Sevofluran Baxter 100%

Premedicaţia trebuie aleasă în funcţie de nevoile individuale ale pacientului, la alegerea medicului anestezist.

Anestezie chirurgicală Concentraţia sevofluranului ce este livrat printr-un vaporizator în timpul anesteziei trebuie să fie cunoscută. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea unui vaporizator calibrat special pentru a fi utilizat cu sevofluran.

Inducţia anesteziei Dozele trebuie individualizate şi ajustate pentru efectul dorit, conform vârstei şi stării clinice a pacientului.

Poate fi administrat un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau un alt medicament de inducţie administrat intravenos, urmat de inhalarea sevofluranului.

Inducţia cu sevofluran poate fi obţinută prin inhalarea de sevofluran 0,5-1,0% în oxigen (O2) cu sau fără protoxid de azot (N2O), crescând concentraţia cu câte 0,5-1,0% sevofluran până la o valoare maximă de 8% la adulţi şi copii şi adolescenţi, până când este atinsă profunzimea dorită a anesteziei.

La adulţi, concentraţiile inspirate de până la 5% sevofluran realizează de obicei o anestezie adecvată pentru o intervenţie chirurgicală în mai puţin de două minute. La copii şi adolescenţi, concentraţiile

inspirate de până la 7% sevofluran realizează, în general, o anestezie adecvată pentru o intervenţie chirurgicală în mai puţin de două minute.

Menţinerea anesteziei Un nivel adecvat de anestezie pentru o intervenţie chirurgicală poate fi menţinut prin inhalarea de 0,5- 3% sevofluran în O2 cu sau fără N2O.

Revenirea din anestezie Duratele de revenire sunt în general scurte după anestezia cu sevofluran. În consecinţă, pacienţii pot necesita precoce analgezice postoperatorii.

Vârstnici CAM scade cu creşterea vârstei. Concentraţia medie de sevofluran pentru atingerea CAM la persoanele cu vârsta de 80 de ani este aproximativ 50% din cea necesară pentru o persoană cu vârsta de 20 de ani.

Copii şi adolescenţi A se consulta tabelul 1 pentru valorile CAM pentru pacienţii copii şi adolescenţi, conform vârstei, când este utilizat în O2 cu sau fără utilizarea concomitentă a N2O.

Sevofluranul trebuie administrat numai de către persoane instruite în ceea ce priveşte administrarea anesteziei generale. Trebuie să fie disponibile pentru situaţii de urgenţă facilităţi pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, ventilaţie artificială, administrarea suplimentară de oxigen şi resuscitare circulatorie. Toţi pacienţii anesteziaţi cu sevofluran trebuie să fie monitorizaţi permanent, incluzând efectuarea de electrocardiograme (ECG), măsurarea tensiunii arteriale (TA), a saturaţiei în

oxigen şi dioxid de carbon (CO2) la sfârşitul expirului. Concentraţia sevofluranului, care este administrat printr-un vaporizator în timpul anesteziei, trebuie să fie cunoscută. Deoarece anestezicele volatile diferă în proprietăţile lor fizice, trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran. Administrarea anesteziei generale trebuie individualizată, bazată pe răspunsul pacientului. Pe măsură ce anestezia este mai profundă, hipotensiunea arterială şi deprimarea respiratorie se accentuează.

În timpul menţinerii anesteziei, creşterea concentraţiei de sevofluran determină scăderea tensiunii arteriale în mod dependent de doză. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi asociată cu profunzimea anesteziei şi în astfel de cazuri poate fi corectată prin scăderea concentraţiei de sevofluran. Din cauza insolubilităţii sevofluranului în sânge, schimbările hemodinamice pot apărea mai rapid decât cu alte anestezice volatile. Revenirea după anestezia generală trebuie monitorizată cu atenţie înainte ca pacienţii să fie scoşi din salonul de recuperare.

Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil să fie necesară administrarea postoperatorie precoce de analgezice.

Deşi recuperarea conştientei în urma administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a fost studiat impactul asupra funcţiei intelectuale în următoarele două, trei zile după anestezie. La fel ca şi pentru alte anestezice, micile schimbări ale dispoziţiei pot persista timp de mai multe zile după administrare (vezi pct. 4.7).

Pacienţi cu boli coronare La fel ca pentru toate anestezicele, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru evitarea ischemiei miocardice la pacienţi cu afecţiuni coronariene.

Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice Anestezia pentru intervenţii obstetricale trebuie realizată cu precauţie datorită efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului şi creşterii hemoragiei uterine (vezi pct. 4.6).

Pacienţi supuşi intervenţiilor neurochirurgicale La pacienţii cu risc de creştere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie, în asociere cu manevre de reducere a presiunii intracraniene, precum hiperventilaţia.

Crize convulsive Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, precum şi la adulţi mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic. La copii şi adolescenţi este esenţială limitarea profunzimii anesteziei. Monitorizarea funcţiei cerebrale (electroencefalogramă (EEG)) poate permite optimizarea dozării sevofluranului şi poate ajuta la evitarea apariţiei convulsiilor la pacienţii cu predispoziţie pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 – Copii şi adolescenţi).

Pacienţi cu lezare renală Cu toate că datele din studiile clinice controlate pentru debite mici sunt limitate, rezultatele din studiile pe pacienţi şi pe animale sugerează existenţa unui potenţial pentru lezarea renală, care se presupune a se datora compusului A. Studiile la oameni şi animale demonstrează că sevofluranul administrat pentru mai mult de 2 CAM oră şi la debite de gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie şi glicozurie. A se vedea şi pct. 5.1. Nivelul expunerii la Compusul A la care se poate aştepta apariţia nefrotoxicităţii clinice nu a fost stabilit. Trebuie luaţi în considerare toţi factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în special durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, şi concentraţia sevofluranului. Concentraţia sevofluranului inspirat şi debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza expunerea la Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depăşească 2 CAM oră la debite de 1 la <2 l/min. Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt <1 l/min.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Sevofluran trebuie administrat cu atenţie la pacienţii cu funcţia renală afectată (RFG (rata filtrarii glomerulare) ≤ 60 ml/min ); funcţia renală trebuie monitorizată postoperator.

Pacienţi cu boală hepatică Din experienţa post punere pe piaţă au fost raportate cazuri foarte rare, uşoare, moderate sau grave, de insuficienţă hepatică sau hepatită postoperatorie (cu sau fără icter). Trebuie judecat din punct de vedere clinic, în cazul administrării sevofluran la pacienţi cu afecţiuni hepatice preexistente sau la cei aflaţi în tratament cu medicamente care determină disfuncţie hepatică. La pacienţii care au dezvoltat tulburări hepatice, icter, febră neexplicată sau eozinofilie după administrarea altor anestezice inhalatorii se recomandă evitarea administrării de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu medicamente administrate intravenos sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu tulburări mitocondriale Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu sevofluran, la pacienţii cu tulburări mitocondriale.

Circumstanţe ale pacientului care necesită evaluare Trebuie acordată atenţie deosebită la calcularea dozelor pentru pacienţi hipovolemici, cu hipotensiune arterială, slăbiţi sau compromişi hemodinamic, de exemplu din cauza medicaţiei concomitente.

Pacienţii expuşi repetat într-un interval relativ scurt la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran, pot avea un risc crescut de afectare hepatică.

Au fost primite rapoarte izolate despre prelungirea QT, foarte rar asociate torsadei vârfurilor (letal în cazuri excepţionale). Trebuie avută grijă la administrarea de sevofluran la pacienţii susceptibili.

Hipertermia malignă La pacienţii cu predispoziţie, anestezicele inhalatorii potente pot declanşa o stare hipermetabolică a musculaturii scheletice, cu creşterea consecutivă a cererii de oxigen şi apariţia sindromului clinic cunoscut sub numele de hipertermie malignă. La utilizarea de sevofluran au fost raportate cazuri rare de hipertermie malignă (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Sindromul clinic este semnalat de hipercapnie şi poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmii, şi/sau presiune sanguină instabilă. Unele din aceste semne nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei. Au fost raportate consecinţe fatale ale hipertermiei maligne cu sevofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor declanşatori (de exemplu sevofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sare de sodiu şi instituirea măsurilor terapeutice suportive. Insuficienţa renală poate să apară ulterior, de aceea trebuie monitorizată şi, dacă este posibil, susţinută diureza.

Utilizarea de anestezice inhalatorii a fost asociată cu rare creşteri ale valorilor potasiului seric, care a rezultat în aritmii cardiace şi deces, la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii.

Pacienţii cu boli neuromusculare latente sau manifeste, în special distrofia musculară Duchenne, par să fie cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de sucinilcolină a fost asociată cu aproape toate (dar nu toate) aceste cazuri. Aceşti pacienţi au avut de asemenea creşteri semnificative ale valorilor serice ale creatinkinazei şi, în unele cazuri, schimbări ale urinei consistente cu mioglobulinuria. În ciuda asemănării în manifestare cu hipertermia malignă, nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne sau simptome de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Este recomandată intervenţia precoce şi agresivă pentru tratarea hiperkaliemiei şi aritmiei refractare, precum şi evaluarea ulterioară pentru boală neuromusculară latentă.

Înlocuirea absorbanţilor de CO2 uscaţi Reacţia exotermică care apare între sevofluran şi absorbanţii de CO2 creşte pe măsură ce absorbanţii de CO2 se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat, pe o perioadă îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO2. În rare cazuri, a fost raportată apariţia unei încălziri excesive, a fumului şi/sau focului în vaporizatorul pentru anestezie, în cursul utilizării simultane de sevofluran şi un absorbant de CO2 uscat, în special aceia care conţin hidroxid de potasiu.

O întârziere neaşteptată a creşterii concentraţiei de sevofluran inspirat sau o scădere neaşteptată a concentraţiei de sevofluran inspirat faţă de valoarea setată a vaporizatorului pot fi un semn de supraîncălzire a recipientului cu absorbant de CO2. Reacţia exotermică, degradarea crescută a sevofluranului, şi generarea de produşi de degradare pot să apară când absorbanţii de CO2 se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat, pe o perioadă îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO2. Produşii de degradare a sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon, compuşii A, B, C, şi D) au fost observaţi în circuitul respirator al unui aparat experimantal de anestezie, cu folosirea de absorbanţi de CO2 uscaţi, şi o concentraţie maximă de sevofluran (8%) pentru o perioadă extinsă de timp (≥ 2 ore). Concentraţia de formaldehidă observată în circuitul anestezic respirator (la utilizarea de absorbanţi ce conţin hidroxid de sodiu) a fost consistentă cu valorile cunoscute a cauza iritaţie respiratorie uşoară. Nu este cunoscută relevanţa clinică a produşilor de degradare observaţi în acest model experimental extrem.

Dacă medicul curant suspicionează că absorbantul de CO2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de administrarea sevofluranului. Indicatorul de culoare al majorităţii absorbantelor de CO2 nu se modifică obligatoriu atunci când absorbantul este uscat. Prin urmare, absenţa unei modificări semnificative a culorii nu trebuie considerată un semn sigur al unei umidităţi suficiente. Absorbantul de CO2 trebuie înlocuit periodic, indiferent de indicatorul de culoare (vezi pct. 6.6).

Copii şi adolescenţi Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4 – Crize convulsive).

Revenirea rapidă la copii şi adolescenţi poate determina apariţia unei stări de agitaţie de scurtă durată, cu întârzierea cooperării (la aproximativ 25% din copiii şi adolescenţii anesteziaţi).

Au fost raportate cazuri izolate de aritmie ventriculară la pacienţii pediatrici cu boala Pompe.

La copiii şi adolescenţii la care s-a administrat sevofluran pentru inducţia anesteziei pot să apară mişcări distonice, care dispar fără tratament. Relaţia cu administrarea de sevofluran nu este sigură.

Sindrom Down La copiii şi adolescenţii cu sindrom Down a fost raportată o prevalenţă şi un grad de bradicardie semnificativ crescute în timpul şi după inducţia cu sevofluran.

Rezumatul profilului de siguranţă

La fel ca alte anestezice inhalatorii potente, sevofluranul poate produce deprimare cardiacă şi respiratorie dependentă de doză. Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare până la moderate şi tranzitorii. În perioada postoperatorie au fost raportate greaţă şi vărsături – simptome care apar frecvent după o intervenţie chirurgicală şi anestezie generală – care se pot datora anestezicului inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau postoperator sau reacţiei pacientului la intervenţia chirurgicală.

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt după cum urmează: La pacienţii adulţi: hipotensiune, greaţă şi vomisment; La pacienţii vârstnici: bradicardie, hipotensiune şi greaţă; şi La pacienţii pediatrici: agitaţie, tuse, vomismente şi greaţă.

Date privind reacţiile adverse, rezultate din studii clinice şi experienţa post comercializare

Tulburări psihice foarte frecvente Agitaţie

mai puţin frecvente Confuzie

necunoscută Delir

Tulburări ale sistemului nervos frecvente Somnolenţă Ameţeală Cefalee

cu frecvenţă necunoscută Convulsie 2, 3 Distonie Presiune intracraniană crescută

Tulburări cardiace foarte frecvente Bradicardie

frecvente Tahicardie

mai puţin frecvente Bloc atrioventricular complet, tulburări de ritm cardiac (incluzând tulburări de ritm ventriculare), fibrilaţie atrială, extrasistole (ventriculare, supraventriculare, bigeminism)

cu frecvenţă necunoscută Stop cardiac 4 Fibrilaţie ventriculară Torsada vârfurilor Tahicardie ventriculară QT prelungit pe electrocardiogramă

Tulburări vasculare foarte frecvente Hipotensiune

frecvente Hipertensiune

mai puţin frecvente Apnee Astmă Hipoxie

cu frecvenţă necunoscută Bronhospasm Dispnee 1 Wheezing 1 Apnee

Tulburări gastro-intestinale foarte frecvente Greaţă Vărsături

frecvente Salivaţie accentuată

cu frecvenţă necunoscută Pancreatită

Tulburări metabolice şi de cu frecvenţă necunoscută Hiperkaliemie nutriţie Tulburări musculo-scheletice şi cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară ale ţesutului conjunctiv Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă necunoscută Hepatită 1, 2 Insuficienţă hepatică 1, 2 Necroză hepatică 1, 2 Icter

Tulburări renale şi ale căilor cu frecvenţă necunoscută Nefrită tubulointerstiţială urinare Afecţiuni cutanate şi ale cu frecvenţă necunoscută Dermatită de contact 1 ţesutului subcutanat Prurit Erupţie 1 Edem facial 1 Urticare

Tulburări generale şi la nivelul frecvente Frison locului de administrare Pirexie

cu frecvenţă necunoscută Disconfort toracic 1 Hipertermie malignă 1, 2 Edem

Investigaţii diagnostice frecvente Glicemie anormală Test al funcţiei hepatice anormal 5 Numărul celulelor albe anormal Fluor sanguin crescut 1 mai puţin frecvente Creatinină serică crescută

Leziuni, intoxicaţii şi frecvente Hipotermie complicaţii legate de procedurile utilizate Vezi pct. 4.8 – Descrierea anumitor reacţii adverse Vezi pct. 4.4 Vezi pct. 4.8 – Populaţia pediatrică Au fost rapoarte după comercializare, foarte rare, pentru stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale testelor funcţiilor hepatice cu sevofluran şi agenţi de referinţă

Descrierea anumitor reacţii adverse

Pot să apară creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale fluorurii anorganice în timpul şi după anestezia cu sevofluran. Concentraţia fluorurii anorganice are în general un maxim în intervalul de două ore de la terminarea anesteziei cu sevofluran şi în 48 de ore revine la valoarea preoperatorie. În studiile clinice, concentraţiile crescute de fluorură nu au fost asociate cu afectarea funcţiei renale.

Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. Suplimentar, există rare rapoarte post comercializare de insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenţi anestezici volatili potenţi, inclusiv sevofluran. Totuşi, incidenţa reală şi relaţia cu sevofluran a acestor evenimente nu poate fi stabilită cu certitudine (vezi pct. 4.4)

Au fost rare rapoarte de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit, bronhospasm), reacţii anafilactice sau anafilactoide, în special în asociere cu expunerea ocupaţională pe termen lung la agenţii anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.

La persoanele susceptibile, agenţii anestezici inhalatorii potenţi pot declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor scheletici ce duce la o cerere mare de oxigen şi la sindromul clinic cunoscut ca hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu convulsii. Multe dintre acestea au apărut la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi neavând factori de risc predispozanţi. În câteva cazuri s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente şi, cel puţin un caz, a fost confirmat prin electroencefalografie (EEG). Deşi, în multe cazuri, a fost vorba despre crize unice remise spontan sau după tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul sau imediat după inducţia cu sevofluran, în timpul revenirii din anestezie şi în perioada recuperatorie postoperatorie până la maxim o zi după anestezie. Trebuie exercitată judecata clinică la utilizarea de sevofluran la pacienţii care pot avea risc de convulsii (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro