Serdolect 16 mg

Sertindol se administrează pe cale orală, o dată pe zi cu sau fără alimente. La pacienţii la care este necesară sedarea poate fi administrată concomitent o benzodiazepină.

Notă: Monitorizarea prin ECG este necesară înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol; vezi pct. 4.4. Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindolul prelungeşte intervalul QT mai mult decât alte antipsihotice. Sertindol trebuie de aceea utilizat numai la pacienţii care nu tolerează cel puţin unul din celelalte antipsihotice. Medicii care prescriu medicamentul trebuie să respecte în totalitate măsurile cerute de siguranţa administrării medicamentului: vezi pct. 4.3. şi 4.4.

Ajustarea dozei Toţi pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu sertindol 4 mg/zi. Doza trebuie crescută cu câte 4 mg la fiecare 4-5 zile până ce se atinge doza optimă de întreţinere, care poate fi între 12 şi 20 mg. Datorită activităţii de blocare a receptorilor α1 exercitată de sertindol, pot să apară simptome de hipotensiune arterială posturală în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor. O doză de început de 8 mg sau o creştere rapidă duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială posturală.

Întreţinere În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi crescută până la 20 mg/zi. Numai în cazuri excepţionale poate fi luată în considerare doza maximă de 24 mg, având în vedere că studiile clinice nu au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a eficacităţii la doze peste 20 mg iar prelungirea intervalului QT poate creşte la dozele aflate la limita superioară a intervalului recomandat de dozaj.

Tensiunea arterială a pacientului trebuie monitorizată în cursul ajustării dozelor şi în perioada de început a administrării dozelor de întreţinere.

Vârstnici Un studiu de farmacocinetică a evidenţiat faptul că nu există diferenţe între subiecţii tineri şi cei vârstnici. Totuşi, există numai date limitate provenite din studiile clinice privind pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a aparatului cardiovascular. Creşterea lentă şi menţinerea unor doze mai mici pot fi măsuri corespunzătoare pentru pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Serdolect nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Insuficienţă renală Sertindol poate fi administrat pacienţilor cu insuficienţă renală în dozele uzual recomandate (vezi pct. 4.3). Farmacocinetica sertindolului nu este influenţată de hemodializă.

Insuficienţă hepatică Pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată necesită o creştere mai lentă a dozelor şi doze de întreţinere mai reduse.

Stabilirea dozei de sertindol la pacienţii la care tratamentul a fost întrerupt Când se reîncepe tratamentul la pacienţii care au avut un interval de mai puţin de o săptămână fără sertindol, reajustarea dozei nu este necesară şi poate fi reintrodusă doza de întreţinere anterioară. În celelalte cazuri trebuie respectată schema de ajustare recomandată pentru iniţierea tratamentului. Înainte de readministrarea sertindol trebuie făcut un examen ECG.

Trecerea de la alte antipsihotice Tratamentul cu sertindol poate fi început în concordanţă cu schema de ajustare recomandată, concomitent cu renunţarea la alte antipsihotice orale. Pentru pacienţii trataţi cu antipsihotice de tip depot, sertindol se începe în momentul planificat pentru următoarea injecţie depot.

Aparat cardiovascular Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindol prelungeşte intervalul QT la valori mai mari decât alte antipsihotice. Media prelungirii intervalului QT este mai mare la dozele din partea superioară a intervalului de doze recomandat (20 şi 24 mg). Prelungirea intervalului QTc la unele medicamente este asociată cu posibilitatea de a produce aritmie de tip torsada vârfurilor (TdV) (o tahicardie ventriculară polimorfă cu potenţial letal) şi moarte subită. Totuşi, datele clinice şi non-clinice nu sunt suficiente pentru a confirma dacă sertindol este mai aritmogen decât alte antipsihotice. De aceea sertindol trebuie utilizat numai la pacienţii care nu tolerează cel puţin un alt antipsihotic.

Medicul care prescrie medicamentul trebuie să respecte în totalitate măsurile de siguranţă necesare.

Monitorizarea prin ECG:

• Monitorizarea prin ECG este obligatorie înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol.
• Sertindol este contraindicat dacă se remarcă la examinarea iniţială un interval QTc mai mare de 450 msec la bărbaţi şi 470 msec la femei.
• Monitorizarea ECG trebuie efectuată înainte de începerea tratamentului, după atingerea stării de echilibru după aproximativ 3 săptămâni sau când se ajunge la doza de 16 mg şi din nou după 3 luni de tratament.

• În cursul tratamentului de întreţinere este necesară efectuarea ECG la fiecare 3 luni.
• În cursul tratamentului de întreţinere, trebuie efectuată ECG înainte şi după fiecare creştere a dozelor.
• Se recomadă efectuarea unei ECG după adăugarea sau creşterea dozelor unei medicaţii care poate creşte concentraţia de sertindol (vezi pct. 4.5).
• Dacă în cursul tratamentului se remarcă un interval QTc mai mare de 500 msec, tratamentul cu sertindol trebuie întrerupt.
• În cazul pacienţilor cu simptome cum sunt palpitaţii, convulsii sau sincopă, care pot indica apariţia aritmiilor, medicul trebuie să iniţieze urgent evaluarea pacientului, incluzînd o ECG.
• Este ideal ca monitorizarea prin ECG să fie efectuată dimineaţa şi este de preferat utilizarea formulei Bazett sau Fridericia pentu calcularea intervalului QTc.

Riscul prelungirii intervalului QT este crescut la pacienţii care primesc concomitent tratament cu medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente care inhibă metabolizarea sertindolului (vezi pct. 4.3.).

Concentraţia serică bazală de potasiu şi magneziu trebuie măsurată înainte de începerea tratamentului cu sertindol la pacienţii cu risc crescut de tulburări semnificative ale electroliţilor. Concentraţia redusă de potasiu şi magneziu trebuie să fie corectată înainte de începerea tratamentului. Este recomandată monitorizarea potasiului seric la pacienţii care au vărsături, diaree, tratament cu diuretice care elimină potasiu sau alte tulburări ale electroliţilor.

Datorită activităţii α1-blocante exercitată de sertindol, în cursul perioadei de creştere a dozelor pot să apară simptome de hipotensiune arterială posturală.

Medicamentele antipsihotice pot inhiba efectele agoniştilor dopaminergici. Sertindol trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu boală Parkinson.

Anumite ISRS, cum sunt fluoxetina şi paroxetina (inhibitori puternici ai CYP2D6), pot creşte concentraţia plasmatică de sertindol de până la 2-3 ori. De aceea sertindol trebuie utilizat cu aceste medicamente numai cu atenţie deosebită şi numai dacă beneficiul aşteptat depăşeşte riscul potenţial. Este necesară menţinerea unor doze mai mici de sertindol şi o atentă monitorizare ECG înainte şi după orice ajustare a dozelor acestui medicament (vezi pct. 4.5).

Sertindol trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cunoscuţi cu activitate redusă a CYP2D6 (vezi pct. 4.5.).

În cursul tratamentului cu sertindol s-au raportat, în cazuri foarte rare, hiperglicemie sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent. Este recomandabilă monitorizarea clinică corespunzătoare a pacienţilor cu diabet zaharat şi a pacienţilor cu factori de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat.

Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu dementă Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demență care sunt trataţi cu antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratați cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc şi cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.

Serdolect nu este aprobat pentru a trata tulburări de comportament din demenţă şi nu este recomandat pacienţilor în vârstă cu demenţă. Riscul de accidente cerebrovasculare În cursul unor studii clinice randomizate controlate cu placebo, s-a remarcat o creştere de aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse cerebrovasculare la populaţia cu demenţă tratată cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul care stă la baza acestui risc crescut este necunoscut. Nu

poate fi exclusă o creştere a riscului în cazul altor antipsihotice sau altor populaţii de pacienţi. Serdolect trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente cerebrovasculare.

Având în vedere riscul crescut de boli cardiovasculare la pacienţii în vârstă, Serdolect trebuie să fie utilizat numai la pacienţii sub 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a aparatului cardiovascular.

Tromboembolism venos Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezintă un risc dobândit pentru tromboembolism venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu sertindol şi trebuiesc luate măsuri preventive.

Insuficienţă hepatică Pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată trebuie urmăriţi îndeaproape. Se recomandă o creştere mai lentă a dozelor şi utilizarea unor doze de întreţinere mai mici.

Dischinezie tardivă Se consideră că dischinezia tardivă este datorată hipersensibilizării receptorilor dopaminergici în ganglionii bazali ca un rezultat al blocării receptorilor prin antipsihotice. În studiile clinice cu sertindol s-a remarcat o incidenţă mai mică (comparativ cu placebo) a simptomelor extrapiramidale. Totuşi, tratamentul pe termen lung cu antipsihotice (în special la doze mari) este asociat cu riscul de dischinezie tardivă. Dacă apar semne de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozelor sau întreruperea administrării medicamentului.

Convulsii Sertindol trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care au avut convulsii în antecedente.

Sindrom neuroleptic malign Un complex de simptome potenţial letal uneori numit sindrom neuroleptic malign (SNM) a fost raportat ca fiind asociat medicamentelor antipsihotice. Abordarea terapeutică a SNM trebuie să includă întreruperea imediată a antipsihoticelor.

Întreruperea tratamentului După întreruperea bruscă a tratamentului cu antipsihotice au fost descrise simptome de discontinuitate incluzând greaţă, vărsături, transpiraţii şi insomnie. Poate de asemenea să apară recurenţa simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia unor tulburări motorii manifestate prin mişcări involuntare (cum ar fi acatizia, distonia şi dischinezia). De aceea, este recomandată întreruperea treptată a tratamentului.

Excipienţi Comprimatele filmate conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

În studiile clinice, evenimentele adverse cu o incidenţă mai mare de 1% asociate cu utilizarea de sertindol şi diferite semnificativ faţă de placebo au fost (prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei): rinită/congestie nazală, tulburări de ejaculare (reducerea volumului ejaculat), ameţeli, gură uscată, hipotensiune arterială posturală, creştere ponderală, edeme periferice, dispnee, parestezii şi prelungirea intervalului QT (vezi pct 4.4).

Simptome extrapiramidale (SE) Incidenţa evenimentelor adverse de tip SE raportate la pacienţii trataţi cu sertindol a fost similară cu cea de la pacienţii trataţi cu placebo. În plus, în studiile clinice controlate cu placebo, procentul de pacienţi trataţi cu sertindol care au necesitat medicaţie contra SE nu a fost diferit faţă de cel al pacienţilor trataţi cu placebo.

Unele reacţii adverse apar la începutul tratamentului şi dispar pe măsura continuării tratamentului, de exemplu hipotensiunea arterială posturală.

Tulburări de metabolism şi Frecvente Creşterea în greutate nutriţie Mai puţin frecvente Hiperglicemie

Tulburări la nivelul sistemului Frecvente Ameţeli, parestezii nervos Sincopă, convulsii, tulburări de Mai puţin frecvente mişcare (în special diskinezie tardivă, a se vedea pct. 4.4) Rare În asociere cu sertindolul au fost raportate cazuri de Sindrom neuroleptic malign (SNM) (a se vedea pct 4.4) Tulburări cardiace Frecvente Edem periferic Prelungirea intervalului QT (a se vedea pct. 4.4)

Mai puţin frecvente Torsada vârfurilor (a se vedea pct 4.4) Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune posturală (a se vedea 4.4) Necunoscută Cazuri de tromboembolism venos inclusiv cazuri de tromboembolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă au fost raportate la medicamentele antipsihotice. Tuburări ale aparatului Foarte frecvente Rinită/congestie nazală respirator, torace şi mediastin Frecvente Dispnee Tulburări gastrointestinale Frecvente Gură uscată Condiţii în legătură cu Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou sarcina, perioada puerperală născut (vezi pct. 4.6) şi perinatală Tulburări la nivelul Foarte frecvente Incapacitate de ejaculare aparatului reproducător şi sân Frecvente Tulburări de ejaculare Disfuncţii erectile Mai puţin frecvente Galactoree Investigaţii diagnostice Frecvente Prezenţa hematiilor în urină, prezenţa leucocitelor în urină.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.