Sevo-Anesteran

Doze Premedicaţia trebuie să fie selectată în funcţie de necesităţile pacientului şi la latitudinea medicului anestezist.

Anestezie chirurgicală Este obligatoriu să se cunoască concentraţia sevofluranului furnizat în timpul anesteziei. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unui vaporizator special pentru sevofluran, calibrat adecvat. Valorile CMA (concentraţia minimă alveolară) pentru sevofluran scad odată cu înaintarea în vârstă şi după adăugarea protoxidului de azot. Dozajul trebuie individualizat şi aplicat în funcţie de vârsta pacientului şi crescută doza până la efectul dorit, în funcţie de vârsta pacientului şi starea medicală. Tabelul 1 indică valorile CMA medii pentru diferite grupe de vârstă.

• Date pentru nou-născuţi la termen. Valorile CMA pentru copiii născuţi prematur nu sunt stabilite. La copii cu vârsta între 1 şi 3 ani s-a utilizat N2O 60%/O2 40%.

Inducţia anesteziei Doza trebuie individualizată şi adaptată în funcţie de vârsta pacientului şi starea sa clinică pentru obţinerea efectului dorit. Inducţia anesteziei se poate realiza fie numai cu sevofluran, fie se poate folosi orice tip de starter intravenos disponibil. Inducţia cu sevofluran se poate obţine folosind numai sevofluran cu oxigen sau sevofluran cu un amestec de oxigen (O2) cu protoxid de azot (N2O). La adulţi, pentru inducţia anesteziei, concentraţii inspiratorii de sevofluran de până la 5%, determină, de obicei, anestezie chirurgicală în mai puţin de 2 minute. La copii, concentraţii respiratorii de sevofluran de 7% induc anestezia în mai puţin de 2 minute. Alternativ, pentru inducţia anesteziei la pacienţii cărora nu li s-a administrat premedicaţie se pot folosi concentraţii inspiratorii de sevofluran de până la maxim 8%.

Menţinerea anesteziei Nivelurile chirurgicale ale anesteziei pot fi susţinute prin administrarea sevofluranului în concentraţii de 0,5-3% cu O2 cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.

Trezirea din anestezie După anestezie cu sevofluran, durata trezirii din anestezie este de obicei, scurtă. De aceea, pacienţii pot necesita administrarea precoce post-operatorie a analgezicelor. Similar altor medicamente de anestezie inhalatorii halogenate, folosirea repetată într-un interval scurt de timp trebuie făcută cu atenţie.

Vârstnici CMA scade cu cât vârsta este mai înaintată. Concentraţia medie de sevofluran necesară pentru a atinge CMA la un pacient de 80 de ani este de aproximativ 50% din cea necesară unui pacient de 20 de ani.

Sevofluranul poate provoca deprimarea funcţiei respiratorii, care se poate accentua din cauza premedicației cu narcotice sau cu alte medicamente care provoacă deprimarea funcţiei respiratorii. Respirația trebuie să fie supravegheată și, dacă este necesar, asistată.

Sevofluranul trebuie administrat doar de către personalul cu experienţă în administrarea anestezicelor generale. Se va administra numai în condiţii de securitate maximă, cu posibilităţi de menţinere a

permeabilităţii căilor respiratorii superioare, de ventilaţie mecanică, în prezenţa unei surse de oxigen, cu posibilitatea de resuscitare circulatorie imediată.

Trebuie să se cunoască cu acurateţe concentraţia sevofluranului care se administrează prin vaporizator în timpul anesteziei. Deoarece anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăţilor fizice, trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran. Administrarea anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului la anestezie.

Odată cu aprofundarea anesteziei se produce hipotensiune arterială şi deprimarea funcţiei respiratorii.

În timpul perioadei de menţinere a anesteziei, creşterea concentraţiei sevofluranului determină scăderi dependente de doză ale tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de profunzimea anesteziei şi, în astfel de cazuri, poate fi corectată prin scăderea concentraţiei sevofluranului din amestecul inspirat. Este necesară atenţie deosebită la stabilirea dozei la pacienţii cu hipovolemie, hipotensiune arterială sau compromişi din punct de vedere hemodinamic, de exemplu, ca urmare a utilizării concomitente a altor medicamente.

Trezirea din anestezia generală trebuie urmărită cu atenţie înainte ca pacienţii să fie transferaţi din secţia de terapie intensivă. Deşi revenirea stării de conştienţă după anestezia cu sevofluran, în general, are loc după câteva minute, impactul asupra funcţiei intelectuale la două sau trei zile după anestezie nu a fost studiat.

Ca şi în cazul altor anestezice, modificări mici de comportament pot să persiste câteva zile după administrarea anesteziei (vezi pct. 4.7).

Înlocuirea produselor absorbante uscate de CO2: S-au raportat cazuri rare de căldură excesivă, producere de fum şi/sau aprindere spontană în aparatele de anestezie, în timpul utilizării sevofluranului în legătură cu utilizarea absorbantelor de CO2 uscate, mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu. O creştere neobişnuită, întârziată sau o scădere neaşteptată a concentraţiei sevofluranului din amestecul inspirat comparativ cu calibrarea vaporizatorului poate fi asociată cu încălzirea excesivă a recipientului în care se află absorbantul de CO2.

O reacţie exotermă, accentuarea degradării sevofluranului şi producerea compuşilor de degradare pot să apară atunci când absorbantul de CO2 se usucă, aşa cum se întâmplă după o perioadă prelungită de circulaţie a gazului uscat prin recipientele în care se află respectivele materiale. Compuşii de degradare ai sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon şi Compuşii A, B, C şi D) au fost observaţi în circuitul respirator al unui aparat experimental de anestezie în care s-au utilizat absorbanţi de CO2 uscaţi şi concentraţii maxime de sevofluran (8%) pe durata unor perioade îndelungate de timp (> 2 ore). Concentraţiile de formaldehidă observate la nivelul circuitului respirator de anestezie (utilizând materiale absorbante cu hidroxid de sodiu) au fost în concordanţă cu concentraţiile plasmatice cunoscute că determină iritaţie respiratorie uşoară. Relevanţa clinică a compuşilor de degradare observaţi în aceste condiţii experimentale extreme nu este cunoscută.

Când medicul suspectează că materialul absorbant al CO2 poate fi uscat, trebuie să-l înlocuiască, anterior folosirii anestezicelor volatile (precum sevofluran). Indicatorul de culoare al majorităţii absorbantelor de CO2 nu se modifică neapărat ca rezultat al uscării. De aceea, lipsa unei modificări semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o garanţie a hidratării adecvate. Materialele absorbante ale CO2 trebuie înlocuite în mod curent indiferent de starea indicatorului de culoare.

Pacienţi cu boli coronare Similar tuturor anestezicelor, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru a evita apariţia ischemiei miocardice la pacienţii cu boală arterială coronariană.

Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice O atenţie deosebită trebuie acordată în cazul utilizării sevofluranului în timpul anesteziei în obstetrică, din cauza efectului relaxant asupra uterului care poate duce la creşterea riscului de producere a unei

hemoragii uterine (vezi pct. 4.6).

Hipertermie malignă La persoanele susceptibile, anestezicele inhalatorii halogenate pot declanşa o stare hipermetabolică la nivelul muşchilor scheletici care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia sindromului clinic denumit hipertermie malignă. Acest sindrom se caracterizează prin hipertermie, hipercapnie şi poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, şi/sau instabilitate hemodinamică.

Unele dintre aceste simptome nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei.

În studiile clinice, s-a raportat un caz de hipertermie malignă. În plus faţă de acesta, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de hipertermie malignă. Unele dintre aceste cazuri au fost fatale.

Tratamentul presupune întreruperea obligatorie a administrării substanţei declanşatoare (de exemplu sevofluran), administrarea intravenoasă a dantrolenului sodic (pentru informaţii suplimentare privind tratamentul pacientului, consultaţi informaţiile privind prescrierea pentru dantrolen sodic cu administrare intravenoasă) şi iniţierea terapiei de susţinere. Acest tratament include eforturi energice pentru revenirea temperaturii corpului la normal, susţinerea respiraţiei şi circulaţiei conform recomandărilor şi managementul dezechilibrului electrolitic-lichidian-acido-bazic.

Mai târziu, poate să apară insuficienţa renală. De aceea trebuie monitorizată diureza şi susţinută la nevoie.

Hiperpotasemie postoperatorie În perioada postoperatorie, utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului care au ca rezultat aritmii cardiace şi deces la copii. Pacienţii cu afecţiuni neuromusculare latente precum şi active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne se pare că sunt cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de suxametonium s-a întâlnit în multe dintre aceste cazuri. Aceşti pacienţi au prezentat concentraţii plasmatice crescute de creatinkinază şi în unele cazuri mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei maligne, niciunul dintre aceşti pacienţi nu a prezentat semne şi simptome de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Se recomandă tratament prompt şi intensiv al hiperkaliemiei şi al aritmiilor cardiace rezistente, precum şi evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă.

S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociat cu torsada vârfurilor (în cazuri excepţionale, letal). Este necesară precauţie atunci când sevofluran se administrează la pacienţi susceptibili.

S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii cu boală Pompe.

Pacienţi cu tulburări mitocondriale La pacienţii cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului, este necesară precauţie.

Pacienţi cu boală hepatică Din experienţa de după punerea pe piaţă, post-operator, s-au raportat cazuri foarte rare de disfuncţii hepatice sau hepatită cu sau fără icter. Atunci când se decide ca sevofluran să se administreze la pacienţii cunoscuţi cu afecţiuni hepatice (inclusiv hepatită virală) (vezi pct. 4.3 şi 4.8) sau care utilizează medicamente care produc disfuncţii hepatice, este necesară o atenţie deosebită. Pacienţii care sunt expuşi repetat la hidrocarburi halogenate, inclusiv la sevofluran, în perioade relativ scurte de timp, pot să aibă risc crescut de afecţiuni hepatice.

Insuficienţă renală Datorită numărului mic de pacienţi cu insuficienţă renală (valoarea iniţială a creatininemiei mai mare

de 1,5 mg/dl) studiaţi, nu s-a stabilit pe deplin profilul de siguranţă a administrării sevofluranului la acest grup de pacienţi. De aceea, sevofluranul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.

Neurochirurgie La pacienţii cu risc crescut de hipertensiune intracraniană (HIC), sevofluranul trebuie administrat cu prudenţă coroborat cu manevre de reducere a HIC, cum este hiperventilaţia.

Convulsii Rareori s-au raportat convulsii asociate utilizării sevofluranului. Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu convulsiile apărute la copii şi la adolescenţi, precum şi la adulţi cu sau fără factori de risc predispozanţi. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este necesară o atenţie deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului.

Profunzimea anesteziei la copii trebuie să fie limitată. EEG poate să permită optimizarea dozei de sevofluran şi ajută la evitarea dezvoltării activităţii convulsivante la pacienţii cu predispoziţie pentru convulsii (vezi pct. 4.4, Copii şi adolescenţi).

Copii şi adolescenţi Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu apariţia convulsiilor. Multe dintre cazuri s-au întâlnit la copii, începând de la 2 luni şi la adolescenţi, majoritatea dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi pentru convulsii. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este necesară o atenţie deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4 Convulsii). La copii s-au mai observat mişcări distonice.

Rezumatul profilului de siguranţă

Ca toate anestezicele inhalatorii potente, Sevo-Anesteran poate determina deprimare cardio-respiratorie dependentă de doză. Majoritatea evenimentelor adverse sunt de intensitate uşoară până la moderată şi sunt tranzitorii. Greaţa şi vărsăturile sunt observate frecvent în perioada postoperatorie, cu incidenţe similare celor observate în cazul utilizării altor anestezice inhalatorii. Aceste reacţii adverse sunt consecinţe frecvente ale intervenţiei chirurgicale şi ale anesteziei generale care se pot datora anestezicului inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau post-operator şi răspunsului clinic al pacientului la intervenţia chirurgicală.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost după cum urmează: La adulţi: hipotensiune arterială, greaţă şi vărsături; La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială şi greaţă; La copii: agitaţie, tuse, vărsături şi greaţă.

Sunt folosite următoarele grupe de frecvenţă:

Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă au fost raportate spontan de o populaţie la care nu se cunoaşte rata expunerii. De aceea, nu se poate estima incidenţa corectă a evenimentelor adverse şi frecvenţa este notată cu „frecvenţă necunoscută‟. În studiile clinice, la pacienţii care au utilizat sevofluran, tipul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse au fost comparabile cu cele prezente la grupul de referinţă.