Sugammadex Terapia 100 mg/ml

Doze Sugammadex trebuie administrat numai de către un medic anestezist sau sub supravegherea acestuia. Se recomandă utilizarea unei tehnici corespunzătoare de monitorizare neuromusculară, pentru evaluarea reversiei din blocul neuromuscular (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată de sugammadex depinde de intensitatea blocului neuromuscular din care trebuie făcută reversia. Doza recomandată nu depinde de regimul de anestezie utilizat. Sugammadex poate fi utilizat pentru reversia din diferite grade de bloc neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium:

Adulți Reversia de rutină: Se recomandă o doză de sugammadex 4 mg/kg, dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 contracţii post-tetanice (CPT) ca urmare a blocadei induse de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 până la valoarea de 0,9 este de aproximativ 3 minute (vezi pct. 5.1). Dacă recuperarea spontană a progresat cel puţin până la reapariția T2 după blocul indus de rocuronium sau vecuronium se recomandă o doză de sugammadex 2 mg/kg. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea 0,9 este de aproximativ 2 minute (vezi pct. 5.1). Dacă se utilizează dozele recomandate pentru reversia de rutină a blocului, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea 0,9 va fi puţin mai redus în cazul blocului neuromuscular indus de rocuronium comparativ cu cel indus de vecuronium (vezi pct. 5.1).

Reversia imediată din blocul neuromuscular indus de rocuroniu: În cazul în care este necesară reversia imediată după administrarea de rocuronium, se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex de 16 mg/kg. După administrarea a 16 mg/kg sugammadex la 3 minute după o doză de bromură de rocuronium de 1,2 mg/kg administrată în bolus, se poate anticipa un timp median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 de aproximativ 1,5 minute (vezi pct. 5.1). Nu există date care să susţină utilizarea sugammadex pentru reversia imediată din blocul indus de vecuronium.

Readministrarea sugammadex: În cazul excepţional al recurenţei postoperatorii a blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4) după administrarea unei doze iniţiale de sugammadex de 2 mg/kg sau 4 mg/kg, se recomandă repetarea administrării dozei de sugammadex. După administrarea celei de a doua doze de sugammadex, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru certificarea recuperării funcţiei neuromusculare.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după sugammadex: Pentru timpii de aşteptare pentru readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia cu sugammadex, vezi pct. 4.4.

Informații suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienţi Insuficiență renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţi cu insuficienţă renală severă [inclusiv pacienţi care necesită dializă (ClCr < 30 ml/min)] (vezi pct. 4.4). Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu furnizează suficiente date cu privire la siguranţă pentru a sprijini utilizarea de sugammadex la aceşti pacienţi (vezi de asemenea pct. 5.1). În insuficienţa renală uşoară şi moderată (clearance al creatininei ≥ 30 şi < 80 ml/min): dozele recomandate sunt aceleaşi pentru adulţii fără insuficienţă renală.

Pacienți vârstnici: După administrarea sugammadex la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 la adulţi (18-64 ani) a fost de 2,2 minute, la

pacienţii vârstnici (65-74 ani) a fost de 2,6 minute, iar la pacienţii foarte în vârstă (75 de ani sau mai mult) a fost de 3,6 minute. Chiar dacă timpul de recuperare la vârstnici pare să fie lung, trebuie respectate aceleaşi recomandări de dozare ca la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4).

Pacienți obezi: La pacienţii obezi, inclusiv pacienți cu obezitate morbidă (indice de masă corporală ≥ 40 kg/m 2), doza de sugammadex trebuie stabilită în funcţie de greutatea corporală efectivă. Trebuie respectate aceleaşi recomandări de dozare ca la pacienţii adulţi.

Insuficiența hepatică: Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Este necesară prudență atunci când este luată în considerare utilizarea sugammadex la pacienți cu insuficiență hepatică severă sau atunci când insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie (vezi pct. 4.4).

În insuficienţa hepatică uşoară până la moderată: având în vedere faptul că sugammadex este excretat în principal pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor.

Copii și adolescenți

Copii și adolescenți (2 – 17 ani): SUGAMMADEX TERAPIA 100 mg/ml poate fi diluat la 10 mg/ml, în scopul creşterii acurateţei în ceea ce privește dozele la copii și adolescenți (vezi pct. 6.6).

Reversia de rutină: Se recomandă o doză de 4 mg/kg sugammadex pentru inversarea blocării induse de rocuronium dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 CPT. Se recomandă o doză de 2 mg/kg pentru inversarea blocajului indus de rocuronium la reapariția T 2 (vezi pct. 5.1).

Reversia imediată: Reversia imediată nu a fost investigată la copii şi adolescenţi.

Nou-născuți la termen și sugari: Experienţa utilizării de sugammadex la copii mici (30 zile până la 2 ani) este limitată, iar administrarea la nou-născuţi (sub 30 de zile) nu a fost studiată. Din acest motiv, nu se recomandă utilizarea sugammadex la nou-născuţi la termen şi la copii mici până când vor deveni disponibile informaţii suplimentare.

Mod de administrare Sugammadex trebuie administrat intravenos, într-o singură injecţie în bolus. Injecţia în bolus trebuie administrată rapid, în 10 secunde, într-o linie venoasă existentă (vezi pct. 6.6). În studiile clinice, sugammadex a fost administrat numai ca injecţie unică în bolus.

Conform protocolului din evaluarea post-anestezică după blocul neuromuscular, este recomandat să se monitorizeze pacientul în perioada postoperatorie imediată pentru a detecta apariția evenimentelor nedorite, inclusiv recurența blocadei neuromusculare.

Monitorizarea funcției respiratorii în timpul recuperării: Suportul ventilator este obligatoriu până la reluarea adecvată a respiraţiei spontane după reversia din blocul neuromuscular. Chiar dacă reversia din blocul neuromuscular este completă, alte medicamente utilizate în perioada peri-şi postoperatorie pot deprima funcţia respiratorie, motiv pentru care suportul ventilator ar putea fi în continuare necesar. În cazul în care blocul neuromuscular reapare după detubare, este necesară o ventilare adecvată.

Recurența blocului neuromuscular: În studiile clinice cu subiecți cărora li s-a administrat rocuronium sau vecuronium, iar sugammadex a fost utilizat în doza recomandată pentru blocul neuromuscular profund, a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular bazată pe monitorizarea neuromusculară sau dovezi clinice. Utilizarea de doze mai mici decât cele recomandate poate duce la un risc crescut de recurență a blocului neuromuscular după reversia inițială și nu este recomandat (vezi pct. 4.2 și pct. 4.8).

Efectul asupra hemostazei: În cadrul unui studiu efectuat la voluntari, administrarea sugammadex în doze de 4 mg/kg şi 16 mg/kg a determinat o creştere a valorii maxime a mediei prelungirilor timpului de tromboplastină parţial activat (aPTT) cu 17 şi respectiv 22% şi a raportului internațional normalizat al timpului de protrombină [PT(INR)] cu 11 şi respectiv 22%. Aceste prelungiri limită a mediei aPTT şi PT(INR) au fost de scurtă durată (≤30 minute). În funcţie de baza de date clinice (N=3519) și de un studiu specific efectuat la 1184 pacienți cărora li s-a efectuat intervenție chirurgicală pentru fractură de șold/înlocuirea unei articulații mari, nu s-au evidenţiat efecte clinic relevante ale sugammadex-ului 4 mg/kg administrat în monoterapie sau în asociere cu anticoagulante, asupra incidenţei complicaţiilor hemoragice peri-sau post-operatorii. În studiile in vitro a fost observată o interacţiune farmacodinamică (prelungirea TP şi aPTT) cu antagonişti ai vitaminei K, heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică, rivaroxaban şi dabigatran. La pacienţii cărora li se administrează tratament anticoagulant profilactic postoperator de rutină, această interacţiune nu este relevantă din punct de vedere clinic. Se impune precauţie în cazul în care se ia în considerare utilizarea sugammadexului la pacienţi cărora li se administrează tratament anticoagulant pentru o afecţiune preexistentă sau factori de risc asociaţi.

Un risc crescut de sângerare nu poate fi exclus la pacienții:

• cu deficite ereditare de factori de coagulare dependenţi de vitamina K;
• cu coagulopatii preexistente;
• care se află în tratament cu derivați de cumarină și cu INR peste 3,5;
• care utilizează anticoagulante și la care se administrează o doză de sugammadex 16 mg/kg. Dacă există argumente clinice pentru administrarea sugammadex la aceşti pacienţi, medicul anestezist trebuie să decidă dacă beneficiile depăşesc riscurile posibile ale complicaţiilor hemoragice, luând în considerare antecedentele pacientului în ceea ce priveşte sângerările şi tipul intervenţiei chirurgicale programate. Dacă sugammadex este administrat acestor pacienţi, se recomandă monitorizarea hemostazei şi a parametrilor de coagulare.

Timpii de așteptare pentru readministrarea blocantelor neuromusculare după reversia cu sugammadex:

După readministrarea de rocuronium 1,2 mg/kg, debutul blocului neuromuscular poate fi prelungit până la aproximativ 4 minute și durata blocului neuromuscular poate fi redusă până la aproximativ 15 minute pe durata a 30 minute după administrarea sugammadex.

Bazat pe modelul FC, pentru reutilizarea de rocuronium 0,6 mg/kg sau vecuronium 0,1 mg/kg după reversia de rutină cu sugammadex, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, timpul de aşteptare recomandat ar trebui să fie de 24 de ore. În cazul în care este necesar un timp de aşteptare mai scurt, doza de rocuronium pentru o nouă blocadă neuromusculară ar trebui să fie 1,2 mg/kg.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia imediată (16 mg/kg sugammadex): În cazurile foarte rare în care acest lucru ar fi necesar, este sugerat un timp de aşteptare de 24 de ore.

Dacă blocada neuromusculară este necesară înainte ca timpul de așteptare recomandat să fi trecut, trebuie utilizat un medicament blocant neuromuscular nesteroidian. Debutul efectului depolarizant al unui agent blocant neuromuscular poate fi mai lent decât cel anticipat, pentru că o parte substanţială a receptorilor nicotinici postjoncţionali poate fi ocupată de agentul blocant neuromuscular.

Insuficiență renală: Sugammadex nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență renală severă, inclusiv la cei care necesită dializă (vezi pct. 5.1).

Anestezie superficială: Când blocul neuromuscular a fost remis intenţionat în timpul anesteziei în studiile clinice, ocazional au fost observate semne de anestezie superficială (mişcări, tuse, grimase şi colabarea sondei endotraheale). În cazul reversiei din blocul neuromuscular, cu continuarea anesteziei, trebuie administrate doze suplimentare de anestezice şi/sau opioizi, în funcţie de indicaţia clinică. Bradicardie pronunțată: În situații rare, a fost observată bradicardie accentuată la câteva minute după administrarea de sugammadex pentru reversia din blocul neuromuscular. Bradicardia poate duce uneori la stop cardiac (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie atent monitorizați pentru modificări hemodinamice în timpul și după reversia din blocul neuromuscular. În cazul în care se observă bradicardie clinic semnificativă trebuie administrat tratamentul cu agenți anti-colinergici cum este atropina.

Insuficiență hepatică: Sugammadex nu este metabolizat și nici excretat hepatic; prin urmare, nu s-au efectuat studii dedicate la pacienții cu insuficiență hepatică. Pacienții cu insuficiență hepatică severă trebuie tratați cu atenție deosebită. În cazul în care insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie, consultați informațiile privind efectul asupra hemostazei.

Utilizare în unitatea de terapie intensivă (UTI): Sugammadex nu a fost investigat la pacienții la care se administrează rocuronium sau vecuronium în mediul UTI.

Utilizarea pentru reversia din blocul neuromuscular indus de alte blocante neuromusculare în afară de rocuronium sau vecuronium: Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia din blocul indus de blocante neuromusculare non-steroidiene, cum sunt succinilcolina sau compuşii benzilizoquinolinici. Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia din blocul neuromuscular indus de alte miorelaxante steroidiene în afară de rocuronium sau vecuronium, deoarece nu există date de eficacitate şi siguranţă pentru aceste situaţii. Sunt disponibile date limitate referitoare la reversia din blocul indus de pancuronium, dar se recomandă ca sugammadex să nu fie utilizat în această situaţie.

Recuperare întârziată: Afecţiunile asociate cu prelungirea timpului circulator, cum sunt bolile cardiovasculare, vârsta avansată (vezi pct. 4.2 pentru timpul de reversie al blocului neuromuscular la vârstnici) sau afecţiunile însoţite de edeme (de exemplu, insuficiența hepatică severă) se pot asocia cu prelungirea timpului de recuperare.

Reacţii de hipersensibilitate la medicament: Medicii trebuie să fie pregătiţi pentru posibila apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la medicament (inclusiv reacţii anafilactice) şi să ia măsurile de precauţie necesare (vezi pct. 4.8).

Pacienții care urmează o dietă cu restricție de sodiu: Fiecare ml de soluție conține până la 9,7 mg de sodiu. O doză de sodiu 23 mg este considerată practic „lipsită de sodiu”. Dacă trebuie administrați peste 2,4 ml de soluție, acest lucru trebuie avut în vedere la pacienții care urmează o dietă cu restricție de sodiu.

Rezumatul profilului de siguranță Sugammadex este administrat concomitent cu medicamente blocante neuromusculare și anestezice, la pacienții la care s-au efectuat intervenții chirurgicale. Cauzalitatea evenimentelor adverse este, prin urmare, dificil de evaluat. Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienții la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale au fost tuse, complicații ale căilor respiratorii asociate anesteziei, complicaţii asociate anesteziei, hipotensiune arterială legată de procedurile utilizate și complicații legate de procedurile utilizate (frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10)).

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente Reacții de hipersensibilitate medicamentoasă (vezi pct. 4.4)

Tulburări respiratorii, toracice și Frecvente Tuse mediastinale

Leziuni, intoxicații și complicații Frecvente Complicație a căilor respiratorii legate de procedurile utilizate cauzată de anestezie Complicații legate de anestezie (vezi pct. 4.4) Hipotensiune arterială legată de procedurile de utilizare Complicații legate de procedurile de utilizare

Descrierea reacțiilor adverse selectate Reacții de hipersensibilitate medicamentoasă: Reacțiile de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia, au apărut la unii pacienți și voluntari (pentru informații despre voluntari, vezi informațiile despre voluntarii sănătoși de mai jos). În studiile clinice la pacienți care au suferit intervenţii chirurgicale, aceste reacții au fost raportate mai puțin frecvent, iar pentru raportările de după punerea pe piață, frecvența este necunoscută. Aceste reacții au variat de la reacții cutanate izolate la reacții sistemice grave (adică anafilaxie, șoc anafilactic) și au apărut la pacienți fără expunere anterioară la sugammadex. Simptomele asociate cu aceste reacții pot include: hiperemie facială, urticarie, erupție eritematoasă, hipotensiune arterială (severă), tahicardie, umflarea limbii, umflarea faringelui, bronhospasm și evenimente obstructive pulmonare. Reacțiile de hipersensibilitate grave pot fi letale.

Complicații ale căilor respiratorii legate de anestezie: Complicațiile căilor respiratorii cauzate de anestezie au inclus opunerea de rezistență împotriva sondei endotraheale, tuse, rezistență ușoară, reacție de trezire în timpul intervenției chirurgicale, tuse în timpul procedurii de anestezie sau în timpul intervenției chirurgicale sau respirația spontană a pacientului legată de procedura anestezică.

Complicații anestezice: Complicațiile anestezice, care indică restaurarea funcției neuromusculare, includ mișcarea unei extremități sau a corpului sau tuse în timpul procedurii de anestezie sau în timpul intervenției chirurgicale, grimasă sau colabarea sondei endotraheale. Vezi pct. 4.4 pentru anestezia superficială.

Complicații procedurale: Complicațiile procedurale includ tuse, tahicardie, bradicardie, mișcare și creșterea frecvenței cardiace.

Bradicardie pronunțată: După punerea pe piață, au fost observate cazuri izolate de bradicardie pronunțată și bradicardie cu stop cardiac, în interval de minute după administrarea sugammadex (vezi pct. 4.4).

Recurența blocului neuromuscular:

În studiile clinice la subiecți tratați cu rocuronium sau vecuronium, în care sugammadex a fost administrat folosind o doză etichetată pentru profunzimea blocului neuromuscular (N=2022), a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular, pe baza monitorizării neuromusculare sau a dovezilor clinice (vezi pct. 4.4).

Informații suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi

Pacienţii cu afecţiuni pulmonare: În datele după punerea pe piață și într-un studiu clinic dedicat care a inclus pacienţi cu antecedente de complicaţii pulmonare, a fost raportată apariţia bronhospasmului ca eveniment advers posibil legat de sugammadex. Ca şi în cazul tuturor pacienţilor cu antecedente de complicaţii pulmonare, medicul trebuie să fie conştient de posibila apariţie a bronhospasmului.

Copii și adolescenți În studiile efectuate la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani profilul de siguranță al sugammadex (până la 4 mg/kg a fost în general similar cu profilul observat la adulți.

Pacienți cu obezitate morbidă Într-un studiu clinic dedicat la pacienți cu obezitate morbidă, profilul de siguranță a fost în general similar profilului pacienților adulți din studiile de fază 1 până la 3 cumulate (vezi Tabelul 2).

Pacienți cu boală sistemică severă Într-un studiu efectuat pe pacienți care au fost evaluați ca fiind clasa 3 sau 4 a Societății Americane de Anesteziști (ASA) (pacienți cu boală sistemică severă sau pacienți cu boală sistemică severă, care reprezintă o amenințare constantă pentru viață), profilul reacțiilor adverse din aceste clase ASA 3 și 4 pacienți a fost, în general, similar cu cel al pacienților adulți din studiile de fază 1 până la 3 (vezi Tabelul 2). Vezi pct 5.1.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro