Simvastatina Arena 10 mg

Administrare orală.

Doza este de 5-80 mg pe zi, administrată pe cale orală, ca doză unică, la masa de seară. Ajustarea dozelor, dacă este necesar, se va face la intervale de cel puţin 4 săptămâni, până la o doză maximă de 80 mg pe zi, administrată în priză unică seara. Doza de 80 mg se recomandă numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă şi cu risc crescut de complicaţii cardiovasculare.

Hipercolesterolemie Pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolesterolemiant standard şi va continua această dietă pe tot parcursul tratamentului cu Simvastatină. Doza iniţială uzuală este de 10 până la 20 mg pe zi, administrată în priză unică, seara..Pacienţii care necesită o scădere mai mare a colesterolului, de tip LDL (mai mare de 45%) pot începe tratamentul cu 20-40 mg pe zi, administrate în priză unică seara. Ajustarea dozelor, dacă este necesară, se va face conform recomandărilor de mai sus.

Hipercolesterolemie familială homozigotă Ca urmare a rezultatelor obţinute în studii clinice controlate, dozele de simvastatină recomandate sunt de 40 mg pe zi sau 80 mg pe zi divizat în 3 prize de 20 mg, 20 mg şi 40 mgseara. Simvastatina va fi utilizată ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, LDL afereza) la aceşti pacienţi sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile.

Prevenţie cardiovasculară La pacienţii cu risc crescut de boală cardiacă coronariană (cu sau fără hiperlipidemie),doza uzuală recomandată de simvastatină este de 20 până la 40 mg pe zi, administrată în priză unică, seara. Tratamentul medicamentos poate fi iniţiat simultan cu regimul alimentar şi exerciţiile fizice.Ajustarea dozelor, dacă este necesară, se va face conform recomandărilor de mai sus.

Tratament asociat Simvastatina este eficace în monoterapie sau în asociere cu chelatori ai acizilor biliari. Administrarea trebuie să se facă fie cu cel puțin 2 ore înainte, fie după cel puțin 4 ore după administrarea unui chelator ai acizilor biliari. În cazul pacienților care sunt trataţi cu ciclosporină, danazol, gemfibrozil, alţi fibraţi (cu excepţia fenofibratului) sau doze hipolipemiante de niacină (≥1 g pe zi) asociat cu Simvastatină, dozele de simvastatină nu vor depăși 10 mg pe zi. La pacienţii care sunt trataţi cu amiodaronă sau verapamil concomitent cuClerivas, doza de simvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg pe zi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Doza în insuficiență renală Nu este necesară modificarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), dozele mai mari de 10 mg/zi se vor administra cu atenţie şi, dacă este imperios necesar, se vor introduce în terapie cu precauţie.

Administrarea la vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor.

Administrarea la copii şi adolescenţi Simvastatina nu este recomandată pentru utilizare la copii, datorită insuficienței datelor privind siguranța și eficacitatea.

Miopatie/rabdomioliză Simvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, poate determina ocazional miopatii manifestate ca durere, sensibilitate sau slăbiciune musculară, asociate cu valori ale creatinfosfokinazei (CPK) de 10 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale (LSVN). Uneori miopatia ia forma rabdomiolizei, asociată sau nu cu insuficienţă renală acută secundară mioglobinuriei şi fiind raportate cazuri foarte rare de deces. Riscul de apariție al miopatiei este crescut de concentraţiile plasmatice mari ale inhibitorilor de HMG-CoA reductază. Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, riscul de apariție al miopatiei/rabdomiolizei este dependent de doză. Într-o bază de date pentru studii clinice, 41050 pacienți au fost tratați cu simvastatină. 24747 pacienți (aproximativ 60%) au urmat tratamentul pentru cel puțin 4 ani. Incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 0,02% la pacienții tratați cu doze 20 mg pe zi, 0,08% la pacienții tratați cu doze de 40 mg pe zi și 0,453% la pacienții tratați cu doze de 80 mg pe zi. În timpul acestor studii pacienţii au fost atent monitorizaţi şi anumite medicamente care ar fi putut determina interacțiuni au fost contraindicate.

Măsurarea creatinfosfokinazei Creatinfosfokinaza (CPK) nu va fi măsurată după exerciții fizice extenuante sau în prezenţa altor cauze care ar putea determina creşterea valorilor acesteia, ceea ce ar face dificilă interpretarea rezultatelor. Dacă valorile inițiale ale CPK sunt crescute semnificativ (>5 x LSVN), se vor efectua noi măsurători după 5-7 zile, pentru a confirma rezultatele.

Înainte de tratament Toţi pacienţii care încep tratament cu simvastatină sau cei cărora le sunt crescute dozele de simvastatină, vor fi avertizați asupra riscului de miopatie și vor fi sfătuiţi să raporteze prompt orice durere musculară, sensibilitate sau slăbiciune musculară inexplicabilă. Sunt necesare precauții în cazul pacienților cu factori predispozanţi de rabdomioliză. Pentru a stabili o valoare inițială de referinţă, trebuie măsurată valoarea CPK înainte de începerea tratamentului în următoarele situaţii: -pacienți vârstnici (vârsta > 70 ani); -insuficienţă renală; -hipotiroidism necontrolat; -antecedente personale sau familiale de tulburărimusculare ereditare; -antecedente de toxicitate musculară la administrarea statinelor sau fibraților; -abuz de alcool etilic.

În asemenea situaţii, riscul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu posibilele beneficii, și se recomandă monitorizarea clinică. Dacă un pacient a prezentat anterior tulburări musculare la administrarea unui fibrat sau a unei statine, tratamentul cu o altă substanță din aceeași clasă trebuie început cu precauţie. Dacă semnificativ față de valoarea inițială (>5 x LSVN), tratamentul nu trebuie început.

În cursul tratamentului Dacă pe parcursul tratamentului cu o statină, la un pacient apar dureri musculare, slăbiciune sau crampe, se va măsura valoarea CPK. Dacă în absenţa activității fizice susținute, se observă că aceste valori sunt crescute semnificativ (>5 x LSVN), tratamentul trebuie oprit imediat. Dacă simptomele

musculare sunt severe şi determină discomfort zilnic, chiar dacă valoarea CPK este< 5 x LSVN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. Dacă indiferent de motiv se suspectează declanșarea miopatiei, tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă simptomele dispar şi valoarea CPK revine la normal, reintroducerea ulterioară a statinei sau introducerea unei alte statine poate fi luată în considerare la cele mai mici doze şi sub monitorizare strictă.

Tratamentul cu simvastatină trebuie oprit temporar cu câteva zile înainte de intervenţii chirurgicale majore de elecție și când intervin condiții medicale sau chirurgicale majore.

Măsuri de scădere a riscului de aparițiie a miopatie cauzate de interacţiunile medicamentoase (vezi pct. 4.5) Riscul de apariție a miopatie şi rabdomiolizei este crescut semnificativ la administrarea concomitentă a simvastatinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 puternici (cum sunt itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină, telitromicină, inhibitori ai proteazei HIV și nefazodonă), precum şi cu gemfibrozil, ciclosporină și danazol (vezi pct. 4.2). Riscul de apariție a miopatiei şi rabdomiolizei este crescut de asemenea la administrarea asociată a altor fibraţi, a dozelor hipolipemiante de niacină (> 1 g pe zi) sau la administrarea concomitentă a amiodaronei sau verapamilului cu doze mai mari de simvastatină (vezi pct.4.2 şi pct. 4.5). Există, de asemenea, un risc ușor crescut la administrarea concomitentă de diltiazem cu simvastatină în doze de 80 mg pe zi. În consecință, referitor la inhibitorii CYP3A4, este contraindicată administrarea concomitentă a simvastatinei cu itraconazol, ketoconazol, inhibitori ai proteazei HIV, eritromicină, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5). Dacă tratamentul cu itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină sau telitromicină nu poate fi evitat, administrarea de simvastatină se va întrerupe pe parcursul tratamentului cu acestea. În plus, este necesară prudență în cazul asocierii simvastatinei cu alți inhibitori mai slabi ai CYP3A4: ciclosporină, verapamil, diltiazem (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5). Trebuie evitată ingestia concomitentă de suc de grapefruit și simvastatină. Doza de simvastatină nu va depăși 10 mg zilnic la pacienţi trataţi concomitent cu ciclosporină, danazol, gemfibrozil, doze hipolipemiante de niacină (> 1 g pe zi). Asocierea dintre simvastatină și gemfibrozil trebuie evitată, fiind permisă numai în cazul în care beneficiul terapeutic este mai mare decât riscul crescut al administrării asociate. Se va evalua atent beneficiul administrării asociate a simvastatinei în doze de 10 mg zilnic cu alţi fibraţi (cu excepţia fenofibratului), niacinei, ciclosporinei sau danazolului, comparativ cu riscurile potenţiale ale acestor asocieri (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5).

Se impune precauţie în cazul asocierii dintre fenofibrat și simvastatină, deoarece oricare dintre cele două substanțe poate provoca miopatie când sunt administrate în monoterapie. Se va evita administrarea concomitentă a simvastatinei în doze mai mari de 20 mg pe zi cu amiodaronă sau verapamil, fiind permisă numai în cazul în care beneficiul terapeutic este mai mare decât riscul de apariție al miopatiei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5).

Efecte hepatice În studiile clinice, au fost raportate câteva cazuri de creșteri persistente ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor ( până la > 3 ori LSVN) la pacienți adulți trataţi cu simvastatină. Când tratamentul cu simvastatină a fost întrerupt temporar sau definitiv la aceşti pacienţi, valorile transaminazelor au scăzut de obicei lent, până la valorile măsurate înaintea tratamentului. Se recomandă efectuarea testelor funcționale hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi ori de câte ori este indicat din punct de vedere clinic. Pacienţii a căror doză se stabilește prin creșterea treptată la 80 mg pe zi ar trebui să efectueze un test suplimentar înainte de stabilirea dozei la 3 luni după stabilirea dozei la 80 mg şi apoi periodic (de exemplu semestrial) în primul an de tratament. Se va acorda o atenție specială pacienţilor la care apar creșteri ale concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor şi pentru aceştia, se vor repeta măsurătorile imediat şi apoi mult mai frecvent. Dacă se observă o creștere progresivă a valorilor concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor, în special dacă creșterea este cu valori de 3 ori mai mari decât LSVN şi trebuie întreruptă. Simvastatina se va utiliza cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi substanţiale de alcool etilic.

Similar altor medicamente hipolipemiante, după tratamentul cu simvastatină au fost raportate creşteri moderate (< 3 x LSVN) ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor. Aceste modificări au apărut imediat după iniţierea tratamentului cu simvastatină, foarte des au fost tranzitorii, şi nu au fost însoţite de simptome clinice, nefiind necesară întreruperea administrării.

Boală pulmonară interstiţială Pe parcursul tratamentului mai ales a celui de lungă durată cu anumite statine au fost raportate în mod excepţional cazuri de boală pulmonară interstiţială (vezi pct. 4.8). Manifestările semnalate includ dispnee, tuse neproductivă şi alterarea stării generale de sănătate (oboseală, scădere ponderală şi febră). Dacă se suspectează că un pacient prezintă boală pulmonară interstiţială, tratamentul cu statină trebuie întrerupt.

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Tulburări hematologice și limfatice Rare: anemie.

Tulburări ale sistemului nervos Rare: cefalee, parestezii, ameţeală, neuropatie periferică.

Tulburări gastrointestinale Rare: constipaţie, dureri abdominale, flatulenţă, dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, pancreatită.

Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită/icter Foarte rare: insuficiență hepatică.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Rare: erupții cutanate tranzitorii, prurit, alopecie.

Tulburări musculo-scheletice și ale ţesutului conjunctiv Rare: miopatie, rabdomioliză (vezi pct. 4.4), mialgie, crampe musculare Foarte rare: afecțiuni ale tendoanelor, uneori cu complicații până la ruperi.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: astenie În cazuri rare, s-a semnalat un sindrom de hipersensibilitate aparent care a fost asociat cu unele dintre următoarele simptome: edem angioneurotic, sindrom asemănător celui din lupus, polimialgie

reumatică, dermatomiozită, vasculită, trombocitopenie, eozinofilie, creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), artrită şi artralgie, urticarie, fotosensibilitate, febră, înroşire tranzitorie a tegumentelor cu senzație de căldură, dispnee şi stare de rău general.

Investigaţii diagnostice Rare: creşteri ale valorilor transaminazelor serice (alanin aminotransferază, aspartat aminotransferază, gama-glutamil transpeptidază), (vezi pct. 4.4), creșteri ale fosfatazei alcaline și creșterea valorii CPK (vezi pct. 4.4).

În cazul administrării anumitor statine, au fost raportate următoarele evenimente adverse: tulburări ale somnului, incluzând insomnie şi coşmaruri, pierderea memoriei, disfuncţii sexuale, deprimare şi în mod excepţional boală pulmonară interstiţială, mai ales în cazul tratamentului de lungă durată.