Renitec 5 mg

Doze

Absorbţia comprimatelor de Renitec nu este afectată de alimente.

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4,) şi de răspunsul tensiunii arteriale.

Copii şi adolescenţi Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Renitec la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2).

Hipertensiune arterială Doza iniţială este de 5 mg până la maxim 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Renitec se administrează o dată pe zi. În hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg. Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2–3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Renitec. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.

Doza uzuală zilnică de întreţinere este 20 mg zilnic. Doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg zilnic.

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Renitec se utilizează în asociere cu diuretice şi, atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de Renitec la pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale simptomatice determinate de iniţierea tratamentului cu Renitec pentru insuficienţă cardiacă, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală de 20 mg, administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se recomandă titrarea dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize.

Săptămâna Doza mg/zi

Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice (vezi pct. 4.4).

Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea tratamentului cu Renitec (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi (mai rar) insuficienţă renală consecutivă. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza trebuie redusă, pe cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Renitec. Apariţia hipotensiunii arteriale după doza iniţială de Renitec nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în timpul terapiei cronice cu Renitec şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate potasemia şi funcţia renală.

Doze în insuficienţa renală În general, se recomandă prelungirea intervalului dintre doze şi/sau reducerea dozajului.

30<ClCr< 80 ml/min 5-10 mg

10<ClCr≤ 30 ml/min 2,5 mg

Vezi pct. 4.4. Enalaprilatul este dializabil. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale.

Utilizarea la vârstnici Doza trebuie ajustată conform funcţiei renale a pacienţilor vârstnici (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la copii şi adolescenţi La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile pacientului şi răspunsul tensiunii arteriale. Doza iniţială recomandată este 2,5 mg la pacienţi cu greutate de 20 până la 50 kg, şi 5 mg la pacienţii cu greutate peste 50 kg. Renitec se administrează o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de necesarul pacientului, până la maxim 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg şi de maxim 40 mg la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi pct. 4.4).

Renitec nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării glomerulare <30 ml/min şi1,73 m2 deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe de pacienţi.

Mod de administrare

Administrare orală.

Hipotensiune arterială simptomatică Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu Renitec, dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu, după tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la acei pacienţi cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de hiponatremie sau de insuficienţă renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de Renitec şi/sau de diuretic este ajustată. Se recomandă supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau boli cerebrovasculare, la care o scădere accentuată a presiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se administrează soluţie salină normală în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu constituie contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi administrat, de obicei, fără dificultate, după ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, Renitec poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu Renitec.

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu stenoză mitrală sau aortică şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică semnificativă.

Insuficienţă renală În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) doza iniţială de enalapril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei pacientului (vezi pct. 4.2) şi ulterior, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi trebuie monitorizate de rutină potasemia şi concentraţia plasmatică a creatininei.

S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. Dacă este diagnosticată prompt şi tratată corespunzător, insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este de obicei reversibilă.

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală manifestă preexistentă, administrarea enalapril concomitent cu un diuretic a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti pacienţi poate fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În acest caz, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă (vezi pct. 4.4, Hipertensiune arterială renovasculară).

Hipertensiune arterială renovasculară Există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţei renale atunci când pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional sunt trataţi cu inhibitori ai ECA. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale creatininemiei. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze mici, titrare atentă şi monitorizare a funcţiei renale.

Transplant renal Nu există date referitoare la administrarea Renitec la pacienţi cu transplant renal recent. Ca urmare, nu se recomandă administrarea Renitec la aceşti pacienţi.

Insuficienţă hepatică Administrarea inhibitorilor ECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter colestatic sau hepatită şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care dezvoltă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt tratamentul cu inhibitori ai ECA şi trebuie să se iniţieze monitorizare medicală corespunzătoare.

Neutropenie/Agranulocitoză La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, neutropenia apare rar. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu afectare vasculară, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori care pot determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei.

Hipersensibilitate/Angioedem La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv Renitec, s-au raportat cazuri de angioedem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acesta poate să apară oricând pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu Renitec trebuie întrerupt imediat şi trebuie asigurată monitorizarea corespunzătoare până la remiterea simptomelor înainte de externarea pacientului. Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără afectare respiratorie, pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de timp, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.

Foarte rar, s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii în antecedente, prezintă risc de producere a obstrucţiei căilor respiratorii. Acolo unde există angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui ce poate cauza obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament adecvat care poate include administrarea subcutanată de soluţie de adrenalină 1:1000 (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor respiratorii.

S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu inhibitori ai ECA prezintă o incidenţă mai mare a angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase.

Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta risc crescut de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza riscului crescut de apariție a angioedemului. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de Renitec. Tratamentul cu Renitec nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de apariție a angioedemului (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă precauție la inițierea tratamentului cu racecadotril, tratamentului cu inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și tratamentului cu vildagliptin la un pacient căruia i se administrează deja un inhibitor al ECA.

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care le-au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost prevenite prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei desensibilizări.

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei cu dextran sulfat al lipoproteinelor de densitate joasă (LDL) au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care le-au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost prevenite prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei şedinţe de afereză.

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane cu flux crescut (de exemplu, AN69) trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive.

Hipoglicemie Pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, care încep tratamentul cu un inhibitor al ECA, ar trebui să li se spună să îşi monitorizeze cu atenţie glicemia pentru a depista eventuale hipoglicemii, în special în timpul primei luni de tratament concomitent (vezi pct. 4.5).

Tuse Tusea a fost raportată în timpul administrării inhibitorilor ECA. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tusea determinată de inhibitorii ECA trebuie avută în vedere în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Chirurgie/anestezie La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este determinată de acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică.

Hiperpotasemie Inhibitorii ECA pot determina hiperpotasemie deoarece aceștia inhibă eliberarea aldesteronului. De obicei, efectul este nesemnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală și/sau la pacienții care iau suplimente cu potasiu (inclusiv substituenţi de sare), diuretice care economisesc potasiu, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de

trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor pentru angiotensină, poate să apară hiperpotasemie. Diureticele care economisesc potasiu și blocantele receptorilor pentru angiotensină trebuie utilizate cu precauție la pacienții cărora li se administrează inhibitori ai ECA și potasiul seric și funcția renală trebuie să fie monitorizate (vezi pct. 4.5).

Litiu În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi enalaprilului (vezi pct. 4.5).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Copii şi adolescenţi Există o experienţă limitată în eficacitatea şi siguranţa la copiii hipertensivi cu vârsta mai mare de 6 ani, dar nicio experienţă în alte indicaţii. Datele de farmacocinetică sunt limitate la copii cu vârsta peste 2 luni (vezi pct. 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea Renitec la copii în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială.

Renitec nu este recomandat la nou-născuţi sau la copii şi adolescenţi care au rata filtrării glomerulare < 30 ml/min şi1,73 m2, deoarece nu există date disponibile (vezi pct. 4.2).

Sarcina Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Diferenţe de rasă Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, enalaprilul pare a fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la populaţia hipertensivă aparţinând rasei negre.

Lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru enalapril în studii clinice şi în experienţa după punerea pe piaţă:

Tabelul 1. Reacţiile adverse pentru Renitec

Ratele de incidenţă au fost comparabile cu cele din grupurile placebo şi active de control în studiile clinice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro