Risedronat Arena 35 mg

La adulţi, doza zilnică recomandată este de un comprimat filmat 35 mg, pe cale orală, o dată pe săptămână. Comprimatul trebuie administrat în aceeaşi zi în fiecare săptămână. Absorbţia risedronatului de sodiu este influenţată de prezenţa alimentelor, de aceea, pentru a asigura o absorbţie adecvată, pacientul trebuie să ia Risedronat Arena 35 mg:  înainte de micul dejun: cu cel puţin 30 de minute înainte de orice aliment, alt medicament sau băutură (exceptând apa plată) din ziua respectivă.

În cazul în care se omite o doză, pacientul trebuie să fie instruit să ia comprimatul de Risedronat Arena 35 mg în ziua în care şi-a amintit. Ulterior, pacientul trebuie să revină la administrarea unui comprimat o dată pe săptămână, în ziua în care lua, în mod obişnuit, comprimatul. Nu trebuie luate 2 comprimate în aceeaşi zi.

Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie mestecat sau supt. Pentru a favoriza tranzitul comprimatului până în stomac, Risedronat Arena 35 mg trebuie administrat în ortostatism, cu un

pahar cu apă plată (≥120 ml). Pacientul nu trebuie să se aşeze în poziţie orizontală timp de 30 de minute după administrarea comprimatului (vezi pct. 4.4).

Administrarea suplimentară de calciu şi vitamina D trebuie luată în considerare dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risedronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (peste 60 de ani) şi la subiecţii mai tineri. Această observaţie a fost făcută şi la pacientele aflate în postmenopauză foarte vârstnice, de 75 de ani şi mai mult. Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearence-ul plasmatic al creatininei < 30 ml/min) este contraindicată administrarea de risedronat de sodiu (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi: Risedronatul de sodiu nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1).

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fer şi aluminiu) interferează cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie administrate concomitent cu Risedronat Arena 35 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a atinge eficacitatea scontată, este necesară respectarea cu stricteţe a recomandărilor privind administrarea (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei postmenopauză este corelată cu prezenţa unei densităţi minerale osoase (DMO) scăzute (scorul-T al DMO la nivelul şoldului sau al coloanei vertebrale lombare 80 de ani) sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulcere gastro-duodenale. De aceea, este necesară prudenţă:  la pacienţii cu antecedente de afecţiuni esofagiene care întârzie tranzitul sau golirea esofagiană, cum sunt stenoza sau achalazia.  la pacienţii care nu pot sta în ortostatism cel puţin 30 de minute după ce s-a administrat comprimatul.  dacă se administrează risedronat la pacienţii cu afecţiuni esofagiene sau ale tractului gastro-intestinal superior, active sau recente.

Medicii trebuie să insiste în mod deosebit asupra importanţei respectării instrucţiunilor de administrare şi alertării în cazul apariţiei semnelor sau simptomelor unei posibile reacţii esofagiene. Pacienţii trebuie sfătuite să ceară imediat asistenţă medicală în cazul în care dezvoltă simptome de

iritaţie esofagiană cum sunt disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravat.

Hipocalcemia trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Risedronat Arena 35 mg. Alte tulburări ale metabolismului osos sau mineral (de exemplu disfuncţie paratiroidiană, hipovitaminoză

• trebuie tratate în momentul începerii terapiei cu Risedronat Arena 35 mg.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (inclusiv osteomielită), a fost raportată la pacienţii cu cancer care urmau scheme de tratament ce conţineau bifosfonaţi cu administrare, în principal, intravenoasă. Mulţi dintre aceşti pacienţi urmau, de asemenea, chimioterapie şi tratament cu corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de asemenea, la pacienţii cu osteoporoză tratate cu bifosfonaţi administraţi pe cale orală.

La pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu cancer, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă orală deficitară), înaintea începerii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie luată în considerare o examinare dentară, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului cu Risedronat Arena 35 mg, aceşti pacienţii trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. Pentru pacienţii care necesită proceduri stomatologice, nu există date disponibile care să indice dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi scade riscul dezvoltării osteonecrozei de maxilar. Planul de măsuri terapeutice pentru fiecare pacient trebuie ghidat de judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Risedronatul de sodiu a fost evaluat în studii clinice de fază III care au inclus peste 15000 de pacienţi. Majoritatea evenimentelor adverse observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat, de obicei, întreruperea tratamentului.

Tulburări ale sistemului nervos: Frecvente: cefalee (1,8% vs. 1,4%)

Tulburări oculare: Mai puţin frecvente: irită

Tulburări gastro-intestinale: Frecvente: constipaţie (5,0% vs. 4,8%), dispepsie (4,5% vs. 4,1%), greaţă (4,3% vs. 4,0%), dureri abdominale (3,5% vs. 3,3%), diaree (3,0% vs. 2,7%) Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% vs. 0,7%), esofagită (0,9% vs. 0,9%), disfagie (0,4% vs. 0,2%), duodenită (0,2% vs. 0,1%), ulcer esofagian (0,2% vs. 0,2%) Rare: glosită (<0,1% vs. 0,1%), stenoză esofagiană (<0,1% vs. 0,0%)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% vs. 1,9%)

Investigaţii: Rare: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice

Fără incidenţe relevante în studiile de fază III pentru osteoporoză; frecvenţa se bazează pe reevaluarea evenimentelor adverse/rezultatelor de laborator din studiile clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, care a comparat administrarea de risedronat de sodiu în doză de 5 mg/zi (n=480) cu administrarea de risedronat de sodiu în doză de 35 mg/săptămână (n=485), la femei aflate în postmenopauză cu osteoporoză, profilul de siguranţă şi tolerabilitatea globale au fost similare. Au fost raportate următoarele evenimente adverse suplimentare, considerate de către investigatori ca posibil sau probabil corelate cu medicamentul (incidenţa a fost mai mare în grupul cu risedronat de sodiu 35 mg decât în cel cu risedronat de sodiu 5 mg): tulburări gastro-intestinale (1,6% faţă de 1,0%) şi durere (1,2% faţă de 0,8%).

Într-un studiu cu durata de 2 ani efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, profilul de siguranţă şi tolerabilitatea globale au fost similare în grupul cu tratament faţă de placebo. Evenimentele adverse au fost în concordanţă cu cele observate anterior în studiile la femei.

Investigaţii diagnostice: la unii pacienţi s-a raportat scăderea precoce, tranzitorie, asimptomatică şi uşoară a concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare: irită, uveită

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: osteonecroză de maxilar

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat: hipersensibilitate şi reacţii cutanate, inclusiv angioedem, erupţie generalizată, urticarie şi reacţii buloase, unele severe, inclusiv cazuri izolate de sindrom Steven-Johnson şi necroliză epidermică toxică. alopecie

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţie anafilactică

Tulburări hepatobiliare: tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacientele au fost tratate şi cu alte medicamente cunoscute că determină tulburări hepatice.