 mg: 7, 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 sau 200 comprimate filmate Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Zentiva, k.s. U Kabelovny 130, Dolnì Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă

Fabricantul Zentiva, k.s. U Kabelovny 130, Dolnì Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European și în Marea Britanie (Irlanda de Nord) sub următoarele denumiri comerciale:

Bulgaria Торвакард Зентива Republica Cehă Torvacard Neo Cipru, Grecia, Polonia Torvacard neo Estonia, Letonia, Lituania Atorvastatin Zentiva 10 mg/20 mg/80 mg Franţa Atorvastatine Zentiva Ungaria Torvacard Zentiva Italia Atorvastatina Zentiva Italia Portugalia Atorvastatina Zentiva România TORVACARD Republica Slovacă Torvacard Novum Spania Atorvastatin Zentiva Lab Marea Britanie (Irlanda de Nord) Atorvastatin

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: ZENTIVA S.A. Tel: +4 021.304.72.00 e-mail: zentivaRO@zentiva.com

Acest prospect a fost revizuit în August 2024

Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 11,990 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 20 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 23,980 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 40 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 47,960 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 80 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 95,920 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu Carbonat de calciu Celuloză microcristalină Lactoză monohidrat Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie Povidonă K 12 Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu

Film Hipromeloză Macrogol 6000 Dioxid de titan (E 171) Talc Oxid galben de fer (E 172) Lactoză monohidrat

atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat) · substanță activă
Nucleu · excipient
Carbonat de calciu · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Lactoză monohidrat · excipient
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie · excipient
Povidonă K 12 · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Film · excipient
Hipromeloză · excipient
Macrogol 6000 · excipient
Dioxid de titan (E 171) · excipient
Talc · excipient
Oxid galben de fer (E 172) · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semne vizibile de deteriorare.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr. film. · 13773/2021/01
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 10 compr. film. · 13773/2021/02
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 14 compr. film. · 13773/2021/03
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 28 compr. film. · 13773/2021/04
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 30 compr. film. · 13773/2021/05
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 50 compr. film. · 13773/2021/06
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 56 compr. film. · 13773/2021/07
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 60 compr. film. · 13773/2021/08
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 90 compr. film. · 13773/2021/09
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 98 compr. film. · 13773/2021/10
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 100 compr. film. · 13773/2021/11
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 200 compr. film. · 13773/2021/12

Documente oficiale