Sugammadex AGuettant 10 mg/ml

Doze Sugammadex trebuie administrat numai de către un medic anestezist sau sub supravegherea acestuia. Se recomandă utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru evaluarea reversiei blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4). Doza recomandată de sugammadex depinde de intensitatea blocului neuromuscular pentru care trebuie făcută reversia. Doza recomandată nu depinde de regimul de anestezie utilizat. Sugammadex poate fi utilizat pentru reversia diferitelor grade ale blocului neuromuscular indus de

rocuronium sau vecuronium.

Seringa preumplută de 100 mg/10 ml este mai potrivită pentru copii dar și pentru adulții care cântăresc mai puțin de 50 kg. În cazul dozelor mari sau a persoanelor care cântăresc mai mult de 50 kg sunt disponibile și alte forme de prezentare.

Adulți

Reversia de rutină: Se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 4 mg/kg dacă recuperarea a atins cel puţin 1-2 contracţii post-tetanice (CPT) după blocul indus de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 3 minute (vezi pct. 5.1)

Dacă recuperarea spontană a progresat cel puţin până la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 2 mg/kg. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 2 minute (vezi pct. 5.1). Dacă se utilizează dozele recomandate pentru reversia de rutină a blocului neuromuscular, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 va fi puţin mai redus în cazul blocului neuromuscular indus de rocuronium, comparativ cu cel indus de vecuronium (vezi pct. 5.1)

Reversia imediată din blocul neuromuscular indus de rocuronium: În cazul în care este necesară reversia imediată după administrarea de rocuronium, se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 16 mg/kg. După administrarea a 16 mg/kg sugammadex la 3 minute după o doză de bromură de rocuronium 1,2 mg/kg administrată în bolus, se poate anticipa un timp median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 de aproximativ 1,5 minute (vezi pct. 5.1). Nu există date care recomandă utilizarea sugammadex pentru reversia imediată din blocul neuromuscular indus de vecuronium.

Readministrarea sugammadex: În cazul excepţional al recurenţei postoperatorii a blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4) după administrarea unei doze iniţiale de sugammadex de 2 mg/kg sau 4 mg/kg, se recomandă repetarea dozei de sugammadex. După administrarea celei de a doua doze de sugammadex, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru certificarea recuperării funcţiei neuromusculare.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după sugammadex: Pentru timpii de aşteptare pentru readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia cu sugammadex, vezi pct. 4.4.

Populaţia pediatrică

Copii și adolescenți (vârsta între 2-17 ani)

Revesia de rutină: Se recomandă o doză de 4 mg/kg sugammadex pentru reversia blocului neuromuscular indus de rocuronium dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 CPT. Se recomandă o doză de 2 mg/kg pentru inversarea blocului neuromuscular indus de rocuronium la reapariția T2 (vezi pct. 5.1).

Reversia imediată: Nu a fost investigată reversia imediată la copii și adolescenți.

Nou-născuţi la termen şi copii mici: Experienţa utilizării sugammadex la copii mici (cu vârsta de la 30 zile până la 2 ani) este limitată, iar administrarea la nou-născuţi (cu vârsta sub 30 de zile) nu a fost studiată. Din acest motiv, nu se

recomandă utilizarea sugammadex la nou-născuţi la termen şi la copii mici până când vor deveni disponibile informaţii suplimentare.

Informaţii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţi cu insuficienţă renală severă [include pacienţi care necesită dializă (ClCr < 30 ml/min)] (vezi pct. 4.4). Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu furnizează suficiente date cu privire la siguranţă pentru a sprijini utilizarea sugammadex la aceşti pacienţi (vezi de asemenea pct. 5.1). În insuficienţa renală uşoară şi moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 şi < 80 ml/min): dozele recomandate sunt aceleaşi ca la adulţii fără insuficienţă renală.

Pacienţii vârstnici: După administrarea sugammadex la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 la adulţi (18-64 ani) a fost de 2,2 minute, la pacienţii vârstnici (65-74 ani) a fost de 2,6 minute, iar la pacienţii foarte în vârstă (75 de ani sau mai mult) a fost de 3,6 minute. Chiar dacă timpul de recuperare la vârstnici pare să fie lung, trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4).

Pacienţii obezi: La pacienţii obezi, care includ pacienți cu obezitate morbidă (indice de masă corporală ≥ 40 kg/m2), doza de sugammadex trebuie stabilită în funcţie de greutatea corporală efectivă. Trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi.

Insuficienţă hepatică: Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Este necesară prudență atunci când este luată în considerare utilizarea sugammadex la pacienți cu insuficiență hepatică severă sau atunci când insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie (vezi pct. 4.4). În insuficienţa hepatică uşoară până la moderată: deoarece sugammadex este excretat în principal pe cale renală nu este necesară ajustarea dozelor.

Modul de administrare

SUGAMMADEX AGUETTANT este o soluție gata de utilizare în seringă preumplută.

Sugammadex trebuie administrat intravenos, într-o singură injecţie în bolus. Injecţia în bolus trebuie administrată rapid, în mai puțin de 10 secunde, într-o linie venoasă existentă. În studiile clinice sugammadex a fost administrat numai ca injecţie unică în bolus.

Seringa este numai pentru o singură utilizare și trebuie aruncată după utilizare, indiferent de cantitatea de soluție neutilizată rămasă.

Pentru instrucțiuni suplimentare, a se vedea pct. 6.6.

Conform protocolului din evaluarea post-anestezică după blocul neuromuscular este recomandat să se monitorizeze pacientul în perioada postoperatorie imediată, pentru a detecta apariția evenimentelor nedorite, care includ recurența blocului neuromuscular.

Monitorizarea funcţiei respiratorii în timpul reversiei: Suportul ventilator este obligatoriu până la reluarea adecvată a respiraţiei spontane după reversia din blocul neuromuscular. Chiar dacă reversia din blocul neuromuscular este completă, alte medicamente utilizate în perioada peri-şi postoperatorie pot deprima funcţia respiratorie, motiv pentru care suportul ventilator ar putea fi în continuare necesar. În cazul în care blocul neuromuscular reapare după detubare trebuie asigurată o ventilație adecvată.

Recurenţa blocului neuromuscular:

În studiile clinice cu subiecți cărora li s-a administrat rocuronium sau vecuronium, iar sugammadex a fost utilizat în doza recomandată pentru blocul neuromuscular profund, a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular bazată pe monitorizarea neuromusculară sau dovezi clinice. Utilizarea unor doze mai mici decât cele recomandate poate duce la un risc crescut de recurență a blocului neuromuscular după reversia inițială, ceea ce nu este recomandat (vezi punctul 4.2 și punctul 4.8).

Efectul asupra hemostazei: În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sugammadex în doze de 4 mg/kg şi 16 mg/kg a determinat prelungirea aPTT (timp de tromboplastină parţial activată) cu 17 % și respectiv cu 22% din valoarea maximă a mediei şi a TP (timp de protrombină) cu 11% şi respectiv 22%. Prelungirea mediei aPTT şi TP (INR, raport internațional normalizat) la valori maxime a fost de scurtă durată (≤30 minute). Pe baza datelor clinice (N=3519) și a unui studiu specific efectuat la 1184 pacienți care au fost operați pentru fractură de șold/protezarea unei articulații mari, nu s-au evidenţiat efecte semnificative clinic ale sugammadex 4 mg/kg singur sau asociat cu anticoagulante asupra incidenţei complicaţiilor hemoragice peri-sau post-operatorii.

În studiile in vitro a fost observată o interacţiune farmacodinamică (prelungirea TP şi aPTT) cu antagonişti ai vitaminei K, heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică, rivaroxaban şi dabigatran. La pacienţii cărora li se administrează tratament anticoagulant profilactic postoperator de rutină, această interacţiune nu este semnificativă clinic. Se impune precauţie în cazul în care se ia în considerare utilizarea sugammadex la pacienţi cărora li se administrează tratament anticoagulant pentru o afecţiune preexistentă sau factori de risc asociaţi.

Un risc crescut de sângerare nu poate fi exclus la pacienţii:

• cu deficiențe ereditare de factori de coagulare dependenţi de vitamina K;
• cu coagulopatii preexistente;
• trataţi cu derivaţi de cumarină şi INR peste 3,5;
• care utilizează anticoagulante şi cărora li se administrează o doză de sugammadex de 16 mg/kg. Dacă există argumente clinice pentru administrarea sugammadex la aceşti pacienţi, medicul anestezist trebuie să decidă dacă beneficiile depăşesc riscurile posibile ale complicaţiilor hemoragice, luând în considerare antecedentele pacientului în ceea ce priveşte sângerările şi tipul intervenţiei chirurgicale programate. Dacă sugammadex este administrat acestor pacienţi, se recomandă monitorizarea hemostazei şi a parametrilor de coagulare.

Timpii de aşteptare pentru readministrarea blocantelor neuromusculare după reversia cu sugammadex:

După readministrarea a 1,2 mg/kg de rocuronium, la 30 de minute de la administrarea sugammadex, debutul blocului neuromuscular poate fi prelungit până la aproximativ 4 minute, iar durata blocului neuromuscular poate fi redusă până la aproximativ 15 minute. Bazat pe modelul FC, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, pentru reutilizarea a 0,6 mg/kg rocuronium sau a 0,1 mg/kg vecuronium după reversia de rutină cu sugammadex, timpul de aşteptare recomandat ar trebui să fie de 24 de ore. Dacă este necesar un timp de aşteptare mai scurt, doza de rocuronium pentru un nou bloc neuromuscular ar trebui să fie de 1,2 mg/kg.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia imediată (16 mg/kg sugammadex): În cazurile foarte rare în care acest lucru ar fi necesar, este sugerat un timp de aşteptare de 24 de ore.

Dacă blocarea neuromusculară este necesară înainte de terminarea perioadei recomandate de aşteptare, trebuie utilizat un blocant neuromuscular non-steroidian. Debutul efectului depolarizant al unui medicament blocant neuromuscular poate fi mai lent decât cel anticipat, pentru că un procent important al receptorilor nicotinici postjoncţionali poate fi blocat de medicamentul blocant neuromuscular.

Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv la cei care necesită dializă (vezi pct. 5.1).

Anestezia superficială: Când blocul neuromuscular a fost remis intenţionat în timpul anesteziei în studiile clinice, ocazional au fost observate semne de anestezie superficială (mişcări, tuse, grimase şi colabarea sondei endotraheale). Dacă reversia blocului are loc în timpul anesteziei, trebuie administrate doze suplimentare de anestezic şi/sau opioide, conform indicaţiilor clinice.

Bradicardie accentuată: Rareori a fost observată bradicardie accentuată la câteva minute după administrarea de sugammadex pentru reversia blocului neuromuscular. Bradicardia poate duce uneori la stop cardiac (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie atent monitorizați pentru modificări hemodinamice în timpul și după reversia blocului neuromuscular. Dacă se observă bradicardie semnificativă clinic trebuie administrat tratament cu medicamente anti-colinergice precum atropina.

Insuficienţă hepatică: Sugammadex nu este metabolizat sau excretat de către ficat; din acest motiv nu au fost efectuate studii la pacienți cu insuficienţă hepatică. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie trataţi cu multă prudenţă. În cazul în care insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie a se vedea informațiile privind efectul asupra hemostazei.

Utilizarea în Unitatea de Terapie Intensivă (UTI):

Sugammadex nu a fost investigat la pacienţii care primesc rocuronium sau vecuronium în cadrul UTI.

Utilizarea pentru reversia blocului neuromuscular indus de alte blocante neuromusculare în afară de rocuronium sau vecuronium:

Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia din blocul indus de blocante neuromusculare non-steroidiene, cum sunt succinilcolina sau compuşii benzilchinolinici.

Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia blocului neuromuscular indus de alte miorelaxante steroidiene în afară de rocuronium sau vecuronium, deoarece nu există date de eficacitate şi siguranţă pentru aceste situaţii. Sunt disponibile date limitate referitoare la reversia din blocul indus de pancuronium, dar se recomandă ca sugammadex să nu fie utilizat în această situaţie.

Recuperare întârziată: Afecţiunile asociate timpului de circulație prelungit, cum ar fi bolile cardiovasculare, vârsta avansată (vezi pct. 4.2 pentru timpul de recuperare la vârstnici) sau starea edematoasă (de exemplu, insuficiența hepatică severă) pot fi asociate cu prelungirea timpului de recuperare. Reacţii de hipersensibilitate la medicament: Medicii trebuie să fie pregătiţi pentru posibila apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la medicament (care include reacţiile anafilactice) şi să ia măsurile de precauţie necesare (vezi pct. 4.8).

Sodiu: Acest medicament conține 30,8 mg sodiu per 5 ml seringă preumplută, echivalentul a 1,5 % din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține 42,6 mg sodiu per 10 ml seringă preumplută, echivalentul a 2,1 % din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Rezumatul profilului de siguranță

Sugammadex se administrează concomitent cu blocante neuromusculare și anestezice la pacienți în timpul intervenției chirurgicale. Prin urmare, cauzalitatea evenimentelor adverse este dificil de evaluat. Cel mai frecvent raportate reacții adverse la pacienții operați au fost tusea, complicațiile anesteziei la nivelul căilor respiratorii, complicațiile anesteziei, hipotensiunea arterială procedurală și complicațiile procedurale (frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10)).

Leziuni, intoxicații și complicații Frecvente Tulburări ale căilor procedurale respiratorii legate de anestezie

Complicații legate de anestezie (vezi punctul 4.4) Hipotensiune arterială procedurală

Complicații procedurale

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacţii de hipersensibilitate la medicament: Reacţii de hipersensibilitate, care includ anafilaxia, au apărut la unii pacienți și voluntari (pentru informaţii cu privire la voluntari, vezi mai jos ”Informaţii cu privire la voluntarii sănătoşi”). În studiile clinice la pacienţii operați, aceste reacţii au fost raportate mai puţin frecvent, iar din rapoartele după punerea pe piaţă frecvenţa este necunoscută. Aceste reacţii au variat de la reacţii cutanate izolate la reacţii sistemice grave (de exemplu anafilaxie, şoc anafilactic) şi au apărut la pacienţii fără expunere anterioară la sugammadex. Simptomele asociate cu aceste reacţii pot include: înroșirea bruscă a feței, urticarie, erupţii cutanate eritematoase, hipotensiune arterială (severă), tahicardie, edem al limbii, edem al faringelui, bronhospasm și afecțiuni pulmonare obstructive. Reacţiile severe de hipersensibilitate pot fi letale. În raportările de după punerea pe piață a fost observată hipersensibilitate la sugammadex, precum și la complexul sugammadex-rocuronium.

Complicații ale căilor respiratorii legate de anestezie: Complicațiile căilor respiratorii legate de anestezie au inclus obstrucția sondei endotraheale, tuse, obstrucție ușoară, reacție de excitare în timpul intervenției chirurgicale, tuse în timpul procedurii anestezice sau a intervenției chirurgicale sau respirație spontană a pacientului asociată procedurii anestezice.

Complicaţii anestezice: Complicaţiile anestezice, care indică restabilirea funcţiei neuromusculare, includ mişcarea unui membru sau a întregului corp sau tusea în timpul procedurii de anestezie sau a intervenţiei chirurgicale, grimase şi colabarea sondei endotraheale. Vezi pct. 4.4 Anestezia superficială.

Complicații procedurale: Complicațiile procedurale au inclus tusea, tahicardia, bradicardia, mișcarea și creșterea frecvenței cardiace.

Bradicardie accentuată: După punerea pe piață, au fost observate la câteva minute după administrarea sugammadex, cazuri izolate de bradicardie accentuată și bradicardie cu stop cardiac (vezi pct. 4.4).

Recurenţa blocului neuromuscular: În studiile clinice cu subiecți cărora li s-a administrat rocuronium sau vecuronium, unde sugammadex a fost utilizat în doza recomandată pentru blocul neuromuscular profund (N=2022), a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular bazată pe monitorizarea neuromusculară sau pe dovezi clinice (vezi pct. 4.4).

Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi

Pacienţii cu afecţiuni pulmonare: În datele de după punerea pe piață și într-un studiu clinic dedicat la pacienţi cu antecedente de complicaţii pulmonare, a fost raportată apariţia bronhospasmului ca eveniment advers posibil asociat cu sugammadex. Ca şi în cazul tuturor pacienţilor cu antecedente de complicaţii pulmonare, medicul trebuie să fie conştient de posibila apariţie a bronhospasmului.

Populaţia pediatrică În cadrul studiilor efectuate la copii și adolescenți cu vârsta între 2 până la 17 ani, profilul de siguranță al sugammadex (în doze de până la 4 mg/kg) a fost, în general, similar cu profilul observat la adulți.

Pacienți cu obezitate morbidă

Într-un studiu clinic efectuat la pacienți cu obezitate morbidă, profilul de siguranță a fost, în general, similar cu profilul observat în studiile cumulate de Fază 1 până la 3 la pacienți adulți (vezi tabelul 2).

Pacienți cu afecțiune sistemică gravă Într-un studiu efectuat la pacienți care au fost evaluați ca aparținând Clasei 3 sau 4, conform Societăţii Americane a Anesteziştilor (ASA) (pacienţi cu boală sistemică gravă sau pacienţi cu boală sistemică gravă care prezintă potenţial o amenințare constantă la adresa vieții), profilul reacțiilor adverse la acești pacienți cu Clasa 3 și 4 conform ASA a fost în general similar celui observat la pacienți adulți în cadrul studiilor cumulate de Fază 1 până la 3 (vezi Tabelul 2). Vezi pct. 5.1.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro