Rocuronium Rompharm 10 mg/ml

Dozare

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie administrată doar de către sau sub supravegherea unor medici specialişti cu experienţă, care sunt familiarizaţi cu acţiunea şi utilizarea acestor medicamente.

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, dozele de bromură de rocuroniu trebuie individualizate pentru fiecare pacient în parte. Pentru determinarea dozei trebuie să se ţină cont de: metoda de anestezie şi durata prevăzută pentru intervenţia chirurgicală, metoda de sedare şi durata prevazută pentru ventilaţia mecanică, interacţiunile posibile cu alte medicamente administrate concomitent, precum şi de starea pacientului. Este recomandată utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru a evalua gradul de bloc neuromuscular şi dispariţia efectului relaxant.

Anestezicele inhalatorii potenţează efectele blocante neuromusculare ale bromurii de rocuroniu. Această potenţare devine clinic semnificativă în cursul anesteziei, atunci când anestezicele volatile ating concentraţia tisulară necesară pentru această interacţiune. Prin urmare, este necesară ajustarea dozelor de bromură de rocuroniu prin administrarea unor doze de întreţinere mai mici la intervale de timp mai mari sau diminuând viteza de perfuzare a Rocuronium Rompharm 10 mg/ml soluţie injectabilă în timpul intervenţiilor chirurgicale prelungite (cu durata de peste o oră) în cadrul cărora se utilizează anestezie inhalatorie (vezi pct. 4.5).

La pacienţii adulţi, în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată până la intervenţiile de lungă durată şi pentru utilizarea în terapia intensivă, următoarele recomandări de doze pot fi utilizate în calitate de ghiduri terapeutice pentru intubaţie traheală şi relaxare musculară.

Proceduri chirurgicale

Intubaţie traheală Doza standard pentru intubaţie în timpul unei anestezii de rutină este de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, după administrarea căreia, în majoritatea cazurilor, condiţiile corespunzătoare de intubaţie sunt asigurate în aproximativ 60 de secunde. Pentru facilitarea intubaţiei traheale în cadrul fazei de inducţie rapidă a anesteziei, se recomandă administrarea unei doze de 1,0 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, care va asigura, în majoritatea cazurilor, condiţii corespunzătoare de intubaţie în maximum 60 de secunde. Dacă în cadrul fazei de inducţie rapidă a anesteziei se va administra o doză de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, se recomandă efectuarea intubării la 90 secunde după administrarea bromurii de rocuroniu. În ceea ce priveşte utilizarea bromurii de rocuroniu în timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei pentru operaţia cezariană, informaţiile sunt prezentate la pct. 4.6.

Doze de întreţinere Doza de întreţinere recomandată este de 0,15 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală; în cazul anesteziei inhalatorii prelungite, este recomandat să se reducă doza de bromură de rocuroniu la 0,075 – 0,1 mg/kg. Este de preferat ca aceste doze de întreţinere să se administreze atunci când amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică a revenit la 25% din cea a stimulării unice de control sau atunci când sunt prezente 2 – 3 răspunsuri la un grup de patru stimulări.

Perfuzia continuă Dacă bromura de rocuroniu este administrată în perfuzie continuă, se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, iar când blocul neuromuscular începe să se diminue, se recomandă să se iniţieze administrarea în perfuzie. Viteza de perfuzare trebuie ajustată astfel încât să se menţină o amplitudine a răspunsului la stimulare unică de 10% din cea a stimulării unice de control sau să fie prezente 1 – 2 răspunsuri la un grup de patru stimulări. La adulţii la care s-a utilizat anestezie intravenoasă, viteza de perfuzare necesară pentru a menţine blocul neuromuscular la aceste valori variază între 0,3 -0,6 mg/kg/h, iar la cei la care s-a efectuat anestezie inhalatorie viteza de perfuzare variază între 0,3 -0,4 mg/kg/h. Datorită variabilităţii dozelor necesare, de la un pacient la altul precum şi în funcţie de metoda de anestezie utilizată, este recomandată monitorizarea continuă a blocului neuromuscular.

Copii şi adolescenţi La nou-născuţi (0 – 27 zile), sugari (28 de zile – 2 luni), copii mici (3 – 23 luni), copii (2 – 11 ani) şi adolescenţi (12 – 17 ani), dozele recomandate pentru intubaţie în anestezia de rutină şi dozele de întreţinere sunt similare cu cele recomandate la adulţi. Cu toate acestea, perioada de acţiune a dozei unice de intubare va fi mai mare la nou-născuţi şi sugari decât la copii (vezi pct. 5.1).

În cazul administrării sub formă de perfuzie continuă, la copii şi adolescenţi, viteza de perfuzare, cu excepţia copiilor (2 – 11 ani), este aceeaşi ca la adulţi. La copii cu vârsta cuprinsă între 2 – 11 ani, pot fi necesare viteze mai mari de perfuzare. Astfel, la copii (2 – 11 ani), sunt recomandate aceleaşi viteze de perfuzare iniţiale ca şi la adulţi, dar dozele trebuie ajustate în timpul procedurii, pentru menţinerea amplitudinii răspunsului muscular la stimularea unică la 10 % din cea a stimulării unice de control sau menţinerea a 1 – 2 răspunsuri la un grup de patru stimulări.

Experienţa cu bromură de rocuroniu în timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei la copii şi adolescenţi este limitată. Ca urmare, bromura de rocuroniu nu este recomandată pentru facilitarea condiţiilor de intubare traheală în timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei la copii și adolescenți.

Vârstnici, pacienţi cu boli hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau insuficienţă renală Doza standard pentru intubaţie în cazul vârstnicilor (>65 years) şi pacienţilor cu boli hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau insuficienţă renală în timpul unei anestezii de rutină este de 0.6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală. În cadrul fazei de inducţie rapidă a anesteziei, la pacienţii la care se aşteaptă o acţiune prelungită, trebuie avută în vedere o doză de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală. Independent de tehnica de anestezie utilizată, doza de întreţinere recomandată pentru aceşti pacienţi este de 0,075 – 0,1 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, iar viteza de perfuzare recomandată este de 0,3 – 0,4 mg/kg/h (vezi Perfuzia continuă) (Vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Pacienţii supraponderali şi obezi Atunci când se utilizează la pacienţii supraponderali sau obezi (pacienţi cu o greutate cu 30% sau mai mult peste greutatea ideală) dozele trebuie reduse, luând în considerare greutatea ideală.

Proceduri de terapie intensivă

Intubaţie traheală Pentru intubaţia traheală se vor administra aceleaşi doze descrise anterior pentru intervenţiile chirurgicale.

Doza de întreţinere Este recomandată administrarea iniţială a unei doze de încărcare de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală, urmată de administrarea în perfuzie continuă, atunci când amplitudinea răspunsului la stimulare unică atinge 10% din cea a stimulării unice de control sau sunt prezente 1-2 răspunsuri la un grup de patru stimulări. Întotdeauna, dozele trebuie ajustate în mod individual, pentru fiecare pacient în parte. La adulţi, viteza de perfuzare iniţială recomandată în vederea menţinerii unui bloc neuromuscular de 80 – 90% (1-2 răspunsuri la un grup de patru stimulări) este de 0,3 – 0,6 mg/kg/h, în timpul primei ore de administrare, scăzând apoi în următoarele 6-12 ore, în funcţie de răspunsul fiecărui pacient. Ca urmare, dozele individuale necesare rămân relativ constante.

Studiile clinice controlate au evidenţiat o mare variabilitate a vitezelor de perfuzare orare, cu o medie a debitului orar al perfuziei cuprinsă între 0,2 – 0,5 mg/kg/h, aceasta depinzând de natura şi gradul insuficienţei de organ(e), de medicamentele administrate concomitent şi de caracteristicile individuale ale pacientului. Pentru asigurarea controlului individual optim al pacientului, este puternic recomandată monitorizarea transmisiei neuromusculare. A fost investigată administrarea pe o perioadă de până la 7 zile.

Grupe speciale de pacienţi Rocuronium Rompharm 10 mg/ml nu este recomandat pentru facilitarea ventilaţiei mecanice în terapia intensivă la copii, adolescenţi și vârstnici, datorită lipsei de date cu privire la eficacitate şi siguranţă.

Mod de administrare Rocuronium Rompharm se administrează intravenos (i.v.), in bolus sau în perfuzie continuă.

Rocuronium Rompharm 10 mg/ml trebuie administrată numai de către anesteziști familiarizați cu utilizarea agenților blocanți neuromusculari și atunci când sunt disponibile, pentru utilizare imediată, facilități pentru ventilație controlată, insuflare cu oxigen și intubație traheală.

Administrarea și monitorizarea corespunzătoare Deoarece bromura de rocuroniu determină paralizia mușchilor respiratori, este obligatorie asistența ventilatorie la pacienții tratați cu această substanță activă până la restabilirea unei respirații spontane adecvate. Ca și în cazul tuturor medicamentelor blocante neuromusculare, este important să se anticipeze dificultățile de intubație, în special atunci când este utilizat ca parte a unei tehnici de inducție cu secvență rapidă. În cazul dificultăților de intubație care au ca rezultat necesitatea clinică de inversare imediată a blocului neuromuscular indus de bromura de rocuroniu, trebuie luată în considerare utilizarea unui agent de inversare. Este esențial să se asigure că pacientul respiră spontan, profund și regulat înainte de a părăsi sala de operație după anestezie.

Bloc neuromuscular rezidual Similar celorlalte medicamente blocante neuromusculare, pentru bromura de rocuroniu a fost raportat bloc neuromuscular rezidual. Pentru a se preveni complicaţiile care rezultă din blocul neuromuscular rezidual, extubarea este recomandată numai atunci când pacientul s-a recuperat suficient din blocul neuromuscular. Pacienții vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) pot prezenta un risc crescut pentru bloc neuromuscular rezidual. De asemenea, trebuie luaţi în considerare alţi factori care pot favoriza blocul neuromuscular rezidual, după extubare, în faza post-operatorie (cum sunt interacţiuni medicamentoase sau starea clinică a pacientului). Dacă nu sunt administrate ca parte a procedurii standard, trebuie luată în considerare utilizarea unui medicament de reversie a blocului neuromuscular (cum ar fi, sugammadex sau inhibitori de acetilcolinesterază), în special, în acele cazuri unde este mai probabil să apară blocul neuromuscular rezidual.

Anafilaxie După administrarea medicamentelor blocante neuromusculare pot să apară reacţii anafilactice. Trebuie luate întotdeauna măsuri de precauție pentru tratamentul unor astfel de reacţii. Trebuie luate precauţii speciale, mai ales în cazul existenţei unor antecedente de reacţii anafilactice la administrarea de medicamente blocante neuromusculare, deoarece au fost raportate cazuri de alergie încrucişată.

Utilizarea îndelungată în unitățile de terapie intensivă În general, ca urmare a utilizării de medicamente blocante neuromusculare pe o perioadă îndelungată, în unitaţile de terapie intensivă, s-a observat paralizie şi/sau slăbiciune musculară prelungită. Pentru a înlătura posibilitatea prelungirii blocului neuromuscular şi/sau supradozajul, este puternic recomandată monitorizarea transmisiei neuromusculare pe întreaga perioadă de utilizare a medicamentelor blocante neuromusculare. În plus, pacientului trebuie să i se administreze analgezice şi sedative adecvate. Mai mult decât atât, dozele medicamentelor blocante neuromusculare trebuie stabilite treptat, în funcţie de reactivitatea fiecărui pacient şi trebuie administrate de sau sub supravegherea medicului specialist, familiarizat cu efectele acestor medicamente şi cu tehnicile de monitorizare a funcţiei neuromusculare.

De regulă, în unităţile de terapie intensivă, după utilizarea pe o perioadă îndelungată a altor medicamente blocante neuromusculare non-depolarizante în asociere cu corticoterapie, a fost raportată miopatie. Astfel, la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente blocante neuromusculare şi corticosteroizi, perioada de utilizare a blocantelor neuromusculare trebuie limitată cât de mult este posibil.

Utilizarea împreună cu suxametoniu Dacă pentru intubare este utilizat suxametoniu, administrarea de Rocuronium Rompharm 10 mg/ml trebuie amânată până când pacientul se recuperează clinic din blocul neuromuscular indus de suxametoniu.

Hipertermia malignă Deoarece bromura de rocuroniu este întotdeauna utilizată împreună cu alte medicamente și din cauza riscului de hipertermie malignă în timpul anesteziei, chiar și în absența unor factori declanșatori cunoscuți, medicii trebuie să fie conștienți de simptomele precoce, de diagnosticul de confirmare și de

tratamentul hipertermiei maligne înainte de începerea anesteziei. Studiile pe animale au arătat că bromura de rocuroniu nu este un factor declanșator al hipertermiei maligne. Prin supravegherea ulterioară introducerii pe piață au fost observate cazuri rare de hipertermie malignă cu bromură de rocuroniu, însă nu a fost dovedită asocierea cauzală.

Următoarele situaţii pot influenţa proprietăţile farmacocinetice şi/sau farmacodinamice ale Rocuronium Rompharm 10 mg/ml

Boli hepatice şi/sau ale căilor biliare şi insuficienţă renală Deoarece rocuroniul este excretat în urină şi bilă, acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu boli hepatice şi/sau ale căilor biliare semnificative clinic, precum şi la cei cu insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, s-a observat o prelungire a perioadei de acţiune la administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală.

Prelungirea timpului de persistenţă în circulaţie Afecţiunile asociate cu prelungirea timpului de persistenţă în circulaţie, cum sunt bolile cardiovasculare, vârsta înaintată şi bolile însoţite de edeme, care determină creşterea volumului de distribuţie, pot contribui la întârzierea instalării acţiunii. De asemenea, durata de acţiune poate fi prelungită şi de un clearance plasmatic redus.

Boli neuromusculare Ca şi în cazul altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie utilizată cu deosebită precauţie la pacienţii cu o boală neuromusculară sau cu antecedente de poliomielită, deoarece în aceste cazuri răspunsul la blocantele neuromusculare poate fi considerabil modificat. Importanţa şi tipul acestor modificări pot varia foarte mult. La pacienţii cu miastenia gravis sau cu sindrom miastenic (Eaton-Lambert), administrarea unor doze mici de bromură de rocuroniu poate avea efecte marcate, fiind necesară stabilirea treptată a dozei, în funcţie de răspuns.

Hipotermie În cursul intervenţiilor chirurgicale efectuate în condiţii de hipotermie, efectul de bloc neuromuscular indus de rocuroniu este mai intens şi prelungit.

Obezitate Ca şi în cazul altor medicamente blocante neuromusculare, utilizarea bromurii de rocuroniu la pacienţii obezi poate avea ca efect prelungirea duratei de acţiune şi o recuperare întârziată a funcţiilor, în cazul în care dozele administrate sunt calculate în funcţie de greutatea reală.

Arsuri Este cunoscut faptul că pacienţii cu arsuri pot prezenta rezistenţă la acţiunea medicamentelor blocante neuromusculare non-depolarizante. Se recomandă stabilirea treptată a dozei, în funcţie de răspuns.

Situaţii care pot potenţa efectul bromurii de rocuroniu Hipokaliemia (de exemplu, după vărsături severe, diaree sau tratament cu diuretice), hipermagneziemia, hipocalcemia (după transfuzii masive), hipoproteinemia, deshidratarea, acidoza, hipercapnia, caşexia. Ca urmare, dezechilibrele electrolitice severe, modificările pH-ului sanguin sau deshidratarea trebuie corectate, atunci când este posibil.

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu.

Reacţiile adverse care apar cel mai frecvent includ durere/reacţie la locul administrării, modificări ale funcţiilor vitale şi bloc neuromuscular prelungit. Reacţiile adverse grave cel mai frecvent raportate în timpul supravegherii după punerea pe piaţă sunt reacţii anafilactice şi anafilactoide şi simptomele asociate. Vezi, de asemenea, explicaţiile din tabelul următor.

Reacţii anafilactice Deşi foarte rare, au fost raportate reacţii anafilactice severe la administrarea de medicamente blocante neuromusculare, incluzând bromura de rocuroniu. Reacţiile anafilactice/anafilactoide sunt: bronhospasm, tulburări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie, colaps circulator – şoc) şi tulburări cutanate (de exemplu, angioedem, urticarie). Aceste reacţii au dus, în unele cazuri, la deces. Din cauza posibilei severităţi a acestor reacţii adverse, trebuie avut întotdeauna în vedere faptul că ele pot să apară şi să se ia toate măsurile de precauţie necesare.

Eliberarea de histamină și reacții histaminoide Deoarece se cunoaşte faptul că blocantele neuromusculare pot induce eliberarea de histamină atât la nivelul locului de administrare cât şi sistemic, atunci când se administrează aceste medicamente, întotdeauna trebuie avută în vedere posibila apariţie a pruritului şi a reacţiilor eritematoase la locul administrării şi/sau a reacţiilor histaminergice (anafilactoide) sistemice (vezi şi paragraful reacţii anafilactice de mai sus).

În studiile clinice, după administrarea rapidă a unei doze de 0,3 – 0,9 mg bromură de rocuroniu per kg de greutate corporală in bolus, s-a observat o creştere uşoară a concentraţiei plasmatice a histaminei.

Bloc neuromuscular prelungit

Cea mai frecventă reacţie adversă a clasei blocantelor neuromusculare non-depolarizante constă în prelungirea acţiunii farmacologice peste perioada de timp necesară. Aceasta poate să varieze de la o slăbiciune a musculaturii scheletice până la o paralizie profundă şi prelungită a acesteia, care poate avea ca rezultat insuficienţă respiratorie sau apnee.

Miopatie Miopatia a fost raportată după utilizarea diferitelor medicamente blocante neuromusculare în asociere cu corticosteroizi, în terapia intensivă (vezi pct. 4.4).

Reacţii la nivelul locului de administrare În timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei, au fost raportate dureri la nivelul locului de administrare, mai ales în cazul în care pacientul nu şi-a pierdut complet conştienţa şi mai ales atunci când s-a utilizat propofol pentru inducerea anesteziei. În studiile clinice, durerea la nivelul locului de administrare a fost observată la 16% dintre pacienţi în timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei cu propofol şi la mai puţin de 0,5% dintre pacienţi în timpul fazei de inducţie rapidă a anesteziei cu fentanil şi tiopental.

Copii şi adolescenţi O meta-analiză a 11 studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi (n=704) cu bromură de rocuroniu (doze de până la 1 mg/kg de greutate corporală) a arătat că tahicardia a fost identificată ca reacţie adversă cu o frecvenţă de 1,4%.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro