Sindronat 300 mg/5 ml

Clodronatul este eliminat în principal prin rinichi. De aceea este necesară menţinerea unui aport adecvat de fluide în timpul tratamentului cu clodronat.

Doze pentru adulţi cu funcţie renală normală:

Se recomandă o doză zilnică de 300 mg (1 flacon de 5 ml) Sindronat diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie perfuzabilă de glucoză 5%, administrată sub formă de perfuzie intravenoasă lentă cu durata de 2- 4 ore, în zile consecutive, până la normalizarea calcemiei, care, de obicei, apare în 5 zile.

Tratamentul nu trebuie să depăşească 7 zile.

Alternativ, poate fi administrată o doză unică a 1500 mg (5 flacoane de 5 ml) Sindronat în 500 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%, sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 4 ore.

Tratament ulterior:

Insuficienţă renală:

Pacienți cu insuficiență renală Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat în timpul tratamentului cu clodronat.

Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii cu hipercalcemie sau insuficienţă renală.

Se recomandă monitorizarea adecvată a funcţiei renale (creatinină serică, calciu seric şi fosfat) înaintea şi pe durata tratamentului. În cadrul studiilor clinice s-au observat creşteri reversibile ale transaminazelor, fără alte modificări ale testelor de funcţie hepatică (vezi pct. 4.8). Sindronat trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi ajustările de doză la ”Doze şi mod de administrare”).

Administrarea intravenoasă a unor doze considerabil mai mari decât cele recomandate pot cauza leziuni hepatice grave, în special dacă viteza de perfuzare este prea mare.

Afecțiuni dentare și osteonecroza de mandibulă La pacienţii cu cancer cărora li s-au administrat regimuri terapeutice cu bifosfonaţi în special intravenos, s-a raportat apariţia osteonecrozei maxilarului, în general, asociată cu extracţiile dentare şi/sau infecţiile locale (inclusiv osteomielita). Mulţi dintre aceşti pacienţi erau, de asemenea, trataţi cu chimioterapie şi corticosteroizi.

Apariţia osteonecrozei maxilarului a fost raportată şi în cazul pacienţilor cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.

Înaintea tratamentului cu bifosfonaţi, la pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu cancer, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă dentară deficitară) trebuie avută în vedere efectuarea unei examinări stomatologice într-un serviciu corespunzător de medicină dentară.

În timpul tratamentului, dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile stomatologice invazive. În cazul pacienţilor care dezvoltă osteonecroza maxilarului în timpul terapiei cu bifosfonaţi, intervenţia chirurgicală stomatologică poate exacerba afecţiunea.

Nu există date care să sugereze că în cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de apariţie a osteonecrozei maxilarului.

Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient se bazează pe judecata clinică a medicului curant, după evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.

Osteonecroza canalului auditiv extern În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele.

Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi atipice femurale În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză.

Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete.

Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral.

A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. Pe durata tratamentului cu bifosfonaţi pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Sodiu Acest medicament conţine 47,78 mg sodiu per 5 ml, echivalent cu 2,39 % din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea de clodronat:

Creșterea concentrației serice de parathormon, asociată cu descreșterea nivelului seric al calciului Creșterea valorii serice a fosfatazei alcaline Tulburări gastro-intestinale Diaree Greață Vărsătură Tulburări hepatobiliare Valori crescute ale Valori de mai mult de 2 transaminazelor dar în ori crescute ale imediata vecinătate a transaminazelor dar intervalului de neasociate cu disfuncție normalitate hepatică Afecțiuni cutanate și ale Reacții de țesutului subcutanat hipersensibilitate cutanată de exemplu prurit, urticarie, dermatită exfoliativă Tulburări respiratorii, Bronhospasm Disfuncție respiratorie la toracice și mediastinale pacienții cu sensibilitate cunoscută la aspirină Reacții de hipersensibilitate cu manifestări respiratorii Tulburări renale și ale căilor Disfuncție renală (creșterea urinare nivelului seric al creatininei și proteinurie), afectare renală severă. Cazuri izolate de insuficiență renală, rareori soldate cu final letal, mai ales în cazul asocierii cu AINS – în special diclofenac. Tulburări musculo- Fracturi atipice femurale – Cazuri izolate de scheletice și ale țesutului subtrohanterice și osteonecroză de mandibulă, conjunctiv diafizare (reacție adversă mai ales la pacienții tratați a clasei, raportată după anterior cu pamidronat sau punerea pe piață ) (vezi zoledronat (vezi pct. 4.4). pct. 4.4) Dureri severe osoase, articulare sau musculare – studiile clinice randomizate nu au găsit o diferență statistic semnificativă între clodronat și placebo. Simptomatologia a debutat la zile sau luni de la inițierea administrării. Tulburări oculare Uveita a fost raportată după punerea pe piață. Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea altor bifosfonați; conjunctivită, episclerită și sclerită (acestea sunt efecte de clasă

dar nu au fost raporate la administrarea de clodronat).

• la pacienții cu boală metastatică se poate datora și afecțiunilor hepatice sau osoase.

Experiența de după punerea pe piață  Tulburări oculare. După punerea pe piață a fost raportată uveita asociată tratamentului cu clodronat. Următoarele reacții adverse au fost raportate la utilizarea altor bifosfonați: conjunctivită, episclerită și sclerită.

Conjunctivita a fost raportată la utilizarea clodronatului la un pacient tratat concomitent cu un alt bifosfonat. Până în prezent nu au fost raportate episclerita și sclerita la utilizarea clodronatului (reacții adverse caracteristice bifosfonaților).

 Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale. A fost observată afectarea funcției respiratorii la pacienții cu astm sensibil la aspirină. Reacțiile de hipersensibilitate s-au manifestat ca afecțiuni respiratorii.

 Tulburări renale și ale căilor urinare. Afectare a funcției renale (creșteri ale creatininemiei și proteinuriei), afectare renală severă în special după perfuzarea rapidă a unor doze mari de clodronat (pentru instrucțiuni de dozare, vezi punctul 4.2). Au fost raportate cazuri izolate de insuficiență renală, rar cu debut letal, în special la utilizarea concomitentă de AINS (în general diclofenac).

 Tulburări musculoscheletice și ale țesutului conjunctiv. Au fost raportate cazuri rare de osteonecroză de maxilar, în special la pacienții tratați în prealabil cu aminobifosfonați ca zoledronat sau pamidronat (vezi și pct. 4.4).

La pacienții care utilizează clodronat, au fost raportate dureri osoase și articulare severe.

Cu toate acestea, astfel de raportări au fost ocazionale, iar în studiile randomizate controlate cu placebo nu a existat nicio diferență aparentă între placebo si clodronat.

Debutul simptomelor a variat de la câteva zile la câteva luni de la inițierea tratamentului.

După punerea pe piață au fost raportate următoarele reacții adverse: Rare: fracturi femurale subtrohanterice și diafizale atipice (reacție adversă caracteristică bifosfonaților). Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacție adversă caracteristică bifosfonaților).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro