Tobramicina Via Pharma 300 mg/5 ml

Doze Doza recomandată pentru adulţi şi copii este de o fiolă de două ori pe zi timp de 28 de zile. Intervalul dintre doze trebuie să fie cât mai aproape de 12 ore şi nu mai scurt de 6 ore. După 28 de zile de tratament, pacienţii trebuie să oprească terapia cu Tobramicină Via pharma pentru următoarele 28 de zile. Trebuie menţinut un ciclu de 28 zile de tratament şi 28 zile de pauză. Dozele nu se modifică în funcţie de greutatea corporală. Toţi pacienţii trebuie să primească câte o fiolă de Tobramicină Via pharma (300 mg de tobramicină) de două ori pe zi. Tratamentul trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în managementul fibrozei chistice.

Durata tratamentului Tratamentul cu Tobramicină Via pharma trebuie continuat sub formă de cicluri de tratament atât timp cât medicul consideră că pacientul are beneficii clinice în urma includerii Tobramicină Via pharma în schema lor de tratament. Dacă deteriorarea clinică a statusului pulmonar este evidentă, trebuie luată în considerare administrarea adiţională a unui tratament anti-Pseudomonas. A se vedea, de asemenea, informațiile referitoare la beneficiile clinice și tolerabilitate la pct. 4.4, 4.8 și 5.1.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani) Există date insuficiente privind această grupă de pacienţi pentru a susţine o recomandare pentru ajustarea sau împotriva ajustării dozei de Tobramicină Via pharma.

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu există date la această grupă de pacienţi pentru a susţine o recomandare pentru ajustarea sau împotriva ajustării dozei de Tobramicină Via pharma. Vă rugăm consultaţi şi informaţiile privind nefrotoxicitatea de la pct. 4.4 şi cele privind eliminarea de la pct. 5.2.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece tobramicina nu este metabolizată, nu se anticipează niciun efect al insuficienţei hepatice asupra expunerii la tobramicină.

Pacienţi post trasplant de organ Nu există date adecvate privind utilizarea de Tobramicină Via pharma la pacienţii care au efectuat un transplant de organ.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea utilizării Tobramicină Via pharma la copii cu vârsta mai mică de 6 ani, nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare Tobramicină Via pharma se administrează prin inhalare și nu este pentru uz parenteral.

Conţinutul unei fiole trebuie golit într-un nebulizator şi apoi administrat prin inhalare în aproximativ 15 minute folosind un nebulizator manual reutilizabil, PARI LC Plus, cu un compresor corespunzător. Compresoarele corespunzătoare sunt acelea care, atunci când se ataşează la nebulizarorul PARI LC Plus, eliberează un flux de 4-6 l/min şi/sau o contrapresiune de 110-217 kPa. Trebuie respectate instrucţiunile de utilizare şi întreţinere a nebulizatorului şi a compresorului date de fabricant.

Tobramicină Via pharma este inhalată în timp ce pacientul stă aşezat sau în picioare, cu trunchiul vertical şi respiră normal prin piesa bucală a nebulizatorului. Pensarea orificiilor nazale poate ajuta pacientul să respire pe gură. Pacientul trebuie să-şi continue programul standard de fizioterapie toracică. Utilizarea bronhodilatatoarelor adecvate trebuie continuată atât timp cât se consideră că sunt necesare. Dacă pacientul utilizează mai multe tratamente pentru tractul respirator, se recomandă ca ele să fie administrate în următoarea ordine: bronhodilatator, fizioterapie toracică, alte medicamente inhalatorii şi la final Tobramicină Via pharma.

Doza maximă tolerată /pe zi Nu a fost stabilită doza maximă tolerată pe zi pentru Tobramicină Via pharma.

Atenţionări generale Pentru informaţii referitoare la sarcină sau alăptare vezi pct. 4.6. Tobramicină Via pharma trebuie folosit cu atenţie de pacienţii care sunt suspectaţi sau se cunoaşte că au disfuncţii renale, auditive, vestibulare sau neuromusculare, sau în cazuri de hemoptizii active severe.

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tobramicină La pacienţii cu disfuncţie auditivă sau renală, cunoscută sau suspectată, trebuie să se monitorizeze concentraţiile plasmatice ale tobramicinei. Dacă apare oto-sau nefrotoxicitate la un pacient căruia i se administrează Tobramicină Via pharma, tratamentul cu tobramicină trebuie întrerupt până când concentraţia plasmatică scade sub 2 µg/ml. Concentraţiile plasmatice ale tobramicinei trebuie monitorizate la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent parenteral cu aminoglicozide (sau alte medicamente care pot afecta eliminarea pe cale renală). Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi după cum este adecvat din punct de vedere clinic. Concentraţia plasmatică a tobramicinei va fi monitorizată doar din probe de sânge recoltate prin puncţie venoasă şi nu prin recoltarea probelor din deget care este o metodă de determinare nevalidată. S-a observat că contaminarea degetelor cu tobramicină în timpul preparării şi administrării tobramicină poate duce la rezultate fals-crescute ale concentraţiilor plasmatice de tobramicină. Această contaminare nu poate fi evitată complet prin spălarea mâinilor înainte de recoltare.

Bronhospasm Poate să apară bronhospasm odată cu inhalarea medicamentelor şi a fost raportat în cazul nebulizării tobramicinei. Prima doză de Tobramicină Via pharma trebuie administrată sub supraveghere, folosind înaintea nebulizării un bronhodilatator, dacă acesta face parte din schema de tratament curent a pacientului. VEMS (volumul expirator maxim pe secundă) trebuie măsurat înainte şi după nebulizare. Dacă există indicii de bronhospasm indus de tratament la un pacient căruia nu i se administrează un bronhodilatator, testul trebuie repetat cu altă ocazie folosindu-se un bronhodilatator. Apariţia bronhospasmului în prezenţa tratamentului cu bronhodilatator poate indica o reacţie alergică. Dacă se suspectează o reacţie adversă, administrarea de Tobramicină Via pharma trebuie întreruptă. Bronhospasmul trebuie tratat medical corespunzător.

Tulburări neuromusculare Tobramicină Via pharma trebuie administrat cu mare atenţie pacienţilor cu tulburări neuromusculare precum boala Parkinson sau alte afecţiuni caracterizate prin miastenie, inclusiv miastenia gravis, deoarece aminoglicozidele pot agrava hipotonia musculară din cauza unui potenţial efect de tip curarizant asupra funcţiei neuromusculare.

Nefrotoxicitate Deşi nefrotoxicitatea a fost asociată cu tratamentul parenteral cu aminoglicozide, nu au existat dovezi privind nefrotoxicitatea în cursul studiilor clinice efectuate cu tobramicină administrată pe cale inhalatorie. Medicamentul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţii renale suspectate sau cunoscute şi trebuie monitorizată concentraţia plasmatică de tobramicină. Pacienţii cu insuficiență renală gravă, cum sunt cei cu valori ale creatininei plasmatice > 2 mg/dl (176,8 μmol/l) nu au fost incluşi în studiile clinice. Practica clinică curentă impune evaluarea funcţiilor renale înainte de începerea tratamentului. Concentraţia plasmatică de uree şi creatinină trebuie reevaluate după fiecare 6 cicluri complete de tratament cu Tobramicină Via pharma (180 zile de tratament cu nebulizare de aminoglicozidă). Vezi şi punctul „Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tobramicină” de mai sus.

Ototoxicitate Ototoxicitatea, care se manifestă atât la nivelul componentei acustice, cât şi la nivel vestibular, a fost raportată în cazul administrării aminoglicozidelor pe cale parenterală. Efectul toxic la nivel vestibular se poate manifesta prin vertij, ataxie sau ameţeli. Ototoxicitatea, măsurată prin sesizări de pierdere a auzului sau prin valori audiometrice, nu a apărut în cursul studiilor clinice controlate, cu tobramicină administrată pe cale inhalatorie prin nebulizator. În studiile clinice deschise şi în experienţa de după punerea pe piaţă, unii pacienţi cu istoric de utilizare îndelungată, anterioară sau concomitentă a aminoglicozidelor pe cale intravenoasă, au prezentat pierderea auzului. Pacienţii care aveau pierdere a auzului au raportat frecvent apariţia tinitusului. Medicii trebuie să ia in considerare potenţialul aminoglicozidelor de a determina toxicitate vestibulară şi cohleară şi să efectueze evaluări corespunzătoare ale funcţiei auditive pe durata tratamentului cu Tobramicină Via pharma. Înainte de a începe administrarea de Tobramicină Via pharma la pacienţii cu risc predispus, datorat tratamentului îndelungat, efectuat anterior cu aminoglicozide administrate pe cale sistemică, poate fi necesară evaluarea statusului aparatului auditiv. Apariţia bruscă de tinitus, impune prudenţă deoarece acesta reprezintă o simptomatologie de debut a ototoxicităţii.

Se recomandă precauţie la prescrierea Tobramicină Via pharma la pacienţii cu disfuncţie auditivă sau vestibulară, cunoscută sau suspectată. Medicii trebuie să aibă în vedere o evaluare a funcţiei auditive a pacienţilor care indică orice dovezi ale disfuncţiei auditive, sau care prezintă un risc crescut de apariţie a disfuncţei auditive. Dacă un pacient raportează apariţia tinitusului sau pierderea auzului în cursul tratamentului cu aminoglicozide, medicul trebuie să ia în considerare trimiterea acestuia la o evaluare audiologică. Pacienţii care primesc concomitent aminoglicozide pe cale parenterală, trebuie monitorizaţi clinic în mod corespunzător, luând în considerare riscul de toxicitate cumulativă. Vezi şi punctul „Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tobramicină” de mai sus.

Hemoptizia Inhalarea soluţiei nebulizate poate produce un reflex de tuse. Administrarea de Tobramicină Via pharma la pacienţi cu hemoptizie activă gravă trebuie luată în considerare doar dacă se consideră că beneficiile terapeutice depăşeşc riscul de a provoca o hemoragie suplimentară.

Rezistenţa microbiană Siguranţa şi eficacitatea nu a fost studiată la pacienţii cu tulpini de Burkholderia cepacia. În cadrul studiilor clinice, la unii pacienţi trataţi cu tobramicină pe cale inhalatorie prin nebulizator, s-a evidenţiat o creştere a Concentraţiei Minime Inhibitorii (CMI) a aminoglicozidei pentru izolate testate de P. aeruginosa. Există un risc teoretic ca pacienţii trataţi cu tobramicină pe cale inhalatorie prin nebulizator pot dezvolta izolate de P. aeruginosa rezistente la tobramicina administrată intravenos (vezi pct. 5.1).

Rezumatul profilului de siguranţă

Au fost efectuate două studii clinice paralele, randomizate, dublu-orb, placebo-controlate, cu durata de 24 de săptămâni, cu tobramicină soluţie pentru inhalare prin nebulizator, la 520 pacienţi cu fibroză chistică cu vârste cuprinse între 6 şi 63 ani.

Cele mai frecvente (≥ 10%) reacţii adverse raportate în cadrul studiilor placebo-controlate cu tobramicină soluţie pentru inhalare prin nebulizator au fost: tuse, faringită, tuse productivă, astenie, rinită, febră, tulburare pulmonară, cefalee, durere toracică, spută decolorată, hemoptizie, anorexie, valori scăzute ale testelor funcţiei pulmonare, astm bronșic, vărsături, durere abdominală, disfonie, greaţă şi pierdere în greutate.

Majoritatea evenimentelor au fost raportate la frecvenţe similare sau mai mari la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Disfonia şi tinitusul au fost unicele reacţii adverse raportate de un număr semnificativ mai mare de pacienţi trataţi cu tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator; 12,8% pentru tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator faţă de 6,5% în grupul de control şi respectiv 3,1% pentru tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator faţă de 0% în grupul placebo. Episoadele de tinitus au fost trecătoare şi s-au remis fără a se întrerupe tratamentul cu tobramicina soluţie de inhalat prin nebulizator, şi nu au fost asociate cu pierderea permanentă a auzului la audiogramele efectuate. Riscul apariţiei de tinitus nu a crescut în cazul administrării în cicluri repetate a tobramicinei soluţie de inhalat prin nebulizator (vezi pct. 4.4 „Ototoxicitate”).

Rezumat al reacţiilor adverse sub formă de tabel

În cadrul studiilor clinice placebo-controlate, cu durata de 24 săptămâni, şi în cadrul studiilor extinse deschise privind tratamentul activ, un total de 313, 264 şi 120 pacienţi a finalizat tratamentul cu tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator, pe o durată de 48, 72 şi respectiv 96 de săptămâni.

Tabelul 1 prezintă incidenţa reacţiilor adverse determinate de tratament în funcţie de următoarele criterii: raportate cu o incidenţă de ≥ 2% la pacienţii cărora li s-a administrat tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator, care au apărut cu o frecvenţă mai mare în braţul de tratament cu tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator şi care au fost evaluate ca fiind determinate de medicament la ≥ 1% dintre pacienţi.

Reacţiile adverse provenite din studiile clinice sunt enumerate conform clasificării MedDRA pe aparate organe şi sisteme. În cadrul fiecărei clase de aparate, organe şi sisteme, reacţiile adverse sunt enumerate după frecvenţă, cu cele mai frecvente prezentate primele. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Suplimentar, categoria de frecvenţă corespunzătoare care utilizează următoarea convenţie (CIOMS III) este menţionată pentru fiecare reacţie adversă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100);

Deoarece durata expunerii la tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator a crescut pe durata celor două studii extinse deschise, incidenţa tusei productive şi a scăderii valorilor funcţiei pulmonare a părut să crească; cu toate acestea, incidenţa disfoniei a părut să scadă. Per total, incidenţa reacţiilor adverse corelate la următoarele clase MedDRA de aparate, organe şi sisteme (SOC), a scăzut odată cu creşterea expunerii la tobramicină soluţie de inhalat prin nebulizator: tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale, tulburări gastrointestinale şi tulburări generale şi la locul de administrare.

Reacţii adverse provenite din raportări spontane

Următoarele reacţii adverse prezentate mai jos, au fost raportate în mod voluntar şi nu este întotdeauna posibil să se estimeze în mod corect frecvenţa acestora sau relaţia cauzală a acestora cu expunerea la medicament.

Tulburări acustice şi vestibulare Pierdere a auzului

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Hipersensibilitate, prurit, urticarie, erupţii cutanate tranzitorii

Tulburări ale sistemului nervos Afonie, disgeuzie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm, durere orofaringiană

În studiile clinice deschise şi în experienţa de după punerea pe piaţă, unii pacienţi cu istoric de utilizare îndelungată, anterioară sau concomitentă a aminoglicozidelor pe cale intravenoasă, au prezentat pierderea auzului (vezi pct. 4.4). Administrarea parenterală de aminoglicozide a fost asociată cu reacţii de hipersensibilitate, ototoxicitate şi nefrotoxocitate (vezi 4.3, 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la: Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.