Tandesar 16 mg

Doze în hipertensiunea arterială Doza iniţială recomandată şi doza de întreţinere uzuală de Tandesar este de 8 mg, o dată pe zi. Majoritatea efectului antihipertensiv este obţinut în 4 săptămâni. La unii pacienţi, a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, doza poate fi crescută până la 16 mg o dată pe zi şi până la maxim 32 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Tandesar se poate administra, de asemenea, împreună cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). S-a demonstrat că adăugarea de hidroclorotiazidă la diferite doze de Tandesar are un efect antihipertensiv aditiv.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu hipovolemie intravasculară O doză iniţială de 4 mg poate fi luată în considerare la pacienţii cu risc de apariţie a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacienţii cu posibilă hipovolemie (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu insuficienţă renală Doza iniţială este de 4 mg la pacienţii cu insuficienţă renală, incluzând pacienţii cărora li se efectuează hemodializă. Doza trebuie ajustată conform răspunsului terapeutic. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu teminal (Clcreatinină < 15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu insuficienţă hepatică O doză iniţială de 4 mg o dată pe zi este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Doza se poate ajusta conform răspunsului terapeutic. Tandesar este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienţii de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase. Prin urmare, pot fi necesare mai frecvent creşterea treptată a dozei de Tandesar şi terapia concomitentă pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi <18 ani: Doza recomandată iniţial este de 4 mg pe zi în priză unică.

 La pacienții cu greutate <50 kg: La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la un maxim de 8 mg o dată pe zi.  Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg: La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi și apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar (vezi pct. 5.1).

Doze mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii și adolescenți.

De cele mai multe ori efectul antihipertensiv este obținut în decurs de 4 săptămâni.

Pentru copiii cu posibilă depleție a volumului intravascular (de exemplu pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență renală), tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub supraveghere medicală

atentă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică decât doza iniţială generală de mai sus (vezi pct. 4.4).

Tandesar nu a fost studiat la copii cu rata de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).

Pacienţii copii şi adolescenţi de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase (vezi pct.5.1).

Copii cu vârsta sub 1 an până la <6 ani  Siguranța și eficacitatea la copii cu vârste cuprinse între 1 până la <6 ani nu a fost stabilită. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind doza.  Tandesar este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doza în insuficienţă cardiacă Doza iniţială recomandată uzual de Tandesar este de 4 mg o dată pe zi. Creşterea dozei până la doza ţintă de 32 mg, o dată pe zi (doza maximă) sau până la doza maximă tolerată se face prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice şi a potasiului seric.

Tandesar poate fi administrat cu alte tratamente ale insuficienţei cardiace, incluzând inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente. Tandesar poate fi administrat concomitent cu un inhibitor al ECA la pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, în ciuda administrării terapiei optime, când antagoniştii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt toleraţi. Administrarea concomitentă de un inhibitor al ECA, un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi Tandesar nu este recomandată şi trebuie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie intravasculară, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Tandesar la copii şi adolescenţi cu vârsta între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite în cazul tratamentului insuficienţei cardiace. Nu există date disponibile.

Mod de administrare Administrare orală. Tandesar trebuie administrat o dată pe zi cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Insuficienţă renală Similar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, modificările funcţiei renale pot fi anticipate la pacienţii susceptibili trataţi cu Tandesar.

Când se utilizează Tandesar la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală, este recomandată monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină. Există o experienţa limitată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau în stadiu teminal (Clcreatinină < 15 ml/min). La aceşti pacienţi, doza de Tandesar trebuie crescută cu atenţie, monitorizându-se îndeaproape tensiunea arterială.

Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale în special la pacienţii vârstnici cu vârsta mai mare de 75 de ani şi la pacienţii cu afectarea funcţiei renale. În timpul creşterii dozei de Tandesar se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu. Studiile clinice în insuficienţa cardiacă nu includ pacienţii cu creatinină serică >265 μmol/l (>3 mg/dl).

Utilizarea la copii şi adolescenţi, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renală Tandesar nu a fost studiat la copii cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.2).

Tratament concomitent cu un inhibitor al ECA în insuficienţa cardiacă Riscul apariţiei reacţiilor adverse, mai ales hipotensiune arterială, hyperkalemie şi funcţie renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), poate creşte când Tandesar este utilizat concomitent cu un inhibitor al ECA. De asemenea, nu este recomandată tripla asociere dintre un inhibitor al ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi şi candesartan. Utilizarea acestor asocieri medicamentoase trebuie să aibă loc numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi în mod special sensibilă la blocada receptorului AT1 ca urmare a reducerii volumului plasmatic şi a activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, la pacienţii cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă, doza de Tandesar trebuie crescută treptat cu atenţie cu monitorizarea îndeaproape a tensiunii arteriale.

Stenoza arterei renale Medicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorului de angiotensină II (ARAII), pot determina creşterea concentraţiei serice de uree şi creatinină la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoza arterei renale pe rinichi unic.

Transplant renal Nu există nicio experienţă legată de administrarea Tandesar la pacienţii cu transplant renal recent.

Hipotensiune arterială În timpul tratamentului cu Tandesar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, poate apărea hipotensiunea arterială. De asemenea, poate să apară, la pacienţii hipertensivi cu hipovolemie intravasculară, cum sunt cei cărora li se administrează doze mari de diuretice. Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului şi trebuie încercată corectarea hipovolemiei.

Pentru copiii cu posibilă depleție a volumului intravascular (de exemplu pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență renală) tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub strictă supraveghere medicală și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică (vezi pct. 4.2).

Anestezia şi intervenţiile chirurgicale Poate apărea hipotensiunea arterială în timpul anesteziei şi intervenţiilor chirurgicale la pacienţii trataţi cu antagonişti ai angiotensinei II, ca urmare a blocării sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât poate impune utilizarea de perfuzii intravenoase şi/sau a medicamentelor vasopresoare.

Stenoza de valvă aortică şi de valvă mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Similar altor medicamente vasodilatatoare, este indicată o atenţie deosebită la pacienţii care prezintă stenoză de valvă aortică sau de valvă mitrală semnificative din punct de vedere hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, utilizarea Tandesar nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Hiperkaliemie Utilizarea concomitentă de Tandesar şi diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţiile de potasiu (de exemplu, heparină), poate duce la creşterea concentraţiei serice de potasiu la pacienţi hipertensivi. Monitorizarea concentraţiei de potasiu trebuie efectuată corespunzător.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu Tandesar, poate aparea hiperkaliemia. Este recomandată monitorizarea periodică a potasiului seric. Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi cu Tandesar nu este recomandată şi trebuie să fie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri.

Generale La pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, incluzând stenoza de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau rar, cu insuficienţă renală acută. Posibilitatea de efecte similare nu poate fi exclusă în cazul ARAII. Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau cu boală cerebro-vasculară ischemică poate duce la un infarct miocardic sau la un accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi potenţat de alte medicamente cu proprietăţi hipotensoare, fie că sunt prescrise ca antihipertensive fie pentru alte indicaţii terapeutice.

Sarcina Tratamentul cu ARAII nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie transferate pe un tratament antihipertensiv alternativ cu un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul confirmării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

La pacientele post-menarhă trebuie evaluată în mod regulat posibilitatea unei sarcini. Trebuie acordate informații adecvate și/sau întreprinse acțiuni pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Excipienţi Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament (vezi pct. 6.1).

Tratamentul hipertensiunii arteriale

În studiile clinice controlate, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală a reacţiilor adverse nu a evidenţiat nicio asociere cu doza sau vârsta. Întreruperile tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse au fost similare în cazul candesartanului cilexetil (3,1 %) şi în cazul placebo (3,2 %).

Într-o analiză cumulată a datelor obţinute din studiile clinice la pacienţi hipertensivi, reacţiile adverse în cazul candesartanului cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse ale candesartanului cilexetil cu cel puţin 1% mai mari decât incidenţa în cazul placebo. Conform acestei definiţii, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţie respiratorie.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă.

Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă sisteme şi organe

Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie respiratorie Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, neutropenie şi limfatice agranulocitoză Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperkaliemie, hiponatremie nutriţie Tulburări ale sistemului Frecvente Ameţeli/vertij, cefalee nervos Tulburări respiratorii, Foarte rare Tuse toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Foarte rare Greaţă Cu frecvență Diaree necunoscută Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, funcţie hepatică anormală sau hepatită Afecţiuni cutanate şi ale Foarte rare Angioedem, erupţie cutanată tranzitorie, ţesutului subcutanat urticarie, prurit Tulburări musculo-scheletice Foarte rare Dorsalgie, artralgie, mialgie şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Afectare renală, inclusiv insuficienţă renală urinare la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.4).

Rezultate de laborator În general, nu au existat influenţe clinice importante ale Tandesar asupra analizelor de laborator de rutină. Ca şi pentru alţi inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron s-au observat scăderi mici ale hemoglobinei. De regulă, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor de laborator la pacienţii cărora li se administrează Tandesar. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.

Tratamentul insuficienţei cardiace

Profilul evenimentelor adverse ale candesartanului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă a fost concordant cu farmacologia medicamentului şi cu starea de sănătate a pacienţilor. În programul clinic CHARM, care a comparat candesartan cilexetil în doze de până la 32 mg (n=3803) cu placebo (n=3796), 21% dintre pacienţii din grupul candesartan cilexetil şi 16,1% dintre pacienţii din grupul placebo au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperkaliemia, hipotensiunea arterială şi insuficienţa renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, pacienţii cu diabet zaharat sau subiecţii cărora li s-au administrat alte medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA şi/sau spironolactonă.

Tabelul de mai jos prezintă reacţii adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă.

Rezultate de laborator Hiperkaliemia şi insuficienţa renală sunt frecvente la pacienţii trataţi cu Tandesar pentru indicaţia de insuficienţă cardiacă. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Siguranța candesartan cilexetil a fost monitorizată la 255 de copii și adolescenți hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani, timp de 4 săptămâni de studiu clinic de eficacitate și timp de 1 an de studiu clinic deschis (vezi pct. 5.1). În aproape toate clasele de sisteme și organe, frecvența reacțiilor adverse la copii este în categoria frecvente/mai puțin frecvente. Cu toate că natura și severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele de la adulți (vezi tabelul de mai sus), frecvența tuturor evenimentelor adverse este mai mare la copii și adolescenți, în special în:

Profilul general de siguranță pentru candesartan cilexetil la copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ față de profilul de siguranță de la adulți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO Tel:+4 0757 117 259 Fax:+4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.