Sintenal 40 mg

Administrare orală. Intervalul de dozaj este cuprins intre 5 – 80 mg pe zi, administrate oral în priză unică, seara. Ajustarea dozelor, dacă este necesară, se va face la intervale de cel puţin 4 săptămâni, până la o doză maximă de 80 mg pe zi, administrată în priză unică, seara. Doza de 80 mg pe zi se recomandă numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă şi cu risc crescut de complicaţii cardiovasculare.

Hipercolesterolemie Pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolestrolemiant standard şi va continua acest regim în timpul tratamentului cu simvastatină. Doza iniţială uzuală recomandată este de 10 – 20 mg pe zi, administrată în priză unică, seara. Pacienţii care necesită o reducere mai mare a LDL-C (mai mare de 45 %) pot începe tratamentul cu 20 – 40 mg pe zi, administrate în priză unică, seara. Ajustarea dozelor, dacă este necesară, se va face conform recomandărilor de mai sus. Hipercolestsrolemie familială homozigotă Ca urmare a rezultatelor obţinute în studii clinice controlate, dozele de simvastatină recomandate sunt de 40 mg pe zi seara sau 80 mg pe zi, divizat în 3 prize de 20 mg – dimineaţa. 20 mg – prânz şi 40 mg -seara. Simvastatina va fi utilizată ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, LDL afereza) la aceşti pacienţi sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile. Prevenţie cardiovasculară La pacientii cu rise crescut de boală cardiacă coronariană (cu sau fara hiperlipidemie), doza uzuală recomandată de simvastatină este de 20 până la 40 mg pe zi, administrată în priză unică, seara. Tratamentul medicamentos poate fi iniţiat simultan cu regimul alimentar şi exerciţiile fizice. Ajustarea dozelor, dacă este necesară, se va face conform recomandărilor de mai sus. Tratament asociat Simvastatina este eficace în monoterapie sau în asociere cu chelatori ai acizilor biliari. Administrarea trebuie să se facă fie cu cel puţin 2 ore înainte de, fie după cel puţin 4 ore de la administrarea chelatorilor acizilor biliari. În cazul pacienţilor care sunt trataţi cu ciclosporină, danazol, gemfibrozil, alţi fibraţi (cu excepţia fenofibratului) sau doze hipolipemiante de niacină (≥1 g pe zi) concomitent cu simvastatină, dozele de simvastatină nu vor depăşi 10 mg pe zi. La pacienţii care sunt trataţi cu amiodaronă sau verapamil concomitent cu SINTENAL, doza de simvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg pe zi (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5). Dozaj în insuficienţa renală Nu este necesară modificarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), dozele mai mari de 10 mg pe zi se vor administra cu atenţie şi, dacă este imperios necesar, se vor introduce în terapie cu precauţie. Administrare la vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor. Administrare la copii şi adolescenţi Simvastatina nu este recomandata pentru utilizare la copii şi adolescenţi, datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Miopatie / rabdomioliză Simvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei. poate produce, ocazional, miopatii manifestate ca o durere, sensibilitate sau slabiciune musculară, asociate cu valori ale creatinfosfokinazei (CPK) de 10 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale (LSVN). Uneori, miopatia ia forma rabdomiolizei, asociată sau nu cu insuficienţă renală secundară mioglobinuriei, fiind raportate cazuri foarte rare de deces. Riscul de apariţie al miopatiei este crescut de concentraţiile plasmatice mari ale inhibitorilor de HMG-CoA reductază. Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, riscul de aparitie al miopatiei/ rabdomiolizei este dependent de doză. Într-o bază de date pentru studii clinice, 41050 pacienţi au fost trataţi cu simvastatină. 24747 pacienţi (aproximativ 60 %) au urmat tratamentul pentru cel puţin 4 ani. Incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 0,02 % la pacienţii trataţi cu doze de 20 mg pe zi, 0,08% la pacienţii trataţi cu doze de 40 mg pe zi şi 0,453 % la pacientii trataţi cu doze de 80 mg pe zi. În timpul acestor studii pacienţii au fost atent monitorizaţi şi anumite medicamente care ar fi putut determina interacţiuni au fost contraindicate. Masurarea creatinfosfokinazei Creatinfosfokinaza (CPK) nu va fi măsurată după exerciţii fizice extenuante sau în prezenţa altor cauze care ar putea determina creşterea valorilor acesteia, ceea ce ar face dificilă interpretarea rezultatelor. Dacă valorile initiale ale CPK sunt crescute semnificativ (> 5 x LSVN), se vor efectua noi măsurători după 5-7 zile pentru a reconfirma rezultatele.

Boală pulmonară interstiţială Pentru unele statine s-au raportat cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.8.). Simptomele de prezentare pot include dispnee, tuse neproductivă şi alterarea stării generale (fatigabilitate, scădere ponderală şi febră). Dacă se suspectează apariţia bolii pulmonare interstiţiale, tratamentul cu statine trebuie întrerupt. Înainte de tratament Toţi pacienţii care încep tratamentul cu simvastatină sau cei cărora le sunt crescute dozele de simvastatină, vor fi avertizaţi asupra riscului de miopatie şi vor fi sfătuiţi să raporteze prompt orice durere musculară, sensibilitate sau slăbiciune musculară inexplicabilă. Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor cu factori predispozanţi de rabdomioliză. Pentru a stabili o valoare iniţială de referinţă, trebuie măsurată valoarea CPK înainte de începerea tratamentului în urmatoarele situaţii:

• vârstnici (vârsta > 70 ani);
• insuficienţă renală;
• hipotiroidism necontrolat;
• antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare;
• antecedente de toxicitate musculară la administrarea statinelor sau fibraţilor;
• abuz de alcool etilic.

În asemenea situaţii, riscul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu posibilele beneficii şi se recomandă monitorizarea clinică. Dacă un pacient a prezentat anterior tulburări musculare la administrarea unui fibrat sau a unei statine, tratamentul cu o altă substanţă din aceeaşi clasă trebuie început cu precauţie. Daca valorile de CPK sunt crescute semnificativ faţă de valoarea iniţială (>5 x LSVN), tratamentul nu trebuie început. În cursul tratamentului Dacă în timpul tratamentului cu o statină, la un pacient apar dureri musculare, slăbiciune sau crampe, se va măsura valoarea CPK. Dacă în absenţa activităţii fizice susţinute se observă că aceste valori sunt crescute semnificativ (> 5 x LSVN), tratamentul trebuie oprit imediat. Dacă simptomele musculare sunt severe şi produc disconfort zilnic, chiar dacă valoarea CPK este < 5 x LSVN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. Dacă indiferent de motiv se suspectează declanşarea miopatiei, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă simptomele dispar şi valoarea CPK revine la normal, reintroducerea ulterioară a statinei sau introducerea unei statine alternative poate fi luată în considerare, dar la cele mai mici doze şi sub monitorizare strictă. Tratamentul cu simvastatină va fi oprit temporar cu câteva zile înainte de intervenţii chirurgicale majore de elecţie şi când intervin condiţii medicale sau chirurgicale majore. Măsuri de reducere a riscului de apariţie a miopatiei cauzate de interacţiunile medicamentoase (vezi pct. 4.5) Riscul de apariţie a miopatiei şi rabdomiolizei este crescut semnificativ la administrarea concomitentă a simvastatinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu: itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină, telitromicină, inhibitori ai proteazei HIV şi nefazodonă), precum şi cu gemfibrozil, ciclosporină şi danazol (vezi pct. 4.2). Riscul de apariţie a miopatiei şi a rabdomiolizei este crescut, de asemenea, de administrarea concomitentă a altor fibraţi, a dozelor hipolipemiante de niacină (≥ 1 g pe zi) sau de administrarea concomitentă a amiodaronei sau verapamilului cu doze mai mari simvastatina (vezi pct. 4.2 si pct. 4.5). Există, de asemenea, un risc uşor crescut la administrarea concomitentă de diltiazem cu simvastatină în doze de 80 mg pe zi. În consecinţă, referitor la inhibitorii CYP3A4, este contraindicată administrarea concomitentă a simvastatinei cu itraconazol, ketoconazol, inhibitori ai proteazei HIV, eritromicină, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5). Dacă tratamentul cu itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină sau telitromicină nu poate fi evitat, administrarea de simvastatină se va întrerupe în timpul curei de tratament cu acestea. În plus, este necesară prudenţa în cazul asocierii simvastatinei cu alţi inhibitori mai slabi ai CYP3A4: ciclosporină, verapamil, diltiazem (vezi pct. 4.2 si 4.5). Trebuie evitată ingestia concomitentă de suc de grapefruit şi simvastatină. Doza de simvastatină nu va depăşi 10 mg zilnic la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină, danazol, gemfibrozil, doze hipolipemiante de niacină (≥ 1 g/zi). Asocierea dintre simvastatină şi gemfibrozil trebuie evitată, fiind permisă numai în cazul în care beneficiul terapeutic este mai mare decât riscul crescut al administrării concomitente. Se va evalua atent beneficiul administrării concomitente a simvastatinei în doze de 10 mg zilnic cu alţi fibraţi (cu excepţia fenofibratului), niacinei, ciclosporinei sau danazolului, comparativ cu riscurile potenţiale ale acestor asocieri (vezi pct. 4.2 şi pct.4.5).

Se impune precauţie în cazul asocierii dintre fenofibrat şi simvastatină, deoarece oricare dintre cele două substanţe poate provoca miopatie, când sunt administrate în monoterapie. Se va evita administrarea concomitentă a simvastatinei în doze mai mari de 20 mg pe zi cu amiodaronă sau verapamil, fiind permisă numai în cazul în care beneficiul terapeutic este mai mare decât riscul de apariţie al miopatiei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5). Efecte hepatice În studiile clinice, au fost raportate câteva cazuri de creşteri persistente ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor (până la > 3 x LSVN) la pacienţi adulţi, trataţi cu simvastatină. Când tratamentul cu simvastatină a fost întrerupt temporar sau defnitiv la aceşti pacienţi, valorile transaminazelor au scăzut de obicei lent, până la valorile măsurate înaintea tratamentului. Se recomandă efectuarea testelor funcţionale hepatice înainte de începerea tratamentui şi apoi ori de câte ori este indicat din punct de vedere clinic. Pacienţii a căror doză se stabileşte prin creştere treptată la 80 mg pe zi ar trebui să efectueze un test suplimentar înainte de stabilirea dozei, la 3 luni după stabilirea dozei la 80 mg, şi apoi periodic (de exemplu, semestrial) în primul an de tratament. Se va acorda o atenţie specială pacienţilor la care se produc creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi, pentru aceştia, se vor repeta măsurătorile imediat şi apoi mult mai frecvent. Dacă se observă o creştere progresivă şi persistentă a valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor, la valori de 3 ori mai mari decât LSVN, tratamentul cu simvastatină trebuie întrerupt. Simvastatina se va utiliza cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi substanţiale de alcool etilic. Similar altor medicamente hipolipemiante, după tratamentul cu simvastatină au fost raportate creşteri moderate (< 3 x LSVM) ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor. Aceste modificări au apărut imediat după iniţierea tratamentului cu simvastatină, foarte des au fost tranzitorii, şi nu au fost însoţite de simptome clinice, nefiind necesară întreruperea administrarii. Excipienţi Comprimatele filmate de Sintenal conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze aceste medicamente. Comprimatele filmate de Sintenal conţin agenţii azo-coloranţi Ponceau 4R (E 124) şi tartrazină (E 102) care pot provoca reacţii alergice.

Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită / icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, alopecie. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: miopatie, rabdomioliză (vezi pct. 4.4), mialgie, crampe musculare.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: astenie. În cazuri rare, s-a semnalat un sindrom de hipersensibilitate aparent, care a fost asociat cu unele dintre următoarele simptome: edem angioneurotic, sindrom asemănător celui din lupus, polimialgie reumatică, dermatomiozită, vasculită, trombocitopenie, eozinofilie, creşterea VSH, artrite şi artralgii, urticarie, fotosensibilizare, febră, înroşire tranzitorie a tegumentelor cu senzaţie de căldură, dispnee şi stare de rău general. Investigaţii diagnostice Rare: creşteri ale valorilor transaminazelor serice (alanin aminotransferază, aspartat aminotransferază, gama-glutamil transpeptidază) (vezi pct.4.4), creşteri ale fosfatazei alcaline şi cresterea valorii CPK (vezi pct. 4.4). La unele statine s-au raportat următoarele evenimente adverse:

• Tulburări ale somnului, incluzând insomnie şi coşmaruri;
• Amnezie;
• Disfuncţii sexuale;
• Depresie;
• Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.4.)