Refen 75 mg

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Refen soluţie injectabilă poate fi administrat i.m. sau i.v. Nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac sub formă de comprimate sau supozitoare.

Injectare intramusculară

Trebuie respectate următoarele instrucţiuni pentru injectarea intramusculară pentru a evita afectarea unui nerv sau altui ţesut la locul injectării.

Doza uzuală este o fiolă 75 mg zilnic, administrată prin injectare intramusculară profundă, în cadranul superior extern. În cazurile severe (de exemplu colică renală), doza zilnică poate fi crescută până la 2 fiole a 75 mg, administrată fracţionat, în două locuri diferite (câte o fiolă în fiecare fesă). Alternativ, o fiolă a 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac (de exemplu comprimate, supozitoare) până la o doză maximă zilnică de 150 mg.

În crizele de migrenă, experienţa clinică este limitată la utilizarea iniţială a unei fiole 75 mg, administrată cât mai curând posibil, urmată, dacă este necesar, de supozitoare în doză de până la 100 mg în aceeaşi zi. Doza totală nu trebuie să depăşească 175 mg în prima zi.

Perfuzare intravenoasă

Refen soluţie injectabilă nu se administrează sub formă de injecţie intravenoasă in bolus.

Imediat înainte de a începe perfuzia intravenoasă, Refen soluţie injectabilă se diluează în soluţie de clorură de sodiu 0,9% (100-500 ml) sau glucoză 5% tamponată cu bicarbonat de sodiu, conform instrucţiunilor de la pct. 6.6.

Se recomandă 2 scheme alternative de administrare pentru Refen soluţie injectabilă.

Pentru tratamentul durerii postoperatorii moderate până la severe, se administrează 75 mg în perfuzie continuă, timp de 30 minute până la 2 ore. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat după 4-6 ore, fără a depăşi doza de 150 mg pe 24 ore.

Pentru prevenirea durerii postoperatorii, după intervenţia chirurgicală, se administrează o doză de 25 până la 50 mg în perfuzie timp de 15 minute până la o oră, urmată de o perfuzare continuă de aproximativ 5 mg pe oră, până la o doză maximă zilnică de 150 mg.

Copii şi adolescenţi Datorită concentraţiei, Refen soluţie injectabilă nu este adecvată pentru administrare la acest grup de pacienţi.

Vârstnici La vârstnici, AINS trebuie administrate cu precauţie, deoarece acest grup de pacienţi prezintă un risc mai mare pentru apariţia reacţiilor adverse. În special în cazul pacienţilor vârstnici debilitaţi sau subponderali, se recomandă utilizarea dozei minime eficace şi monitorizare pentru apariţia reacţiilor adverse gastro-intestinale timp de 4 săptămâni după iniţierea tratamentului cu AINS.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Atenţionări În cazul administrării tuturor AINS s-au raportat hemoragii gastro-intestinale ulceraţii sau perforaţii, care pot fi letale şi pot să apară în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt.

Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea tratamentului, debutul reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Administrarea diclofenacului trebuie întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Similar altor AINS, în cazuri rare, pot să apară reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere anterioară la diclofenac. De asemenea, metabisulfitul sodic din compoziţia soluţiei injectabile poate determina reacţii izolate de hipersensibilitate şi bronhospasm.

Similar altor AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice diclofenacul poate masca semnele şi simptomele unei infecţii.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Instrucţiunile pentru injectarea intramusculară trebuie să fie urmate cu stricteţe pentru a se evita evenimentele adverse ce pot apărea la locul de injectare, care ar putea avea ca rezultat slăbiciunea musculară, paralizia musculară, hipoestezia și necroza la locul de injectare.

Precauţii

Generalităţi Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2, datorită absenţei oricărui indiciu care să demonstreze beneficii sinergice şi potenţialului pentru apariţia reacţiilor adverse cumulate.

Vârstnici Vârstnicii prezintă un risc crescut pentru apariţia reacţiilor adverse gastro-intestinale, în special hemoragii şi perforaţii, cu potenţial letal (vezi pct. 4.2).

Astm bronşic pre-existent La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (cum sunt polipii nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, cum sunt crizele astmatice (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul indus de analgezice), edem angioneurotic sau urticaria sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (pregătire de urgenţă). Această recomandare este valabilă şi în cazul pacienţilor cu alergie la alte substanţe, de exemplu cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.

Efecte gastro-intestinale Analog tuturor AINS, este necesară o supraveghere medicală atentă în cazul prescrierii diclofenacului la pacienţii care prezintă simptome care indică o afecţiune gastro-intestinală sau antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii, perforaţii gastrice sau intestinale, cu antecedente de colită ulceroasă sau cu boală Crohn, deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor gastro-intestinale este mai mare la creşterea dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici.

Pentru a reduce riscul toxicităţii gastro-intestinale la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforare, şi vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză eficace.

Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă a medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente ce probabil cresc riscul gastro-intestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe protectoare gastrice (de exemplu inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent care poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii administraţi sistemic, anticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori specificii ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu

diclofenac numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Efecte hepatice În cazul prescrierii diclofenacului pacienţilor cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Similar altor AINS, pot să crească valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia sau mai multor enzime hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenacului trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară fără manifestări clinice de avertizare.

Porfirie Se recomandă prudenţă în administrare la pacienţii cu porfirie hepatică, deoarece se poate declanşa o criză.

Efecte renale Deoarece s-a raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, se recomandă atenţie specială pacienţilor cu insuficienţă renală, vârstnici, pacienţi cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac, se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

Efecte hematologice În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei. Similar altor AINS, diclofenac poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu tulburări de hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie.

LES şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv Pacienţii cu LES şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv pot prezenta un risc crescut de apariţie a meningitei aseptice (vezi pct. 4.8).

Fertilitate Similar altor AINS, utilizarea diclofenacului poate să scadă fertilitatea la femei şi nu se recomandă celor care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenacului la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care urmează investigaţii privind fertilitatea.

Refen conţine metabisulfit de sodiu (E 223). Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Reacţiile adverse prezentate le includ pe acelea raportate pentru diclofenac soluţie injectabilă şi/sau alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt cât şi pentru utilizare de lungă durată. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.