L04AD01 · Imunosupresoare inhibitori de calcineurina Prescripție restrictivă CITOTOXIC

Sandimmun Neoral 50 mg

Ce este Sandimmun Neoral Denumirea medicamentului dumneavoastră este Sandimmun Neoral.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Ce este Sandimmun Neoral Denumirea medicamentului dumneavoastră este Sandimmun Neoral. Acesta conţine substanţa activă ciclosporină. Aceasta aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de imunosupresoare. Aceste medicamente sunt utilizate pentru reducerea reacţiilor imune ale organismului dumneavoastră.

Pentru ce se utilizează Sandimmun Neoral şi cum acţionează

Dacă vi s-a efectuat un transplant de organ, măduvă osoasă şi celule stem, funcţia medicamentului Sandimmun Neoral este de a controla sistemul imun al organismului dumneavoastră. Sandimmun Neoral previne rejecţia organelor transplantate, blocând dezvoltarea celulelor speciale care, în mod normal, ar ataca ţesutul transplantat.
Dacă aveţi o afecţiune autoimună, în care organismul, printr-un răspuns imun, îşi atacă propriile celule, Sandimmun Neoral suprimă imunoreacţia. Astfel de boli autoimune sunt boli oculare care afectează vederea (uveita intermediară sau posterioară şi uveita Behçet), cazuri severe de anumite boli de piele (dermatită atopică/eczemă şi psoriazis), artrita reumatoidă severă şi afecţiunea renală numită sindrom nefrotic.

Indicaţii în transplant Transplant de organe Prevenirea respingerii grefei în transplanturi de organe.

Tratamentul respingerii grefei la pacienţii trataţi anterior cu alte medicamente imunosupresoare.

Transplant de măduvă osoasă Prevenirea respingerii grefei după transplantul de măduvă osoasă şi celule stem.

Prevenirea sau tratamentul reacţiei grefă-contra-gazdă (GVHD).

Indicaţii non-transplant Uveită endogenă Tratamentul uveitei intermediare sau posterioare de etiologie non-infecţioasă care pune în pericol vederea, la pacienţii la care terapia convenţională eşuează sau determină reacţii adverse inacceptabile.

Tratamentul uveitei Behçet cu puseuri inflamatoare repetate, care afectează retina, la pacienţii fără manifestări neurologice.

Sindrom nefrotic Sindrom nefrotic corticodependent şi corticorezistent, determinat de anumite boli glomerulare, cum sunt nefropatia cu leziuni minime, glomeruloscleroza focală şi segmentară sau glomerulonefrita membranoasă.

Sandimmun Neoral poate fi utilizat pentru a induce remisiunea şi pentru a o menţine. De asemenea, poate fi utilizat pentru menţinerea remisiunii induse de glucocorticoizi, permiţând întreruperea tratamentului cu glucocorticoizi.

Artrita reumatoidă Tratamentul artritei reumatoide active severe.

Psoriazis Tratamentul psoriazisului sever la pacienţii la care terapia convenţională este neadecvată sau ineficace.

Dermatita atopică Sandimmun Neoral este indicat la pacienţii cu dermatită atopică severă în cazul în care tratamentul sistemic este necesar.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Nu depăşiţi doza recomandată.

Medicul dumneavoastră va stabili cu atenţie doza din acest medicament, în funcţie de nevoile dumneavoastră. O doză prea mare din acest medicament vă poate afecta rinichii. Veţi face analize de sânge regulate şi vizite la spital, mai ales după un transplant. Acest lucru vă va da ocazia să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre tratament şi despre orice probleme pe care le puteţi avea.

Cât de mult Sandimmun Neoral să utilizaţi Medicul dumneavoastră va stabili doza corectă de Sandimmun Neoral pentru dumneavoastră în funcţie de greutatea dumneavoastră corporală şi de motivul pentru care luaţi acest medicament. Medicul dumneavoastră vă va spune şi cât de des puteţi lua medicamentul.

La adulţi: Transplant de organ sau de măduvă osoasă

Doza totală este cuprinsă, în mod obişnuit, între 2 mg/kg şi zi şi 15 mg/kg şi zi, împărţită în două prize.
În general, dozele mai mari sunt folosite înainte şi imediat după transplant. Dozele mai mici sunt folosite după ce organul sau măduva osoasă transplantată s-au stabilizat.
Medicul dumneavoastră va stabili doza la valoarea ideală pentru dumneavoastră. Pentru a face acest lucru, este posibil fie necesar să vă facă unele analize de sânge. Uveită endogenă
Doza zilnică totală este cuprinsă, în mod obişnuit, între 5 mg/kg corp şi zi şi 7 mg/kg şi zi, împărţită în două prize. Sindrom nefrotic
Doza zilnică totală este, în mod obişnuit, de 5 mg/kg, împărţită în două prize. La pacienţii cu probleme renale, doza iniţială luată zilnic nu trebuie să fie mai mare de 2,5 mg/kg. Artrită reumatoidă severă
Doza zilnică totală este cuprinsă, în mod obişnuit, între 3 mg/kg şi zi şi 5 mg/kg corp şi zi, împărţită în două prize. Psoriazis şi dermatita atopică
Doza totală este cuprinsă, în mod obişnuit, între 2,5 mg/kg şi zi şi 5,0 mg/kg corp, împărţită în două prize.
La copii: Sindrom nefrotic
Doza totală zilnică la copii este, în mod obişnuit, de 6 mg/kg, împărţită în două prize. La pacienţii cu probleme renale, doza iniţială luată zilnic nu trebuie să fie mai mare de 2,5 mg/kg. Urmaţi exact instrucţiunile medicului dumneavoastră şi nu modificaţi niciodată singuri doza, indiferent cât de bine vă simţiţi.

Trecerea de la Sandimmun la Sandimmun Neoral Este posibil ca dumneavoastră să mai fi luat un alt medicament numit Sandimmun capsule gelatinoase sau Sandimmun soluţie orală. Medicul dumneavoastră poate decide să treceţi la acest medicament, Sandimmun Neoral.

Toate aceste medicamente conţin ciclosporină ca substanţă activă.
Sandimmun Neoral este o formă farmaceutică îmbunătăţită care conţine ciclosporină şi diferă, aşadar, de Sandimmun. Ciclosporina este absorbită în sângele dumneavoastră mult mai bine în cazul administrării Sandimmun Neoral şi este probabil ca absorbţia să fie mult mai puţin afectată dacă luaţi medicamentul cu alimente, ceea ce înseamnă că valorile concentraţiilor de ciclosporină din sângele dumneavoastră vor rămâne constante dacă utilizaţi Sandimmun Neoral, faţă de Sandimmun. Dacă medicul dumneavoastră vă trece de la Sandimmun la Sandimmun Neoral:
Nu reveniţi la Sandimmun dacă medicul nu vă sfătuieşte astfel.
Medicul dumneavoastră vă va monitoriza mai atent pentru o perioadă scurtă de timp după trecerea de la Sandimmun la Sandimmun Neoral, din cauza modificării modului în care ciclosporina este absorbită în sângele dumneavoastră. Medicul dumneavoastră se va asigura că utilizaţi doza optimă pentru nevoile dumneavoastră individuale.
Este posibil să prezentaţi unele reacţii adverse. Dacă se întâmplă acest lucru, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Este posibil să vi se reducă doza. Nu vă modificaţi niciodată singur doza, dacă medicul nu v-a sfătuit astfel.

Dacă aţi utilizat anterior o altă formulă orală de ciclosporină După trecerea de la forma farmaceutică cu administrare orală la o altă formă farmaceutică:

Medicul dumneavoastră vă va monitoriza mai îndeaproape o scurtă perioadă de timp.
Este posibil să prezentaţi unele reacţii adverse. Dacă se întâmplă acest lucru, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Este posibil să aveţi nevoie să vi se modifice doza. Nu vă modificaţi niciodată singur doza, dacă medicul nu v-a sfătuit astfel.

Când să utilizaţi Sandimmun Neoral Luaţi Sandimmun Neoral la aceeaşi oră, în fiecare zi. Acest lucru este foarte important dacă sunteţi un pacient la care s-a efectuat un transplant.

Cum să utilizaţi Sandimmun Neoral Dozele dumneavoastră zilnice trebuie să fie administrate mereu în 2 părţi. Scoateţi capsulele din blister. Înghiţiţi capsulele întregi, cu apă.

Cât timp trebuie să utilizaţi Sandimmun Neoral Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp trebuie să luaţi Sandimmun Neoral, în funcţie de faptul că îl luaţi după un transplant sau pentru tratamentul unei afecţiuni dermatologice severe, artrită reumatoidă, uveită sau sindrom nefrotic. Pentru tratarea eczemei severe, tratamentul durează, în mod normal, 8 săptămâni.

Continuaţi să luaţi Sandimmun Neoral atâta timp cât vă spune medicul dumneavoastră.

Dacă aveţi întrebări despre cât timp să luaţi Sandimmun Neoral, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Dacă utilizaţi mai mult Sandimmun Neoral decât trebuie Dacă luaţi accidental prea mult din acest medicament, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau duceţi-vă la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Este posibil să aveţi nevoie de îngrijire medicală.

Dacă uitaţi să utilizaţi Sandimmun Neoral

Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi una imediat ce vă amintiţi. Totuşi, dacă nu se apropie ora să luaţi următoarea doză, continuaţi ca mai înainte.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Sandimmun Neoral Nu opriţi tratamentul cu Sandimmun Neoral dacă nu vă spune medicul dumneavoastră.

Continuaţi să luaţi Sandimmun Neoral chiar dacă vă simţiţi bine. Întreruperea tratamentului cu Sandimmun Neoral poate creşte riscul respingerii organului transplantat.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze Intervalele de valori de doze menţionate pentru administrare orală vor fi utilizate numai cu titlu de recomandare.

Dozele zilnice de Sandimmun Neoral trebuie administrate întotdeauna în două prize, distribuite în mod egal pe parcursul zilei. Se recomandă ca Sandimmun Neoral să fie administrat conform unui program constant, în ce priveşte momentul zilei şi sincronizarea cu mesele.

Sandimmun Neoral trebuie prescris numai de către un medic cu experienţă în tratamentul imunosupresor şi/sau transplant de organe sau în strânsă colaborare cu un astfel de medic.

Transplant Transplant de organe Tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie iniţiat cu maximum 12 ore înaintea intervenţiei chirurgicale, cu o doză de 10 până la 15 mg ciclosporină/kg, divizată în 2 prize. Această doză trebuie menţinută zilnic, timp de 1-2 săptămâni postoperator, apoi va fi redusă treptat, în funcţie de concentraţia plasmatică, conform protocoalelor imunosupresoare locale, până la o doză de întreţinere de aproximativ 2-6 mg/kg, administrată în 2 prize.

Când se administrează Sandimmun Neoral concomitent cu alte imunosupresoare (de exemplu, cu glucocorticoizi sau ca parte dintr-o schemă cu 3 sau 4 medicamente), se pot administra doze mai mici (de exemplu, 3-6 mg ciclosporină/kg, administrate în 2 prize, ca şi tratament iniţial).

Transplant de măduvă osoasă Doza iniţială trebuie administrată cu o zi înaintea efectuării transplantului. În majoritatea cazurilor, Sandimmun concentrat pentru soluţie perfuzabilă este preferat în acest scop. Doza intravenoasă recomandată este de 3 până la 5 mg/kg şi zi. Perfuzarea este continuată cu doze cuprinse în acest interval

în perioada imediată de după transplant de până la 2 săptămâni, înainte de trecerea la tratamentul de întreţinere cu Sandimmun Neoral administrat oral, în doze zilnice de aproximativ 12,5 mg/kg divizate în 2 prize.

Tratamentul de întreţinere trebuie să continue cel puţin 3 luni (şi, preferabil, timp de 6 luni) înainte ca doza să fie redusă treptat la zero, până la 1 an de la transplant.

Dacă Sandimmun Neoral este utilizat pentru a iniţia terapia, doza zilnică recomandată administrată oral este de 12,5-15 mg ciclosporină/kg şi zi, divizată în 2 prize, începând cu ziua premergătoare transplantului.

În prezenţa tulburărilor gastro-intestinale care pot scădea absorbţia, pot fi necesare doze mai mari de Sandimmun Neoral sau terapie intravenoasă cu Sandimmun.

La unii pacienţi apare GVHD după întreruperea tratamentului cu ciclosporină, dar GVHD reacţionează, de obicei, favorabil la reluarea tratamentului. În aceste cazuri, trebuie administrată oral doza iniţială de 10 până la 12,5 mg/kg, urmată de administrarea orală zilnică a dozei de întreţinere care a fost identificată anterior ca fiind satisfăcătoare. Dozele reduse de Sandimmun Neoral trebuie utilizate pentru a trata GVHD uşoară cronică.

Non-transplant La utilizarea Sandimmun Neoral în orice indicaţie stabilită non-transplant, trebuie respectate următoarele reguli generale:

Înainte de începerea tratamentului, trebuie stabilită corect o valoare iniţială a funcţiei renale prin intermediul a minimum două măsurători. Rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe) calculată conform formulei MDRD poate fi utilizată pentru estimarea funcţiei renale la adulţi. O formulă adecvată trebuie utilizată pentru evaluarea RFGe la pacienţii copii şi adolescenţi. Deoarece Sandimmun Neoral poate afecta funcţia renală, este necesară evaluarea frecventă a funcţiei renale. Dacă RFGe scade cu peste 25% sub valoarea iniţială la mai mult de o măsurătoare, este necesară reducerea dozei de Sandimmun Neoral cu 25 până la 50%. În cazul în care scăderea RFGe de la valoarea iniţială depăşeşte 35%, trebuie avută în vedere o scădere ulterioară a dozei de Sandimmun Neoral. Aceste recomandări se aplică chiar şi când valorile pacientului se situează încă în intervalul valorilor normale de laborator. Dacă reducerea dozei nu reuşeşte să amelioreze valoarea RFGe în interval de o lună, tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

Este necesară monitorizarea regulată a tensiunii arteriale.

Înaintea începerii tratamentului, este necesară determinarea bilirubinemiei şi a parametrilor care evaluează funcţia hepatică şi se recomandă monitorizarea atentă în timpul tratamentului. Se recomandă determinarea lipidemiei, kaliemiei, magneziemiei şi valoarea acidului uric înainte de tratament şi, periodic, în timpul tratamentului.

Poate fi relevantă monitorizarea ocazională a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei la indicaţiile non-transplant, de exemplu, atunci când Sandimmun Neoral este administrat concomitent cu substanţe care pot interfera cu farmacocinetica ciclosporinei sau în cazul unui răspuns clinic neobişnuit (de exemplu, lipsa eficacităţii sau intoleranţa crescută la medicament, cum este disfuncţia renală).

Calea uzuală de administrare este orală. În cazul în care se utilizează concentrat pentru soluţie injectabilă, trebuie avută în vedere administrarea unei doze intravenoase adecvate, care să corespundă dozei cu administrare orală. Se recomandă consultarea unui medic cu experienţă în administrarea ciclosporinei.

Cu excepţia pacienţilor cu uveită endogenă care pune în pericol vederea şi a copiilor cu sindrom nefrotic, doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 5 mg/kg.

Pentru tratamentul de întreţinere, cea mai mică doză eficace şi bine tolerată trebuie stabilită individual.

La pacienţii la care, într-un interval de timp dat (pentru informaţii specifice, vezi mai jos), nu se obţine un răspuns adecvat sau doza eficace nu este compatibilă cu recomandările de siguranţă stabilite, tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie întrerupt.

Uveită endogenă Pentru inducerea remisiunii se recomandă administrarea orală a unei o doze iniţiale de 5 mg/kg şi zi, divizată în 2 prize, până se obţine remisiunea inflamaţiei uveale active şi ameliorarea acuităţii vizuale. Doza poate fi crescută până la 7 mg/kg în cazuri refractare, pentru o scurtă perioadă de timp.

Pentru a obţine remisiunea iniţială sau pentru a combate puseele oculare inflamatorii, se poate adăuga un tratament sistemic cu glucocorticoizi, în doze zilnice de prednison 0,2-0,6 mg/kg sau un echivalent, dacă Sandimmun Neoral utilizat în monoterapie nu controlează suficient simptomele. După 3 luni, doza de corticosteroizi poate fi redusă până la cea mai mică doză eficace.

Pentru tratamentul de întreţinere, doza trebuie redusă lent până la valoarea minimă eficace, care, în fazele de remisiune, nu trebuie să depăşească 5 mg/kg pe zi.

Cauzele infecţioase ale uveitei trebuie excluse înainte de administrarea imunosupresoarelor.

Sindromul nefrotic Pentru inducerea remisiunii, doza zilnică recomandată, se va administra oral divizată în 2 prize

Dacă funcţia renală (cu excepţia proteinuriei) este normală, doza zilnică recomandată este următoarea: – adulţi: 5 mg/kg – copii: 6 mg/kg

La pacienţii cu disfuncţie renală, doza iniţială nu trebuie să depăşească 2,5 mg/kg şi zi.

Se recomandă asocierea Sandimmun Neoral cu doze orale mici de glucocorticoizi dacă efectul Sandimmun Neoral administrat în monoterapie nu este satisfăcător, în special la pacienţii care nu răspund la tratamentul cu corticosteroizi.

Timpul până la îmbunătăţirea stării pacientului variază de la 3 la 6 luni în funcţie de tipul de glomerulopatie. Dacă, după această perioadă, nu se observă nicio ameliorare, tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie întrerupt.

Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de eficacitate (proteinurie) şi siguranţă, dar nu trebuie să depăşească 5 mg/kg şi zi la adulţi şi 6 mg/kg şi zi la copii.

Pentru tratamentul de întreţinere, doza trebuie redusă lent până la valoarea minimă eficace.

Artrita reumatoidă În primele 6 săptămâni de tratament, doza recomandată este de 3 mg/kg zilnic, administrată oral, în 2 prize. Dacă efectul este insuficient, doza zilnică poate fi crescută gradat, atât cât este tolerat, dar nu va depăşi 5 mg/kg. Pentru a atinge eficacitatea maximă este necesar tratament cu Sandimmun Neoral de până la 12 săptămâni.

Pentru tratamentul de întreţinere, doza va fi adaptată individual, în funcţie de toleranţă.

Sandimmun Neoral poate fi administrat în asociere cu glucocorticoizi şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în doze mici (vezi pct. 4.4). De asemenea, Sandimmun Neoral poate fi asociat cu doze săptămânale mici de metotrexat la pacienţii care au răspuns insuficient la tratamentul cu metotrexat în monoterapie, utilizând o doză iniţială de Sandimmun Neoral 2,5 mg/kg şi zi, divizată în 2 prize, cu posibilitatea de a creşte doza atât cât o permite tolerabilitatea.

Psoriazis Tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie iniţiat de medici cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul psoriazisului. Din cauza variaţiilor interindividuale, tratamentul trebuie adaptat fiecărui pacient. Pentru inducerea remisiunii, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg /kg şi zi, administrată oral, în două prize. Dacă nu se obţine ameliorare după 1 lună, doza zilnică poate fi crescută progresiv, dar nu trebuie să depăşească 5 mg/kg. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii la care nu se poate obţine o ameliorare a leziunilor psoriazice în interval de 6 săptămâni cu doza de 5 mg/kg şi zi sau la cei la care doza eficace nu este compatibilă cu măsurile de siguranţă stabilite (vezi pct. 4.4).

Dozele iniţiale de 5 mg/kg pe zi se justifică la pacienţii a căror stare necesită o ameliorare rapidă. Odată atins un răspuns satisfăcător, tratamentul cu Sandimmun Neoral poate fi întrerupt şi recăderile ulterioare pot fi controlate reintroducând Sandimmun Neoral la doza eficace anterioară. La unii pacienţi poate fi necesară continuarea tratamentului de întreţinere.

Pentru tratamentul de întreţinere, dozele trebuie adaptate individual până la doza minimă eficace care nu trebuie să depăşească 5 mg/kg şi zi.

Dermatită atopică Tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie iniţiat de medici cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul dermatitei atopice. Din cauza variabilităţii acestei boli, tratamentul trebuie individualizat. Doza recomandată este de 2,5-5 mg/kg şi zi, administrată oral în 2 prize. Dacă doza iniţială de 2,5 mg/kg şi zi nu asigură un răspuns satisfăcător în primele 2 săptămâni de tratament, doza zilnică poate fi crescută rapid la maximum 5 mg/kg şi zi. În cazuri foarte severe, un control adecvat şi rapid al bolii se face mai sigur dacă se începe cu o doză iniţială de 5 mg/kg şi zi. Îndată ce a fost atins un răspuns satisfăcător, doza trebuie redusă progresiv şi, dacă este posibil, tratamentul cu Sandimmun Neoral va fi întrerupt. Recăderile ulterioare pot fi controlate cu un nou ciclu de tratament cu Sandimmun Neoral.

Deşi un ciclu de 8 săptămâni de tratament poate fi suficient pentru a obţine vindecarea, s-a demonstrat că tratamentul de până la 1 an este eficace şi bine tolerat, urmându-se însă constant ghidurile de monitorizare.

Trecerea de la o formă farmaceutică cu administrare orală a Sandimmun la Sandimmun Neoral forme cu administrare orală Datele disponibile arată faptul că, după o conversie de 1:1 de la o formă farmaceutică cu administrare orală a Sandimmun la Sandimmun Neoral cu administrare orală, concentraţiile de ciclosporină din sângele integral sunt comparabile. La mulţi pacienţi, totuşi, pot apărea concentraţii plasmatice maxime mai mari (Cmax) şi o expunere crescută la medicament (ASC). La un mic procent dintre pacienţi, aceste modificări sunt mai pronunţate şi pot avea o importanţă clinică. Suplimentar, absorbţia ciclosporinei din Sandimmun Neoral cu administrare orală este mai puţin variabilă, iar corelaţia dintre concentraţii plasmatice şi expunere (având în vedere ASC) este mai puternică decât la o formă farmaceutică cu administrare orală a Sandimmun.

Cum trecerea de la o formă farmaceutică cu administrare orală a Sandimmun la Sandimmun Neoral cu administrare orală poate duce la o expunere crescută la medicament, trebuie respectate următoarele reguli:

La pacienţii cu transplant, administrarea orală de Sandimmun Neoral trebuie începută cu aceeaşi doză zilnică ca şi în cazul formei farmaceutice cu administrare orală de Sandimmun. Concentraţiile de ciclosporină din sângele integral trebuie monitorizate la 4-7 zile de la conversia la Sandimmun Neoral cu administrare orală. În plus, parametrii clinici de siguranţă, cum sunt funcţia renală şi tensiunea arterială, vor fi monitorizaţi în primele 2 săptămâni de la conversie. Dacă valorile concentraţiilor de ciclosporină din sânge depăşesc valorile terapeutice şi/sau parametrii clinici de siguranţă se înrăutăţesc, dozele trebuie ajustate după cum este necesar.

La pacienţii fără transplant, administrarea orală de Sandimmun Neoral trebuie începută cu aceeaşi doză zilnică ca şi ca şi în cazul formei farmaceutice cu administrare orală de Sandimmun. La 2, 4 şi

8 săptămâni de la conversie, trebuie monitorizate funcţia renală şi tensiunea arterială. Dacă tensiunea arterială depăşeşte valoarea anterioară conversiei sau dacă valoarea RFGe scade cu peste 25% sub valoarea măsurată anterior terapiei cu o formă farmaceutică cu administrare orală a Sandimmun la mai mult de o măsurătoare, atunci doza trebuie redusă (vezi şi „Precauţii suplimentare” de la pct. 4.4). În cazul unei toxicităţi neaşteptate sau a ineficienţei ciclosporinei, trebuie monitorizate şi concentraţiile plasmatice ale acesteia.

Trecerea de la o formă farmaceutică cu administrare orală care conţine ciclosporină la alta Trecerea de la o formă farmaceutică cu administrare orală care conţine ciclosporină la alta trebuie efectuată sub supravegherea medicului, incluzând monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei la pacienţii cu transplant.

Grupe speciale de pacienţi Pacienţi cu insuficienţă renală Toate indicaţiile Ciclosporina este eliminată renal în proporţie minimă, iar farmacocinetica sa nu este influenţată de insuficienţa renală (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, din cauza potenţialului nefrotoxic (vezi pct. 4.8), se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Indicaţii non-transplant Cu excepţia pacienţilor trataţi pentru sindrom nefrotic, pacienţilor cu disfuncţie renală nu trebuie să li se administreze ciclosporină (vezi subpunctul privind precauţiile suplimentare în indicaţiile non-transplant de la pct. 4.4). La pacienţii cu sindrom nefrotic şi disfuncţie renală, doza iniţială nu trebuie să depăşească 2,5 mg/kg şi zi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Ciclosporina este metabolizată extensiv la nivel hepatic. Se poate observa o creştere de 2 până la 3 ori a expunerii la ciclosporină la pacienţii cu boală hepatică. Reducerea dozei poate fi necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă pentru a menţine concentraţiile plasmatice în intervalul-ţintă recomandat (vezi pct. 4.4 şi 5.2) şi se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei până când sunt atinse valori stabile.

Copii şi adolescenţi Studiile clinice au inclus copii începând cu vârsta de 1 an. În câteva studii, copiii au necesitat şi au tolerat doze mai mari pe kg corp decât cele administrate adulţilor.

Nu se recomandă utilizarea Sandimmun Neoral la copii şi adolescenţi în indicaţii non-transplant, altele decât sindrom nefrotic (vezi pct. 4.4).

Administrarea la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste această vârstă) Experienţa cu Sandimmun Neoral la vârstnici este limitată.

În cadrul studiilor clinice cu ciclosporină administrată pe cale orală pentru tratamentul artritei reumatoide, pacienţii cu vârsta de 65 de ani şi peste această vârstă au prezentat o mai mare probabilitate de a dezvolta hipertensiune arterială sistolică indusă de terapie şi de a înregistra creşteri ale creatininei serice de ≥50% peste valoarea iniţială după 3 până la 4 luni de terapie.

Stabilirea dozei pentru un pacient vârstnic trebuie făcută cu precauţie, începând, de regulă, de la valoarea inferioară a intervalului de valori ale dozelor, reflectând frecvenţa mai mare a reducerii funcţiilor hepatică, renală sau cardiacă, a afecţiunilor concomitente sau a terapiei cu alte medicamente şi susceptibilitatea crescută la infecţii.

Mod de administrare Administrare orală Sandimmun Neoral capsule moi trebuie înghiţite întregi.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la ciclosporină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
împreună cu preparate care conţin Hypericum perforatum (sunătoare).
împreună cu medicamente care conţin dabigatran etexilat (utilizat pentru evitarea apariţiei cheagurilor de sânge după intervenţii chirurgicale) sau bosentan şi aliskiren (utilizate pentru a reduce tensiunea arterială mare).

Nu luaţi Sandimmun Neoral şi spuneţi medicului dumneavoastră dacă cele de mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Sandimmun Neoral.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Administrarea concomitentă cu preparate care conţin Hypericum perforatum (sunătoare) (vezi pct. 4.5).

Administrarea în asociere cu medicamente care sunt substraturi ale glicoproteinei P (P-gp) cu rol de transportor multi-medicament sau ale proteinelor transportoare de anioni organici (PTAO) ale căror concentraţii plasmatice crescute sunt asociate cu evenimente grave şi/sau cu potenţial letal, de exemplu bosentan, dabigatran etexilat şi aliskiren (vezi pct. 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înaintea şi în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral, spuneţi imediat medicului dumneavoastră:

dacă prezentaţi orice semne de infecţie, cum sunt febra sau durerea în gât. Sandimmun Neoral suprimă sistemul imun şi, de asemenea, poate afecta capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta împotriva infecţiei.
dacă aveţi probleme cu ficatul.
dacă aveţi probleme cu rinichii. Medicul dumneavoastră vă va efectua analize de sânge regulate şi vă poate modifica doza, dacă este necesar.
dacă aveţi tensiune arterială mare. Medicul dumneavoastră vă va verifica regulat tensiunea arterială şi vă poate da un medicament pentru reducerea tensiunii arteriale, dacă este necesar.
dacă aveţi concentraţii reduse de magneziu în organism. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie suplimente de magneziu, mai ales după operaţie, dacă vi s-a efectuat un transplant.
dacă aveţi concentraţii mari de potasiu în sânge.
dacă aveţi gută.
dacă aveţi nevoie de vaccinare. Dacă prezentaţi oricare dintre cele de mai sus în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Lumina solară şi protecţia împotriva expunerii la soare Sandimmun Neoral vă suprimă funcţionarea sistemului imun, ceea ce creşte riscul apariţiei cancerului, mai ales al pielii şi al sistemului limfoid. Trebuie să vă limitaţi expunerea la razele solare şi razele UV astfel:

purtând haine adecvate de protecţie.
aplicând frecvent cremă solară cu un factor ridicat de protecţie.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Sandimmun Neoral:

dacă aveţi sau aţi avut probleme cu alcoolul.
dacă aveţi epilepsie.
dacă aveţi orice probleme cu ficatul.
dacă sunteţi gravidă.
dacă alăptaţi.
dacă acest medicament este prescris pentru un copil. Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră (sau dacă nu sunteţi sigur), spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Sandimmun Neoral, pentru că acest medicament conţine alcool (vezi punctul de mai jos „Sandimmun Neoral conţine alcool”).

Monitorizarea în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral Medicul dumneavoastră va verifica:

concentraţiile ciclosporinei din sângele dumneavoastră, mai ales dacă vi s-a efectuat un transplant,
tensiunea arterială înainte de începerea tratamentului şi în mod regulat în timpul tratamentului,
cât de bine funcţionează ficatul şi rinichii dumneavoastră,
concentraţiile lipidelor din sângele dumneavoastră (grăsimi). Dacă aveţi întrebări despre cum funcţionează Sandimmun Neoral sau de ce v-a fost prescris acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

În plus, dacă luaţi Sandimmun Neoral pentru o boală care nu este asociată cu transplantul (uveită intermediară sau posterioară şi uveită Behçet, dermatită atopică, artrită reumatoidă severă sau sindrom nefrotic), nu luaţi Sandimmun Neoral:

dacă aveţi probleme cu rinichii (cu excepţia sindromului nefrotic).
dacă aveţi o infecţie care nu este controlată cu medicamente.
dacă aveţi orice tip de cancer.
dacă aveţi tensiune arterială mare (hipertensiune arterială) care nu este controlată cu medicamente. Dacă tensiunea arterială mare apare în timpul tratamentului şi nu poate fi controlată, administrarea Sandimmun Neoral trebuie întreruptă de medicul dumneavoastră. Nu luaţi Sandimmun Neoral dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Sandimmun Neoral.

Dacă sunteţi tratat pentru uveita Behçet, medicul dumneavoastră vă va supraveghea cu atenţie, mai ales dacă prezentaţi simptome neurologice (de exemplu: pierdere accentuată a memoriei, modificări de personalitate observate în timp, tulburări psihice sau de dispoziţie, senzaţie de arsură la nivelul membrelor, percepţie redusă a senzaţiilor la nivelul membrelor, senzaţie de furnicături la nivelul membrelor, slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări de mers, durere de cap cu sau fără greaţă şi vărsături, tulburări de vedere, inclusiv mişcare limitată a globului ocular).

Medicul dumneavoastră vă va monitoriza îndeaproape dacă sunteţi vârstnic şi sunteţi tratat pentru psoriazis sau dermatită atopică. Dacă Sandimmun Neoral v-a fost prescris pentru tratarea psoriazisului sau dermatitei atopice, nu trebuie să vă expuneţi la orice raze UVB sau fototerapie în timpul tratamentului.

Supraveghere medicală Sandimmun Neoral trebuie prescris doar de medici cu experienţă în terapia imunosupresoare şi care pot asigura o supraveghere ulterioară corespunzătoare, inclusiv examen fizic complet şi regulat, măsurarea tensiunii arteriale şi controlul parametrilor de laborator de siguranţă. Pacienţii la care s-a efectuat transplant care utilizează medicamentul trebuie supravegheaţi în saloane dispunând de toate dotările de laborator şi de aparatura de terapie intensivă necesare. Medicul răspunzător de terapia de întreţinere trebuie să primească informaţii complete pentru supravegherea ulterioară a pacientului.

Limfoame şi alte tulburări maligne Ca şi alte imunosupresoare, ciclosporina creşte riscul dezvoltării de limfoame şi alte tulburări maligne, mai ales la nivelul pielii. Creşterea acestui risc se pare că este legată mai mult de dozele utilizate şi de durata tratamentului imunosupresor decât de administrarea unor anumite substanţe imunosupresoare specifice.

O schemă de tratament conţinând mai multe substanţe imunosupresoare (inclusiv ciclosporină) trebuie utilizată cu atenţie, deoarece poate duce la dezvoltarea de tulburări limfoproliferative şi tumori ale organelor, unele ducând chiar la deces.

Având în vedere riscul posibil de neoplazii cutanate, pacienţii cărora li se administrează Sandimmun Neoral, mai ales cei care sunt trataţi pentru psoriazis sau dermatită atopică, trebuie avertizaţi să evite expunerea excesivă la soare şi utilizarea concomitentă de raze ultraviolete sau fotochemoterapie PUVA.

Infecţii Ca şi alte imunosupresoare, ciclosporina expune pacienţii la apariţia de infecţii bacteriene, fungice, parazitare şi virale variate, deseori cu microorganisme oportuniste. Activarea unei infectări latente cu Polyomavirus care poate duce la nefropatie asociată cu Polyomavirus (PVAN), mai ales nefropatie asociată cu virusul BK (BKVN) sau cu leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) asociată virusului JC (PML) a fost observată la pacienţii cărora li se administrează ciclosporină. Aceste condiţii sunt deseori asociate cu doze totale mari de medicamente imunosupresoare şi trebuie avute în vedere la diagnosticarea diferenţială a pacienţilor cu imunosupresie, cu disfuncţie renală sau simptome neurologice. S-au raportat consecinţe grave şi/sau letale. Trebuie aplicate măsuri terapeutice eficace, mai ales la pacienţii trataţi cu imunosupresoare multiple, pe termen lung.

Toxicitate renală Ca o complicaţie frecventă şi potenţial gravă, poate apărea o creştere a creatininemiei şi uremiei în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral. Aceste modificări funcţionale sunt dependente de doză şi, iniţial, sunt reversibile, răspunzând, de obicei, la reducerea dozei. În timpul tratamentului de lungă durată, unii pacienţi pot prezenta modificări histopatologice renale (de exemplu, fibroza interstiţială), care la pacienţii cu transplant renal trebuie diferenţiate de leziunile determinate de rejetul cronic. Prin urmare, este necesară monitorizarea frecventă a funcţiei renale, conform recomandărilor locale pentru indicaţia în cauză (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Hepatotoxicitate Sandimmun Neoral poate determina şi creşteri dependente de doză şi reversibile ale bilirubinemiei şi, ocazional, ale valorilor serice ale enzimelor hepatice (vezi pct 4.8). Au existat raportări solicitate şi spontane de după punerea pe piaţă privind hepatotoxicitatea şi afectarea hepatică, inclusiv colestază, icter, hepatită şi insuficienţă hepatică, la pacienţii trataţi cu ciclosporină. Majoritatea raportărilor au inclus pacienţi cu co-morbidităţi semnificative, boli existente şi alţi factori, inclusiv complicaţii infecţioase şi administrare concomitentă de medicamente cu potenţial hepatotoxic. În unele cazuri, mai ales la pacienţii cu transplant, au fost raportate decese (vezi pct. 4.8). Este necesară monitorizarea atentă a parametrilor care evaluează funcţia hepatică, valorile anormale necesitând reducerea dozei (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Pacienţi vârstinici (cu vîrsta de 65 de ani şi peste această vârstă) La pacienţii vârstnici, funcţia renală trebuie monitorizată cu o atenţie deosebită.

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.2) La utilizarea Sandimmun Neoral la pacienţii cu transplant, monitorizarea de rutină a valorilor concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei este o măsură importantă de siguranţă. Pentru monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină în sângele integral, este de preferat utilizarea unui anticorp monoclonal specific (dozarea medicamentului original), deşi se poate folosi şi o metodă cromatografică de înaltă performanţă cu lichide (HPLC), care dozează şi medicamentul original. Dacă se foloseşte plasmă sau ser, trebuie respectat un protocol de separare standard (timp şi temperatură). Pentru monitorizarea iniţială a pacienţilor cu transplant de ficat se va folosi anticorpul monoclonal specific sau se vor face dozări paralele, folosind atât anticorpul monoclonal specific, cât şi pe cel nespecific, pentru a stabili o doză care să asigure o imunosupresie adecvată.

La pacienţii trataţi pentru indicaţii non-transplant, poate fi relevantă monitorizarea ocazională a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, de exemplu, când Sandimmun Neoral este administrat concomitent cu substanţe care pot interfera cu farmacocinetica ciclosporinei sau în cazul unui răspuns clinic neobişnuit (de exemplu, lipsa eficacităţii sau intoleranţa crescută la medicament, cum este disfuncţia renală). Nu trebuie uitat faptul că valoarea concentraţiei ciclosporinei în sânge, plasmă sau ser este doar unul dintre numeroşii factori care contribuie la starea clinică a pacientului. Rezultatele vor servi, aşadar, doar ca ghid pentru doze, fiind coroborate cu parametrii clinici şi de laborator.

Hipertensiune arterială Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale este necesară în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral. Dacă apare hipertensiunea arterială, se va administra un tratament antihipertensiv corespunzător, care nu interferează cu farmacocinetica ciclosporinei, de exemplu isradipină (vezi pct. 4.5).

Lipidemie crescută Deoarece s-a observat, în ocazii rare, că Sandimmun Neoral produce o creştere uşoară şi reversibilă a concentraţiilor lipidelor din sânge, se recomandă determinarea lipidemiei înaintea tratamentului şi după prima lună de tratament. Dacă valoarea lipidemiei a crescut, se va reduce cantitatea de grăsimi din alimentaţie şi chiar doza de medicament, dacă este necesar.

Hiperkaliemie Ciclosporina creşte riscul de hiperkaliemie, în special la pacienţii cu disfuncţie renală. De asemenea, este necesară precauţie când ciclosporina este administrată concomitent cu medicamente care economisesc potasiul (de exemplu, diuretice care economisesc potasiul, cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II), medicamente ce conţin potasiu, precum şi la pacienţii care au o dietă bogată în potasiu. În aceste situaţii este recomandat controlul kaliemiei.

Hipomagneziemie Ciclosporina creşte eliminarea magneziului din organism. Aceasta poate duce la hipomagneziemie, mai ales în perioada peri-transplant. De aceea, se recomandă controlul magneziemiei în perioada peri-

transplant, mai ales dacă apar simptome/semne neurologice. Dacă se consideră necesar se poate administra magneziu suplimentar.

Hiperuricemie Este necesară precauţie la pacienţii cu hiperuricemie.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate În timpul tratamentului cu ciclosporină, vaccinarea poate fi mai puţin eficace. Trebuie evitată administrarea de vaccinuri cu virusuri vii (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni Trebuie avută grijă la administrarea concomitentă a ciclosporinei cu medicamente care cresc sau scad substanţial concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei prin inhibarea sau inducerea CYP3A4 şi/sau P-glicoproteinei (vezi pct. 4.5).

Toxicitatea renală trebuie monitorizată când se începe administrarea concomitentă de ciclosporină cu substanţe active care cresc concentraţiile ciclosporinei sau cu substanţe care prezintă sinergie nefrotoxică (vezi pct. 4.5). Starea clinică a pacientului trebuie monitorizată atent. Pot fi necesare monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale ciclosporinei și ajustarea dozei de ciclosporină.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de ciclosporină şi tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Ciclosporina este un inhibitor al CYP3A4, al P-gp cu rol de transportor multi-medicament şi al proteinelor transportoare de anioni organici (PTAO) şi administrarea concomitentă a medicamentelor care sunt substraturi ale CYP3A4, P-gP și PTAO împreună cu ciclosporină poate creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt substraturi ale acestei enzime şi/sau acestui transportor. Trebuie avută grijă la administrarea concomitentă a ciclosporinei cu astfel de medicamente sau administrarea concomitentă trebuie evitată (vezi pct. 4.5). Ciclosporina creşte expunerea la inhibitorii HMG-CoA reductazei (statine). Când sunt administrate concomitent cu ciclosporina, dozele de statine trebuie reduse şi trebuie evitată utilizarea concomitentă a anumitor statine în conformitate cu recomandările din prospectul acestora. Tratamentul cu statine trebuie întrerupt temporar sau definitiv la pacienţii cu semne şi simptome de miopatie sau la cei cu factori de risc predispozanţi pentru afectare renală severă, inclusiv insuficienţă renală, secundară rabdomiolizei (vezi pct. 4.5).

După administrarea concomitentă de ciclosporină şi lercanidipină, ASC a lercanidipinei a crescut de trei ori, iar ASC a ciclosporinei a crescut cu 21%. Prin urmare, trebuie evitată administrarea concomitentă a ciclosporinei şi lercanidipinei. Administrarea ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei nu a dus la nicio modificare a ASC a lercanidipinei, dar ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Prin urmare, această administrare concomitentă trebuie utilizată cu precauţie, la un interval de minimum 3 ore.

Precauţii suplimentare la indicaţiile non-transplant Pacienţii cu insuficienţă renală (excepţie fac pacienţii cu sindromul nefrotic cu un grad permisiv al insuficienţei renale), hipertensiune arterială necontrolată, infecţii necontrolate sau orice tip de neoplasm nu vor fi trataţi cu ciclosporină.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie efectuată o evaluare iniţială corectă a funcţiei renale, prin minimum două măsurători ale eGFR. Funcţia renală trebuie evaluată frecvent pe întreaga durată a tratamentului, pentru a permite ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).

Precauţii suplimentare în uveita endogenă Sandimmun Neoral trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu sindromul neurologic Behçet. Statutul neurologic al acestor pacienţi trebuie monitorizat cu atenţie.

Există o experienţă limitată privind utilizarea de Sandimmun Neoral la copii cu uveită endogenă.

Precauţii suplimentare în sindromul nefrotic Pacienţii cu valori iniţiale anormale ale funcţiei renale trebuie trataţi cu o doză de 2,5 mg/kg şi zi şi trebuie supravegheaţi cu atenţie.

La unii pacienţi s-ar putea să fie dificilă evidenţierea disfuncţiei renale provocate de Sandimmun Neoral, din cauza modificărilor funcţiei renale legate de sindromul nefrotic însuşi. Acest lucru explică faptul că, în ocazii rare, s-au observat leziuni renale morfopatologice asociate cu Sandimmun Neoral fără creşterea creatininemiei. Aşadar, se recomandă biopsie renală la pacienţii cu nefropatie, cu leziuni minime, care utilizează corticosteroizi în tratament de lungă durată, la care Sandimmun Neoral se administrează mai mult de 1 an.

La pacienţii cu sindrom nefrotic trataţi cu imunosupresoare (inclusiv ciclosporină) s-a observat ocazional apariţia de neoplazii (inclusiv limfomul Hodgkin).

Precauţii suplimentare în artrita reumatoidă După 6 luni de tratament, funcţia renală trebuie evaluată la interval de 4-8 săptămâni, în funcţie de stabilitatea bolii, medicamentele administrate concomitent şi bolile existente. Controale mai frecvente sunt necesare atunci când se creşte doza de Sandimmun Neoral, când se începe un tratament concomitent cu un antiinflamator nesteroidian sau se creşte doza acestuia. Întreruperea tratamentului poate fi necesară, de asemenea, şi dacă hipertensiunea arterială apărută în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral nu poate fi controlată cu terapie antihipertensivă corespunzătoare.

Ca şi în cazul altor imunosupresoare administrate pe termen lung, trebuie avut în vedere riscul crescut de tulburări limfoproliferative. Este necesară o atenţie deosebită dacă Sandimmun Neoral este utilizat în asociere cu metotrexat, din cauza sinergiei nefrotoxice.

Precauţii suplimentare în psoriazis De asemenea, întreruperea administrării de Sandimmun Neoral este recomandată dacă hipertensiunea arterială apărută în timpul tratamentului nu poate fi controlată cu terapia adecvată.

Pacienţii vârstnici trebuie trataţi numai în prezenţa unui psoriazis invalidant, iar funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.

Există o experienţă limitată privind utilizarea de Sandimmun Neoral la copii cu psoriazis.

La pacienţii cu psoriazis trataţi cu ciclosporină, ca şi la cei trataţi cu terapii imunosupresoare convenţionale, s-a observat apariţia de neoplazii (în special ale pielii). Leziunile cutanate atipice pentru psoriazis, dar suspecte de a fi maligne sau premaligne, trebuie biopsiate înaintea începerii tratamentului cu Sandimmun Neoral. Pacienţii cu leziuni cutanate maligne sau premaligne trebuie trataţi cu Sandimmun Neoral doar după cura terapeutică adecvată a acestor leziuni şi dacă nu există o altă opţiune de tratament cu şanse de succes.

La câţiva pacienţi cu psoriazis trataţi cu Sandimmun Neoral s-au observat afecţiuni limfoproliferative. Ele au răspuns la întreruperea imediată a medicamentului.

Pacienţii trataţi cu Sandimmun Neoral nu trebuie să fie expuşi concomitent la radiaţii cu raze ultraviolete B sau fotochemoterapie PUVA.

Precauţii suplimentare în dermatita atopică De asemenea, întreruperea administrării Sandimmun Neoral este recomandată dacă hipertensiunea arterială apărută în timpul tratamentului nu poate fi controlată cu terapia adecvată.

Experienţa cu Sandimmun Neoral la copii cu dermatită atopică este limitată.

Pacienţii vârstnici trebuie trataţi numai dacă prezintă dermatită atopică invalidantă, iar funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.

Limfoadenopatia benignă este asociată frecvent cu apariţia tranzitorie a episoadelor acute de dermatită atopică, care dispar invariabil de la sine sau odată cu ameliorarea generală pe parcursul bolii.

Limfoadenopatia observată în cursul tratamentului cu ciclosporină trebuie supravegheată regulat.

Dacă limfoadenopatia persistă în ciuda ameliorării bolii, trebuie efectuată biopsie, ca măsură de precauţie pentru a exclude absenţa limfomului.

Infecţiile active cu herpes simplex trebuie eradicate înainte de iniţierea unui tratament cu Sandimmun Neoral, dar nu constituie, însă, un motiv pentru întreruperea lui decât în cazurile severe.

Infecţiile cutanate cu Staphylococus aureus nu constituie o contraindicaţie majoră pentru terapia cu Sandimmun Neoral, dar trebuie controlate cu substanţe antibacteriene adecvate. Trebuie evitată administrarea concomitentă cu eritromicină utilizată oral, deoarece poate creşte absorbţia ciclosporinei în sânge (vezi pct. 4.5). Dacă nu există alternativă, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, funcţia renală şi reacţiile adverse la ciclosporină.

Pacienţii trataţi cu Sandimmun Neoral nu trebuie să se expună concomitent la radiaţii cu UVB sau să facă fotochemioterapie PUVA.

Utilizarea la copii şi adolescenţi fără transplant Cu excepţia tratamentului pentru sindromul nefrotic, nu există experienţă adecvată, disponibilă, cu Sandimmun Neoral. Utilizarea acestuia nu poate fi recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, la care nu s-a efectuat transplant, pentru alte indicaţii decât sindromul nefrotic.

Excipienţi speciali: ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40 Sandimmun Neoral conţine ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40, care poate cauza tulburări gastrice şi diaree.

Excipienţi speciali: Etanol Sandimmun Neoral conţine 25, 50 mg alcool (etanol) în fiecare capsulă de Sandimmun Neoral 25 mg, 50 mg, echivalent cu 11,8% v/v. O doză de 500 mg de Sandimmun Neoral conţine 500 mg etanol, echivalentul a aproximativ 13 ml bere sau 5 ml vin. Volumul mic de alcool din acest medicament nu va avea efecte vizibile.

Excipienți speciali: sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) în fiecare dintre capsulele de 25, 50 mg, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi oricare dintre medicamentele de mai jos înaintea sau în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral:

Medicamente care vă pot afecta concentraţiile de potasiu. Acestea includ medicamente care conţin potasiu, suplimente de potasiu, comprimate pentru eliminarea apei (diuretice) numite diuretice care economisesc potasiul şi unele medicamente care vă reduc tensiunea arterială.
Metotrexat. Acesta este utilizat pentru a trata tumorile, psoriazisul sever şi artrita reumatoidă severă.

Medicamente care pot creşte sau reduce concentraţiile de ciclosporină (substanţa activă din Sandimmun Neoral) din sângele dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate verifica concentraţiile de ciclosporină din sângele dumneavoastră când începeţi sau întrerupeţi tratamentul cu alte medicamente.
Medicamente care pot creşte concentraţiile de ciclosporină din sângele dumneavoastră includ: antibiotice (cum sunt eritromicina sau azitromicina), anti-fungice (voriconazol, itraconazol), medicamente utilizate pentru probleme cu inima sau tensiune arterială mare (diltiazem, nicardipină, verapamil, amiodaronă), metoclopramid (utilizat pentru stări de rău), contraceptive orale, danazol (utilizate pentru a trata probleme asociate menstruaţiei), medicamente utilizate pentru tratarea gutei (alopurinol), acid colic şi derivate (utilizate pentru a trata pietrele biliare), inhibitori de protează utilizaţi pentru a trata HIV, imatinib (utilizat pentru a trata leucemia sau tumorile), colchicină, telaprevir (utilizat pentru tratarea hepatitei C), canabidiol (utilizat, printre altele, pentru tratarea crizelor convulsive).
Medicamente care pot scădea concentraţiile de ciclosporină din sângele dumneavoastră includ: barbiturice (utilizate pentru a vă ajuta să dormiţi), unele medicamente anti-convulsivante (cum sunt carbamazepina sau fenitoina), octreotidă (utilizată pentru tratarea acromegaliei sau tumorilor neuroendocrine de la nivel intestinal), medicamente anti-bacteriene utilizate pentru tratarea tuberculozei, orlistat (utilizat pentru a vă ajuta să slăbiţi), medicamente pe bază de plante care conţin sunătoare, ticlopidină (utilizată după un accident vascular cerebral), anumite medicamente care reduc tensiunea arterială (bosentan) şi terbinafină (un medicament anti-fungic utilizat pentru a trata infecţiile de la nivelul degetelor de la picioare şi unghiile de la picioare).
Medicamente care vă pot afecta rinichii, cum sunt medicamente antibacteriene (gentamicină, tobramicină, ciprofloxacin), medicamente antifungice care conţin amfotericină B, medicamente împotriva infecţiilor căilor urinare care conţin trimetoprim, medicamente pentru cancer care conţin melfalan, medicamente utilizate pentru reducerea cantităţii de acid din stomac (inhibitori ai secreţiei de acid, de tipul antagoniştilor receptorilor H2), tacrolimus, sedative (medicamente non-steroidiene anti-inflamatorii cum este diclofenacul), medicamente care conţin acid fibric (utilizate pentru a reduce cantitatea de grăsimi din sângele dumneavoastră).
Nifedipină. Acesta este utilizat pentru a trata tensiunea arterială mare şi durerea de inimă. Este posibil să vi se umfle gingiile, care pot creşte peste dinţi, dacă luaţi nifedipină pe durata tratamentului cu ciclosporină.
Digoxină (utilizată pentru tratamentul problemelor inimii), medicamente pentru reducerea concentraţiilor colesterolului (inhibitori ai reductazei HMG-CoA, numiţi şi statine), prednisolon, etopozidă (utilizat pentru tratarea cancerului), repaglinidă (un medicament antidiabetic), imunosupresoare (everolimus, sirolimus), ambrisentan şi medicamente specifice anti-cancer, numite antracicline (cum este doxorubicina).
Micofenolat sodic sau micofenolat mofetil (un imunosupresor) și eltrombopag (utilizat pentru a trata tulburările hemoragice) Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră (sau nu sunteţi sigur), discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua Sandimmun Neoral.

Sandimmun Neoral împreună cu alimente şi băuturi Nu luaţi Sandimmun Neoral cu grapefruit sau suc de grapefruit, pentru că acesta poate influenţa efectele medicamentului Sandimmun Neoral.

Interacţiuni medicamentoase Dintre multele medicamente raportate că interferează cu ciclosporina, cele la care interacţiunile sunt semnificative şi considerate a avea implicaţii clinice sunt enumerate mai jos.

Se cunosc mai multe substanţe care cresc sau scad concentraţia ciclosporinei în plasmă sau în sângele integral prin inhibarea sau inducerea competitivă a enzimelor hepatice implicate în metabolizarea ciclosporinei, în special CYP3A4.

Ciclosporina este, de asemenea, un inhibitor al CYP3A4, al glicoproteinei P cu rol de transportor multi-medicament şi al polipeptidei anionice organice transportoare (PTAO) şi poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent, care sunt substraturi ale acestei enzime şi/sau acestor transportori.

Medicamentele cunoscute a scădea sau creşte biodisponibilitatea ciclosporinei: la pacienţii cu transplant, sunt necesare măsurarea frecventă a concentraţiilor ciclosporinei şi, dacă este cazul,

ajustarea dozei de ciclosporină, mai ales în timpul introducerii sau întreruperii administrării concomitente a medicamentelor. La pacienţii trataţi pentru indicaţii non-transplant, relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectele clinice este mai puţin stabilită. Dacă medicamentele cunoscute a creşte concentraţiile de ciclosporină sunt administrate concomitent, pot fi mai adecvate evaluarea frecventă şi monitorizarea atentă a reacţiilor adverse aferente administrării ciclosporinei, decât măsurarea concentraţiilor plasmatice.

Medicamente care scad concentraţia plasmatică a ciclosporinei Se anticipează că toţi inductorii CYP3A4 şi/sau ai P-gp vor scădea concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Exemple de medicamente care scad concentraţia plasmatică a ciclosporinei sunt: Barbiturice, carbamazepină, oxcarbazepină, fenitoină; nafcilină, sulfamidină i.v., probucol, orlistat, hypericum perforatum (sunătoare), ticlopidină, sulfinpirazonă, terbinafină, bosentan.

Preparatele care conţin Hypericum perforatum (sunătoare) nu trebuie administrate concomitent cu Sandimmun Neoral din cauza riscului scăderii concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei şi, prin urmare, a efectului redus (vezi pct. 4.3).

Rifampicina induce metabolizarea intestinală şi hepatică a ciclosporinei. Este posibil să fie necesară creşterea dozelor de ciclosporină de 3 până la 5 ori în timpul administrării concomitente.

Octreotida scade absorbţia ciclosporinei şi poate fi necesară o creştere cu 50% a dozei de ciclosporină sau trecerea la administrarea intravenoasă.

Medicamente care cresc concentraţia plasmatică a ciclosporinei Toţi inhibitorii CYP3A4 şi/sau ai P-gp pot determina concentraţii plasmatice mărite ale ciclosporinei. Exemple sunt: Nicardipină, metoclopramidă, contraceptive orale, metilprednisolon (in doza mare), alopurinol, acid colic şi derivaţii săi, inhibitori de protează, imatinib, colchicină, nefazodonă.

Antibiotice macrolide: eritromicina poate creşte expunerea la ciclosporină de 4 până la 7 ori, uneori ducând la nefrotoxicitate. S-a raportat că claritromicina dublează expunerea la ciclosporină. Azitromicina creşte concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei cu aproape 20%.

Antimicotice azolice: ketoconazolul, fluconazolul, itraconazolul şi voriconazolul pot să dubleze sau să determine valori şi mai mari ale expunerii la ciclosporină.

Verapamilul creşte concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei de 2 până la 3 ori.

Administrarea concomitentă cu telaprevir a dus la o creştere de 4,64 ori a expunerii normalizate la doza recomandată de ciclosporină (ASC).

Amiodarona creşte substanţial concentraţia plasmatică a ciclosporinei şi, în acelaşi timp, creşte valoarea creatininemiei. Această interacţiune poate avea loc la mult timp după întreruperea administrării amiodaronei, din cauza timpului lung de înjumătăţire plasmatică a acesteia (aproximativ 50 zile).

S-a raportat că danazolul creşte concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei cu aproximativ 50%.

Diltiazemul (la doze de 90 mg/zi) poate mări concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei cu până la 50%.

Imatinibul poate creşte expunerea la ciclosporină şi Cmax cu aproximativ 20%.

Canabidiol (inhibitor P-gp): Au existat raportări privind creșterea concentrațiilor plasmatice ale altui inhibitor de calcineurină în timpul administrării concomitente cu cannabidiol. Această interacțiune poate apărea din cauza inhibării efluxului intestinal de P-gp, ducând la creșterea biodisponibilității

inhibitorului de calcineurină. Prin urmare, ciclosporina și cannabidiolul trebuie administrate concomitent cu precauție, cu monitorizarea atentă a efectelor adverse. La pacienții care au efectuat transplant, se monitorizează concentrațiile plasmatice ale ciclosporinei în sângele integral și se ajustează, la nevoie, doza de ciclosporină. La pacienții care nu au efectuat transplant, trebuie avută în vedere monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale ciclosporinei, cu ajustarea dozei, dacă este necesar (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Interacţiuni cu alimentele Ingerarea concomitentă de grapefruit şi suc de grapefruit s-a dovedit a creşte biodisponibilitatea ciclosporinei.

Administrare concomitentă cu risc crescut de apariţie a nefrotoxicităţii Sunt necesare precauţii la administrarea concomitentă de ciclosporină cu alte substanţe active caracterizate de sinergie nefrotoxică, cum sunt: aminoglicozide (inclusiv gentamicina, tobramicina), amfotericină B, ciprofloxacină, vancomicină, trimetoprim (asociat cu sulfametoxazol), derivaţi de acid fibric (de exemplu, bezafibrat, fenofibrat); AINS (inclusiv diclofenac, naproxen, sulindac); melfalan, antagonişti ai receptorilor histaminici H2 (de exemplu, cimetidina, ranitidina); metotrexat (vezi pct. 4.4).

În timpul administrării concomitente a unui medicament care poate creşte sinergia nefrotoxică, trebuie efectuată o monitorizare strictă a funcţiei renale. Dacă are loc o afectare semnificativă a funcţiei renale, doza medicamentului administrat concomitent trebuie redusă sau trebuie avut în vedere tratament alternativ.

Trebuie evitată administrarea concomitentă de ciclosporină şi tacrolimus, din cauza riscului apariţiei nefrotoxicităţii şi interacţiunii farmacocinetice prin intermediul CYP3A4 şi/sau P-gp (vezi pct. 4.4).

Impactul terapiei antivirale cu acțiune directă (DAA) Farmacocinetica ciclosporinei poate fi afectată de modificările funcției hepatice pe durata terapiei DAA în ceea ce privește clearance-ul virusului HCV virus. Sunt necesare o monitorizare atentă și posibila ajustare a dozei de ciclosporin pentru a asigura eficacitate continuă.

Efectele administrării ciclosporinei asupra altor medicamente Ciclosporina este un inhibitor al CYP3A4, al P-gpcu rol de transportor multi-medicament (P-gp) şi al proteinelor transportoare de anioni organici (PTAO). Administrarea concomitentă a medicamentelor care sunt substraturi ale CYP3A4, P-gp și PTAO cu ciclosporină poate creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt substraturi ale acestei enzime şi/sau acestui transportor.

Unele exemple sunt enumerate mai jos: Ciclosporina poate reduce clearance-ul digoxinei, colchicinei, inhibitorilor reductazei HMG-CoA (statine) şi etoposidei. Dacă oricare dintre aceste medicamente sunt utilizate concomitent cu ciclosporina, este necesară o monitorizare clinică atentă pentru a permite depistarea din timp a manifestărilor toxice ale medicamentelor, urmată de o reducere a dozelor sau de întreruperea tratamentului. Când sunt administrate concomitent cu ciclosporina, dozele statinelor trebuie reduse sau utilizarea concomitentă a anumitor statine trebuie evitată în conformitate cu recomandările din prospectul acestora. Modificările expunerii la statinele utilizate frecvent în cazul administrării concomitente cu ciclosporină sunt sintetizate în Tabelul 1. Tratamentul cu statine trebuie întrerupt temporar sau definitiv la pacienţii cu semne şi simptome de miopatie sau la cei cu factori de risc predispozanţi pentru afectare renală severă, inclusiv insuficienţă renală, secundară rabdomiolizei.

Tabelul 1 Rezumat privind modificările expunerii la statinele utilizate în mod uzual în cazul administrării concomitente cu ciclosporină

Statină Doze disponibile Modificarea expunerii la administrarea de ciclosporină Atorvastatină 10-80 mg 8-10 Simvastatină 10-80 mg 6-8 Fluvastatină 20-80 mg 2-4 Lovastatină 20-40 mg 5-8 Pravastatină 20-80 mg 5-10 Rosuvastatină 5-40 mg 5-10 Pitavastatină 1-4 mg 4-6

Se recomandă atenţie la administrarea concomitentă a ciclosporinei împreună cu lercanidipină (vezi pct. 4.4).

Ca urmare a administrării concomitente a ciclosporinei şi aliskirenului, un substrat P-gp, Cmax a aliskirenului a crescut de aproximativ 2,5 ori, iar ASC de aproximativ 5 ori. Cu toate acestea, profilul farmacocinetic al ciclosporinei a fost modificat semnificativ. Nu este recomandată administrarea concomitentă a ciclosporinei şi aliskirenului (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandată administrarea concomitentă a dabigatran etexilatului, din cauza activităţii inhibitorii a ciclosporinei asupra P-gp (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a nifedipinei cu ciclosporină poate duce la o incidenţă crescută a hiperplaziei gingivale, comparativ cu cea observată la administrarea ciclosporinei în monoterapie.

S-a descoperit că administrarea concomitentă a diclofenacului şi ciclosporinei a dus la o creştere semnificativă a biodisponibilităţii diclofenacului, având ca posibilă consecinţă afectarea reversibilă a funcţiei renale. Creşterea biodisponibilităţii diclofenacului este cauzată, cel mai probabil, de o reducere a efectului său de metabolizare în proporţie mare la nivelul primului pasaj hepatic. Dacă AINS cu un efect de metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic redus (de exemplu, acidul acetilsalicilic) sunt administrate împreună cu ciclosporină, nu se anticipează o creştere a biodisponibilităţii lor.

Au fost observate creşteri ale creatininei plasmatice în cadrul studiilor care au utilizat everolimus sau sirolimus în combinaţie cu o doză întreagă de ciclosporină pentru microemulsie. Acest efect este deseori reversibil la reducerea dozei de ciclosporină. Everolimus şi sirolimus au avut numai o influenţă minoră asupra farmacocineticii ciclosporinei. Administrarea concomitentă a ciclosporinei creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale everolimusului şi sirolimusului.

Se va proceda cu precauţie la administrarea concomitentă a medicamentelor care economisesc potasiul (de exemplu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II) sau a medicamentelor care conţin potasiu deoarece acestea pot duce la creşteri semnificative a kaliemiei (vezi pct. 4.4).

Ciclosporina poate creşte concentraţiile plasmatice ale repaglinidei şi, prin urmare, poate creşte riscul apariţiei hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a bosentanului şi ciclosporinei la voluntari sănătoşi creşte expunerea la bosentan de câteva ori. A existat o scădere cu 35% a expunerii la ciclosporină. Nu este recomandată administrarea concomitentă a ciclosporinei cu bosentan (vezi mai sus subpunctul „Medicamente care scad concentraţia plasmatică a ciclosporinei” şi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a unor doze repetate de ambrisentan cu ciclosporină la voluntari sănătoşi a dus la o creştere de aproximativ 2 ori a expunerii la ambrisentan, în timp ce expunerea la ciclosporină a fost puţin crescută (aproximativ 10%).

A fost observată o expunere crescută semnificativ la antibioticele antracicline (de exemplu, doxorubicină, mitoxantronă, daunorubicină) la pacienţii cu neoplasme cărora li s-au administrat intravenos şi concomitent antibiotice antracicline şi doze foarte mari de ciclosporină.

În timpul tratamentului cu ciclosporină, vaccinarea poate fi mai puţin eficace, iar utilizarea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate trebuie evitată.

Interacţiuni care duc la scăderea concentrațiilor plasmatice ale altor medicamente Administrarea concomitentă de ciclosporină şi micofenolat sodic sau micofenolat mofetil la pacienţii cu transplant poate scădea expunerea medie la acid micofenolic cu 20-50%, în comparaţie cu alte imunosupresoare. Aceste informaţii trebuie luate în considerare, în special în cazul întreruperii sau opririi definitive a tratamentului cu ciclosporină.

Administrarea concomitentă a unei doze unice de ciclosporină (200 mg sau 600 mg) cu o doză unică de eltrombopag (50 mg) a scăzut ASCinf plasmatică a eltrombopag cu 18% până la 24% și Cmax cu 25% până la 39%. Ajustarea dozei de eltrombopag este permisă în cursul tratamentului, în funcție de numărul de trombocite al pacientului. Numărul de trombocite trebuie monitorizat cel puţin săptămânal, timp de 2 până la 3 săptămâni, atunci când eltrombopag este administrat concomitent cu ciclosporină. Este posibil să fie necesară creşterea dozei de eltrombopag, în funcţie de numărul de trombocite.

Copii şi adolescenţi Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament..

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Experienţa administrării Sandimmun Neoral în timpul sarcinii este limitată. În general, Sandimmun Neoral nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Dacă este necesar să luaţi acest medicament, medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră beneficiile şi riscurile administrării medicamentului în timpul sarcinii.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi. Nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral, pentru că ciclosporina, substanţa activă, trece în laptele matern şi poate afecta copilul.

Hepatita C Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți hepatita C. Funcția ficatului dumneavoastră se poate modifica la administrarea tratamentului pentru hepatita C și acest lucru poate afecta concentrațiile de ciclosporină din sângele dumneavoastră. Este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă monitorizeze atent concentrațiile de ciclosporină din sânge și să vă modifice doza după ce ați început tratamentul pentru hepatita C.

Sarcina Nu există studii clinice adecvate sau bine controlate la femeile gravide care utilizează ciclosporină. Există un număr moderat de date privind utilizarea ciclosporinei la pacientele gravide din experienţa după punerea pe piaţă, inclusiv registrele de transplant şi literatura de specialitate publicată, majoritatea cazurilor fiind disponibile de la pacientele la care s-a efectuat transplant. Femeile gravide cărora li se administrează terapii cu imunosupresoare după transplant, inclusiv ciclosporină şi scheme terapeutice care conţin ciclosporină, prezintă riscul de parturiţie prematură (<37 săptămâni).

Studiile de dezvoltare embriofetală (DEF) cu ciclosporină efectuate la şobolani şi iepuri au demonstrat toxicitate embriofetală la doze sub doza maximă recomandată la om (DMRO) în funcție de suprafaţa corporală (SC) (vezi pct. 5.3).

Sandimmun Neoral nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul terapeutic depășește riscul potenţial pentru făt. Conţinutul de alcool al formelor farmaceutice de Sandimmun Neoral trebuie luat în considerare şi la femeile gravide (vezi pct. 4.4). Datele publicate din Registrul Naţional al Sarcinii în caz de Transplant (NTPR) au descris rezultatele sarcinii la pacientele cu transplant renal (482), hepatic (97) şi cardiac (43) care au utilizat ciclosporină. Datele au indicat sarcini reuşite, cu o rată a nașterilor de copii vii de 76% şi 76,9% şi, respectiv, 64% la pacientele cu transplant renal, hepatic, respectiv cardiac. Naşterea prematură (< 37 săptămâni) a fost raportată la 52%, 35% şi, respectiv, 35% dintre pacientele cu transplant renal, hepatic şi cardiac.

Ratele de avort spontan și malformații congenitale majore au fost raportate a fi comparabile cu ratele observate în populația generală. Nu a putut fi exclus un potenţial efect direct al ciclosporinei asupra hipertensiunii arteriale materne, preeclampsiei, infecţiilor sau diabetului zaharat, având în vedere limitările inerente registrelor şi raportărilor privind siguranţa după punerea pe piaţă.

Este disponibil un număr limitat de observaţii la copiii expuşi la ciclosporină in utero, până la o vârstă de aproximativ 7 ani. Funcţia renală şi tensiunea arterială la aceşti copii au fost normale.

Alăptarea Ciclosporina este transferată în laptele matern. Femeile tratate cu Sandimmun Neoral nu trebuie să alăpteze, din cauza potenţialului Sandimmun Neoral de a cauza reacţii adverse grave la nou-născuţii/sugarii alăptaţi. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a se abţine de la tratament, având în vedere beneficiul alăptării pentru nou-născut/sugar și importanța tratamentului pentru femeie.

Date limitate au arătat că raportul dintre concentraţia de ciclosporină din lapte şi cea din sângele matern a fost cuprins între 0,17 şi 1,4. Pe baza consumului de lapte la sugari, cea mai mare doză estimată de ciclosporină ingerată de sugarul exclusiv alăptat a fost de aproximativ 2% din doza ajustată la greutatea maternă.

Conţinutul de alcool al formelor farmaceutice de Sandimmun Neoral trebuie luat în considerare şi la femeile care alăptează (vezi pct. 4.4).

Fertilitatea Există date limitate privind efectul Sandimmun Neoral asupra fertilităţii la om (vezi pct. 5.3). Nu s-au observat efecte adverse asupra fertilităţii la şobolanii masculi şi femele la doze de până la 15 mg/kg/zi (sub DMRO pe baza SC) (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Unele reacţii adverse pot fi grave Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave:

Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului imunitar, ciclosporina poate influenţa capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta cu infecţia şi poate cauza tumori sau alte tipuri de cancer, mai ales ale pielii. Semnele infecţiei pot fi febra sau durerea de gât.
Modificări ale vederii, pierdere a coordonării, neîndemânare, pierdere a memoriei, dificultate de vorbire sau de a înţelege ceea ce spun alţii şi slăbiciune musculară. Acestea pot fi semne ale unei infecţii ale creierului, numită leucoencefalopatie multifocală progresivă.
Problemele legate de creier, cu semne cum sunt convulsii, confuzie, dezorientare, receptivitate redusă, modificări de personalitate, agitaţie, insomnie, modificări ale vederii, orbire, comă,

paralizie a unei părţi a corpului sau a întregului corp, gât înţepenit, pierdere a coordonării, cu sau fără vorbire neobişnuită sau mişcări neobişnuite ale ochilor.

Umflare a părţii din spate a ochilor. Aceasta poate fi asociată cu vedere înceţoşată. De asemenea, vederea vă poate fi afectată din cauza presiunii ridicate de la nivelul capului (hipertensiune intracraniană benignă).
Probleme cu ficatul sau deteriorare a acestuia, cu sau fără îngălbenirea ochilor şi pielii, greaţă, pierdere a apetitului alimentar şi urină închisă la culoare.
Probleme cu rinichii, care pot reduce semnificativ cantitatea de urină produsă de organismul dumneavoastră.
Număr redus de globule roşii sau trombocite. Semnele includ paloare a pielii, oboseală, dificultăţi la respiraţie, urină închisă la culoare (acesta este un semn al deteriorării globulelor roşii din sânge), învineţire sau sângerare fără motive evidente, confuzie, dezorientare, stare de alertă redusă şi probleme cu rinichii.

Alte reacţii adverse includ:

Rezumatul profilului de siguranţă Principalele reacţii adverse observate în studiile clinice şi asociate cu administrarea ciclosporinei includ disfuncţie renală, tremor, hirsutism, hipertensiune arterială, diaree, anorexie, greaţă şi vărsături.

Multe din reacţiile adverse asociate cu tratamentul cu ciclosporină sunt dependente de doză şi răspund la reducerea dozei. Deşi indicaţiile sunt diverse, spectrul reacţiilor adverse este, în esenţă, acelaşi; există, totuşi, diferenţe în incidenţa şi severitatea lor. Ca o consecinţă a utilizării de doze iniţiale mari şi a terapiei de întreţinere mai îndelungate, necesare după transplant, reacţiile adverse sunt mai frecvente şi, de regulă, mai severe la pacienţii cu transplant decât la pacienţii trataţi pentru alte indicaţii.

Infecţii şi infestări Pacienţii cărora li se administrează terapii imunosupresoare, inclusiv ciclosporină şi scheme terapeutice care conţin ciclosporină, prezintă un risc ridicat de infecţii (virală, bacteriană, fungică, parazitară) (vezi pct. 4.4). Pot apărea infecţii atât generalizate, cât şi locale. Infecţiile existente pot fi, de asemenea, agravate, iar reactivarea infecţiilor cu Polyomavirus poate duce la nefropatie asociată cu Polyomavirus (PVAN) sau la apariţia leucoencefalopatiei multifocale progresive (LMP) asociată cu virusul JC. Au fost raportate reacţii grave şi/sau decese.

Neoplazii benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi) Pacienţii cărora li se administrează terapii imunosupresoare, inclusiv ciclosporină şi scheme terapeutice care conţin ciclosporină, prezintă un risc crescut de apariţie a limfoamelor, tulburărilor limfoproliferative şi altor tumori, mai ales la nivel cutanat. Frecvenţa tumorilor creşte odată cu intensitatea şi durata terapiei (vezi pct. 4.4). Unele tumori pot avea potenţial letal.

Reacţii adverse raportate din experienţa de după punerea pe piaţă la care frecvenţa reacţiilor adverse nu este cunoscută din cauza lipsei de numitor real. # După punerea pe piață au fost raportate tulburări de auz la pacienții cu niveluri ridicate de ciclosporină.

Alte reacţii adverse provenite din experienţa de punere pe piaţă Au existat raportări solicitate şi spontane de după punerea pe piaţă privind hepatotoxicitatea şi afectarea hepatică, inclusiv colestază, icter, hepatită şi insuficienţă hepatică, la pacienţii trataţi cu ciclosporină. Majoritatea raportărilor au inclus pacienţi cu co-morbidităţi semnificative, boli existente şi alţi factori, inclusiv complicaţii infecţioase şi trataţi concomitent cu medicamente cu potenţial hepatotoxic. În unele cazuri, mai ales la pacienţii cu transplant, au fost raportate decese (vezi pct. 4.4).

Nefrotoxicitate acută şi cronică Pacienţii cărora li se administrează tratamente cu inhibitori de calcineurină (ICN), inclusiv ciclosporină şi scheme de tratament care conţin ciclosporină, prezintă un risc crescut de apariţie a nefrotoxicităţii acute sau cronice. Au existat raportări din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă, asociate cu administrarea Sandimmun Neoral. Cazurile de nefrotoxicitate acută au prezentat tulburări ale homeostazei ionice, cum sunt hiperkaliemia, hipomagneziemia şi hiperuricemia. Cazurile care au prezentat modificări morfologice cronice au inclus hialinoză arteriolară, atrofie tubulară şi fibroză interstiţială (vezi pct. 4.4).

Durere la nivelul extremităţilor inferioare Au fost raportate cazuri de durere la nivelul extremităţilor inferioare asociată ciclosporinei. De asemenea, s-a observat durere la nivelul extremităţilor inferioare ca parte a sindromului durerii induse de inhibitorii de calcineurină (CIPS).

Copii şi adolescenţi Studiile clinice au inclus copii începând cu vârsta de 1 an, la care s-au administrat dozele standard de ciclosporină şi au demonstrat un profil de siguranţă comparabil cu cel observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Sandimmun Neoral

Substanţa activă este ciclosporină. Fiecare capsulă conţine ciclosporină 25 mg.
Celelalte componente sunt: o Conţinutul capsulei: alfa-tocoferol, etanol anhidru, propilenglicol, mono-di-trigliceride din ulei de porumb, hidroxistearat macrogolglicerol / ulei de ricin hidrogenat polioxietilat o Capsula: oxid negru de fer (E172), dioxid de titan (E171), glicerol 85%, propilenglicol, gelatină. o Cerneala de inscripţionare: acid carminic (E120), clorură de aluminiu hexahidrat, hidroxid de sodiu, propilenglicol, hipromeloză/Hidroxipropil metilceluloză 2910, izopropanol/izopropil alcool.

Substanţa activă este ciclosporina. Fiecare capsulă conţine ciclosporină 50 mg.
Celelalte componente sunt: o Conţinutul capsulei: alfa-tocoferol, etanol anhidru, propilenglicol, mono-di-trigliceride din ulei de porumb, hidroxistearat macrogolglicerol/ulei de ricin hidrogenat polioxietilat o o Capsula: dioxid de titan (E171), glicerol 85%, propilenglicol, gelatină. o Cerneala de inscripţionare: acid carminic (E120), clorură de aluminiu hexahidrat, hidroxid de sodiu, propilenglicol, hipromeloză/Hidroxipropil metilceluloză 2910, izopropanol/Izopropil alcool.

Cum arată Sandimmun Neoral şi conţinutul ambalajului Sandimmun Neoral 25 mg capsule moi sunt capsule de culoare albastru-gri, ovale, inscripţionate cu „NVR 25mg” cu culoare roşie. Sandimmun Neoral 50 mg capsule moi sunt capsule de culoare galben-alb, alungite, inscripţionate cu „NVR 50mg” cu culoare roşie. Cutie cu 10 blistere a câte 5 capsule moi.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Novartis Europharm Limited Vista Building Elm Park, Merrion Road Dublin 4 Irlanda

Fabricantul

Novartis Pharma GmbH, Roonstrasse 25, D – 90429 Nürnberg, Germania

Novartis Pharmaceutical Manufacturing LLC Verovskova Ulica 57, Ljubljana, 1000 Slovenia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European și în Regatul Unit (Irlanda de Nord) sub următoarele denumiri comerciale:

Germania Sandimmun Optoral Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Sandimmun Neoral Estonia, Grecia, Finlanda, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Republica Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia Franţa Neoral Belgia, Luxemburg Neoral-Sandimmun Irlanda, Țările de Jos, Regatul Unit (Irlanda de Nord) Néoral

Acest prospect a fost revizuit în Mai 2025.

Fiecare capsulă conţine ciclosporină 25 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: Etanol: 25 mg/capsulă. Sandimmun Neoral capsule moi conţine 11,8% v/v etanol (9,4% m/v). Propilenglicol: 46,42 mg/capsulă. Hidroxistearat macrogolglicerol/ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40: 101,25 mg/capsulă. Fiecare capsulă conţine ciclosporină 50 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: Etanol: 50 mg/capsulă. Sandimmun Neoral capsule moi conţine 11,8% v/v etanol (9,4% m/v). Propilenglicol: 90,36 mg/capsulă. Hidroxistearat macrogolglicerol/ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40: 202,5 mg/capsulă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Conţinutul capsulei Alfa-tocoferol Etanol anhidru Propilenglicol Mono-di-trigliceride din ulei de porumb Hidroxistearat macrogolglicerol /ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40

Capsula Oxid negru de fer (E172) Dioxid de titan (E171) Glicerol 85% Propilenglicol Gelatină

Cerneala de inscripţionare Acid carminic (E120) Clorură de aluminiu hexahidrat Hidroxid de sodiu Propilenglicol Hipromeloză / Hidroxipropil metilceluloză 2910 Izopropanol / Izopropil alcool

Conţinutul capsulei Alfa-tocoferol

Etanol anhidru Propilenglicol Mono-di-trigliceride din ulei de porumb Hidroxistearat macrogolglicerol /ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40

Capsula Dioxid de titan (E171) Glicerol 85% Propilenglicol Gelatină

Cerneala de inscripţionare Acid carminic (E120) Clorură de aluminiu hexahidrat Hidroxid de sodiu Propilenglicol Hipromeloză / Hidroxipropil metilceluloză 2910 Izopropanol / Izopropil alcool

ciclosporină 25 mg · substanță activă

Conţinutul capsulei · excipient

Alfa-tocoferol · excipient

Etanol anhidru · excipient

Propilenglicol · excipient

Mono-di-trigliceride din ulei de porumb · excipient

Hidroxistearat macrogolglicerol /ulei de ricin hidrogenat polioxietilat 40 · excipient

Capsula · excipient

Oxid negru de fer (E172) · excipient

Dioxid de titan (E171) · excipient

Glicerol 85% · excipient

Gelatină · excipient

Cerneala de inscripţionare · excipient

Acid carminic (E120) · excipient

Clorură de aluminiu hexahidrat · excipient

Hidroxid de sodiu · excipient

Hipromeloză / Hidroxipropil metilceluloză 2910 · excipient

Izopropanol / Izopropil alcool · excipient

Hipromeloză / Hidroxipropil metilceluloză 2910 Izopropanol / Izopropil alcool · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu păstraţi capsulele într-un loc călduros. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Lăsaţi capsulele în blister. Scoateţi-le numai când este momentul administrării medicamentului.

Când deschideţi un blister, se observă un miros caracteristic. Acest lucru este normal şi nu înseamnă că este ceva în neregulă cu capsulele.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Creşterile de temperatură de până la 30°C, pentru maximum 3 luni în total, nu afectează calitatea medicamentului. Sandimmun Neoral capsule moi trebuie păstrat în blisterul original până la utilizare. Când se deschide un blister, se observă un miros caracteristic. Acest lucru este normal şi nu înseamnă că este ceva în neregulă cu capsula.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 10 blist. x 5 caps. moi · 6024/2013/01

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR