Quetiapina Accord 150 mg

Doze

Există scheme diferite de administrare a dozelor pentru fiecare indicaţie. Prin urmare, trebuie să se asigure că pacienţii primesc informaţii clare cu privire la doza corespunzătoare pentru afecţiunea lor.

Adulţi Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburării bipolare

Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie să fie administrat cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 300 mg în Ziua 1 şi 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg; cu toate acestea, dacă este justificată clinic, doza poate fi crescută la 800 mg pe zi. Doza trebuie ajustată în intervalul de doze eficace, cuprins între 400 mg şi 800 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. Pentru tratamentul de întreţinere în schizofrenie, nu este necesară ajustarea dozei.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore asociate tulburării bipolare Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie aministrat înainte de culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg. În studiile clinice, nu a fost observat niciun beneficiu suplimentar în grupul tratat cu 600 mg, comparativ cu grupul tratat cu 300 mg (vezi pct. 5.1). Cazuri individuale pot prezenta beneficii terapeutice la o doză de 600 mg. Dozele mai mari de 300 mg trebuie iniţiate de către medicii cu experienţă în tratarea tulburării bipolare. În cazuri individuale, în situaţia în care există îngrijorări privind tolerabilitatea, studiile clinice au indicat că poate fi luată în considerare scăderea dozei până la minimum 200 mg.

Pentru prevenirea recidivei în tulburarea bipolară Pentru prevenirea recidivei episoadelor maniacale, depresive şi mixte în tulburarea bipolară, pacienţii care au răspuns la tratamentul cu quetiapina comprimate cu eliberare prelungită pentru tratamentul acut al tulburării bipolare trebuie să continue tratamentul cu aceeaşi doză de quetiapina comprimate cu eliberare prelungită, administrată înainte de culcare. Doza de quetiapina comprimate cu eliberare prelungită poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient, în intervalul cuprins între 300 mg şi 800 mg/zi. Este important ca pentru tratamentul de întreţinere să fie utilizată doza minimă eficace.

Pentru tratamentul adjuvant al episoadelor depresive majore în TDM Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrată înainte de culcare. Doza zilnică de la începutul tratamentului este de 50 mg în Ziua 1 şi Ziua 2, şi 150 mg în Ziua 3 şi Ziua 4. A fost observat efectul antidepresiv la doze de 150 şi 300 mg/zi în studiile pe termen scurt ca tratament adjuvant (cu amitriptilină, bupropionă, citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – vezi pct. 5.1) şi la doze de 50 mg/zi în studiile cu monoterapie pe termen scurt. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Prin urmare, clinicienii trebuie să se asigure că este utilizată pentru tratament cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. Necesitatea de a creşte doza dela 150mg la 300 mg/zi trebuie să se bazeze pe evaluarea fiecărui pacient.

Schimbarea tratamentului cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată Pentru o stabilire a dozelor mai convenabilă, pacienţii care sunt în prezent trataţi cu doze divizate de quetiapină comprimate cu eliberare imediată li se poate schimba tratamentul cu quetiapina comprimate cu eliberare prelungită, la doza zilnică totală echivalentă, administrată o dată pe zi. Poate fi necesară ajustarea individuală a dozei.

Pacienți vâstnici Similar altor antipsihotice şi antidepresive, se recomandă prudenţă la administrarea quetiapina comprimate cu eliberare prelungită la vârstnici, în special în timpul perioadei iniţiale de stabilire a dozei. Poate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacienţii mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30-50% la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri. Pacienţii vârstnici trebuie să înceapă cu doze de 50 mg/zi. Doza poate fi crescută în trepte de 50 mg/zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în TMD, administrarea trebuie să înceapă cu o doză de 50 mg/zi în zilele 1-3, crescând doza la 100 mg/zi în Ziua 4 şi 150 mg/zi în Ziua 8. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient, în cazul în care este necesară creşterea dozei la 300 mg/zi, aceasta nu trebuie să se facă înainte de ziua 22 de tratament.

Nu a fost evaluată eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani cu episoade depresive asociate tulburării bipolare.

Copii şi adolescenţi Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină utilizarea la această grupă de vârstă. Datele existente din studiile clinice placebo-controlate sunt prezentate la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică Quetiapina este intens metabolizată la nivelul ficatului. De aceea, quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei iniţiale de stabilire a dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, administrarea trebuie începută cu doze de 50 mg/zi. Dozele pot fi crescute în trepte de 50 mg pe zi, până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient.

Mod de administrare Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat o dată pe zi, fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie divizate, mestecate sau zdrobite.

Deoarece quetiapina comprimate cu eliberare prelungită are mai multe indicații terapeutice, profilul de siguranţă trebuie să fie luat în considerare în ceea ce priveşte diagnosticul fiecărui pacient şi doza administrată.

Eficacitatea şi siguranţa pe termen lung pentru terapia adjuvantă la pacienţii cu TDM nu au fost evaluate, însă eficacitatea şi siguranţa pe termen lung pentru monoterapie au fost evaluate la pacienţii adulţi(vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi Quetiapina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei de date care să susţină utilizarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice cu quetiapină au arătat că, în plus faţă de profilul de siguranţă cunoscut, identificat la adulţi (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse au apărut cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii (creşterea apetitului alimentar, creşteri ale prolactinemiei, vărsături, rinită şi sincopă)sau pot avea implicaţii diferite la copii şi adolescenţi (simptome extrapiramidale şi iritabilitate)), iar unul din reacţiile identificate nu a fost observat la adulţi (creşteri ale tensiunii arteriale). Au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţiei tiroidiene la copii şi adolescenţi.

În plus, implicaţiile cu privire la siguranţa utilizării pe termen lung a tratamentului cu quetiapină în ceea ce priveşte creşterea şi maturizarea nu au fost studiate pe o perioadă mai lungă de 26 de săptămâni. Nu sunt cunoscute implicaţii pe termen lung pentru dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

În studiile clinice placebo-controlate la copii şi adolescenţi, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo, la pacienţii trataţi pentru schizofrenie, manie şi depresie asociate tulburării bipolare (vezi pct. 4.8).

Suicid/ideaţie suicidară sau înrăutăţirea stării clinice Depresia este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, de autovătamare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate să nu apară în timpul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia acestei ameliorări. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid poate creşte în stadiile iniţiale ale recuperării.

În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru boala tratată.

Alte afecţiuni psihice pentru care quetiapina este prescrisă pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot fi comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Aşadar, aceleaşi precauţii, similare tratamentului pacienţilor cu episoade depresive majore, trebuie să fie respectate în cazul tratamentului pacienţilor cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului sunt cunoscuţi a avea un risc mai mare de gânduri suicidare sau tentative de suicid şi trebuie să beneficieze de o monitorizare atentă în timpul tratamentului. O metaanaliză a studiilor clinice placebo controlate asupra medicamentelor antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a arătat un risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta mai mică de 25 de ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor şi în special a celor cu risc crescut trebuie să însoţească tratamentul în special în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozei. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţii) trebuie avertizaţi cu privire la necesitatea de a urmări orice modificare a stării clinice, comportament sau ideaţie suicidară şi modificări neobişnuite ale comportamentului şi să solicite imediat asistenţă medicală în cazul apariţiei acestor simptome.

În studiile clinice pe termen scurt placebo controlate, a fost observat la pacienţii cu episoade depresive majore în tulburarea bipolară, un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacienţii adulţi tineri (cu vârste sub 25 de ani), care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,0% faţă de 0%, respectiv). În studiile clinice, la pacienţii cu TMD, incidenţa evenimentelor legate de suicid observate la pacienţii adulţi tineri (cu vârste sub 25 de ani) a fost de 2,1% (3 / 144) pentru quetiapină şi 1,3% (1 / 75) pentru placebo. Un studiu retrospectiv la populație cu administrare de quetiapină pentru tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră a arătat un risc crescut de auto-vătămare și de sinucidere la pacienții cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani, fără antecedente de auto-vătămare în timpul utilizării quetiapinei cu alte antidepresive.

Risc metabolic Ţinând cont de riscul agravării profilului metabolic, inclusiv modificări ale greutăţii corporale, glicemiei (vezi,,Hiperglicemie”) şi profilului lipidic, observată la pacienţii din studiile clinice, parametrii metabolici trebuie evaluaţi la iniţierea tratamentului, iar modificările acestor parametri trebuie controlate regulat în cursul tratamentului. Modificările nefavorabile ale acestor parametri trebuie tratate corespunzător în funcţie de simtomatologia clinică (vezi şi pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale În studiile clinice placebo-controlate la pacienţii adulţi, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru

episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare şi în cadrul tulburării depresive majore (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte subiectiv neplăcută sau care produce suferinţă şi prin nevoia de mişcare însoţită adesea de incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat. Acest lucru este cel mai probabil să apară în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Diskinezie tardivă Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu quetiapină trebuie luate în considerare. Simptomele de diskinezie tardivă se pot agrava sau apar chiar după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenţă şi ameţeli Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asociate, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice referitoare la tratamentul pacienţilor cu depresie bipolară şi tulburare depresivă majoră, debutul a fost de obicei în primele 3 zile de tratament şi a fost predominant de intensitate uşoară până la moderată. Pacienţii care prezintă somnolenţă de intensitate severă pot necesita monitorizarea mai frecventă pentru minim 2 săptămâni de la debutul somnolenţei sau până la ameliorarea simptomelor şi poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli conexe (vezi pct. 4.8), care similar somnolenţe au debutat, de obicei, în timpul perioadei iniţiale de stabilire treptată a dozei. Acest lucru ar putea creşte riscul de rănire accidentală (căderi), în special la vârstnici. Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu potenţialele efecte ale medicamentului.

Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu boli cardiovasculare cunoscute, boli cerebrovasculare sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiune arterială ortostatică, trebuie luată în considerare scăderea dozelor sau o creştere mai lentă a acestora, în special la pacienţii cu boli cardiovasculare subiacente.

Sindrom de apnee în somn Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienții trataţi concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau risc de apnee în somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau bărbații.

Convulsii În studiile clinice controlate nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină sau placebo. Nu sunt disponibile date referitoare la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu antecedente de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul tratamentului administrat pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindrom neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul antipsihotic, inclusiv cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterarea stării mintale, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă şi creşterea valorilor creatin-fosfokinazei. Într-un astfel de caz, tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt şi administrat un tratament medical adecvat.

Sindrom serotoninergic Administrarea concomitentă de Quetiapină și alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii MAO, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii recaptării serotoninei și

noradrenalinei (IRSN) sau antidepresivele triciclice poate duce la sindrom serotoninergic, care poate pune în pericol viața (vezi pct. 4.5).

Dacă tratamentul concomitent cu alte medicamente serotoninergice este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă observarea atentă a pacientului, în special în timpul inițierii tratamentului și în timpul creșterii dozei. Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mintale, instabilitate autonomă, anomalii neuromusculare și/sau simptome gastrointestinale.

Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau oprirea tratamentului, în funcție de severitatea simptomelor.

Neutropenie severă şi agranulocitoză Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada după punerea pe piaţă, au fost raportate câteva cazuri letale.Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numără pre-existenţa unui număr mic de leucocite şi antecedente de neutropenie indusă de medicamente. Cu toate acestea, unele cazuri au apărut la pacienţi fără factori de risc preexistenţi. Quetiapina trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de infecţie şi pentru numărul de neutrofile (până când acestea depăşesc 1,5 X 109/l) (vezi pct. 5.1).

Posibilitatea apariţiei neutropeniei trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă o infecţie sau febră, în special în absenţa unui/unor factor(i) de risc predispozant(ţi) şi aceasta trebuie tratată corespunzător în funcţie de simptomatologia clinică.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor semne / simptome caracteristice pentru agranulocitoză sau infecţie (de exemplu febră, slăbiciune, letargie sau durere în gât) la orice moment în timpul tratamentului cu quetiapină. La aceşti pacienţi, trebuie determinate prompt numărul de neutrofile şi valoarea absolută a numărului de neutrofile, în special în absenţa factorilor predispozanţi.

Efecte anticolinergice (muscarinice) Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitate moderată spre mare pentru câteva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la apariția RAM ce reflectă efecte anticolinergice când quetiapina este utilizată la doze recomandate, când este utilizată concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice și în caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care utilizează medicamente cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retenție urinară, hipertrofie prostatică semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni asociate, tensiune intraoculară crescută sau glaucom cu unghi închis (vezi pct. 4.5, 4.8, 4.9 și 5.1).

Interacţiuni Vezi şi pct. 4.5.

Utilizarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice, cum sunt carbamazepina sau fenitoina, scade semnificativ concentraţiile plasmatice ale quetiapinei, care poate influenţa eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii la care se administrează un inductor al enzimelor hepatice, tratamentul cu quetiapină trebuie început doar dacă medicul consideră că beneficiile tratamentului cu quetiapină depăşesc riscurile întreruperii administrării inductorului enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a dozei inductorului enzimatic hepatic să se facă treptat şi, dacă este necesar, acest medicament poate fi înlocuit cu un non-inductor enzimatic hepatic (de exemplu valproatul de sodiu).

Greutate corporală Creşterea ponderală a fost raportată la pacienţii care au fost trataţi cu quetiapină şi trebuie să fie

monitorizată şi tratată adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afecţiunilor psihice (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Hiperglicemie Hiperglicemia şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, s-au raportat rar, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, a fost raportată o creştere ponderală anterioară, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afecţiunilor psihice. Pacienţii trataţi cu orice tip de medicament antipsihotic, inclusiv quetiapina, trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat în ceea ce priveşte modificarea valorilor glicemiei. Greutatea trebuie monitorizată în mod regulat.

Profilul lipidic Creşteri ale valorilor trigliceridelor, LDL şi ale colesterolului total şi scăderi ale valorilor HDL-colesterolului au fost observate în studiile clinice cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Modificările profilului lipidic trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Prelungirea intervalului QT În studiile clinice şi în cazul utilizării conform RCP, quetiapina nu a fost asociată cu prelungire persistentă a intervalului QT absolut. După punerea pe piaţă, s-a observat o prelungire a intervalului QT la doze terapeutice de quetiapină (vezi pct. 4.8) şi în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în prescrierea quetiapinei la pacienţii cu boli cardiovasculare sau antecedente familiale de prelungire a intervalului QT. Se recomandă, de asemenea, prudenţă în prescrierea quetiapinei în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT şi în administrare concomitentă cu neuroleptice, în special la vârstnici, pacienţi cu sindrom de interval QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie şi miocardită Cardiomiopatia şi miocardita au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.8). În cazul pacienţilor cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită, întreruperea tratamentului cu quetiapină trebuie luată în considerare.

Reacții adverse cutanate severe Reacțiile adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA), eritem polimorf (EP) și reacţia la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate foarte rar în asociere cu tratamentul cu quetiapină. RACS apar frecvent cu unul sau mai multe din următoarele simptome: erupție cutanată extensivă care poate fi pruriginoasă sau însoţită de pustule, dermatită exfoliativă, febră, limfadenopatie și, posibil, eozinofilie sau neutrofilie. Majoritatea acestor reacţii au apărut în primele 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu quetiapină, unele reacţii DRESS au apărut în primele 6 săptămâni după iniţierea tratamentului cu quetiapină. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții cutanate severe, administrarea quetiapinei trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Sindromul de întrerupere Simptome acute de întrerupere a tratamentului cum sunt insomnia, greaţa, cefaleea, diareea, vărsăturile, ameţelile şi iritabilitatea au fost descrise după întreruperea bruscă a quetiapinei. Se recomandă oprirea tratamentului prin reducerea treptată a dozei pe o perioadă de una până la două săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză din cadrul demenţei Quetiapina nu este utilizată pentru tratamentul psihozei din cadrul demenţei.

Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de aproximativ 3 ori a riscului de apariţie a evenimentelor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul pentru creşterea acestui risc nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus nici în cazul altor antipsihotice şi nici pentru alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză din cadrul demenţei, comparativ cu placebo. În două studii efectuate cu quetiapină, placebo controlate, cu durata de 10 săptămâni, la acelaşi grup de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), rata mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5%, comparativ cu 3,2% în grupul cu placebo. În cadrul acestor studii, pacienţii au decedat din cauze variate specifice acestei grupe de pacienţi.

Pacienți vârstnici cu boală Parkinson (BP)/parkinsonism Un studiu retrospectiv la populație cu administrare de quetiapină pentru tratamentul pacienților cu TDM a arătat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta> 65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu BP au fost eliminați din analiză. Este necesară prudență dacă se prescrie quetiapina la pacienții vârstnici cu BP.

Disfagia A fost raportată apariţia disfagiei în urma tratamentului cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Constipaţia şi obstrucţia intestinală Constipaţia reprezintă un factor de risc pentru obstrucţia intestinală. Constipaţia şi obstrucţia intestinală au fost raportate la administrarea quetiapinei (vezi pct. 4.8). Aceasta include şi raportări de cazuri letale la pacienţi care prezentau un risc mai crescut de obstrucţie intestinală, incluzându-i pe cei care utilizau concomitent mai multe medicamente care scad motilitatea intestinală şi/sau este posibil să nu prezinte simptome de constipaţie. Pacienţii cu obstrucţie intestinală / ileus trebuie monitorizaţi atent şi tratați urgent.

Tromboembolism venos (TEV) Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înaintea şi în timpul tratamentului cu quetiapină şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită Pancreatita a fost raportată în studiile clinice şi în experienţa de după punerea pe piaţă. Din raportările primite după punerea pe piaţă, deşi nu toate cazurile au fost afectate de factori de risc, mulţi pacienţi au prezentat factori cunoscuţi a fi asociaţi cu pancreatita, cum sunt valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4), calculii biliari şi consumul de alcool etilic.

Informaţii suplimentare Există date limitate privind administrarea quetiapinei în asociere cu divalproex sau litiu în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe; cu toate acestea, asocierea a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele clinice au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna a 3-a de tratament.

Lactoză Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită comprimate cu eliberare prelungită conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază totalsau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Quetiapina Accord 150 mg comprimate cu eliberare prelungită conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică, în esență, „nu conține sodiu”.

Utilizare greșită și abuz Au fost raportate cazuri de utilizare greșită. Poate fi necesară precauție atunci când se prescrie quetiapina la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de droguri.

Reacţiile adverse (RA) cel mai frecvent raportate în cazul utilizării quetiapinei (>10%) sunt somnolenţă, cefalee, ameţeli, xerostomie, simptome de sevraj (întrerupere), creşteri ale valorilor trigliceridelor plasmatice, creşteri ale colesterolului total (predominant LDL-colesterol), scăderea HDL-colesterolului, creştere ponderală, scăderea hemoglobinei şi simptome extrapiramidale.

Incidenţa apariţiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos, (Tabelul 1), în conformitate cu formatul recomandat de către Consiliul pentru Organizaţiile Internaţionale ale Ştiinţelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III 1995).

Tabelul 1 RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină

Scădere a concentraţiilo r plasmatice ale HDL 17,30 colesterol, Creştere 8,30 ponderală, Tulburări Vise anormale şi Somnambulism psihice coşmaruri, Ideaţie şi suicidară şi simptomatologie comportament asociată ca suicidar vorbit în somn sau tulburări alimentare în somn 4, 16 1 Tulburări ale Ameţeli, Dizartrie Convulsii, sistemului 2, Sindromul nervos somnolenţă 16 picioarelor, cefalee, neliniştite, Simptome Dischinezie extrapiramida 1,5 1, 21 tardivă, le 4, 16 Sincopă Stare de confuzie Tulburări Tahicardie, Prelungire a Cardiomiop cardiace 23 intervalului atie, Palpitaţii 1,12,18 QT miocardită Bradicardie Tulburări Vedere înceţoşată oculare Tulburări Hipotensiune Tromboembo- Accident vasculare arterială lism venos vascular 4, 16 ortostatică cerebral34 Tulburări Dispnee Rinită respiratorii, toracice şi mediastinale

7 1 Tulburări Xerostomie Constipaţie, Disfagie Pancreatită, gastro-dispepsie, Obstrucţie intestinale vărsături intestinală/Ileus

Tulburări Retenţie urinară renale şi ale căilor urinare

Sarcină, Sindrom de afecţiuni întrerupere puerperale şi la nou perinatale născut

Tulburări ale Disfuncţie Priapism, aparatului sexuală galactoree, genital şi mărire de volum sânului a sânilor, tulburări menstruale

1. Vezi pct. 4.4. 2. Somnolenţa poate apărea, de regulă, în timpul primelor două săptămâni de tratament şi dispare, în general, odată cu administrarea continuă a quetiapinei. 3. A fost observată o creştere asimptomatică (trecerea de la normal la LSN > 3 ori, în orice moment) a valorilor transaminazelor serice (ALT, AST) sau a valorilor gamma-GT la unii pacienţi la care se administrează quetiapină. Aceste creşteri au fost, de obicei, reversibile în cazul administrării continue a quetiapinei. 4. Similar altor antipsihotice cu activitate antagonizantă adrenergică alfa1, quetiapina poate induce frecvent hipotensiune arterială ortostatică, asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la unii pacienţi, sincopă, în special în timpul perioadei iniţiale de stabilire treptată a dozelor (vezi pct. 4.4).