Acasă/ Medicamente/ Propranolol Sintofarm
C07AA05 · Medicamente betablocante betablocante neselective Prescripție, valabilă 6 luni

Propranolol Sintofarm 10 mg

Comprimate · DCI: Propranololum

Propranolol, substanţa activă din acest medicament, aparţine clasei de medicamente beta-blocante neselective şi este indicat pentru:

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Propranolol, substanţa activă din acest medicament, aparţine clasei de medicamente beta-blocante neselective şi este indicat pentru:

  • hipertensiune arterială;
  • profilaxia crizelor de angină pectorală;
  • tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
  • tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
  • feocromocitom (în asociaţie cu alfa-blocante);
  • tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;.
  • cardiomiopatie hipertrofică;
  • migrenă;
  • tremor esenţial;
  • stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii tensionale, tremor etc.
  • hipertensiune arterială;
  • profilaxia crizelor de angină pectorală;
  • tratament de lungă durată după infarct miocardic acut; -tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
  • feocromocitom (în asociaţie cu alfa-blocante);
  • tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
  • cardiomiopatie hipertrofică;
  • migrenă;
  • tremor esenţial;
  • stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii tensionale, tremor etc.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Adulţi Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit; dozele uzuale sunt de 160 mg propranolol/zi, în 2 prize. În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg propranolol de 4 ori pe zi; doza uzuală de întreţinere este de 160 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, timp îndelungat (1-2 ani). Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg propranolol/zi, fracţionat.

Feocromocitom: preoperator 60 mg propranolol/zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30 mg propranolol zilnic, fracţionat; se asociază obligator cu un alfa-blocant. Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg propranolol, administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă. Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg propranolol/zi, în mai multe prize. Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg propranolol/zi. Copii Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg propranolol/kg şi zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg propranolol/kg şi zi în 2 prize. Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.

Dacă luaţi mai mult Propranolol decât trebuie Dacă aţi luat mai multe comprimate Propranolol decât trebuie, sau dacă altcineva ia accidental clonidină, trebuie să vă adresaţi de urgenţă celei mai apropiate unitaţi de primiri urgenţe.

Dacă uitaţi să luaţi Propranolol Luaţi doza pe care aţi uitat-o imediat ce v-aţi adus aminte. Dacă mai este puţin timp până când trebuie să vă administraţi următoarea doză, nu o mai luaţi pe cea pe care aţi uitat-o, urmându-vă programul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Adulţi Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit; dozele uzuale sunt de 160 mg propranolol/zi, în 2 prize. În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg propranolol de 4 ori pe zi; doza uzuală de întreţinere este de 160 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, timp îndelungat (1-2 ani). Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg propranolol/zi, fracţionat. Feocromocitom: preoperator 60 mg propranolol/zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30 mg propranolol zilnic, fracţionat; se asociază obligator cu un alfa-blocant. Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg propranolol, administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă. Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg propranolol/zi, în mai multe prize. Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg propranolol/zi.

Copii Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg propranolol/kg şi zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg propranolol/kg şi zi în 2 prize. Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la clorhidrat de propranolol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6),
  • dacă aţi avut reacţii de tip anafilactic în antecedente;
  • dacă aveţi astm bronşic şi bronhopneumopatii cronice obstructive;
  • dacă aveţi insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
  • dacă aveţi şoc cardiogen,
  • dacă aveţi hipotensiune arterială marcată;
  • dacă aveţi bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular de grad II şi III;
  • dacă aveţi fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice.
  • hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • reacţii de tip anafilactic în antecedente;
  • astm bronşic şi bronhopneumopatii cronice obstructive;
  • insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
  • şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
  • bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular de grad II şi III;
  • fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Propranolol, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece poate antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat. Dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Administrarea îndelungată de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică, creşterea colesterolului seric; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată.

La bolnavii cu angină vasculospastică (Prinzmetal), propranololul, ca şi alte beta-blocante nu reprezintă medicaţia de ales. Se poate adăuga altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală. În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de propranolol trebuie redusă. Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I. La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale. La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală. La diabetici se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de ex. tahicardie, palpitaţii, transpiraţii). Folosirea propranololului la bolnavii cu diabet instabil obligă la prudenţă. La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului. La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină. Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice. Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate regulat hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia. În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.

Sportivi Sportivii trebuie atenţionaţi că propranololul şi alte blocante beta-adrenergice sunt cuprinse în lista substanţelor dopante.

Propranolol conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.

Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece poate antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat. Dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale. La bolnavii cu angină vasculospastică (Prinzmetal), propranololul, ca şi alte beta-blocante nu reprezintă medicaţia de ales. Se poate adăuga altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală. În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de propranolol trebuie redusă. Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I. La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale. La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală. La diabetici se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de ex. tahicardie, palpitaţii, transpiraţii). Folosirea propranololului la bolnavii cu diabet instabil obligă la prudenţă.

Administrarea îndelungată de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică, creşterea colesterolului seric; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată. La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului. La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină. Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice. Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate regulat hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia. În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.

Sportivi Sportivii trebuie atenţionaţi că propranololul şi alte blocante beta-adrenergice sunt cuprinse în lista substanţelor dopante.

Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În mod special spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:  amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă – folosite pentru tratamentul tulburărilor de ritm cardiac;  anestezice halogenate – folosite pentru inducerea anesteziei;  diltiazem, verapamil, metildopa, clonidină, rezerpină – folosite pentru scăderea tensiunii arteriale excesive;  antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul – folosite în unele tulburări psihice;  antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii – folosite în tratamentul inflamaţiilor;  insulină sau antidiabetice orale – recomandate pentru tratamentul diabetului zaharat;  cimetidină – recomandat pentru scăderea secreţiei gastrice în exces,  lidocaină – folosită ca anestezic local,  fenobarbital – folosit pentru tratamentul convulsiilor,  rifampicină – recomandat pentru tratamentul unor infecţii,  compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu.

Tratamentul cu beta-blocante, inclusiv propranolol, trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate datorită riscului de reacţii adverse severe.

Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice compensatorii. Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice halogenate. Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul deprimării miocardice; asemenea asociaţie obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la bolnavii cu risc cardiac. Propranololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii. Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul administrate concomitent cu propranolol, cresc riscul hipotensiunii arteriale ortostatice. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al propranololului prin favorizarea retenţiei hidrosaline. Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune controlul glicemiei (reacţiile hipoglicemice sunt crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate). Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate datorită riscului de reacţii adverse severe. Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a propranololului prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, mărind riscul reacţiilor adverse (de ex. bradicardie marcată). Propranololul creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia, mărind riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice ale lidocainei. Inductoarele enzimatice (de ex. fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a propranololului prin accelerarea metabolizării hepatice, micşorând efectele sale terapeutice. Compuşii de magneziu, aluminiu, şi calciu scad absorbţia digestivă a propranololului. Se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi propranolol.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Propranololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor însărcinate aflate sub tratament cu propranolol. Nou-născuţii, ai căror mame au fost tratate antepartum cu propranolol, pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă. Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Propranololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor însărcinate aflate sub tratament cu propranolol. Nou-născuţii, ai căror mame au fost tratate antepartum cu propranolol, pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă. Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de propranolol: Frecvente(afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):  oboseală  extremităţi reci,  bătăi rare ale inimii,  greaţă,  vărsătură,  diaree,  dureri de stomac,  insomnia,  coşmaruri.

Rare(afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):  întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventriculat preexistent,  insuficienţă cardiacă,  scăderea marcată a tensiunii arteriale,  îngustarea căilor respiratorii (bronhospasm),  scăderea concentraţiei de zahăr în sânge (hipoglicemie),  fenomene de îngustare rapidă şi accentuată a vaselor mici de la nivelul mâinilor şi picioarelor (sindrom Raynaud),  agravarea crampelor musculare intermitente prexistente,  inclusiv erupţii psoriaziforme,  apariţia anticorpilor antinucleari ( excepţional un sindrom lupoid). Asemenea fenomene sunt reversibile după întreruperea tratamentului. Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Frecvent pot să apară: astenie, extremităţi reci, bradicardie (uneori severă), tulburări digestive (gastralgii, greaţă, vărsături, diaree), insomnie, coşmaruri. Rar pot să apară: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme); apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid); asemenea fenomene sunt reversibile după întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Propranolol Propranolol Sintofarm 10 mg

  • Substanţa activă este clorhidrat de propranolol. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
  • Celelalate componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 101, celuloză microcristalină PH 102, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc.

Propranolol Sintofarm 40 mg

  • Substanţa activă este clorhidrat de propranolol. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.
  • Celelalate componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 101, celuloză microcristalină PH 102, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc.

Cum arată Propranolol şi conţinutul ambalajului Propranolol 10 mg Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.

Propranolol 40 mg Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul S.C. SINTOFARM S.A., Str. Ziduri între Vii nr. 22, Sectorul 2, Bucureşti, România

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

S.C. SINTOFARM S.A., Str. Ziduri între Vii nr. 22, Sectorul 2, Bucureşti, România

Acest prospect a fost revizuit în august 2016.

Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Propranolol Sintofarm 10 mg Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg. Propranolol Sintofarm 40 mg Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.

Excipient cu efect cunoscut: Propranolol Sintofarm 10 mg conţine lactoză monohidrat 73,50 mg Propranolol Sintofarm 40 mg conţine lactoză monohidrat 99,70 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 101, celuloză microcristalină PH 102, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc.

clorhidrat de propranolol 10 mg · substanță activă
Lactoză monohidrat · excipient
celuloză microcristalină PH 101 · excipient
celuloză microcristalină PH 102 · excipient
amidon de porumb · excipient
stearat de magneziu · excipient
talc · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

La temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 5 blist. PVC/Al x 10 compr. · 8747/2016/01

Documente oficiale