Tevanat 70 mg

Se recomandă administrarea unui comprimat de 70 mg o dată pe săptămână. Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării acidului alendronic pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Pentru a permite absorbţia corespunzătoare a alendronatului: Acidul alendronic trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente, cu un pahar plin cu apă plată. Alte băuturi (inclusiv apa minerală), alimente sau unele medicamente reduc absorbţia acidului alendronic (vezi pct. 4.5.)

Pentru a facilita distribuţia către stomac şi ca urmare, reducerea riscului de apariţie a unor iritaţii locale şi esofagiene/evenimente adverse (vezi pct. 4.4):

• Acidul alendronic se va administra numai prin înghiţire, dimineaţa, numai pe stomacul gol, cu un pahar plin cu apă plată (cel puţin 200 ml).
• Pacientele nu vor mesteca sau dizolva în gură comprimatele deoarece există riscul de apariţie a ulceraţiilor orofaringiene

• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la cel puţin o jumătate de oră de la administrarea comprimatului.
• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea de acid alendronic.
• Acidul alendronic nu va fi administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.

Se recomandă administrarea de suplimente de calciu şi vitamina D pacientelor cu un aport alimentar insuficient (vezi pct. 4.4.)

Administrarea la vârstnici În studiile clinice nu s-a constatat diferenţierea eficacităţii şi a siguranţei acidului alendronic în funcţie de vârstă. De aceea, nu este necesară reducerea dozelor la vârstnici.

Administrarea în insuficienţa renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientele cu clearance-ul creatininei > 35 ml/min. Datorită lipsei de experienţă clinică, acidul alendronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală, la care clearance-ul creatininei este < 35ml/min.

Administrarea la copii şi adolescenţi Datorită datelor insuficiente referitoare la siguranţă şi eficacitate, acidul alendronic nu este recomandat să se administreze la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani în afecţiuni asociate cu osteoporoza pediatrică (vezi pct. 5.1)

Nu a fost studiată eficacitatea acidului alendronic 70 mg în tratamentul osteoporozei induse de glucocorticoizi.

Afecţiuni la nivelul tractului digestiv superior Acidul alendronic poate produce iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior. Datorită potenţialului de agravare a unor boli preexistente, acidul alendronic va fi administrat cu prudenţă la pacienţi cu afecţiuni ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagia, afecţiuni ale esofagului, gastrită, duodenită, ulcere sau în cazul celor cu antecedente recente (în ultimul an) de afecţiuni gastro-intestinale majore cum sunt ulcerul peptic, hemoragiile gastro-intestinale sau intervenţiile chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). ). La pacientele la care s-a stabilit diagnosticul esofag Barrett, medicii curanţi trebuie să ia în considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării alendronatului, pentru fiecare caz în parte.

La pacientele tratate cu acid alendronic au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (uneori severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, ulcer esofagian şi eroziuni esofagiene, care, rareori, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice semne sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană, iar pacientele trebuie instruite să întrerupă imediat tratamentul cu acid alendronic şi să solicite consult medical, în cazul apariţiei oricărui simptom de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau arsuri retrosternale nou apărute ori agravate.

Riscul de apariţie a reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează corect indicaţiile de administrare şi/sau continuă administrarea chiar şi după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere toate informaţiile despre doze şi modul corect de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese (vezi pct. 4.2). Pacientele vor fi informate că nerespectarea acestor instrucţiuni de administrare poate creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de ulcer gastro-duodenal, unele severe şi cu complicaţii.

Osteonecroza maxilară Osteonecroza de mandibulă, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (inclusiv osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu cancer, care primesc tratament incluzând în principal administrarea intravenoasă de biofosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată şi la pacienţi cu osteoporoză trataţi cu biofosfonaţi administraţi oral.

Evaluarea riscului individual de dezvoltare a osteonecrozei maxilarului trebuie să cuprindă următorii factori:

• Intensitatea acţiunii bifosfonatului (cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (vezi paragraful de mai sus) şi doza cumulativă;
• Tipul de cancer, tipul de chimioterapie, radioterapie, asocierea corticoterapiei şi fumatul;
• Istoricul de patologii dentare, igiena orală, patologia periodontală şi proceduri sau lucrări dentare invazive sau deficitare. Trebuie avută în vedere o examinare a danturii, asociată cu măsuri de prevenţie stomatologică, înainte de tratamentul cu biofosfonaţi la pacienţii cu status dentar deficitar.

Dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile stomatologice invazive în timpul tratamentului. La pacienţii la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu biofosfonaţi, o intervenţie chirurgicală dentară poate exacerba această situaţie. Pentru pacienţii care necesită proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea tratamentului cu biofosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului. Evaluarea clinică a medicului curant ar trebui să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, în funcţie de raportul individual beneficiu/risc.

În cursul tratamentului cu bifosfonaţi toţi pacienţii trebuie încurajaţi să menţină o igienă orală bună, să se prezinte periodic pentru controale stomatologice şi să raporteze orice simptom precum: mobilitate dentară, durere dentară sau apariţia de umflături în zona maxilarului.

Dureri musculare, osoase şi articulare La pacienţii trataţi cu bifosfonaţi au fost raportate după punerea pe piaţă dureri musculare, dureri articulare şi osoase, dar acestea au fost rareori severe sau invalidante (vezi pct. 4.8). Intervalul de timp scurs de la începerea tratamentului până la apariţia simptomelor a variat de la 1 zi la câteva luni. În cele mai frecvente cazuri aceste simptome au dispărut la întreruperea tratamentului. Doar o parte dintre pacienţi au remarcat reapariţia simptomelor la reiniţierea tratamentului cu acelaşi tip de bifosfonat sau cu un altul.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat şi femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a

acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

În perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens Johnson şi necroliză toxică epidermică. Pacientele trebuie instruite ca în cazul omiterii unei doze de alendronat cu administrare o dată pe săptămână, acestea ar trebui să ia un comprimat în dimineaţa după ce şi-au amintit. Ele nu trebuie să ia două comprimate în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la administrarea o dată pe săptămână, aşa cum fusese iniţial programată, în ziua aleasă.

Insuficienţă renală Administrarea acidului alendronic nu este recomandată la pacientele cu insuficienţa renală şi RFG <35 ml/min (vezi pct. 4.2). Trebuie să se ţină cont de cauzele care au determinat osteoporoza, dacă acestea sunt altele decât deficienţa estrogenică sau îmbătrânirea.

Hipocalcemia Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). Alte tulburări care afectează metabolismului mineralelor (cum sunt hipovitaminoza D şi hipoparatiroidismul) trebuie, de asemenea, obligatoriu tratate. La pacientele aflate în aceste situaţii, calcemia şi simptomele hipocalcemiei vor fi atent monitorizate în timpul tratamentului cu alendronat.

Datorită efectului pozitiv al acidului alendronic de creştere a mineralizării osoase, în timpul tratamentului cu alendronat pot să apară scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei. Acestea sunt, de obicei, uşoare şi asimptomatice. Totuşi, au fost raportate rar cazuri de hipocalcemie simptomatică, ocazional severe şi care apar mai ales la pacientele cu predispoziţie (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de vitamina D sau malabsorbţie a calciului). Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este deosebit de important la pacientele care urmează un tratament cu glucocorticoizi.

Osteonecroză a canalului auditiv extern În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau trumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Excipient

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Într-un studiu de un an la femei în post-menopauză cu osteoporoză, profilurile generale de siguranţă ale alendronatului cu administrare o dată pe săptămână, 70 mg (n = 519) şi alendronat 10 mg / zi (n = 370) au fost similare.

În două studii de trei ani cu design aparent identic, la femei în post-menopauză (alendronat 10 mg: n = 196, placebo: n = 397), profilurile generale de siguranţă ale alendronat 10 mg / zi şi placebo au fost similare.

Reacţii adverse raportate de investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament sunt prezentate mai jos dacă au apărut la ≥ 1% în fiecare grup de tratament, în cadrul studiului de un an, sau la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu alendronat 10 mg / zi şi la o incidenţă mai mare decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo în cadrul studiilor de trei ani:

Studiu de un an Studiu de trei ani Alendronat cu Alendronat Alendronat Placebo administrare o 10 mg/zi 10 mg/zi (n=397) dată pe (n=370) (n=196) % săptămână % % 70 mg (n=519) % Tulburări gastro-intestinale

• Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8
• Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5
• Regurgitare de acid 1,9 2,4 2,0 4,3
• Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0
• Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8
• Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8
• Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8
• Disfagia 0,4 0,5 1,0 0,0
• Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5
• Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3
• Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0
• Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0 Tulburări musculoscheletice
• Dureri musculoscheletice 2,9 3,2 4,1 2,5 (oase, muşchi sau articulaţii)
• Crampe musculare

0,2 1,1 0,0 1,0 Tulburări neurologice

• Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

Tulburări ale sistemului Rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv urticarie şi angioedem imunitar

Tulburări metabolice şi de Rare: hipocalcemie simptomatică, mai ales în cazul existenței unor condiţii nutriţie favorizante §

Tulburări ale sistemului Frecvente: cefalee, ameţealㆠnervos Mai puţin frecvente: disgeuzia†

Tulburări oculare Mai puțin frecvente: inflamaţie oculară (uveită, sclerită, episclerită)

Tulburări acustice şi Frecvente: vertij† vestibulare

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: durere abdominală, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer esofagian, disfagie, distensie abdominală, regurgitaţii acide

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsătură, gastrită, esofagită, eroziuni esofagiene, melenă†

§ vezi pct 4.4 † frecvenţă în studiile clinice, a fost similară în cele două grupuri: medicament şi placebo vezi pct. 4.2 şi 4.4 ‡ Această reacţie adversă a fost identificată în timpul supravegherii după punerea pe piaţă. Frecvenţa de rare a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante ⊥identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.