Rispolept 1 mg/ml

Doze

Schizofrenie

Adulţi RISPOLEPT poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.

Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Doza poate fi mărită în a doua zi la 4 mg. În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La majoritatea pacienţilor, dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi adecvată o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi doze de întreţinere mai mici.

Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai mari de 16 mg pe zi, prin urmare nu sunt recomandate.

Vârstnici Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu creşteri zilnice de 0,5 mg de două ori pe zi până la 1 mg până la 2 mg de două ori pe zi.

Copii şi adolescenţi Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu schizofrenie din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Episoade maniacale în tulburarea bipolară

Adulţi RISPOLEPT trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu doza de risperidonă de 2 mg. Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la interval de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile, cuprinse într-un interval de la 1 mg la 6 mg pe zi, pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Dozele zilnice mai mari de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.

Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPOLEPT trebuie evaluată şi justificată regulat.

Vârstnici Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual, cu creşteri zilnice de 0,5 mg de două ori pe zi până la 1 mg până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară, din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.

Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de soluţie orală de două ori pe zi. Soluţia orală este forma farmaceutică recomandată pentru administrarea dozei de 0,25 mg. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual, cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Cu toate acestea, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.

RISPOLEPT nu trebuie folosit mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.

Tulburări de comportament

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 18 ani Pentru pacienții cu greutatea corporală  50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual, cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Cu toate acestea, la unii pacienţi, dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce la alţi pacienţi poate fi necesară doza de 1,5 mg o dată pe zi. Pentru pacienții cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de soluţie orală o dată pe zi. Soluţia orală este forma farmaceutică recomandată pentru administrarea dozei de 0,25 mg. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual, cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Cu toate acestea, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce la alţi pacienţi poate fi necesară o doză de 0,75 mg de soluţie orală o dată pe zi. Soluţia orală este forma farmaceutică recomandată pentru administrarea dozei de 0,75 mg.

Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPOLEPT trebuie evaluată şi justificată regulat.

RISPOLEPT nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.

Insuficienţă renală şi hepatică

Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţia cu acțiune antipsihotică comparativ cu adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu disfuncţie hepatică prezintă creşteri ale concentraţiei plasmatice ale fracţiei libere a risperidonei.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, doza iniţială precum şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.

RISPOLEPT trebuie folosit cu prudență la aceste grupe de pacienţi.

Mod de administrare

RISPOLEPT este destinat administrării orale. Alimentele nu afectează absorbţia RISPOLEPT.

Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute ale sindromului de întrerupere, incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt acatizia, distonia şi diskinezia).

Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu RISPOLEPT. De asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu RISPOLEPT poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei existente pentru boala Parkinson.

Vârstnici cu demenţă

Mortalitate crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv RISPOLEPT, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a observat o mortalitate crescută în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat placebo. În studiile clinice controlate cu placebo, efectuate cu RISPOLEPT administrat oral la acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu RISPOLEPT în comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100). Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă, care sunt trataţi cu antipsihotice convenţionale, sunt expuşi, de asemenea, unui risc uşor crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.

Administrare concomitentă cu furosemid În studiile controlate cu placebo efectuate cu RISPOLEPT la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 de ani, intervalul de vârstă 70-96) sau numai cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 de ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice. Administrarea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici) nu a fost asociată cu observații asemănătoare.

Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a observat un model consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, medicamentul trebuie utilizat cu prudență şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de le utiliza. Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi, prin urmare, trebuie evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.

Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice la pacienţii cu demenţă, a fost observat un risc de aproximativ 3 ori mai mare de evenimente adverse cerebrovasculare. Datele agregate din 6 studii clinice cu RISPOLEPT, controlate cu placebo, efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă, au arătat că EACV (grave sau non-grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poate fi exclus un risc crescut pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. RISPOLEPT trebuie utilizat cu prudență la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Riscul de EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în comparaţie cu pacienţii cu demenţă Alzheimer. Prin urmare, pacienţii cu alte tipuri de demenţă, altele decât demenţa Alzheimer, nu trebuie trataţi cu risperidonă. Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării RISPOLEPT la pacienţii vârstnici cu demenţă, luând în considerare factorii de risc predictivi pentru accident vascular cerebral la fiecare pacient în parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi simptomele EACV posibile, precum hipotonie sau parestezie cu debut brusc la nivelul feţei, braţelor sau picioarelor şi tulburări de vorbire sau vizuale. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.

RISPOLEPT trebuie folosit numai ca tratament de scurtă durată pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă, suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate, atunci când există riscul potenţial de violenţă sau autoagresivitate.

Pacienţii trebuie reevaluaţi regulat, ca şi necesitatea continuării tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică

Din cauza acţiunii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea pe piaţă în condiţiile administrării concomitente a risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. RISPOLEPT trebuie utilizat cu prudență la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale), iar doza trebuie stabilită treptat, conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie avută în considerare o scădere a dozei.

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză

În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT, au fost raportate cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).

Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu RISPOLEPT la primele semne ale unei scăderi clinic semnificative a numărului de leucocite, în absenţa altor factori cauzatori.

Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi trebuie trataţi imediat în cazul în care apar astfel de simptome sau semne. La pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1 × 109/l) trebuie întrerupt tratamentul cu RISPOLEPT, iar numărul de leucocite trebuie urmărit până la restabilire.

Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)

Medicamentele cu proprietăţi de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii şi feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar semne sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu orice fel de antipsihotice.

Precauția este justificată la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex. metilfenidat), cât şi risperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Sindrom neuroleptic malign (SNM)

În timpul tratamentului cu antipsihotice, s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, status al conştienţei modificat şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare includ mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a RISPOLEPT.

Boală Parkinson şi demenţă cu corpi Lewy

Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT, la pacienţii cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în timpul tratamentului cu risperidonă. Pacienţii din ambele grupuri pot prezenta un risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptomele extrapiramidale.

Hiperglicemie şi diabet zaharat

În timpul tratamentului cu RISPOLEPT au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat şi exacerbare a diabetului zaharat pre-existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere ponderală prealabilă, care poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată foarte rar, iar asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizare clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice. La pacienții tratați cu orice antipsihotic atipic, inclusiv RISPOLEPT, trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei (precum polidipsie, poliurie, polifagie şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent pentru a depista deteriorarea controlului glicemic.

Creştere ponderală

A fost raportată creştere ponderală semnificativă asociată cu utilizarea RISPOLEPT. Greutatea corporală trebuie controlată periodic.

Hiperprolactinemie

Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu RISPOLEPT. La pacienţii cu dovezi privind reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu; ginecomastie, tulburări menstruale, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncţie erectilă și galactoree).se recomandă evaluarea concentrației plasmatice a prolactinei.

Studiile efectuate pe culturi tisulare sugerează că la om, proliferarea celulelor tumorale mamare poate fi stimulată de către prolactină. Cu toate că până acum, nu a fost demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice în studiile clinice și epidemiologice, se recomandă prudență la pacienţii cu antecedente medicale relevante. RISPOLEPT trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu eventuale tumori dependente de prolactină.

Prelungire a intervalului QT

Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudență atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau tulburări electrolitice (hipokalemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul de efecte aritmogene, precum şi în cazul administrării concomitente cu anumite medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.

Convulsii

RISPOLEPT trebuie utilizat cu prudență la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni care pot reduce, teoretic, pragul convulsivant.

Priapism

Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu RISPOLEPT, din cauza efectelor sale blocante alfa-adrenergice.

Reglarea temperaturii corporale

Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauții corespunzătoare în prescrierea de RISPOLEPT pacienţilor care se vor afla în circumstanțe ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu substanțe cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.

Efectul antiemetic

În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om, poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.

Insuficienţa renală şi hepatică

Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate redusă de eliminare a fracţiei cu acțiune antipsihotică, comparativ cu adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă concentraţii plasmatice crescute ale fracţiei libere a risperidonei (vezi pct. 4.2).

Tromboembolism venos

S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV, înainte şi în timpul tratamentului cu RISPOLEPT şi trebuie luate măsurile profilactice corespunzătoare.

Sindrom de iris flasc intraoperator

Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, inclusiv RISPOLEPT (vezi pct. 4.8).

SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit beneficiul posibil al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei antipsihotice.

Copii şi adolescenţi

Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia trebuie evaluaţi complet pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.

Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.

Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală (IMC). Se recomandă măsurarea greutăţii corporale la momentul iniţial, înainte de tratament, precum şi monitorizarea regulată a greutăţii corporale. În studiile clinice deschise, de lungă durată, modificările în înălţime s-au încadrat în valorile aşteptate ale normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului de lungă durată cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi staturale.

Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi maturizării sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.

Rezultatele dintr-un mic studiu clinic observațional efectuat după punerea pe piață au arătat că pacienții cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani expuși la risperidonă au fost în medie cu aproximativ 3,0 până la 4,8 cm mai înalți comparativ cu cei la care s-au administrat alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a determina dacă expunerea la risperidonă a avut un impact asupra înălțimii finale a adultului sau dacă rezultatul a fost determinat de efectul direct al risperidonei asupra creșterii osoase sau a fost determinat de însuși efectul bolii coexistente asupra creșterii osoase sau este rezultatul controlului mai bun al bolii coexistente cu efect asupra creșterii staturale.

Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.

Pentru recomandări specifice privind dozele la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2.

Excipienți

Soluţia orală conţine acid benzoic (E 210). Creşterea valorilor bilirubinemiei după detașarea de la nivelul legăturii cu albumina poate accentua icterul neonatal, care poate evolua în icter nuclear (depozite de bilirubină neconjugată la nivelul ţesutului cerebral).

Soluția orală conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt: parkinsonism, sedare/somnolenţă, cefalee şi insomnie. RAM aparent corelate cu doza au inclus parkinsonism şi acatizie.

Tulburări ale hipersensibilitate reacţie anafilacticăc sistemului imunitar Tulburări endocrine hiperprolactinemiea secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, glicozurie Tulburări metabolice creştere ponderală, diabet zaharatb, intoxicaţie cu apă c, cetoacidoză şi de nutriţie creşterea apetitului hiperglicemie, hipoglicemie, diabetică alimentar, scăderea polidipsie, scădere hiperinsulinemiec, apetitului alimentar ponderală, valori crescute ale anorexie, valori trigliceridemiei crescute ale colesterolemiei Tulburări psihice insomnied, tulburări de somn, manie, stare de catatonie, agitaţie, depresie, confuzie, libidou somnambulism, anxietate scăzut, nervozitate, tulburare de coşmaruri alimentaţie asociată cu somnul, aplatizare afectivă, anorgasmie Tulburări ale sedare/ acatizied, distonied, diskinesie tardivă, sindrom neuroleptic sistemului nervos somnolenţă, ameţeală, diskinezied, ischemie cerebrală, malign, afecţiuni parkinsonismd, tremor lipsa de răspuns la cerebrovasculare, cefalee stimuli, pierderea comă diabetică, conştienţei, scăderea titubaţii ale capului nivelului de conştienţă, convulsiid, sincopă, hiperactivitate psihomotorie, tulburări de echilibru, coordonare anormală, ameţeală posturală, tulburări de atenţie, dizartrie, disgeuzie, hipoestezie, parestezie Tulburări oculare vedere înceţoşată, fotofobie, xeroftalmie, glaucom, tulburări de conjunctivită creşterea lacrimaţiei, motilitate oculară, hiperemie oculară oculogiraţie, fotofobie, formarea de cruste palpebrale, sindrom de iris flasc (intraoperator) c Tulburări acustice şi vertij, tinitus, otalgie vestibulare Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, bloc aritmie sinusală atrioventricular, tulburări de conducere, prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă, bradicardie, anomalii pe electrocardiogramă, palpitaţii Tulburări vasculare hipertensiune arterială hipotensiune arterială, embolie pulmonară, hipotensiune arterială tromboză venoasă ortostatică, hiperemie facială

Tulburări gastro-dureri abdominale, incontinenţă fecală, pancreatită, obstrucţie ileus intestinale disconfort abdominal, fecalom, gastroenterită, intestinală, edem vărsături, greaţă, disfagie, flatulenţă lingual, cheilită constipaţie, diaree, dispepsie, xerostomie, dureri dentare Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată urticarie, prurit, erupţie cutanată angioedem Sindromul ale ţesutului tranzitorie, eritem alopecie, hiperkeratoză, medicamentoasă, Stevens-subcutanat eczemă, xerodermie, mătreaţă modificări de culoare Johnson/ ale tegumentului, necroliza acnee, dermatită epidermică seboreică, afecţiuni toxică c cutanate, leziuni cutanate Tulburări musculo-spasme musculare, creşterea concentraţiei rabdomioliză scheletice şi ale dureri musculo-plasmatice a creatin ţesutului conjunctiv scheletice, dorsalgii, fosfokinazei, postură artralgie anormală, rigiditate articulară, inflamaţia articulaţiilor, hipotonie musculară, cervicalgie Tulburări renale şi incontinenţă urinară polakiurie, retenţie ale căilor urinare urinară, disurie Condiţii în legătură sindrom de întrerupere cu sarcina, perioada la nou-născutc puerperală şi perinatală Tulburări ale disfuncţie erectilă, priapismc, întârzierea aparatului genital şi tulburări de ejaculare, menstruaţiei, sânului amenoree, tulburări de angorjarea sânilor, menstruaţied, creşterea în ginecomastie, dimensiuni a sânilor, galactoree, disfuncţie secreţii mamare sexuală, dureri la nivelul sânului, disconfort la nivelul sânului, secreţii vaginale Tulburări generale şi edemd, febră, dureri edem facial, frisoane, hipotermie, scăderea la nivelul locului de toracice, astenie, creşterea temperaturii temperaturii corporale, administrare fatigabilitate, dureri corporale, mers senzaţie de rece la anormal, sete, nivelul extremităţilor, disconfort toracic, stare sindrom de de rău, senzaţii întrerupere, induraţiec anormale, disconfort Tulburări creştere a valorilor icter hepatobiliare serice ale transaminazelor, creştere a concentraţiilor plasmatice ale gama-glutamiltransferazei, creştere a concentraţiilor

a Hiperprolactinemia poate, în unele cazuri, să determine ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,

anovulație, galactoree, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă. b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu risperidonă,

comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa globală din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă. c Nu s-a observat în studiile clinice cu RISPOLEPT, dar s-a observat în experienţa ulterioară punerii pe piaţă a risperidonei. d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-

scheletică, parkinsonism, hipersialoree, rigiditate „în roată dinţată”, bradikinezie, hipokinezie, facies fijat, spasticitate musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatizie (acatizie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie. Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual şi trismus. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod exclusiv origine extrapiramidală. Insomniile includ: insomnie de inducție (iniţială), insomnie intermediară. Convulsiile includ: convulsii de tip grand mal. Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree. Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu.

Reacţii adverse observate în cazul utilizării de medicamente care conţin paliperidonă

Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urmare, profilul reacţiilor adverse la medicamentele pentru aceste substanţe (incluzând ambele forme farmaceutice, atât cea orală cât şi cea injectabilă) este reciproc relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea reacţie adversă a fost observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul administrării RISPOLEPT.

Tulburări cardiace Sindrom de tahicardie ortostatică posturală

Efecte de clasă Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s-au raportat cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.

Tromboembolism venos În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă necunoscută).

Creştere ponderală Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau RISPOLEPT, care îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de  7% din greutatea corporală, au fost comparate într-un grup de studii clinice controlate cu placebo, fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă mai mare, semnificativă statistic a creşterii ponderale pentru RISPOLEPT (18%) în comparaţie cu placebo (9%). Într-un grup de studii clinice controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni, la pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de  7% la momentul final a fost comparabilă între grupul de tratament cu RISPOLEPT (2,5%) şi grupul la care s-a administrat placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul de control în care s-a administrat substanţă activă (3,5%).

La grupul de copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de comportament disruptive, în studiile clinice de lungă durată, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. În intervalul de vârstă cuprins între 12 și 16 ani, această magnitudine a creşterii ponderale cu 3 până la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe an.

Informaţii suplimentare la grupe speciale de pacienţi

Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţiii adulţi:

Pacienţi vârstnici cu demenţă Accidentul vascular ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu o frecvenţă de 1,4% și, respectiv de 1,5%, la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar, edem periferic, letargie şi tuse.

Copii şi adolescenţi În general, este de aşteptat ca tipurile de reacţii adverse la copii și adolescenți, să fie similare cu cele observate la adulţi.S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă 5% la pacienţii copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 5 şi 17 ani) şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi: somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator superior, congestie nazală, dureri abdominale, ameţeală, tuse, hipertermie, tremor, diaree şi enurezis. Efectul tratamentului de lungă durată cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi staturale nu a fost studiat în mod adecvat (vezi pct. 4.4 subpct. “Copii şi adolescenţi”).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro