Tarka 180 mg/2 mg

Doze

Adulţi Doza uzuală recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Tarka, o dată pe zi.

Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1.

Categorii speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Tarka la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită. Tarka este contraindicat la copii şi adolescenţi (< 18 ani) (vezi şi pct. 4.3).

Vârstnici (peste 65 de ani) Tarka a fost studiat doar la un număr limitat de pacienţi vârstnici hipertensivi. Datele farmacocinetice arată că Tarka are biodisponibilitate sistemică mai mare la pacienţii hipertensivi vârstnici comparativ cu cei tineri. La unii pacienţi în vârstă poate apărea mai pronunţat efectul hipotensor (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Doza uzuală recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Tarka, o dată pe zi, administrată dimineaţa cu cel puţin o jumătate de oră înainte sau după micul dejun şi aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Comprimatele trebuie înghiţite întregi.

Se recomandă creşterea treptată a dozei componentelor. Se poate lua în considerare trecerea directă de la monoterapie la combinaţia fixă atunci când este cazul din punct de vedere clinic.

Insuficienţă renală Deşi s-a demonstrat în studii comparative solide că insuficienţa renală nu influentează farmacocinetica clorhidratului de verapamil la pacienţi în stadii terminale de insuficienţă renală, mai multe cazuri raportate sugerează că verapamil trebuie utilizat cu prudenţă, sub monitorizare atentă, la pacienţii cu funcţie renală alterată.

Insuficienţă hepatică Se recomandă utilizarea cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Tarka este contraindicat pacienţilor care au ciroză hepatică cu ascită (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Hipotensiune arterială simptomatică La pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice, în special în cazul în care acest tratament a fost recent instituit, scăderea tensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu trandolapril poate fi excesivă. În anumite situaţii, Tarka poate determina, ocazional, hipotensiune arterială simptomatică (după doza iniţială de trandolapril precum şi după creşterea dozei de trandolapril). Acest risc este crescut la pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron stimulat (de exemplu, depleţie volemică sau de sodiu, datorată utilizării diureticelor, unei diete sărace în sodiu, dializei, deshidratării, diareei sau vărsăturilor, scăderii funcţiei ventriculare stângi, hipertensiunii renovasculare). La aceşti pacienţi depleţia de sare sau depleţia volemică trebuie corectate anterior şi terapia trebuie iniţiată în spital. Pacienţii care au hipotensiune arterială la începutul terapiei, trebuie aşezaţi în clinostatism şi pot necesita expansiune volemică prin administrarea de fluide orale sau prin administrare intravenoasă de soluţii saline. Tratamentul cu Tarka poate fi, în general, continuat după ce volumul sanguin şi tensiunea arterială au fost corectate eficient. Riscul apariţiei efectelor hipotensiunii poate fi redus prin întreruperea tratamentului cu diuretice, prin creşterea aportului de lichide sau de sare înainte de începerea tratamentului şi prin începerea tratamentului cu doze mici. Următoarele creşteri ale dozelor se fac cu prudenţă.

La pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boală cerebrovasculară la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale ar putea conduce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral, este necesară monitorizarea atentă la iniţierea tratamentului şi ajustarea dozei.

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, funcţia renală trebuie monitorizată. La pacienţii cu disfuncţie renală, Tarka poate produce hiperpotasemie. Deteriorarea acută a funcţiei renale (insuficienţa renală acută) poate să apară în special la pacienţii cu insuficienţa renală preexistentă sau cu insuficienţă cardiacă congestivă. Pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min ar putea necesita reducerea dozelor de trandolapril. Evaluarea pacienţilor hipertensivi trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcţiei renale. La pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă congestivă sau cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză unilaterală de arteră renală la pacienţii cu un singur rinichi funcţional (de exemplu pacienţi cu transplant renal), prezintă un risc de insuficienţă a funcţiei renale. Unii pacienţi cu hipertensiune arterială care nu prezintă un risc aparent pre-existent de afecţiune renală pot manifesta creşteri ale uremiei şi a creatininei serice la administrarea â trandolapril în asociere cu un diuretic.

În hipertensiunea arterială secundară şi în special, în hipertensiunea reno-vasculară, nu există suficientă experienţă cu Tarka. De aceea, Tarka nu trebuie administrat la aceşti pacienţi, în special la pacienţii cu stenoză renală uni sau bilaterală sau la cei cu un singur rinichi funcţional (de exemplu, pacienţi cu transplant renal) care sunt în pericol de pierdere acută a funcţiei renale.

Deşi s-a demonstrat în studii comparative solide că insuficienţa renală nu influentează farmacocinetica clorhidratului de verapamil la pacienţi în stadii terminale de insuficienţă renală, mai multe cazuri raportate sugerează că verapamil trebuie utilizat cu prudenţă, sub monitorizare atentă, la pacienţii cu funcţie renală alterată.

Stenoză aortică/obstrucţie în tractul de ejecţie Trandolapril nu trebuie administrat la pacienţi cu stenoză aortică sau obstrucţie în tractul de ejecţie.

Proteinurie Proteinuria poate să apară în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă sau la doze relativ mari de IECA.

Pacienţi cu diabet zaharat În prima lună de tratament cu IECA, la pacienţii cu diabet care utilizează hipoglicemiante orale sau insulină, trebuie atent monitorizate valorile glicemiei (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă hepatică severă La aceşti pacienţi, deoarece nu există suficientă experienţă terapeutică, nu se recomandă utilizarea Tarka. La pacienţii cu ciroză cu ascită, Tarka este contraindicat (vezi pct. 4.3). Foarte rar, terapia cu IECA a fost asociată cu un sindrom care debutează cu icter colestatic sau cu hepatită şi progresează până la necroză fulminantă sau uneori moarte. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii în tratament cu Tarka, care dezvoltă icter sau niveluri crescute de transaminaze trebuie să discontinue Tarka şi să fie urmăriţi de către medic. Deoarece trandolapril este metabolizat la componenta activă în ficat, este necesară prudenţă şi monitorizare atentă la pacienţii cu funcţie hepatică alterată.

Edem angioneurotic Rar, IECA (cum este trandolaprilul) pot determina apariţia de edem angioneurotic care include edemul feţei, extremităţilor, limbii, glotei şi/sau laringelui. La pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic trebuie să se întrerupă imediat terapia cu trandolapril şi să fie monitorizaţi până când dispare edemul angioneurotic. Edemul angioneurotic care apare doar la nivelul feţei, dispare, de obicei, spontan. Edemul care implică nu doar faţa ci şi glota poate fi ameninţător de viaţă, datorită riscului de obstrucţie a căilor respiratorii.. La pacienţii afro-americani, comparativ cu pacienţii care nu sunt afro-americani, s-a raportat o incidenţă mai mare de apariţie a edemului angioneurotic. Edemul angioneurotic care interesează limba, glota sau laringele impune administrarea subcutanată imediată a 0,3 – 0,5 ml soluţie epinefrină (1:1000), concomitent cu alte măsuri terapeutice adecvate. Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic idiopatic. Tarka este contraindicat dacă edemul angioneurotic a apărut ca o reacţie adversă la administrarea de IECA (vezi pct. 4.3).

La pacienţii trataţi cu IECA a fost raportat angioedem intestinal. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care iau Tarka şi se prezintă cu dureri abdominale (cu sau fără greaţă şi vărsături).

Pacienti cu hipertensiune renovasculară IECA pot fi utilizaţi până când este iniţiat tratamentul hipertensiunii renovasculare sau, dacă o astfel de procedură este contraindicată. Riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale severe și insuficienței renale este crescut atunci când pacienților cu stenoză de arteră renală unilaterală sau bilaterală anterioară, li se administrează un IECA. Diureticele pot mări riscul de hipotensiune arterială. Disfuncţia renală poate să se manifeste doar cu modificări minime ale valorilor creatininemiei, chiar și la pacienții cu stenoză de arteră renală unilaterală. Pentru acești pacienți tratamentul trebuie inițiat în spital, sub supraveghere medicală strictă, cu doze mici și cu ajustare adecvată a dozei. În timpul primelor săptămâni de tratament tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt și trebuie monitorizată funcţia renală şi kaliemia.

Neutropenie/agranulocitoză Riscul de apariţie al neutropeniei pare să fie legat de doză şi de tip şi este dependent de starea clinică a pacienţilor. La pacienţii fără complicaţii apare rar, dar poate să apară la unii pacienţi cu un grad de insuficienţă renală, în special când se asociază cu colagenoze vasculare, de exemplu lupus eritematos sistemic, sclerodermie sau tratament cu imunosupresoare. Efectul este reversibil după întreruperea IECA.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a IECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a IECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. IECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. Tusea În timpul tratamentului cu IECA poate să apară o tuse uscată, neproductivă care dispare după întreruperea terapiei.

Hiperpotasemie În timpul tratamentului cu IECA, poate să apară hiperpotasemia, în special în prezenţa insuficienţei renale şi/sau a insuficienţei cardiace. În general, suplimentele cu potasiu sau diureticele care economisesc potasiu nu sunt recomandate în administrare concomitentă, deoarece pot determina creşterea semnificativă a kaliemiei. Factori de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţa renală, administrarea diureticelor care economisesc potasiu sau a suplimentelor care conţin potasiu, diabet zaharat, şi/sau disfuncţie ventriculară stângă datorată unui infarct miocardic.

Dacă este necesară utilizarea concomitentă a medicamentelor menţionate mai sus, se recomandă monitorizarea frecventă a kaliemiei..

Vârstnici Tarka a fost studiat doar la un număr limitat de pacienţi vârstnici cu hipertensiune arterială. Datele farmacocinetice arată că biodisponibilitatea Tarka este mai mare la pacienţii vârstnici comparativ cu pacienţii tineri cu hipertensiune arterială. La unii pacienţi vârstnici, poate să apară o scădere mai pronunţată a tensiunii arteriale decât la ceilalţi. La iniţierea tratamentului, se recomandă evaluarea funcţiei renale.

Pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale La pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale sau în timpul anesteziei cu agenţi hipotensori, trandolapril poate bloca formarea de angiotensină II secundar eliberării compensatorii de renină. La pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore care necesită anestezie generală, IECA pot determina hipotensiune arterială, care poate să fie corectată prin medicamente care determină expansiunea volumului plasmatic.

Tulburări de conducere La pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul 1, tratmentul trebuie utilizat cu precauţie (vezi şi pct. 4.3).

Bradicardie Tarka trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu bradicardie (vezi şi pct. 4.3).

Infarct miocardic acut

Deoarece Tarka conţine verapamil, se recomandă folosirea cu prudenţă la pacienţii cu infarct miocardic acut complicat de bradicardie, hipotensiune marcată sau disfuncţie ventriculară stângă.

Bloc cardiac/ Bloc AV gradul I/Bradicardie/Asistole Clorhidratul de verapamil afectează nodurile AV şi SA, prelungeşte timpul de conducere AV şi rareori poate produce bloc AV gradul II sau III, bradicardie şi în cazuri extreme, asistolă. Acest efect este mult mai probabil să apară la pacienţii cu sindrom de nod sinusal (boală nodală SA), cu frecvenţă mai mare la pacienţii în vârstă. Se recomandă utilizarea cu precauţie deoarece dezvoltarea unui bloc AV gradul II sau III (contraindicaţie) sau a unui bloc de ramură unifascicular, bifascicular sau trifascicular necesită discontinuarea dozelor ulterioare de clorhidrat de verapamil şi la nevoie instituirea unei terapii adecvate. Asistolele sunt de obicei de scurtă durată (câteva secunde sau mai puţin), cu întoarcere spontană la ritm sinusal normal sau nod AV, cu excepţia celor apărute la pacienţii cu sindrom de boală sinusală. Dacă revenirea nu este promptă, trebuie iniţiat de urgenţă tratament adecvat.

Antiaritmice, beta-blocante Potenţarea reciprocă a efectelor cardiovasculare (bloc AV de grad superior, grad mai mare de scădere a ritmului cardiac, inducerea insuficienţei cardiace şi a hipotensiunii arteriale potenţate). Bradicardie asimptomatică (36 bătăi/minut) cu pacemaker atrial a fost observată la un pacient căruia i s-a administrat concomitent picături oftalmice cu timolol (un blocant beta-adrenergic) şi clorhidrat de verapamil.

Digoxin Dacă verapamil este administrat concomitent cu digoxin, doza de digoxin trebuie redusă. Vezi secţiunea „Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune”.

Insuficienţă cardiacă Insuficienţa cardiacă la pacienţi cu fracţia de ejecţie mai mare de 35%, trebuie compensată înaintea iniţierii tratamentului cu verapamil şi trebuie tratată adecvat pe perioada tratamentului cu verapamil.

Inhibitorii de HMG-CoA reductază (“statine”) – A se vedea secţiunea „Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune”.

Pacienţii hemodializaţi La pacienţii hemodializaţi cu membrane de flux înalt de metanil sulfonat de poliacrilonitril (de exemplu, AN 69) la care se administrează IECA, au apărut mai frecvent reacţii anafilactice. De aceea, la aceşti pacienţi, aceste membrane nu trebuie utilizate.

Boli în care este afectată transmisia neuromusculară La pacienţii cu afecţiuni în care este afectată transmisia neuromusculară (miastenia gravis, sindromul Lambert-Eaton, distrofie musculară avansată Duchenne), Tarka trebuie utilizat cu prudenţă.

Desensibilizare La pacienţii la care se administrează concomitent IECA şi tratament de desensibilizare pentru veninuri animale, pot să apară reacţii anafilactice (în unele cazuri ameninţătoare de viaţă).

LDL-afereza La pacienţii la care se administrează IECA concomitent cu LDL-afereză, pot să apară reacţii anafilactice ameninţătoare de viaţă. La aceşti pacienţi, evaluarea trebuie să includă evaluarea funcţiei renale, înainte şi în timpul terapiei. Determinarea tensiunii arteriale pentru evaluarea răspunsului terapeutic la Tarka, trebuie făcută, întotdeauna, înainte de administrarea dozei următoare.

Lactoza Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sodiu Acest medicament conţine 1,12 mmol (sau 25,77 mg) sodiu/doză. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor cu regim sodat controlat.

Litiu Combinarea litiului cu Tarka nu este recomandată.

Sarcină Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată ca fiind esenţială, pacientele care planifică să rămână însărcinate trebuie să schimbe tratamentul cu IECA cu un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Alăptare Utilizarea Tarka nu este recomandată pacientelor care alăptează (vezi pct. 4.6).

Reacţiile adverse ale Tarka sunt similare cu cele ale substanţelor sale active componente sau cu ale claselor din care fac parte acestea. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt agravarea tusei, cefalee, constipaţie, vertij, ameţeli şi bufeuri (vezi tabelul de mai jos).

Infecţii şi infestări Rare Herpes simplex

Foarte rare Bronşită

Cu frecvenţă Infecţii respiratorii ale tractului necunoscută superior – faringită, sinuzită, rinită, glosită Infecţii ale tractului urinar Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Leucopenie Pancitopenie Trombocitopenie

Cu frecvenţă Agranulocitoză necunoscută Valori mici ale hemoglobinei Valori mici ale hematocritului Anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente Hiperlipemie

Rare Anorexie

Cu frecvenţă Apetit crescut necunoscută Hiperpotasemie Hipercolesterolemie Hiperglicemie Hiponatriemie Hiperuricemie Gută Valori enzimatice anormale Tulburări psihice Foarte rare Agresivitate Anxietate Depresie Nervozitate

Cu frecvenţă Insomnie necunoscută Tulburări de somn Halucinaţii Libidou scăzut Stare confuzională

Sistem sau organ Frecvenţa Reacţii adverse

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli Cefalee

Mai puţin frecvente Tremor Somnolenţă

Rare Sincopă

Foarte rare Tulburări de echilibru Insomnie Parestezii sau hiperestezii Sincopă sau insuficienţă circulatorie acută cu pierderea conştienţei Tulburări ale gustului Hemoragie cerebrală

Cu frecvenţă Atac ischemic tranzitoriu necunoscută Accident cerebrovasular Mioclonii Migrenă Tulburare extrapiramidală Paralizie (Tetrapareză) Tulburări oculare Foarte rare Vedere anormală/înceţoşată

Cu frecvenţă Blefarită necunoscută Edem conjunctiv Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Vertij

Cu frecvenţă Tinitus necunoscută

Sistem sau organ Frecvenţa Reacţii adverse

Tulburări cardiace şi tulburări vasculare Frecvente Bloc atrio-ventricular gradul I Bufeuri Hipotensiune arterială ortostatică Şoc Hipotensiune Înroşirea feţei

Mai puţin frecvente Palpitaţii

Foarte rare Angină pectorală Fibrilaţie atrială Bloc atrio-ventricular complet Bloc atrio-ventricular nespecificat Bradicardie Stop cardiac Insuficienţă cardiacă Tahicardie Fluctuaţii ale tensiunii arteriale

Cu frecvenţă Infarct miocardic necunoscută Bloc atrio-ventricular (stadiul II şi III) Bradicardie sinusală Stop sinusal Asistole Aritmie Tahicardie ventriculară Ischemie cardiacă Electrocardiogramă anormală Hipertensiune Angiopatie Tulburări vasculare periferice Varice Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Tuse mediastinale Foarte rare Astm bronşic Dispnee Sinuzită

Cu frecvenţă Bronhospasm necunoscută Inflamaţia tractului respirator superior Congestia tractului respirator superior Tuse productivă Inflamaţia faringelui Durere orofaringiană Epistaxis Tulburări respiratorii Sistem sau organ Frecvenţa Reacţii adverse

Tulburări hepato-biliare Mai puţin frecvente Teste hepatice anormale

Rare Hiperbilirubinemie

Foarte rare Colestază Hepatită Icter

Cu frecvenţă Icter colestatic necunoscută Tulburări gastro-intestinale Frecvente Constipaţie

Mai puţin frecvente Dureri abdominale/ Disconfort abdominal Diaree Tulburări gastro-intestinale nespecificate Greaţă

Foarte rare Xerostomie/gât uscat Pancreatită Vărsături

Cu frecvenţă Dispepsie necunoscută Gastrită Flatulenţă Hiperplazie gingivală Hematemeză Ileus Angioedem intestinal Tulburări cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Edem facial subcutanat Prurit Erupţie cutanată Hiperhidroză

Rare Alopecie Tulburări ale pielii nespecificate

Foarte rare Edem angioneurotic (vezi pct. 4.4) Eritem multiform Dermatită Psoriazis Urticarie

Cu frecvenţă Sindrom Stevens-Johnson necunoscută Necroliză epidermică toxică Purpură Eczeme Acnee Piele atopică

Sistem sau organ Frecvenţa Reacţii adverse

Tulburări musculo-scheletice şi ale Foarte rare Artralgii ţesutului conjuctiv Mialgii Slăbiciune musculară

Cu frecvenţă Durere de spate necunoscută Dureri ale extremităţilor Osteoartrită Dureri ale oaselor Spasme musculare Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Poliurie

Rare Azotemie

Foarte rare Insuficienţă renală acută (vezi pct. 4.4)

Cu frecvenţă Poliakiurie necunoscută Tulburări ale aparatului genital şi ale Foarte rare Ginecomastie sânului Disfuncţie erectilă

Cu frecvenţă Pirexie necunoscută Stare de rău Stare generală de rău Investigaţii diagnostice Foarte rare Creşterea fosfatazei alcaline Creşterea potasemiei Creşterea transaminazelor Creşterea imunoglobulinelor Creşterea gama-glutamil-transferazei Creşterea lactat-dehidrogenazei serice Creşterea lipazei Creşterea alanin-aminotransferazei Creşterea aspartat-aminotransferazei Creşterea enzimelor hepatice

Cu frecvenţă Creşterea creatininei serice necunoscută Creşterea ureei în sânge Creşterea prolactinei în sânge

• Indică Recţiile Adverse raportate pentru IECA

Alte reacţii adverse care nu au fost încă raportate cu privire la Tarka, dar sunt în general acceptate ca aparţinând IECA:

• Tulburări cutanate şi ale ţesutului celular subcutanat: ocazional, reacţiile de hipersensibilitate pot fi însoţite de febră, mialgii, artralgii, eozinofilie şi/sau de creşterea valorilor anticorpilor antinucleari (ANA).

Ocazional, hipotensiunea arterială simptomatică sau severă a apărut după începerea terapiei cu IECA. Aceasta apare în special la anumite grupe de risc, cum sunt pacienţii care au sistemul renină-angiotensină-aldosteron stimulat.

Următoarele reacţii adverse nu au fost încă raportate cu privire la Tarka, dar sunt în general acceptate ca aparţinând blocantelor fenilalchilaminice ale canalelor de calciu:

• Tulburări endocrine: a fost descrisă hiperprolactinemie.
• Tulburări ale sistemului nervos: în anumite cazuri, pot să apară simptome extrapiramidale (boala Parkinson, coreoatetoză, distonie). Până în prezent, experienţa clinică a arătat că aceste simptome dispar la întreruperea terapiei. Au fost raportate cazuri izolate de miastenie gravis, sindrom miastenic (cum este sindromul Eaton-Lambert) şi cazuri avansate de distrofie musculară Duchenne.
• Tulburări gastro-intestinale: hiperplazia gingivală după tratamentul de lungă durată este foarte rară şi reversibilă la întreruperea tratamentului.
• Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat: a fost raportată eritromelalgia. În cazuri izolate, au apărut reacţii alergice cutanate cum este eritemul.
• Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: a fost raportată galactoree.

La pacienţii cu angină pectorală sau boală cerebrovasculară la care se administrează verapamil, hipotensiunea arterială severă poate determina apariţia de infarct miocardic sau accident cerebrovascular.

După punerea pe piaţă, a fost raportat un singur caz de paralizie (tetrapareză) în legătută cu utilizarea verapamilului în asociere cu colchicină. Cauza posibilă este trecerea barierei hematoencefalice de către colchicină, datorită inhibării CYP3A4 şi a P-gp de către verapamil. Nu este recomandată utilizarea concomitentă a verapamilului cu colchicina (vezi punctul 4.5).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.