Reseligo 3,6 mg

Doze

Adulţi Doza recomandată este de 3,6 mg goserelină (un implant Reseligo), injectată subcutanat, în peretele abdominal anterior, la intervale de 28 de zile. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Deoarece în prezent nu există date clinice pentru perioade mai lungi de tratament, se recomandă ca endometrioza să fie tratată numai pe o perioadă de 6 luni. Curele de tratament nu trebuie repetate din cauza posibilităţii apariţiei demineralizării osoase. La pacientele cu endometrioză tratate cu goserelină, demineralizarea osoasă şi simptomatologia vasomotorie sunt reduse prin utilizarea concomitentă a tratamentului de substituţie hormonală (un medicament estrogenic şi un progestativ, zilnic).

Pentru reducerea grosimii endometrului este necesar un tratament de 4 sau 8 săptămâni. A doua doza de goserelină poate fi necesară la pacientele cu uter mare sau pentru a permite planificarea tratamentului chirurgical la momentul oportun.

La femeile cu anemie, ca urmare a fibromatozei uterine, timp de până la 3 luni înainte de intervenţia chirurgicală tratamentul cu goserelină trebuie administrat împreună cu preparate care să suplimenteze ferul.

Reproducerea asistată: goserelina se administrează pentru supresia glandei hipofize, exprimată printr-o concentraţie plasmatică a estradiolului similară cu cea observată la începutul fazei foliculare (aproximativ 150 pmol/l). Supresia hipofizei apare, de obicei, la 7-21 de zile.

După supresia hipofizei se începe stimularea ovariană controlată (superovulaţie) cu gonadotrofină. Inhibiţia hipofizară obţinută prin folosirea unui medicament depot agonist este mai puternică, sugerând în anumite cazuri, necesitatea creşterii dozei de gonadotrofină. La atingerea gradului optim de dezvoltare foliculară se întrerupe administrarea gonadotrofinei şi se începe administrarea gonadotrofinei corionice umane (hCG) în scopul inducerii ovulaţiei. Monitorizarea tratamentului, izolarea ovocitului precum şi tehnicile de fertilizare se efectuează conform procedurilor de rutină ale fiecărei clinici în parte.

Copii și adolescenți Reseligo nu este indicat pentru utilizare la copii și adolescenți.

Mod de administrare Reseligo se administrează subcutanat. Pentru o administrare corectă, urmați instrucțiunile de pe partea interioară a cutiei.

Instrucţiunile de utilizare trebuie citite înaintea administrării.

Trebuie avută prudenţă cand se administrează Reseligo în peretele abdominal anterior datorită proximităţii în dedesubt, a arterei epigastrice inferioare şi a ramificaţiilor sale.

Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu IMC mic sau care primesc medicaţie anticoagulantă (vezi pct. 4.4).

Trebuie avută grijă ca injecţia să se administreze subcutanat. Nu perforaţi vase de sânge, muşchi sau peritoneu.

În eventualitatea în care este nevoie să se îndepărteze chirurgical implantul cu goserelină, acesta poate fi localizat prin intermediul ultrasunetelor.

Pentru precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare, a se vedea pct. 6.6.

Există un risc crescut de depresie (care poate fi severă) la pacienții cărora li se efectuează un tratament cu agoniști GnRH, cum este goserelin. Pacienții trebuie să fie informați în consecință și tratați, după caz, dacă apar simptome.

Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.

La pacienţii cu istoric de factori de risc pentru prelungirea intevalului QT şi la pacienţii care primesc concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5), medicii trebuie să evalueze balanţa risc-beneficiu, inclusiv eventualitatea producerei torsadei vârfurilor, înaintea iniţierii terapiei cu Reseligo.

Reacţiile la locul de injectare au fost raportate la goserelină, încluzând durere, hematom, hemoragie şi afectare vasculară. Monitorizaţi pacienţii afectaţi pentru semne şi simptome de hemoragie abdominală. În cazuri foarte rare, erorile de administrare au dus la afectare vasculară şi şoc hemoragic necesitând transfuzii de sânge şi intervenţie chirurgicală. Trebuie acordată o atenţie deosebită când se administrează Reseligo pacienţilor cu IMC mic şi/sau care primesc medicaţie anticoagulantă (vezi pct. 4.2).

Bărbaţi Administrarea goserelinei la bărbaţii cu un anumit risc de a dezvolta obstrucţie ureterală sau compresie a măduvei spinării trebuie făcută cu prudenţă şi pacienţii trebuie atent monitorizaţi în timpul primei luni de tratament. În cazul în care este prezentă sau apare compresia măduvei spinării sau insuficienţa renală prin obstrucţie ureterală, trebuie instituit tratamentul standard specific al acestor complicaţii.

Trebuie luată în considerare utilizarea iniţială a unui anti-androgen (de exemplu ciproteron acetat 300 mg pe zi cu 3 zile înainte de administrarea goserelinei, iar tratamentul asociat va fi continuat timp de 3 săptămâni) la începutul tratamentului cu analogi de LHRH, deoarece s-a demonstrat că această asociere a prevenit posibilele sechele ale creşterii iniţiale a concentraţiei plasmatice de testosteron.

Utilizarea agoniştilor LHRH poate determina scăderea densităţii minerale osoase. La bărbaţi, datele preliminare sugerează că administrarea bifosfonaţilor în asociere cu agonişti ai LHRH la bărbaţi poate reduce scăderea densităţii minerale osoase. O atenţie deosebită este necesară în cazul pacienţilor cu factori de risc adiţionali pentru osteoporoză (de exemplu consumul cronic de alcool etilic, fumatul, tratamentul de lungă durată cu anticonvulsivante sau corticosteroizi, antecedentele heredo-colaterale de osteoporoză).

Pacienţii diagnosticaţi cu depresie şi pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie monitorizaţi cu atenţie.

La bărbaţii trataţi cu agonişti ai LHRH a fost observată o scădere a toleranţei la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat preexistent, această scădere a toleranţei la glucoză se poate manifesta ca un diabet

zaharat sau ca o pierdere a controlului glicemic. Din acest motiv, trebuie avută în vedere monitorizarea glicemiei.

Într-un studiu farmacoepidemiologic cu agonişti ai LHRH utilizați pentru tratamentul neoplasmului de prostată, s-au raportat infarct miocardic și insuficiență cardiacă. Riscul pare sa crească la utilizarea asocierii cu anti-androgeni.

Femei

Neoplasm mamar Scăderea densităţii minerale osoase Utilizarea agoniştilor LHRH la femei poate determina reducerea densităţii minerale osoase. După un tratament cu durata de 2 ani pentru neoplasm mamar în faza precoce, pierderea medie a densităţii minerale osoase a fost de 6,2% la nivelul colului femural şi 11,5% la nivelul coloanei vertebrale lombare. S-a demonstrat că această pierdere este parţial reversibilă, cu o recuperare la interval de un an după tratament de 3,4% faţă de valorile iniţiale la nivelul colului femural şi de 6,4% faţă de valorile iniţiale la nivelul coloanei vertebrale lombare, deşi procentele de reversibilitate se bazează pe date limitate. În cazul majorităţii femeilor, datele disponibile sugerează faptul că recuperarea pierderii osoase are loc după încetarea tratamentului.

Datele preliminare sugerează faptul că utilizarea goserelinei în asociere cu tamoxifen la paciente cu neoplasm mamar poate scădea pierderea minerală osoasă.

Afecţiuni benigne Scăderea densităţii minerale osoase: Utilizarea agoniştilor LHRH poate determina scăderea densităţii minerale osoase în medie cu 1% pe lună în primele 6 luni de tratament. Fiecare reducere cu 10% a densităţii minerale osoase este asociată cu creşterea de 2 până la 3 ori a riscului de apariţie a fracturilor. Datele disponibile sugerează faptul că în cazul majorităţii femeilor, densitatea minerală osoasă se reface după întreruperea tratamentului.

La pacientele tratate cu goserelină pentru endometrioză, tratamentul de substituţie hormonală adiţională s-a dovedit a avea un efect de reducere a pierderilor minerale osoase precum şi a simptomelor vasomotorii.

Nu sunt disponibile date specifice provenite de la paciente cu osteoporoză diagnosticată sau cu factori de risc pentru osteoporoză [de exemplu abuz cronic de alcool etilic, fumat, tratament de lungă durată cu medicamente care scad densitatea minerală osoasă (de exemplu anticonvulsivante sau corticosteroizi), antecedente heredo-colaterale de osteoporoză, malnutriţie (de exemplu anorexie nervoasă)]. Deoarece scăderea densităţii minerale osoase este mai probabil să afecteze într-o mai mare măsură aceste paciente, tratamentul cu goserelină trebuie evaluat individual şi trebuie iniţiat doar dacă beneficiile tratamentului depăşesc riscurile. Trebuie avute în vedere măsuri suplimentare pentru combaterea scăderii densităţii minerale osoase.

Sângerarea de întrerupere La începutul tratamentului cu goserelină unele femei pot prezenta sângerări vaginale cu durată şi intensitate variabilă. De obicei, acestea apar în prima lună de tratament. Această sângerare reprezintă, probabil, sângerarea de întrerupere a estrogenilor şi este de aşteptat să se oprească spontan. Dacă sângerarea continuă, trebuie investigată etiologia.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la efectele tratamentului cu goserelină cu durata mai mare de 6 luni în afecţiunile ginecologice benigne.

Goserelina poate determina creşterea rezistenţei colului uterin, ceea ce poate duce la dificultăţi în dilatarea acestuia.

În cazul reproducerii asistate, goserelina trebuie administrată în cadrul tratamentului numai sub îndrumarea unui medic specialist în acest domeniu.

Similar altor agonişti ai LHRH, administrarea asociată de goserelină 3,6 mg cu gonadotrofine a determinat apariţia sindromului de hiperstimulare ovariană (SHSO). Stimularea ciclului ovarian trebuie atent monitorizată pentru a identifica pacientele cu risc de a dezvolta SHSO. Dacă este cazul, administrarea gonadotrofinei corionice umane (hCG) trebuie evitată pe cât este posibil.

Se recomandă ca goserelina să fie utilizată cu atenţie în programele de reproducere asistată la pacientele cu sindrom ovarian polichistic, deoarece există riscul creşterii numărului de foliculi stimulaţi.

În timpul tratamentului trebuie utilizate metode non-hormonale de contracepţie până la repornirea menstruaţiei după oprirea tratamentului cu goserelină.

Pacienţii diagnosticaţi cu depresie şi pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Goserelina poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Copii şi adolescenţi Goserelina nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi, deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de pacienţi.

Următoarele categorii de frecvenţă a reacţiilor adverse (RA) au fost stabilite pe baza raportărilor din studii clinice şi raportărilor după punerea pe piaţă şi raportărilor spontane. Cel mai frecvent raportate reacţii adverse sunt bufeurile, transpiraţiile şi reacţiile la locul administrării.

Tabel: Reacții adverse la goserelină 3,6 mg clasificate MedDRA, pe aparate, organe şi sisteme

Experienţa după punerea pe piaţă A fost raportat un număr mic de cazuri de modificări ale hemoleucogramei, disfuncţie hepatică, embolie pulmonară şi pneumonie interstiţială ca urmare a administrării de goserelină.

Suplimentar, următoarele reacţii adverse la medicament au fost raportate la femeile tratate pentru indicaţii benigne ginecologice:

Acnee, modificări ale pilozităţii corporale, xeroză cutanată, creştere în greutate, creştere a concentraţiei plasmatice a colesterolului, vaginită, secreţie vaginală, nervozitate, tulburări ale somnului, fatigabilitate, edeme periferice, mialgii, crampe musculare la nivelul gambelor, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, disconfort abdominal, afectare a vocii.

Inițial, pacienții cu neoplasm mamar pot prezenta o creștere temporară a semnelor și simptomelor, care pot fi tratate simptomatic.

Rar, pacientele cu neoplasm mamar metastazat au prezentat hipercalcemie la iniţierea tratamentului cu goserelină. Dacă apar simptome care indică hipercalcemie (de exemplu senzaţie de sete), aceasta trebuie exclusă.

Rar, unele femei pot intra la menopauză în timpul tratamentului cu analogi ai LHRH şi menstrele nu se reiau la întreruperea tratamentului. Nu se cunoaste dacă acestea sunt determinate de tratamentul cu goserelină sau rezultă ca urmare a afecţiunii ginecologice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro