Tixteller 550 mg

Doze Doză recomandată: 550 mg de două ori pe zi ca și tratament de lungă durată pentru reducerea recurenței episoadelor de encefalopatie hepatică manifestă clinic (vezi punctele 4.4, 5.1 şi 5.2).

În studiul pivot, 91% dintre pacienţi utilizau concomitent şi lactuloză (vezi și punctul 5.1).

Tixteller poate fi administrat cu sau fără alimente.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Tixteller la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub18 ani) nu au fost stabilite.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece datele privind siguranţa şi eficacitatea Tixteller nu au arătat vreo diferenţă între pacienţii vârstnici şi cei mai tineri.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi punctul 4.4).

Insuficienţă renală Cu toate că nu se impune modificarea dozei, la pacienţii cu insuficienţă renală administrarea trebuie făcută cu precauţie (vezi punctul 5.2).

Mod de administrare Administrare orală, cu un pahar cu apă

Reacții cutanate severe În asociere cu tratamentul cu rifaximină, au fost raportate [frecvență necunoscută] reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv cazuri de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. Majoritatea cazurilor au fost raportate la pacienți cu boli hepatice (cum ar fi ciroza sau hepatita).

La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea rifaximinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ (după caz).

Dacă la utilizarea rifaximinei pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SSJ sau NET, tratamentul cu rifaximină nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.

În cazul administrării aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene (inclusiv rifaximină) s -au raportat episoade de diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD). Posibila asociere a utilizării rifaximinei cu DACD şi colita pseudomembranoasă (CPM) nu poate fi exclusă.

Administrarea concomitentă a rifaximinei cu alte rifamicine nu este recomandată, din cauza lipsei de date şi a posibilităţii apariţiei unui dezechilibru sever la nivelul florei intestinale, cu consecinţe necunoscute.

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la faptul că, în pofida absorbţiei neglijabile a medicamentului (sub 1%), rifaximina poate cauza coloraţia roşiatică a urinii, similar tuturor derivaţilor de rifamicină.

Insuficienţă hepatică: a se utiliza cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa Child- Pugh C) şi la pacienţi cu scorul MELD (Model for End-stage Liver Disease) > 25 (vezi punctul 5.2).

Se recomandă prudență atunci când se impune utilizarea concomitentă a rifaximinei și a unui inhibitor al glicoproteinei P cum ar fi ciclosporina (vezi şi punctul 4.5).

Atât scăderi cât și creșteri ale INR (international normalized ratio) (în unele cazuri însoțite de evenimente hemoragice) au fost raportate la pacienții tratați cu warfarină și cărora li s -a adăugat rifaximină. În cazul în care este necesară administrarea concomitentă, INR-ul trebuie să fie monitorizat cu atenție, odată cu adăugarea sau după întreruperea tratamentului cu rifaximină. Ajustări ale dozei de anticoagulante orale pot fi necesare pentru a menține nivelul dorit de anticoagulare (vezi pct 4.5).

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță: Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), au fost raportate în asociere cu tratamentul cu rifaximină (vezi pct. 4.4).

Studii clinice: Siguranţa rifaximinei la pacienţii în remisie după encefalopatie hepatică (EH) a fost evaluată în cadrul a două studii, un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, RFHE3001 şi un studiu deschis, extins pe termen lung (OLE), RFHE3002.

Studiul RFHE3001 a comparat 140 pacienţi cărora li s-a administrat rifaximină (în doză de 550 mg de două ori pe zi, timp de 6 luni) cu 159 pacienţi cărora li s-a administrat placebo. În cadrul studiului RFHE3002, celor 322 pacienţi incluşi (dintre care 152 proveneau din studiul RFHE3001) li s-a administrat tratament cu rifaximină în doză de 550 mg de două ori pe zi, timp de 12 luni (66% dintre pacienţi) şi timp de 24 luni (39% dintre pacienţi), cu o expunere mediană de 512,5 zile.

În plus, în cadrul a trei studii de suport, la 152 pacienţi cu EH s-a administrat tratament cu doze diferite de rifaximină, de la 600 mg la 2400 mg pe zi, timp de maximum 14 zile.

În tabelul următor sunt raportate toate reacţiile adverse din cadrul studiului RFHE3001 care au apărut cu o frecvenţă ≥ 5% la pacienţii trataţi cu rifaximină, precum şi cele care au apărut cu o frecvenţă mai mare (≥1%) la aceşti pacienţi, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

Categoriile de frecvenţă sunt definite conform convenţiei următoare:

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

• infecţii ale • infecţii ale tractului urinar tractului
• candidoză respirator superior
• rinită Tulburări • anemie • trombocitopenie hematologice şi limfatice Tulburări ale • reacţii sistemului imunitar anafilactice,
• angioedem
• hipersensibilitate Tulburări metabolice • anorexie • deshidratare şi de nutriţie • hiperkaliemie Tulburări psihice • depresie • stare confuzională
• anxietate
• hipersomnie
• insomnie Tulburări ale • ameţeli • tulburări de sistemului nervos • cefalee echilibru
• amnezie
• convulsii
• tulburări de atenţie
• hipoestezie
• tulburări de memorie Tulburări vasculare • bufeuri • hipertensiune • presincopă arterială • sincopă
• hipotensiune arterială Tulburări • dispnee • epanşament pleural • boală respiratorii, toracice pulmonară şi mediastinale obstructivă cronică Tulburări gastro- • durere la nivelul • durere abdominală • constipaţie intestinale etajului • hemoragie prin abdominal ruperea varicelor superior esofagiene
• distensie • xerostomie (gură abdominală uscată)
• diaree • disconfort

• greaţă abdominal
• vărsături
• ascită Tulburări • valori anormale hepatobiliare ale testelor funcţiei hepatice Afecţiuni cutanate şi • erupţii cutanate • Sindrom Stevens-ale ţesutului • prurit Johnson (SSJ) subcutanat • necroliza epidermică toxică (NET)
• dermatită
• eczemă Tulburări musculo- • spasme • mialgie • lombalgie scheletice şi ale musculare ţesutului conjunctiv • artralgie Tulburări renale şi • disurie • proteinurie ale căilor urinare • polakiurie Tulburări generale şi • edem periferic • edem • astenie la nivelul locului de • febră administrare Investigaţii • valori anormale diagnostice ale INR-ului (International Normalised Ratio) Leziuni, intoxicaţii şi • căderi • contuzii complicaţii legate de • durere legată de procedurile utilizate procedurile utilizate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro.