Raltegravir Viatris 600 mg

Tratamentul trebuie inițiat de către un medic cu experiență în tratamentul infecției cu HIV.

Doze

Raltegravir Viatris trebuie utilizat în asociere cu alte tratamente antiretrovirale (TAR) active (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Pacienți adulți, copii și adolescenți La pacienții adulți, copii și adolescenți (cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg), doza recomandată este de 1200 mg (două comprimate de 600 mg) o dată pe zi pentru pacienții netratați anterior sau pentru pacienții suprimați virologic și aflați în tratament inițial cu raltegravir 400 mg de două ori pe zi.

Sunt disponibile forme farmaceutice și concentrații suplimentare: Raltegravir este disponibil și sub formă de comprimat de 400 mg pentru utilizare de două ori pe zi la adulți sau copii și adolescenții cu greutatea corporală de cel puțin 25 kg infectați cu HIV. Comprimatul de 400 mg nu trebuie utilizat pentru schema terapeutică care conține doza de 1200 mg pentru administrare o dată pe zi. Raltegravir Viatris este disponibil doar sub formă de comprimate de 600 mg. În cazul în care este necesară o doză alternativă, trebuie utilizate alte medicamente care conţin raltegravir şi care oferă această opțiune.

Raltegravir este disponibil și pentru copiii mai mici sub formă de comprimat masticabil sau suspensie orală. Instrucțiunile privind ajustarea dozelor mici pot fi consultate în informațiile corespunzătoare despremedicament, în funcție de forma farmaceutică.

Siguranța și eficacitatea raltegravirului la nou-născuții prematuri (<37 săptămâni de gestație) și la cei cu greutate mică la naștere (<2000 g) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date pentru acest grup de vârstă şi nu pot fi făcute recomandări de dozaj.

Vârstnici Informaţiile privind utilizarea raltegravir la vârstnici sunt limitate (vezi pct. 5.2). Prin urmare, Raltegravir Viatris trebuie utilizat cu precauţie la această grupă de pacienţi.

Insuficiența renală La pacienții cu insuficiență renală nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficiența hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, nu este necesară ajustarea dozei. Siguranța și eficacitatea administrării raltegravir la pacienți cu tulburări hepatice subiacente severe nu au fost stabilite. Prin urmare, Raltegravir Viatris trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Raltegravir Viatris 600 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat la copii cu greutate corporală mai mică de 40 kg.

Mod de administrare

Administrare orală. Raltegravir Viatris 600 mg comprimate filmate poate fi administrat cu sau fără alimente sub forma unei doze de 1200 mg o dată pe zi. Comprimatele nu trebuie mestecate, zdrobite, sau rupte din cauza modificărilor anticipate la nivelul profilului farmacocinetic.

Generalități

Pacienții trebuie informați că tratamentul antiretroviral actual nu vindecă infecția cu HIV și nu s-a demonstrat că previne transmiterea HIV la alte persoane prin contact cu sânge infectat.

Raltegravir are o barieră genetică de rezistență relativ scăzută. Prin urmare, oricând este posibil, raltegravir trebuie administrat împreună cu alte două TAR active pentru a reduce la minimum potențialul de eșec al răspunsului virologic și riscul de apariție a rezistenței (vezi pct. 5.1).

La pacienții netratați anterior, datele din studiile clinice privind utilizarea raltegravir sunt limitate la utilizarea în asociere cu doi inhibitori nucleotidici de revers transcriptază (INRT) (emtricitabină și fumarat de tenofovir disoproxil).

Depresie A fost raportată depresie, inclusiv ideație și comportamente suicidare, în special la pacienții cu antecedente de depresie sau boală psihică. Se recomandă precauție la pacienții cu antecedente de depresie sau boală psihică.

Insuficiență hepatică

Siguranța și eficacitatea raltegravir nu au fost stabilite la pacienții cu afecțiuni hepatice severe. Prin urmare, raltegravir trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.2 and 5.2).

Pacienții cu disfuncție hepatică pre-existentă inclusiv hepatită cronică prezintă un risc crescut de tulburări ale funcției hepatice în timpul tratamentului antiretroviral combinat și trebuie monitorizați ținând cont de practica curentă. Dacă la acești pacienți există dovezi ale agravării afecțiunii hepatice, trebuie avută în vedere întreruperea sau oprirea tratamentului.

Pacienții cu hepatită cronică B sau C cărora li s-a administrat tratament antiretroviral combinat sunt supuși unui risc crescut de apariție a reacțiilor adverse hepatice severe și potențial letale.

Osteonecroză

Deși etiologia este considerată a fi multifactorială (inclusiv utilizarea de corticosteroizi, consum de alcool, imunosupresia severă, indice de masă corporală crescut), au fost raportate cazuri de osteonecroză în special la pacienții cu infecție cu HIV avansată și/sau expunere pe termen lung la un tratament antiretroviral combinat. Pacienții trebuie îndrumați să ceară sfatul medicului dacă experimentează artralgii, redoare articulară sau dificultate la deplasare.

Sindrom de reactivare imună

La pacienții infectați cu HIV care prezintă imunodeficiență severă la momentul instituirii tratamentului antiretroviral combinat (TARC), poate să apară o reacție inflamatorie produsă de agenții patogeni oportuniști asimptomatici sau reziduali, producând stări clinice grave sau agravarea simptomelor. De obicei, asemenea reacții adverse au fost observate în primele săptămâni sau luni de la instituirea tratamentului TARC. Exemple relevante sunt: retinita cu cytomegalovirus, infecții generalizate și/localizate cu micobacterii și pneumonie produsă de Pneumocystis jiroveci (cunoscut anterior ca Pneumocystis carinii). În cazul altor simptome inflamatorii acestea trebuie evaluate și dacă este necesar, se instituie tratament.

De asemenea, a fost raportată apariția bolilor autoimmune (cum ar fi boala Graves şi hepatita autoimună) la instalarea reactivării imune; cu toate acestea, timpul raportat față de momentul debutului este variabil și aceste evenimente pot să apară după mai multe luni de la inițierea tratamentului.

Atazanavir

Administrarea raltegravir 1200 mg o dată pe zi concomitent cu atazanavir a condus la creșterea concentrațiilor plasmatice de raltegravir; prin urmare, administrarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Tipranavir/ritonavir

Administrarea raltegravir 1200 mg o dată pe zi concomitent cu tipranavir/ritonavir poate determina scăderea concentrațiilor plasmatice de raltegravir; prin urmare, administrarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Antiacide

Administrarea raltegravir 1200 mg o dată pe zi concomitent cu carbonat de calciu și antiacide care conțin aluminiu/magneziu a determinat scăderea concentrațiilor plasmatice de raltegravir; prin urmare, administrarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Inductori puternici ai enzimelor care metabolizează medicamentele

Inductorii puternici ai enzimelor care metabolizează medicamentele (de exemplu, rifampicina) nu au fost studiați împreună cu raltegravir 1200 mg administrat o dată pe zi, dar ar putea determina scăderea concentrațiilor plasmatice de raltegravir; prin urmare, administrarea concomitentă cu raltegravir 1200 mg o dată pe zi nu este recomandată.

Miopatie și rabdomioliză

Au fost raportate cazuri de miopatie și rabdomioliză. A se utiliza cu precauție la pacienții care au avut miopatie sau rabdomioliză în antecedente sau care prezintă orice risc predispozant inclusiv utilizarea altor medicamente care produc aceste afecțiuni (vezi pct. 4.8).

Reacții cutanate severe și de hipersensibilitate

La pacienții cărora li se administrează raltegravir au fost raportate reacții cutanate severe, care ar putea pune viața în pericol și reacții cutanate letale, în majoritatea cazurilor atunci când este administrat concomitent cu alte medicamente asociate cu aceste reacții. Acestea includ cazuri de sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică. De asemenea, au fost raportate reacții de hipersensibilitate caracterizate prin erupție cutanată tranzitorie, simptome generale și uneori disfuncție de organ, inclusiv insuficiență hepatică. Se recomandă întreruperea imediată a administrării raltegravir sau a altor medicamente suspectate dacă apar semne sau simptome de reacții cutanate severe sau de reacții de hipersensibilitate (incluzând, dar fără a fi limitat la, erupție cutanată tranzitorie severă sau erupție cutanată tranzitorie însoțită de febră, stare generală de rău, oboseală, dureri musculare sau de articulații, vezicule, leziuni orale, conjunctivită, edem facial, hepatită, eozinofilie, angioedem). Trebuie monitorizată starea clinică incluzând aminotransferazele hepatice și tratamentul corepunzător trebuie inițiat. Întârzierea opririi tratamentului cu raltegravir sau cu alte medicamente suspectate după apariția erupției cutanate tranzitorii poate determina o reacție care poate pune viața în pericol.

Erupție cutanată tranzitorie

Erupția cutanată tranzitorie a apărut mai frecvent la pacienții tratați anterior cărora li s-au administrat scheme terapeutice cu raltegravir și darunavir comparativ cu pacienții cărora li se s-au administrat raltegravir fără darunavir sau darunavir fără raltegravir (vezi pct. 4.8).

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

În studiile clinice randomizate, raltegravir 400 mg de două ori pe zi a fost administrat în asociere cu scheme terapeutice de fond fixe sau optimizate la adulți netratați anterior (N=547) și la adulți tratați anterior (N=462) timp de până la 96 de săptămâni. Unui număr suplimentar de 531 de adulți netratați anterior i s-a administrat raltegravir 1200 mg o dată pe zi în asociere cu emtricitabină și tenofovir disoproxil fumarat timp de până la 96 de săptămâni. Vezi punctul 5.1.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent în timpul tratamentului au fost cefaleea, greața și durerea abdominală. Reacțiile adverse grave raportate cel mai frecvent au fost sindromul de reconstituire imună și erupțiile cutanate. Rata de întrerupere a tratamentului cu raltegravir din cauza reacțiilor adverse a fost de 5% sau mai mică în studiile clinice.

Rabdomioliza a fost raportată rar ca reacție adversă gravă în utilizarea după punerea pe piață a raltegravirului 400 mg de două ori pe zi.

Tumori benigne, Mai puţin papilom cutanat maligne şi frecvente nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Tulburări Mai puţin anemie, anemie feriprivă, durere la nivelul hematologice şi frecvente ganglionilor limfatici, limfoadenopatie, neutropenie, limfatice trombocitopenie Tulburări ale Mai puţin sindrom de reactivare imună, hipersensibilitate la sistemului frecvente medicament, hipersensibilitate imunitar Tulburări Frecvente scăderea apetitului alimentar metabolice şi de nutriţie Mai puţin caşexie, diabet zaharat, dislipidemie, frecvente hipercolesterolemie, hiperglicemie, hiperlipidemie, hiperfagie, creşterea apetitului alimentar, polidipsie, tulburări ale ţesutului adipos

Tulburări psihice Frecvente vise neobişnuite, insomnie, coşmaruri, comportament neobişnuit, depresie

Mai puţin tulburări mentale, tentativă de suicid, anxietate, stare frecvente confuzională, stare depresivă, depresie majoră, insomnie mediană, dispoziţie alterată, atac de panică, tulburări de somn, ideaţie suicidară, comportament suicidar (mai ales la pacienţi cu boală psihică pre-existentă în antecedente)

Tulburări ale Frecvente ameţeli, cefalee, hiperactivitate psihomotorie sistemului nervos Mai puţin amnezie, sindrom de tunel carpian, tulburări frecvente cognitive, tulburări de atenţie, ameţeală posturală, disgeuzie, hipersomnie, hipoestezie, letargie, tulburări de memorie, migrenă, neuropatie periferică, parestezie, somnolenţă, cefalee de tensiune, tremor, somn de slabă calitate

Tulburări oculare Mai puţin tulburări de vedere

frecvente Tulburări acustice Frecvente vertij şi vestibulare Mai puţin tinitus frecvente Tulburări cardiace Mai puţin palpitaţii, bradicardie sinusală, extrasistole frecvente ventriculare Tulburări Mai puţin bufeuri, hipertensiune arterială vasculare frecvente Tulburări Mai puţin disfonie, epistaxis, congestie nazală respiratorii, frecvente toracice şi mediastinale Tulburări gastro- Frecvente distensie abdominală, dureri abdominale, diaree, intestinale flatulenţă, greaţă, vărsături, dispepsie

Mai puţin gastrită, disconfort abdominal, durere în etajul frecvente abdominal superior, sensibilitate abdominală, disconfort anorectal, constipaţie, xerostomie, disconfort epigastric, duodenită erozivă, eructaţie, boală de reflux gastroesofagian, gingivită, glosită, odinofagie, pancreatită acută, ulcer peptic, hemoragie rectală Tulburări Mai puţin hepatită, steatoză hepatică, hepatită alcoolică, hepatobiliare frecvente insuficienţă hepatică

Afecţiuni cutanate Frecvente erupţie cutanată tranzitorie şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente acnee, alopecie, dermatită acneiformă, tegument uscat, eritem, emaciere facială, hiperhidroză, lipoatrofie, lipodistrofie dobândită, lipohipertrofie, transpiraţii nocturne, prurigo, prurit, prurit generalizat, erupţie cutanată tranzitorie maculară, erupţie cutanată tranzitorie maculopapulară, erupţie cutanată tranzitorie pruriginoasă, leziuni cutanate, urticarie, xerodermie, sindrom Stevens Johnson, erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)

Tulburări Mai puţin artralgie, artrită, dureri de spate, durere în flanc, musculo-scheletice frecvente dureri musculo-scheletice, mialgie, dureri la nivelul şi ale ţesutului gâtului, osteopenie, dureri în extremităţi, tendinită, conjunctiv rabdomioliză

Tulburări renale şi Mai puţin insuficienţă renală, nefrită, nefrolitază, nicturie, chist ale căilor urinare frecvente renal, insuficienţă renală, nefrită tubulointerstiţială

Tulburări ale Mai puţin disfuncţie erectilă, ginecomastie, simptome asociate aparatului genital frecvente menopauzei şi sânului

Tulburări generale Frecvente astenie, fatigabilitate, pirexie şi la nivelul locului de administrare Mai puţin disconfort toracic, frisoane, edem facial, acumulare frecvente de ţesut adipos, nervozitate, stare de rău general, formaţiune submandibulară, edem periferic, durere

Investigaţii Frecvente valori crescute ale alanin aminotransferazei, limfocite diagnostice atipice, valori crescute ale aspartat aminotransferazei, valori crescute ale trigliceridelor sanguine, valori crescute ale lipazei, valori crescute ale amilazei pancreatice sanguine

Mai puţin scăderea numărului absolut de neutrofile, valori frecvente crescute ale fosfatazei alcaline, valori scăzute ale albuminei sanguine, valori crescute ale amilazei sanguine, valori crescute ale bilirubinei sanguine, creşterea colesterolemiei, valori crescute ale creatininei sanguine, creşterea valorilor glicemiei, valori crescute ale azotului ureic sanguin, valori crescute ale creatinfosfochinazei, creşterea valorilor glicemiei în condiţii de repaus alimentar, glucozurie, valori crescute ale lipoproteinelor cu densitate mare, creşterea raportului normalizat internaţional,valori crescute ale lipoproteinelor cu densitate mică, scăderea numărului de trombocite, hematurie, creşterea circumferinţei taliei, creştere ponderală, scăderea numărului de leucocite Leziuni, intoxicaţii Mai puţin supradozaj accidental şi complicaţii frecvente legate de procedurile utilizate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

În studiile cu raltegravir 400 mg administrat de două ori pe zi, au fost raportate neoplazii la pacienţii trataţi anterior şi la cei netrataţi anterior, la care s-a iniţiat tratament cu raltegravir împreună cu alte medicamente antiretrovirale. Tipurile şi frecvențele neoplaziilor specifice au fost cele anticipate pentru populaţia cu imunodeficienţă severă. Riscul dezvoltării neoplaziilor în aceste studii a fost similar la grupul la care s-a administrat raltegravir şi la grupul la care s-au administrat comparatori.

La subiecţii trataţi cu raltegravir au fost observate modificări de laborator de gradul 2-4 ale valorilor creatinkinazei. Au fost raportate cazuri de miopatie şi rabdomioliză. A se utiliza cu precauţie la pacienţii care au avut miopatie sau rabdomioliză în antecedente sau care prezintă orice risc predispozant, inclusiv administrarea altor medicamente asociate cu aceste afecţiuni (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, în mod particular la pacienţi cu factori de risc cunoscuţi, boală în stadiu avansat cauzată de HIV sau expunere pe termen lung la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Frecvenţa acesteia nu este cunoscută (vezi pct. 4.4).

La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficienţă imună severă în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la agenți patogeni oportuniști asimptomatici sau reziduali. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum ar fi boala Graves şi

hepatita autoimună); cu toate acestea, timpul raportat până la momentul debutului este mai variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Pentru fiecare dintre următoarele reacţii adverse clinice a existat cel puţin o apariţie gravă: herpes genital, anemie, sindrom de reactivare imună, depresie, tulburări mentale, tentativă de suicid, gastrită, hepatită, insuficienţă renală, supradozaj accidental.

În studii clinice la pacienţi trataţi anterior, erupţia cutanată tranzitorie, indiferent de cauzalitate, a fost mai frecvent observată în cazul schemelor terapeutice conţinând raltegravir și darunavir în comparație cu cele conţinând raltegravir fără darunavir sau darunavir fără raltegravir. Erupţia cutanată tranzitorie, considerată de investigator ca având legătură cu medicamentul administrat, a apărut cu frecvenţe similare. Frecvențele de apariție ale erupţiei cutanate tranzitorii (bazate pe cauzalitate) corelate cu expunerea la medicament, au fost 10,9, 4,2 şi, respectiv, 3,8 la 100 pacienţi-ani (PYR); iar pentru erupţia cutanată tranzitorie corelată cu medicamentul administrat frecvențele de apariție au fost 2,4, 1,1 şi, respectiv, 2,3 la 100 PYR. Erupţiile cutanate tranzitorii observate în studiile clinice au fost uşoare până la moderate ca severitate şi nu determinat întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Pacienţi infectaţi concomitent cu virus hepatitic B şi/sau virus hepatitic C În studiile clinice, un număr de 79 de pacienți infectați concomitent cu virusul hepatitic B, 84 infectați concomitent cu virusul hepatitic C și 8 pacienți infectați concomitent cu virusurile hepatitice B și C au fost tratați cu raltegravir în asociere cu alte medicamente pentru HIV-1. În general, profilul de siguranță al raltegravirului la pacienții infectați concomitent cu virusul hepatitic B și/sau C a fost similar cu cel observat la pacienții fără infecție concomitentă cu virusurile hepatitice B și/sau C, deși ratele anomaliilor valorilor AST și ALT au fost ușor mai ridicate în subgrupul cu infecţie concomitentă cu virusul hepatitic B și/sau C.

La 96 săptămâni, la pacienţii trataţi anterior, modificări de laborator de gradul 2 sau mai mare, reprezentând o agravare a modificărilor valorilor ASAT, ALAT sau bilirubinei totale faţă de valorile iniţiale, s-au înregistrat la 29%, 34% şi, respectiv, 13% dintre subiecţii infectaţi concomitent cărora li s-a administrat raltegravir comparativ cu 11%, 10% şi 9% dintre toţi ceilalţi subiecţi cărora li s-a administrat raltegravir. La 240-săptămâni, la pacienţii netrataţi anterior, modificări de laborator de gradul 2 sau mai mare, reprezentând o agravare a modificărilor valorilor ASAT, ALAT sau bilirubinei totale faţă de valorile iniţiale, s-au înregistrat la 22%, 44% şi, respectiv, 17% dintre subiecţii infectaţi concomitent cărora li s-a administrat raltegravir raltegravir comparativ cu 13%, 13% şi 5% dintre toţi ceilalţi subiecţi cărora li s-a administrat raltegravir.

Copii şi adolescenţi

Raltegravir Viatris 600 mg comprimate filmate nu a fost studiat la pacienți copii și adolescenți (vezi pct. 4.2).

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani Raltegravir administrat de două ori pe zi a fost studiat la 126 copii şi adolescenţi infectaţi cu HIV-1, trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale în studiul IMPAACT P1066 (vezi pct. 5.1 şi 5.2). La 96 dintre cei 126 pacienţi li s-a administrat doza recomandată de raltegravir de două ori pe zi.

La aceşti 96 copii şi adolescenţi, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse cauzate de medicament până la săptămâna 48 au fost comparabile cu cele observate la adulţi.

Un pacient a prezentat reacţii adverse clinice de gradul 3 cauzate de medicament, hiperactivitate psihomotorie, comportament neobişnuit şi insomnie; un pacient a prezentat o erupţie cutanată tranzitorie alergică gravă de gradul 2 cauzată de medicament.

Un pacient a prezentat rezultate anormale ale testelor de laborator cauzate de medicament, de gradul 4 pentru ASAT şi de gradul 3 pentru ALAT, care au fost considerate grave. Sugari şi copii mici cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni și mai puțin de 2 ani Raltegravir administrat de două ori pe zi a fost de asemenea studiat la 26 sugari şi copii mici infectaţi cu HIV-1, cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni și mai puțin de 2 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale în studiul IMPAACT P1066 (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

La aceşti 26 sugari şi copii mici, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse cauzate de medicament până la săptămâna 48 au fost comparabile cu cele observate la adulţi.

Un pacient a prezentat o erupţie cutanată tranzitorie alergică gravă de gradul 3 cauzată de medicament care a determinat întreruperea tratamentului.

Nou-născuți expuși la HIV-1 În studiul IMPAACT P1110 (vezi secțiunea 5.2), sugarii eligibili au avut cel puțin 37 de săptămâni de gestație și o greutate corporală de cel puțin 2 kg. Șaisprezece (16) nou-născuți au primit 2 doze de raltegravir în primele 2 săptămâni de viață, iar 26 de nou-născuți au primit tratament zilnic timp de 6 săptămâni; toți au fost monitorizați timp de 24 de săptămâni. Nu s-au raportat reacții adverse clinice legate de substanța activă, însă au fost raportate trei reacții adverse de laborator asociate substanței active: o neutropenie de grad 4, tranzitorie, la un subiect care primea un regim de prevenire a transmiterii materno-fetale (PMTCT) ce includea zidovudină, şi două creșteri ale bilirubinei (una de grad 1 și una de grad 2), considerate ca fiind non-grave și care nu au necesitat tratament specific.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro