L04AD02 · Imunosupresoare inhibitori de calcineurina Prescripție restrictivă CITOTOXIC

Prograf 1 mg

Prograf face parte dintr-un grup de medicamente numite imunosupresoare.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Prograf face parte dintr-un grup de medicamente numite imunosupresoare. După un transplant de organ (ficat, rinichi, inimă), sistemul dumneavoastră imunitar va încerca să respingă noul organ. Prograf este utilizat în scopul de a controla răspunsul imun, permiţând organismului dumneavoastră să accepte organul transplantat. Prograf este adesea utilizat în combinaţie cu alte medicamente imunosupresoare.

Prograf mai poate fi recomandat în caz de rejet al organului transplantat, ficat, rinichi, cord sau oricare alt organ, când tratamentul anterior nu a putut controla răspunsul imun după transplant.

Profilaxia rejetului la pacienţii cu transplant hepatic, renal sau cardiac.

Tratamentul reacţiei de rejet la pacienţii cu alogrefă rezistentă la alte regimuri imunosupresoare.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Asiguraţi-vă ca primiţi acelaşi medicament pe bază de tacrolimus de fiecare dată când vă ridicaţi medicamentul prescris pe reţetă, cu excepţia cazurilor în care medicul specialist în transplant a acceptat modificarea formei comerciale de tacrolimus recomandate. Acest medicament trebuie administrat de două ori pe zi. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului imediat ce constataţi că aspectul medicamentului nu este acelaşi cu cel cu care sunteţi obişnuit sau dacă recomandările de administrare a dozelor s-au modificat, pentru a vă asigura că aţi primit medicaţia corectă.

Doza iniţială pentru prevenirea rejetului organului transplantat va fi determinată de medic în funcţie de greutatea corporală. În general, doza iniţială imediat după transplant va fi cuprinsă în intervalul

0,075 mg – 0,30 mg pe kg greutate corporală şi zi

în funcţie de organul transplantat.

Doza depinde de starea generală şi de celelalte medicamente imunosupresoare administrate concomitent. Va fi necesară efectuarea periodică a analizelor de sânge pentru stabilirea dozei corecte şi pentru ajustarea acesteia din când în când. Medicul va reduce, de obicei, doza de Prograf după stabilizarea stării clinice. Medicul vă va explica exact câte capsule să luaţi şi cât de des. Prograf se administrează oral de două ori pe zi, de obicei dimineaţa şi seara. În general, Prograf trebuie administrat pe stomacul gol, cu cel puţin 1 oră înainte sau cu 2-3 ore după masă. Capsulele trebuie înghiţite întregi cu un pahar de apă. Evitaţi să consumaţi grepfrut sau suc de grepfrut în timpul tratamentului cu Prograf. Nu înghiţiţi conţinutul plicului desicant din punga de aluminiu.

Dacă utilizaţi mai mult Prograf decât trebuie Dacă aţi luat în mod accidental o cantitate prea mare de Prograf, contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau cea mai apropiată unitate de primiri urgenţe.

Dacă uitaţi să utilizaţi Prograf Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă aţi uitat să luaţi capsulele de Prograf, aşteptaţi până în momentul administrării dozei următoare, apoi continuaţi ca şi înainte.

Dacă încetaţi să utilizaţi Prograf Întreruperea tratamentului cu Prograf poate creşte riscul rejetului organului transplantat. Nu întrerupeţi tratamentul decât dacă medicul v-a recomandat aşa.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Tratamentul cu Prograf necesită monitorizarea atentă de către personalul medical calificat şi echipat corespunzător. Medicamentul ar trebui prescris şi modificarea terapiei imunosupresoare ar trebui făcută numai de către medici cu experienţă în tratamentul imunosupresor şi managementul pacienţilor cu transplant.

Trecerea inadecvată, neintenţionată sau nesupravegheată de la tratamentul cu forma farmaceutică cu eliberare imediată sau prelungită de tacrolimus este lipsită de siguranţă. Aceasta poate conduce la rejetul grefei sau la creşterea incidenţei reacţiilor adverse, inclusiv imunosupresia deficitară sau exacerbată, datorită diferenţelor semnificative clinic ale expunerii sistemice la tacrolimus. Pacienţii trebuie menţinuţi în tratament cu o singură formă farmaceutică de tacrolimus, în schema corespunzătoare de administrare zilnică a dozelor; modificări ale formei farmaceutice administrate sau ale modului de administrare trebuie făcute numai sub atenta supraveghere a medicului specialist în transplant (vezi pct. 4.4 şi 4.8). După conversia la orice formă farmaceutică alternativă este necesară monitorizarea medicaţiei terapeutice şi ajustarea dozelor administrate pentru menţinerea similară a expunerii sistemice la tacrolimus.

Consideraţii generale Dozele iniţiale recomandate mai jos reprezintă doar indicaţii generale. Doza de Prograf trebuie adaptată individual, în funcţie de evaluările clinice privind rejetul şi tolerabilitatea fiecărui pacient, susţinute în fiecare caz prin monitorizarea concentraţiilor plasmatice (vezi mai jos concentraţiile minime recomandate în sângele integral). Dacă semnele clinice de rejet sunt evidente, trebuie luată în considerare modificarea regimului imunosupresor. Prograf poate fi administrat oral sau intravenos. În general, tratamentul poate fi început pe cale orală; dacă este necesar, conţinutul capsulei poate fi administrat după realizarea unei suspensii în apă, prin sondă nazo-gastrică. În mod obişnuit, Prograf este administrat împreună cu alte imunosupresoare în perioada de început a tratamentului, post-operator. Doza de Prograf poate varia în funcţie de regimul imunosupresor ales.

Doze

Doze recomandate – Transplant hepatic

Profilaxia rejetului de organ – adulţi Terapia orală cu Prograf trebuie iniţiată cu doza recomandată de 0,10 – 0,20 mg/kg şi zi, administrată în două prize (de exemplu, dimineaţa şi seara). Administrarea trebuie să înceapă după aproximativ 12 ore de la intervenţia chirurgicală. Dacă doza nu poate fi administrată oral datorită stării clinice a pacientului, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,01- 0,05 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 ore. Profilaxia rejetului de organ – copii Doza iniţială orală este de 0,30 mg/kg şi zi şi trebuie administrată în două prize (de exemplu, dimineaţa şi seara). Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea orală, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,05 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 ore.

Ajustarea dozei post-transplant – adulţi şi copii De obicei, dozele de Prograf se scad treptat în perioada post-transplant. În unele cazuri este posibil să se întrerupă tratamentul imunosupresor concomitent, continuându-se cu Prograf în monoterapie. Ameliorarea stării clinice a pacientului post-transplant poate modifica farmacocinetica tacrolimus şi poate fi necesară ajustarea dozei în continuare.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii Pentru a rezolva episoadele de rejet s-a utilizat creşterea dozelor de Prograf, tratament suplimentar cu corticosteroizi şi introducerea de anticorpi mono/policlonali. Dacă se observă semne de toxicitate (de exemplu, reacţii adverse severe, vezi pct. 4.8) poate fi necesară reducerea dozei de Prograf. Pentru conversia la Prograf, tratamentul trebuie început cu doza orală iniţială recomandată pentru imunosupresie primară. Pentru informaţiile privind trecerea de la tratamentul cu ciclosporină la Prograf vezi pct. „Ajustarea dozei la populaţii specifice de pacienţi”.

Doze recomandate – Transplant renal

Profilaxia rejetului de organ – adulţi Doza iniţială recomandată de Prograf este de 0,2 – 0,3 mg/kg şi zi şi trebuie administrată în două prize (de exemplu, dimineaţa şi seara). Administrarea trebuie să înceapă după aproximativ 24 ore de la intervenţia chirurgicală. Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea orală, se va iniţia terapie intravenoasă, cu doza de 0,05 – 0,10 mg/kg şi zi, în perfuzie continuă timp de 24 ore.

Profilaxia rejetului de organ – copii Doza iniţială orală este de 0,30 mg/kg şi zi şi trebuie administrată în două prize (de exemplu, dimineaţa şi seara). Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea orală, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,075 – 0,100 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 ore.

Ajustarea dozei post-transplant – adulţi şi copii De obicei, dozele de Prograf se scad treptat în perioada post-transplant. În unele cazuri este posibil să se întrerupă tratamentul imunosupresor concomitent, continuându-se cu o schemă terapeutică duală care include Prograf. Ameliorarea stării clinice a pacientului post-transplant poate modifica farmacocinetica tacrolimusului şi poate fi necesară ajustarea dozei în continuare.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii Pentru a rezolva episoadele de rejet s-a utilizat creşterea dozelor de Prograf, tratament suplimentar cu corticosteroizi şi introducerea de anticorpi mono-/policlonali. Dacă se observă semne de toxicitate (de exemplu reacţii adverse severe, vezi pct. 4.8) poate fi necesară reducerea dozei de Prograf. Pentru conversia la Prograf, tratamentul trebuie început cu doza orală iniţială recomandată pentru imunosupresie primară. Pentru informaţiile privind trecerea de la tratamentul cu ciclosporină la Prograf vezi pct. „Ajustarea dozei la populaţii specifice de pacienţi”.

Doze recomandate – Transplant de cord

Profilaxia rejetului – adulţi Prograf poate fi administrat simultan cu tratamentul de inducere a anticorpilor (permiţând întârzierea iniţierii tratamentului cu Prograf) sau, la pacienţii stabilizaţi clinic, fără inducere de anticorpi. La pacienţii care au primit tratament de inducere a anticorpilor se recomandă iniţierea tratamentului cu Prograf cu doza de 0,075 mg/kg şi zi administrată în două prize (de exemplu, dimineaţa şi seara). Administrarea trebuie să înceapă în 5 zile de la intervenţia chirurgicală, imediat ce starea clinică a pacientului este stabilă. Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea orală, se va iniţia terapie intravenoasă, cu doza de 0,01 – 0,02 mg/kg şi zi, în perfuzie continuă timp de 24 ore. A fost publicată o strategie alternativă în care tacrolimus a fost administrat oral la 12 ore post-transplant. Această strategie este rezervată pacienţilor fără disfuncţii de organ (de exemplu, disfuncţie renală). În acest caz, doza iniţială de tacrolimus administrată oral este de 2 – 4 mg/zi în asociere cu micofenolat mofetil şi corticosteroizi sau cu sirolimus şi corticosteroizi.

Profilaxia rejetului de organ – copii Prograf a fost utilizat cu sau fără tratament de inducere a anticorpilor, la copii cu transplant de cord. La pacienţii care nu au primit tratament de inducere a anticorpilor se recomandă iniţierea terapiei intravenoase, cu doza de 0,03 – 0,05 mg/kg şi zi, în perfuzie continuă timp de 24 ore, pentru obţinerea unui nivel al concentraţiei de tacrolimus în sângele integral de 15 – 25 ng/ml. Se va trece la administrarea orală imediat ce starea clinică a pacientului o va permite. Administrarea primei doze orale trebuie să înceapă la 8 – 12 ore de la întreruperea administrării intravenoase şi va fi de 0,30 mg/kg şi zi. După tratamentul de inducere a anticorpilor, în cazul iniţierii terapiei orale cu Prograf se recomandă o doză de 0,10 – 0,30 mg/kg şi zi administrată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara).

Ajustarea dozei post-transplant – adulţi şi copii De obicei, dozele de Prograf se scad treptat în perioada post-transplant. Ameliorarea stării clinice a pacientului post-transplant poate modifica farmacocinetica tacrolimusului şi poate fi necesară ajustarea dozei în continuare.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii Pentru a rezolva episoadele de rejet s-a utilizat creşterea dozelor de Prograf, tratament suplimentar cu corticosteroizi şi introducerea de anticorpi mono-/policlonali pe perioade scurte. La pacienţii adulţi, la care s-a realizat conversia la tratamentul oral cu Prograf, se recomandă o doză orală iniţială de 0,15 mg/kg şi zi administrată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). La pacienţii copii, cu conversie la tratament oral cu Prograf, se recomandă o doză iniţială de 0,20 – 0,30 mg/kg şi zi administrată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Pentru informaţiile privind trecerea de la tratamentul cu ciclosporină la Prograf vezi pct. „Ajustarea dozei la populaţii specifice de pacienţi”.

Doze recomandate – Tratamentul rejetului în alte tipuri de transplant (alogrefă) Dozele recomandate în transplantul pulmonar, pancreatic şi intestinal au la bază rezultatele câtorva studii clinice prospective. Prograf a fost administrat oral în doză iniţială de 0,10 – 0,15 mg/kg şi zi la pacienţii cu transplant pulmonar, în doză iniţială de 0,2 mg/kg şi zi la pacienţii cu transplant pancreatic şi de 0,3 mg/kg şi zi la pacienţii cu transplant intestinal.

Ajustarea dozei la populaţii specifice de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Poate fi necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă pentru a menţine concentraţiile plasmatice minime în intervalul recomandat.

Pacienţi cu insuficienţă renală Deoarece farmacocinetica tacrolimus nu este influenţată de funcţia renală, nu este necesară ajustarea dozei. Totuşi, datorită potenţialului nefrotoxic se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale (incluzând determinarea concentraţiei plasmatice de creatinină, calcularea clearance-ului creatininei şi monitorizarea debitului urinar).

Copii și adolescenți În general, pacienţii copii necesită doze de 1½ – 2 ori mai mari decât dozele adulţilor pentru a obţine concentraţii plasmatice similare.

Pacienţi vârstnici Nu există dovezi care să sugereze că este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Trecerea de la tratamentul cu ciclosporină Se recomandă precauţie la trecerea de la o schemă terapeutică cu ciclosporină la una cu Prograf (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Tratamentul cu Prograf trebuie iniţiat după evaluarea stării clinice a pacientului şi a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină. Tratamentul trebuie amânat în cazul unor concentraţii plasmatice crescute de ciclosporină. În practică, tratamentul cu Prograf trebuie iniţiat după 12 – 24 ore de la întreruperea ciclosporinei. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei trebuie continuată după conversie, deoarece clearance-ul ciclosporinei poate fi afectat.

Recomandări privind concentraţiile minime ţintă în sângele integral Dozele trebuie administrate în principal pe baza evaluărilor clinice ale fiecărui pacient privind rejetul şi tolerabilitatea. Sunt disponibile câteva metode de determinare a concentraţiilor de tacrolimus din sângele integral, incluzând determinarea enzimatică semiautomată cu microparticule (MEIA). Comparaţiile dintre concentraţiile publicate în literatură şi cele observate la pacient trebuie evaluate cu atenţie şi numai după cunoaşterea metodei de analiză implicate. În practica clinică, concentraţiile de tacrolimus din sângele integral pot fi măsurate cu ajutorul metodelor imunologice. În timpul perioadei post-transplant trebuie realizată monitorizarea concentraţiilor plasmatice minime. În cazul administrării orale, determinările trebuie făcute la aproximativ 12 ore după administrare, chiar înainte de administrarea următoarei doze. Frecvenţa monitorizării concentraţiei plasmatice trebuie adaptată necesităţilor clinice. Deoarece clearance-ul Prograf este scăzut, ajustarea dozelor poate necesita câteva zile înainte ca modificările concentraţiei plasmatice să fie evidente. Concentraţia plasmatică minimă trebuie monitorizată de 2 ori pe săptămână în perioada precoce post-transplant şi apoi periodic în timpul tratamentului de întreţinere. De asemenea, se recomandă monitorizarea concentraţiilor minime după ajustarea dozelor, modificarea regimului imunosupresor sau după administrarea concomitentă a medicamentelor care pot modifica concentraţia tacrolimusului în sângele integral (vezi pct. 4.5). Studiile clinice sugerează că majoritatea pacienţilor pot fi trataţi cu succes atunci când concentraţia plasmatică minimă a tacrolimus este menţinută sub 20 ng/ml. În momentul interpretării concentraţiilor în sângele integral este necesar să se ia considerare starea clinică a pacientului. În practica clinică, concentraţiile plasmatice minime au fost, în general, în intervalul 5 – 20 ng/ml la pacienţii cu transplant hepatic şi 10 – 20 ng/ml la pacienţii cu transplant renal şi de cord, în perioada precoce post-transplant. Ulterior, în timpul tratamentului de întreţinere, trebuie atinse concentraţii de 5 – 15 ng/ml la pacienţii cu transplant hepatic, renal sau de cord.

Mod de administrare Se recomandă ca doza orală zilnică să fie administrată în două prize (de exemplu, dimineața și seara). Capsulele trebuie administrate imediat după scoaterea din blister. Pacienții trebuie sfătuiți să nu înghită plicul cu desicant. Capsulele trebuie înghițite cu lichid (preferabil cu apă). În general, capsulele trebuie administrate pe stomacul gol sau cu cel puțin 1 oră înainte de masă sau cu 2-3 ore după masă, pentru a obține o absorbție maximă (vezi pct. 5.2).

Durata administrării Pentru supresia rejetului grefei, imunosupresia trebuie continuată, de aceea, nu poate fi stabilită o durată limită a terapiei orale.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la tacrolimus sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la oricare antibiotic macrolidic (de exemplu eritromicină, claritromicină, josamicină).

Hipersensibilitate la tacrolimus sau alte macrolide. Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Prograf, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. − Va fi nevoie să utilizaţi Prograf zilnic atât timp cât aveţi nevoie de imunosupresie pentru prevenirea rejetului acut al organului transplantat. Trebuie să fiţi în contact permanent cu medicul dumneavoastră. − Din când în când, pe parcursul tratamentului cu Prograf, este posibil ca medicul dumneavoastră să dorească să efectuaţi anumite teste (inclusiv analize de sânge, urină, de evaluare a funcţiei cardiace,

examen oftalmologic şi neurologic), pentru a stabili care este doza corespunzătoare de Prograf pentru dumneavoastră. − Trebuie evitată folosirea altor remedii cum ar fi preparatele din plante conţinând sunătoare (Hypericum perforatum) sau orice alte preparate din plante, întrucât acestea pot afecta eficacitatea şi doza de Prograf de care aveţi nevoie. Vă rugăm să vă consultaţi medicul înainte de a lua orice preparate sau remedii din plante. − Dacă aveţi probleme hepatice sau aţi avut o afecţiune care ar fi putut să vă afecteze ficatul, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră, pentru că ar putea să influenţeze doza de Prograf pe care o primiţi. − Dacă simțiți o durere abdominală puternică, însoțită sau nu de alte simptome, precum frisoane, febră, greață sau vărsături. − Dacă aveţi diaree de cel puţin o zi, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră, care ar putea considera necesară ajustarea dozei de Prograf pe care o primiţi. − Dacă aveți o modificare a activității electrice a inimii, denumită „interval QT prelungit”. − Limitaţi-vă expunerea la razele soarelui şi lumina UV (ultravioletă) în timpul administrării de Prograf prin purtarea de obiecte de îmbrăcăminte cu rol de protecţie şi prin utilizarea de creme cu factor de protecţie mare. Aceasta deoarece tratamentul cu imunosupresoare poate creşte riscul de apariţie a unor cancere de piele. − Dacă este necesară efectuarea unor vaccinuri, vă rugăm să vă informaţi medicul înainte de administrarea lor. Medicul vă va sfătui ce este cel mai bine să faceţi. − La pacienții tratați cu Prograf a fost raportată creșterea riscului de dezvoltare a unor afecțiuni limfoproliferative (vezi pct. 4). Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru detalii specifice privind aceste afecțiuni. − Dacă aveți sau ați avut o deteriorare a vaselor mici de sânge, cunoscută sub denumirea de microangiopatie trombotică/purpură trombotică trombocitopenică/sindrom hemolitic uremic. Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți febră, vânătăi sub piele (care pot apărea sub formă de pete roșii), oboseală inexplicabilă, confuzie, îngălbenire a pielii sau a albului ochilor, scădere a cantității de urină, pierdere a vederii și convulsii (vezi pct. 4). Atunci când tacrolimus este luat împreună cu sirolimus sau everolimus, riscul de apariție a acestor simptome poate crește.

Precauții de manipulare: În timpul preparării trebuie evitat contactul direct cu orice parte a corpului, precum pielea sau ochii, sau inhalarea soluțiilor pentru injecție, a pulberii sau granulelor conținute de medicamentele cu tacrolimus. În cazul unui astfel de contact, spălați pielea și ochii.

Au fost observate cazuri de erori de medicaţie, cum ar fi trecerea inadecvată, neintenţionată sau nesupravegheată de la tratamentul cu forma farmaceutică cu eliberare imediată sau prelungită de tacrolimus. Acestea au condus la apariţia reacţiilor adverse grave, inclusiv rejetul grefei sau apariţia altor reacţii adverse care ar putea fi consecinţa atât a unei expuneri sistemice scăzute la tacrolimus, cât şi a unei expuneri sistemice crescute la tacrolimus. Tratamentul trebuie continuat cu o singură formă farmaceutică de tacrolimus, în schema corespunzătoare de administrare zilnică a dozelor; modificările formei farmaceutice administrate sau ale modului de administrare trebuie făcute numai sub supravegherea atentă a medicului specialist în transplant (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

În timpul perioadei iniţiale post-transplant, pentru supravegherea de rutină trebuie monitorizaţi în mod regulat următorii parametri: tensiunea arterială, ECG, statusul neurologic şi oftalmologic, glicemia a jeun, electroliţii (în special potasiu), testele funcţionale hepatice şi renale, parametrii hematologici, testele de coagulare şi determinarea proteinelor plasmatice. Dacă se observă modificări importante clinic ale acestor parametri, trebuie luată în considerare ajustarea regimului imunosupresor.

Substanțe cu potențial de interacțiune

Inhibitorii sau inductorii CYP3A4 pot fi administrați concomitent cu tacrolimus doar după consultarea unui medic specialist în transplant, din cauza potențialului de interacțiuni medicamentoase, care pot avea ca rezultat reacții adverse grave, inclusiv rejet sau toxicitate (vezi pct. 4.5).

Inhibitori CYP3A4 Administrarea concomitentă cu inhibitori ai CYP3A4 poate crește concentrațiile sanguine de tacrolimus, ceea ce poate avea ca rezultat reacții adverse grave, inclusiv nefrotoxicitate, neurotoxicitate și prelungirea intervalului QT. Se recomandă evitarea administrării de inhibitori puternici ai CYP3A4 (cum sunt ritonavir, cobicistat, ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, telitromicină, claritromicină sau josamicină) concomitent cu tacrolimus. Dacă acest lucru nu poate fi evitat este necesară monitorizarea frecventă a concentrațiilor sanguine de tacrolimus, începând cu primele zile de administrare concomitentă, sub supravegherea unui medic specialist în transplant pentru ajustarea corespunzătoare a dozei de tacrolimus, dacă este cazul, în vederea menţinerii unei expuneri sistemice similare. Funcția renală, ECG inclusiv intervalul QT și starea clinică a pacientului trebuie de asemenea monitorizate îndeaproape. Ajustarea dozelor trebuie realizată în funcție de situația fiecărui pacient în parte. Poate fi necesară reducerea imediată a dozei la momentul inițierii tratamentului (vezi pct. 4.5).

În mod similar, întreruperea administrării inhibitorilor CYP3A4 poate influența rata de metabolizare a tacrolimusului, având ca rezultat concentrații sanguine de tacrolimus subterapeutice. De aceea, se recomandă ca pacientul să fie atent monitorizat și supravegheat de un medic specialist în transplant.

Inductori ai CYP3A4 Utilizarea concomitentă cu inductori ai CYP3A4 poate scădea concentrațiile sanguine de tacrolimus, ceea ce poate crește riscul rejetului de alogrefă. Se recomandă evitarea administrării de inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt rifampicină, fenitoină, carbamazepină) concomitent cu tacrolimus. Dacă acest lucru nu poate fi evitat, este necesară monitorizarea frecventă a concentrațiilor sanguine de tacrolimus, începând cu primele zile de administrare concomitentă, sub supravegherea unui medic specialist în transplant, pentru ajustarea corespunzătoare a dozelor de tacrolimus, dacă este cazul, în vederea menținerii unei expuneri sistemice similare la tacrolimus. Funcția grefei trebuie, de asemenea, monitorizată îndeaproape (vezi pct. 4.5).

În mod similar, întreruperea administrării inductorilor CYP3A4 poate influența rata de metabolizare a tacrolimusului, având ca rezultat concentrații sanguine de tacrolimus supraterapeutice. De aceea, se recomandă ca pacientul să fie atent monitorizat și supravegheat de un medic specialist în transplant.

Glicoproteina P Trebuie manifestată precauție la administrarea concomitentă a tacrolimusului cu medicamente care inhibă glicoproteina P, întrucât poate apărea o creștere a concentrațiilor sanguine ale tacrolimusului. Concentrațiile sanguine ale tacrolimusului și starea clinică a pacientului trebuie atent monitorizate. Poate fi necesară o ajustare a dozei de tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Preparate din plante Preparatele din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) sau alte preparate din plante trebuie evitate pe parcursul tratamentului cu Prograf datorită riscului de producere a unor interacţiuni ce pot duce fie la o scădere a concentraţiilor sanguine de tacrolimus şi un efect clinic redus al tacrolimusului, fie la o creștere a concentraţiilor sanguine de tacrolimus şi risc de toxicitate a tacrolimusului (vezi pct. 4.5).

Alte interacțiuni

Se recomandă evitarea administrării asociate de tacrolimus şi ciclosporină şi se recomandă prudenţă în administrarea tacrolimus la pacienţi trataţi anterior cu ciclosporină (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Se recomandă evitarea aportului crescut de potasiu sau utilizarea diureticelor care economisesc potasiu (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de tacrolimus cu medicamente cunoscute a fi neurotoxice poate crește riscul de apariție a acestor efecte (vezi pct. 4.5). Vaccinare Imunosupresoarele pot afecta răspunsul la vaccinare, fiind posibil ca vaccinarea să fie mai puțin eficientă în timpul tratamentului cu tacrolimus. Trebuie evitată administrarea vaccinurilor vii atenuate.

Nefrotoxicititatea Tacrolimus poate duce la insuficiență a funcției renale la pacienții post-transplant. Insuficiența renală acută fără intervenție activă poate evolua spre insuficiență renală cronică. Pacienții cu insuficiență renală trebuie monitorizați îndeaproape, deoarece poate fi necesară reducerea dozei de tacrolimus. Riscul de nefrotoxicitate poate crește atunci când tacrolimus este administrat concomitent cu medicamente asociate cu nefrotoxicitate (vezi pct. 4.5). Se recomandă evitarea administrării de tacrolimus concomitent cu medicamente cunoscute a avea efect nefrotoxic. Atunci când administrarea concomitentă nu poate fi evitată, concentrația sanguină minimă de tacrolimus și funcția renală trebuie monitorizate îndeaproape și, dacă apare nefrotoxicitate, trebuie avută în vedere reducerea dozelor.

Tulburări gastro-intestinale Perforarea gastro-intestinală a fost raportată la pacienţii trataţi cu tacrolimus. Având în vedere că perforarea gastro-intestinală este un eveniment medical important, care poate determina o situaţie care să pună viaţa în pericol sau gravă, trebuie avut în vedere tratamentul corespunzător imediat după apariţia unor simptome sau semne suspecte

Întrucât concentraţiile sanguine de tacrolimus se pot modifica semnificativ în timpul episoadelor de diaree, se recomandă monitorizarea suplimentară a concentraţiei sanguine de tacrolimus pe durata acestor episoade.

Afecţiuni cardiace Rareori, au fost observate hipertrofie ventriculară sau hipertrofie septală raportate drept cardiomiopatie. În majoritatea cazurilor, acestea au fost reversibile şi au apărut, în special, la copiii cu concentraţii plasmatice minime de tacrolimus mult mai mari decât valorile maxime recomandate. Alţi factori care pot creşte riscul acestor evenimente includ afecţiuni cardiace preexistente, utilizarea corticosteroizilor, hipertensiunea arterială, disfuncţia hepatică sau renală, infecţiile, supraîncărcarea lichidiană şi edemele. De aceea, la pacienţii cu risc crescut, în special la copii mici şi la cei care primesc imunosupresie în doză mare, se recomandă monitorizarea prin ecocardiografie sau ECG pre-şi post-transplant (de exemplu, în primele 3 luni la început şi apoi la 9-12 luni). Dacă apar modificări, trebuie luată în considerare reducerea dozei de Prograf sau trecerea la o terapie imunosupresoare alternativă. Tacrolimus poate prelungi intervalul QT și poate cauza torsada vârfurilor. Trebuie acordată prudenţă la pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu sindrom QT prelungit congenital sau dobândit, precum și în cazul pacienților cu tratament concomitent cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT, induc modificări ale electroliților sau cresc expunerea la tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Afecțiuni limfoproliferative și malignități La pacienţii trataţi cu Prograf s-a raportat apariţia unor afecţiuni limfoproliferative asociate cu virusul Epstein-Barr (EBV) (vezi pct. 4.8). Pacienţii la care s-a trecut la terapia cu Prograf nu trebuie să utilizeze tratament antilimfocitar concomitent. S-au raportat cazuri la copii foarte mici ( 2 ani), seronegativi EBV- ACV, care au prezentat un risc crescut de apariţie a afecţiunilor limfoproliferative. De aceea, la acest grup de pacienţi, serologia EBV-ACV trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului cu Prograf. În timpul tratamentului, se recomandă monitorizarea atentă. Reacţia EBV-PCR poate să rămână pozitivă luni de zile, dar acest parametru în sine nu indică o afecţiune limfoproliferativă sau limfom.

Similar altor agenți imunosupresori, datorită riscului de dezvoltare a afecțiunilor maligne cutanate, se recomandă limitarea expunerii la lumină naturală și radiații UV prin îmbrăcăminte adecvată și utilizarea cremelor cu indice fotoprotector înalt.

La fel ca în cazul altor agenți imunosupresori puternici, riscul dezvoltării unor neoplazii secundare este necunoscut (vezi pct. 4.8).

Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR)

La pacienţii trataţi cu tacrolimus s-a raportat apariţia sindromului de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR). În cazul în care la pacienţii care urmează tratament cu tacrolimus apar simptome care să indice apariţia SEPR, cum ar fi cefalee, alterarea statusului mental, convulsii şi tulburări vizuale, se recomandă efectuarea unor investigaţii radiologice suplimentare (de exemplu, RMN). Dacă este diagnosticat SEPR, se recomandă controlul adecvat al tensiunii arteriale și al convulsiilor şi oprirea imediată a tratamentului sistemic cu tacrolimus. Majoritatea pacienţilor se refac complet după administrarea măsurilor adecvate.

Tulburări oculare Tulburările oculare, progresând uneori până la pierderea vederii, au fost raportate la pacienții tratați cu tacrolimus. În unele cazuri a fost raportată rezolvarea problemelor atunci când s-a trecut pe imunosupresie alternativă. Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze modificările în acuitatea vizuală, vederea culorilor, vedere încețoșată sau defect de câmp vizual, iar în astfel de cazuri, evaluarea promptă este recomandată cu trimiterea la un oftalmolog, după caz.

Infecții, inclusiv infecții oportuniste Pacienţii trataţi cu medicamente imunosupresoare, inclusiv cu Prograf, prezintă un risc crescut de apariție a infecțiilor, inclusiv infecții oportuniste (bacteriene, fungice, virale și protozoarice) de exemplu infecție cu CMV, nefropatie asociată cu virusul BK şi leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) asociată cu virusul JC. Pacienții au, de asemenea, un risc crescut de infecții cu hepatite virale (de exemplu, reactivarea hepatitei B și C și infecție de novo, precum și hepatită E, care poate deveni cronică). Aceste infecții sunt frecvent determinate de o imunosupresie majoră totală și pot duce la afecțiuni grave sau letale inclusiv rejetul de grefă pe care medicii trebuie să le ia în considerare în diagnosticul diferenţial la pacienţii imunosupresaţi la care apar deteriorare a funcției hepatice sau a funcţiei renale sau simptome neurologice. Prevenția și abordarea terapeutică trebuie să corespundă ghidurilor clinice adecvate.

Microangiopatie trombotică (MAT) (inclusiv sindrom hemolitic uremic (SHU) și purpură trombotică trombocitopenică (PTT)) La pacienții care prezintă anemie hemolitică, trombocitopenie, fatigabilitate, manifestări neurologice fluctuante, insuficiență renală și febră, trebuie luat în considerare diagnosticul de MAT, inclusiv purpură trombotică trombocitopenică (PTT) și sindrom hemolitic uremic (SHU), care determină uneori insuficiență renală sau evoluție letală. Dacă se stabilește diagnosticul de MAT, este necesar un tratament prompt, iar întreruperea tratamentului cu tacrolimus trebuie luată în considerare, la aprecierea medicului curant.

Administrarea concomitentă de tacrolimus cu un inhibitor țintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) (de exemplu sirolimus, everolimus) poate crește riscul de microangiopatie trombotică (inclusiv sindrom hemolitic uremic și purpură trombotică trombocitopenică).

Aplazia eritrocitară pură La pacienţii trataţi cu tacrolimus s-au raportat cazuri de aplazie eritrocitară pură. Toţi aceşti pacienţi prezentau factori de risc pentru aplazia eritrocitară pură, cum ar fi infecţie cu parvo-virusul B19, afecţiuni asociate sau medicaţie concomitentă asociată cu aplazie eritrocitară pură.

Excipienți Deoarece Prograf conţine lactoză, acest medicament nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză.

Cerneala utilizată pentru inscripționarea capsulelor de Prograf 0,5 mg și 1 mg conține urme de lecitină de soia. La pacienții cu hipersensibilitate la arahide sau soia, riscul și severitatea reacțiilor alergice trebuie evaluat în funcție de beneficiul utilizării Prograf. Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conține sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Prograf nu trebuie utilizat în asociere cu ciclosporină.

În cazul în care trebuie să vă consulte un alt medic, în afara medicului specialist în transplant, spuneți medicului respectiv că luați tacrolimus. Poate fi necesar ca medicul curant să se consulte cu medicul dumneavoastră specialist în transplant, în cazul în care trebuie să luați un alt medicament care poate să crească sau să scadă concentrația de tacrolimus din sânge.

Concentraţiile Prograf din sânge pot fi modificate de celelalte medicamente pe care le luaţi, iar concentraţiile din sânge ale acelor medicamente pot fi influenţate de Prograf, fiind necesară întreruperea, creşterea sau scăderea dozei de Prograf.

La unii pacienți s-a înregistrat creșterea concentrației de tacrolimus din sânge în timpul administrării altor medicamente. Acest lucru poate avea reacții adverse grave, precum probleme cu rinichii, probleme ale sistemului nervos și tulburări ale ritmului cardiac (vezi pct. 4). Efectul asupra concentrației de Prograf din sânge poate apărea foarte repede după începerea utilizării unui alt medicament, prin urmare, este necesară monitorizarea continuă frecventă a concentrației de Prograf din

sânge în primele zile de la începerea tratamentului cu un alt medicament și monitorizarea frecventă pe parcursului tratamentului cu medicamentul respectiv. Alte medicamente pot cauza scăderea concentrațiilor de tacrolimus din sânge, ceea ce ar putea crește riscul de respingere a organului transplantat. Vă rugăm să vă adresați medicului în mod special dacă luaţi sau aţi luat recent medicamente având următoarele substanţe active:

medicamente antifungice și antibiotice, în special cele cunoscute sub denumirea de antibiotice macrolide, utilizate în tratamentul infecţiilor, de exemplu, ketoconazol, fluconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, clotrimazol, isavuconazol, miconazol, caspofungină, telitromicină, eritromicină, claritromicină, josamicină, azitromicină, rifampicină, rifabutină, izoniazidă și flucloxacilină
letermovir, utilizat pentru a preveni boala cauzată de CMV (citomegalovirus uman)
inhibitori de protează HIV (de exemplu, ritonavir, nelfinavir, saquinavir), medicamentul potențator cobicistat și comprimatele în combinație sau inhibitorii nucleozidici de reverstranscriptază (efavirenz, etravirină, nevirapină), utilizați în tratamentul infecţiei HIV
inhibitori de protează a virusului hepatitic C (de exemplu, telaprevir, boceprevir și asocierea ombitasvir/paritaprevir/ritonavir cu sau fără dasabuvir, elbasvir/grazoprevir și glecaprevir/pibrentasvir) utilizaţi în tratamentul hepatitei C
nilotinib și imatinib, idelalisib, ceritinib, crizotinib, apalutamidă, enzalutamidă sau mitotan (utilizați în tratamentul anumitor tipuri de cancer)
acid micofenolic, utilizat pentru a suprima sistemul imunitar pentru a preveni respingerea transplantului
medicamente utilizate pentru tratamentul ulcerului gastric sau refluxului gastric acid (de exemplu, omeprazol, lansoprazol sau cimetidină) − medicamente antiemetice, utilizate pentru tratamentul simptomelor de greață și vărsături (de exemplu, metoclopramid) − hidroxid de magneziu și aluminiu (antiacid), utilizat pentru tratamentul arsurilor gastrice
tratamente hormonale cu etinilestradiol (de exemplu, contraceptive orale) sau danazol
medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute sau afecţiunilor cardiace, cum sunt nifedipină, nicardipină, diltiazem şi verapamil
medicamente anti-aritmice (amiodaronă) utilizate pentru controlul aritmiilor (bătăi neregulate ale inimii)
medicamente cunoscute sub denumirea de “statine”, utilizate în tratamentul valorilor crescute ale colesterolului şi trigliceridelor
carbamazepină, fenitoină sau fenobarbital, folosite pentru tratamentul epilepsiei
metamizol, folosit pentru tratamentul durerii și febrei
corticosteroizi precum prednisolon şi metilprednisolon
antidepresivul nefazodonă
preparate din plante conţinând sunătoare (Hypericum perforatum) sau extracte din Schisandra sphenanthera
canabidiol (utilizările includ, printre altele, tratamentul crizelor convulsive).

Spuneți medicului dumneavoastră dacă sunteți tratat pentru hepatita C. Medicamentul folosit pentru hepatita C poate modifica funcția ficatului și poate afecta concentrațiile de tacrolimus din sânge. Concentrația de tacrolimus din sânge poate scădea sau crește în timpul administrării medicamentelor prescrise pentru hepatita C. Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să monitorizeze îndeaproape concentrația de tacrolimus din sânge și să ajusteze în mod corespunzător doza de Prograf după începerea tratamentului pentru hepatita C.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi sau dacă este nevoie să utilizaţi ibuprofen (administrat pentru tratamentul febrei, inflamației și durerii), antibiotice (cotrimoxazol, vancomicină, antibiotice aminoglicozidice cum ar fi gentamicină), amfotericină B (utilizată pentru tratamentul infecțiilor fungice) sau antivirale (utilizate pentru tratamentul infecțiilor virale, de exemplu aciclovir, ganciclovir, cidofovir, foscarnet). Acestea pot agrava problemele renale sau nervoase dacă sunt administrate împreună cu Prograf.

Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați sirolimus sau everolimus. Atunci când tacrolimus este administrat în asociere cu sirolimus sau everolimus, poate crește riscul apariției microangiopatiei trombotice, purpurei trombotice trombocitopenice și sindromului hemolitic uremic (vezi pct. 4).

De asemenea, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă în timpul tratamentului cu Prograf luaţi suplimente de potasiu sau anumite diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, amilorid, triamteren sau spironolactonă) sau antibioticele trimetoprim sau cotrimoxazol care pot crește valorile potasiului din sânge, antiinflamatoare nesteroidiene (denumite AINS, de exemplu, ibuprofen), anticoagulante sau antidiabetice orale.

Dacă este necesară efectuarea unor vaccinuri, vă rugăm să informaţi medicul înainte de administrarea lor.

Prograf împreună cu alimente şi băuturi În general, trebuie să luaţi Prograf pe stomacul gol, cu cel puţin 1 oră înainte sau la 2-3 ore după masă. Trebuie evitat consumul de grepfrut şi suc de grepfrut în timpul tratamentului cu Prograf.

Interacţiuni metabolice Tacrolimus disponibil sistemic este metabolizat în proporţie mare de către izoenzima CYP3A4 la nivel hepatic. De asemenea, există dovezi asupra metabolizării gastrointestinale prin CYP3A4 în peretele intestinal. Utilizarea concomitentă a medicamentelor sau a produselor din plante cunoscute ca inhibitoare sau inductoare ale CYP3A4 poate influenţa metabolizarea tacrolimusului, ducând la creşterea sau scăderea concentraţiei plasmatice a acestuia. În mod similar, întreruperea administrării acestor medicamente sau preparate din plante poate influența rata de metabolizare a tacrolimusului, și, prin urmare, concentrațiile sanguine de tacrolimus.

Studiile farmacocinetice au arătat că aceste creșteri ale concentrațiilor sanguine de tacrolimus observate în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4 sunt în principal rezultatul creșterii biodisponibilității orale a tacrolimusului, pe baza inhibării metabolizării la nivel gastrointestinal. Efectele asupra clearance-ului hepatic sunt mai puțin pronunțate.

Dacă se administrează concomitent substanţe care pot influenţa metabolizarea prin CYP3A, se recomandă cu insistență monitorizarea atentă a concentrațiilor sanguine de tacrolimus, sub supravegherea unui medic specialist în transplant, precum și monitorizarea funcției grefei și a intervalului QT prelungit (prin ECG), a funcţiei renale şi altor reacții adverse, inclusiv neurotoxicitate, cu ajustarea corespunzătoare sau întreruperea administrării dozei de tacrolimus, dacă este cazul, pentru menținerea unei expuneri similare la tacrolimus (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În mod similar, pacienții trebuie atent monitorizați atunci când tacrolimus este utilizat concomitent cu mai multe substanțe care pot influența CYP3A4, având în vedere faptul că efectele expunerii la tacrolimus pot fi amplificate sau scăzute.

Medicamentele care influențează tacrolimus sunt prezentate în tabelul de mai jos. Exemplele de interacțiuni cu alte medicamente nu sunt complete sau exhaustive. Prin urmare, este necesară studierea atentă a etichetei fiecărui medicament administrat concomitent cu tacrolimus, pentru informații referitoare la calea de metabolizare și modalitățile de interacțiune, potențialele riscuri și măsurile specifice care trebuie luate în cazul administrării concomitente.

Medicamente care au efect asupra tacrolimus Medicament/Clasa sau Efectul interacțiunii Recomandări privind denumirea substanței medicamentoase administrarea concomitentă Grepfrut sau suc de grepfrut Poate crește concentrațiile Trebuie evitat consumul de minime de tacrolimus în sângele grepfrut sau suc de grepfrut integral și poate crește riscul de reacții adverse grave (de exemplu, neurotoxicitate, prelungirea intervalului QT) [vezi pct. 4.4]. Ciclosporină Poate crește concentrațiile Utilizarea simultană a minime de tacrolimus în sângele ciclosporinei și tacrolimusului integral. În plus, pot apărea și trebuie evitată [vezi pct. 4.4]. efecte nefrotoxice sinergice/aditive. Medicamente cunoscute a fi Pot crește efectele nefrotoxice Se recomandă evitarea nefrotoxice sau neurotoxice: sau neurotoxice ale administrării concomitente de aminoglicozide, inhibitori de tacrolimusului tacrolimus cu medicamente girază, vancomicină, cunoscute a fi nefrotoxice. În sulfametoxazol + trimetoprim, cazul în care administrarea AINS, ganciclovir, aciclovir, concomitemtă nu poate fi amfotericină B, ibuprofen, evitată, se monitorizează funcția cidofovir, foscarnet renală și alte reacții adverse și se ajustează doza de tacrolimus, dacă este necesar.

Medicament/Clasa sau Efectul interacțiunii Recomandări privind denumirea substanței medicamentoase administrarea concomitentă Inhibitori puternici ai CYP3A4: Pot crește concentrațiile minime Se recomandă evitarea agenți antifungici (de exemplu, de tacrolimus în sângele integral administrării concomitente. ketoconazol, itraconazol, și crește riscul de reacții adverse Dacă administrarea posaconazol, voriconazol), grave (de exemplu, concomitentă a unui inhibitor antibiotice macrolide (de nefrotoxicitate, neurotoxicitate, puternic al CYP3A4, nu poate fi exemplu, telitromicină, prelungirea intervalului QT), evitată, se va lua în considerare troleandomicină, claritromicină, ceea ce implică necesitatea unei omiterea dozei de tacrolimus în josamicină), inhibitori de monitorizări atente [vezi ziua în care este inițiată protează HIV (de exemplu, pct. 4.4]. administrarea unui inhibitor ritonavir, nelfinavir, saquinavir), O creștere rapidă și bruscă a puternic al CYP3A4. Se reia inhibitori de protează HVC (de concentrațiilor sanguine de administrarea de tacrolimus a exemplu, telaprevir, boceprevir tacrolimus, poate apărea chiar și doua zi, la o doză redusă, pe și combinația de ombitasvir și la 1-3 zile de la administrarea baza concentrațiilor sanguine de paritaprevir cu ritonavir, atunci concomitentă, în pofida faptului tacrolimus. Modificările dozei când este utilizată cu și fără că doza de tacrolimus a fost și/sau frecvenței de administrare dasabuvir), nefazodonă, prompt redusă. Expunerea trebuie realizate individual, potențatorul farmacocinetic globală la tacrolimus poate pentru fiecare pacient în parte și cobicistat și inhibitorii tirozin crește de > 5 ori. Când sunt ajustate după caz, în funcție de kinazei idelalisib, ceritinib. administrate concomitent concentrațiile sanguine minime S-au observat, de asemenea, combinații cu ritonavir de tacrolimus, care trebuie interacțiuni puternice cu expunerea la tacrolimus poate evaluate la începutul antibioticul macrolid crește > 50 ori. Aproape toți tratamentului (începând cu eritromicină pacienții pot necesita o reducere primele zile de administrare a dozei de tacrolimus și poate fi concomitentă), monitorizate pe necesară de asemenea parcursul acestuia și re-evaluate întreruperea temporară a la și după terminarea utilizării administrării de tacrolimus. de inhibitor CYP3A4. După Efectul asupra concentrațiilor terminarea administrării, doza și sanguine de tacrolimus poate frecvența administrării adecvate persista mai multe zile după de tacrolimus trebuie să fie încetarea administrării ghidate de concentrațiile concomitente. sanguine de tacrolimus. Trebuie monitorizate îndeaproape funcția renală, ECG pentru prelungirea intervalului QT și alte reacții adverse.

Medicament/Clasa sau Efectul interacțiunii Recomandări privind denumirea substanței medicamentoase administrarea concomitentă Inhibitori moderați sau slabi ai Pot crește concentrațiile minime Se monitorizează frecvent CYP3A4: agenți antifungici (de de tacrolimus în sângele integral concentrațiile minime de exemplu, fluconazol, și crește riscul de reacții adverse tacrolimus în sângele integral, isavuconazol, clotrimazol, grave (de exemplu, începând din primele zile de miconazol), antibiotice neurotoxicitate, prelungirea administrare concomitentă. macrolide (de exemplu, intervalului QT) [vezi pct. 4.4]. Dacă este necesar, se reduce azitromicină), blocante ale Poate apărea o creștere rapidă a doza de tacrolimus [vezi canalelor de calciu (de exemplu, concentrației sanguine de pct. 4.2]. nifedipină, nicardipină, tacrolimus. Trebuie monitorizate diltiazem, verapamil), îndeaproape funcția renală, amiodaronă, danazol, ECG pentru prelungirea etinilestradiol, lansoprazol, intervalului QT și alte reacții omeprazol, medicamentele adverse. antivirale pentru VHC elbasvir/grazoprevir și glecaprevir/pibrentasvir, medicamentul antiviral pentru CMV letermovir și inhibitorii tirozin kinazei nilotinib, crizotinib, imatinib, precum și preparatele din plante (chinezești) care conțin extracte de Schisandra sphenanthera In vitro s-a demonstrat că Pot crește concentrațiile minime Se monitorizează concentrațiile următoarele substanțe sunt de tacrolimus în sângele integral minime de tacrolimus în sângele potențiali inhibitori ai și crește riscul de reacții adverse integral și se reduce doza de metabolizării tacrolimusului: grave (de exemplu, tacrolimus, dacă este necesar bromocriptină, cortizon, neurotoxicitate, prelungirea [vezi pct. 4.2]. dapsonă, ergotamină, gestoden, intervalului QT) [vezi pct. 4.4]. Trebuie monitorizate lidocaină, mefenitoină, îndeaproape funcția renală, midazolam, nilvadipină, ECG pentru prelungirea noretisteronă, chinidină, intervalului QT și alte reacții tamoxifen adverse.

Medicament/Clasa sau Efectul interacțiunii Recomandări privind denumirea substanței medicamentoase administrarea concomitentă Inductori puternici ai CYP3A4: Pot scădea concentrațiile Se recomandă evitarea rifampicină, fenitoină, minime de tacrolimus în sângele administrării concomitente. carbamazepină, apalutamidă, integral și crește riscul de rejet Daca acest lucru nu poate fi enzalutamidă, mitotan sau [vezi pct. 4.4]. Efectul maxim evitat, pacienții ar putea necesita sunătoare (Hypericum asupra concentrațiilor sanguine o creștere a dozei de tacrolimus. perforatum) de tacrolimus poate apărea în Modificările dozei de tacrolimus decurs de 1-2 săptămâni de la trebuie efectuate individual, începutul administrării pentru fiecare pacient în parte și concomitente. Efectul poate ajustate după cum este necesar, persista 1-2 săptămâni după pe baza concentrațiilor sanguine terminarea tratamentului. minime de tacrolimus, care trebuie evaluate la începutul tratamentului, monitorizate frecvent pe parcursul acestuia (începând cu primele zile) și re-evaluate la și după terminarea administrării de inductor al CYP3A4. După terminarea administrării inductorului CYP3A4 doza de tacrolimus trebuie ajustată treptat. Se monitorizează îndeaproape funcția grefei. Inductori moderați ai CYP3A4: Pot scădea concentrațiile Se monitorizează concentrațiile metamizol, fenobarbital, minime de tacrolimus în sângele minime de tacrolimus în sângele izoniazidă, rifabutină, efavirenz, integral și crește riscul de rejet integral și se crește doza de etravirină, nevirapină; inductori [vezi pct. 4.4]. tacrolimus, dacă este necesar slabi ai CYP3A4: flucloxacilină [vezi pct. 4.2]. Se monitorizează îndeaproape funcția grefei. Caspofungină Poate scădea concentrațiile Se monitorizează concentrațiile minime de tacrolimus în sângele minime de tacrolimus în sângele integral și crește riscul de rejet. integral și se crește doza de Mecanismul de interacțiune nu a tacrolimus, dacă este necesar fost confirmat. [vezi pct. 4.2]. Se monitorizează îndeaproape funcția grefei. Canabidiol (inhibitor de gp-P) Au existat raportări ale creșterii Tacrolimusul și canabidiolul concentrațiilor sanguine ale trebuie administrate tacrolimusului în timpul concomitent cu precauție, utilizării concomitente a monitorizând cu atenție reacțiile tacrolimusului cu canabidiol. adverse. Se vor monitoriza Acest lucru poate fi determinat concentrațiile sanguine minime de inhibarea glicoproteinei P la ale tacrolimusului și se va ajusta nivel intestinal, ducând la doza de tacrolimus, dacă este biodisponibilitatea crescută a necesar [vezi pct. 4.2 și 4.4]. tacrolimusului. Medicamente cunoscute a avea Tacrolimus se leagă extensiv de Se monitorizează concentrațiile o afinitate crescută față de proteinele plasmatice. Trebuie minime de tacrolimus în sângele proteinele plasmatice, de avute în vedere posibilele integral și se ajustează doza de exemplu: AINS, anticoagulante interacțiuni cu alte substanțe tacrolimus, dacă este necesar orale sau antidiabetice orale active cunoscute a avea o [vezi pct. 4.2]. afinitate crescută față de proteinele plasmatice.

Medicament/Clasa sau Efectul interacțiunii Recomandări privind denumirea substanței medicamentoase administrarea concomitentă Agenți prokinetici: Pot crește concentrațiile minime Se monitorizează concentrațiile metoclopramidă, cimetidină și de tacrolimus în sângele integral minime de tacrolimus în sângele hidroxid de magneziu-aluminiu și crește riscul de reacții adverse integral și se ajustează doza de grave (de exemplu, tacrolimus, dacă este necesar neurotoxicitate, prelungirea [vezi pct. 4.2]. intervalului QT). Trebuie monitorizate îndeaproape funcția renală, ECG pentru prelungirea intervalului QT și alte reacții adverse. Dozele de întreținere de Pot scădea concentrațiile Se monitorizează concentrațiile corticosteroizi minime de tacrolimus în sângele minime de tacrolimus în sângele integral și crește riscul de rejet integral și se ajustează doza de [vezi pct. 4.4]. tacrolimus, dacă este necesar [vezi pct. 4.2]. Se monitorizează îndeaproape funcția grefei. Doze mari de prednisolon sau Pot afecta concentrațiile Se monitorizează concentrațiile metilprednisolon sanguine de tacrolimus (creștere minime de tacrolimus în sângele sau scădere) atunci când sunt integral și se ajustează doza de administrate în tratamentul tacrolimus, dacă este necesar. rejetului acut. Terapie cu medicamente cu Poate influența farmacocinetica Se monitorizează concentrațiile acțiune antivirală directă (DAA) tacrolimusului din cauza minime de tacrolimus în sângele modificărilor funcției hepatice integral și se ajustează doza de care au loc în timpul terapiei tacrolimus, dacă este necesar, DAA, asociate clearance-ului pentru a asigura eficacitate și virusului hepatitic. Poate apărea siguranță continue. o scădere a concentrației sanguine de tacrolimus. Cu toate acestea, potențialul de inhibare a CYP3A4 al unor medicamente DAA poate contracara acest efect sau duce la creșterea concentrațiilor sanguine de tacrolimus.

Deoarece tratamentul cu tacrolimus poate fi asociat cu hiperpotasemie sau poate accentua o hiperpotasemie preexistentă, trebuie evitat aportul crescut de potasiu sau administrarea de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, amilorid, triamteren sau spironolactonă) (vezi pct. 4.4). Se impune prudență atunci când tacrolimus se administrează concomitent cu alte medicamente care cresc valoarea potasemiei, cum sunt trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprim este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiul, similar cu amilorid. Se recomandă monitorizarea atentă a valorii potasemiei.

Efectul tacrolimus asupra metabolizării altor medicamente Tacrolimus este un cunoscut inhibitor al CYP3A4; astfel utilizarea concomitentă de tacrolimus cu produse medicamentoase despre care se ştie că sunt metabolizate de CYP3A4 poate afecta metabolizarea acestor medicamente.

S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei creşte în cazul administrării concomitente cu tacrolimus. În plus, pot să apară efecte nefrotoxice sinergice/aditive. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă de ciclosporină şi tacrolimus şi se impune prudenţă la administrarea tacrolimus la pacienţii care au utilizat anterior ciclosporină (vezi pct. 4.2 şi 4.4). S-a demonstrat că tacrolimus creşte concentraţia plasmatică a fenitoinei. Deoarece tacrolimus poate modifica metabolizarea contraceptivelor orale cu creșterea expunerii la tratamentul hormonal, este necesară prudenţă în alegerea metodei contraceptive. Sunt disponibile date insuficiente legate de interacţiunea dintre tacrolimus şi statine. Datele existente sugerează că farmacocinetica statinelor nu este modificată de administrarea concomitentă de tacrolimus. Studiile la animale au demonstrat că tacrolimus poate să scadă clearance-ul şi totodată să crească timpul de înjumătăţire plasmatică al pentobarbitalului şi fenazonei.

Acid micofenolic. Se recomandă prudență atunci când se trece de la terapia asociată cu ciclosporină, care interferează cu recircularea enterohepatică a acidului micofenolic, la tacrolimus, care nu are acest efect, deoarece acest lucru poate determina modificări ale expunerii la acidul micofenolic. Medicamentele care interferează cu ciclul enterohepatic al acidului micofenolic au potențialul de a reduce concentrația plasmatică și eficacitatea acidului micofenolic. Monitorizarea terapeutică a medicamentului acid micofenolic poate fi adecvată atunci când se trece de la ciclosporină la tacrolimus sau invers.

Imunosupresoarele pot afecta răspunsul la vaccinare, iar vaccinarea în timpul tratamentului cu tacrolimus poate fi mai puţin eficace. Utilizarea vaccinurilor vii atenuate trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Prograf se excretă în laptele matern. De aceea, nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu Prograf.

Sarcina Datele clinice au demonstrat că medicamentul traversează bariera feto-placentară. Datele limitate de la pacientele gravide cu transplant de organe nu au arătat o creştere a riscului de reacţii adverse în cursul sarcinii şi după, comparativ cu alte medicamente imunosupresoare.Totuşi, au fost raportate cazuri de avort spontan. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Datorită nevoii de tratament, tacrolimus poate fi considerat ca tratament în timpul sarcinii dacă nu există o alternativă mai sigură şi dacă beneficiile justifică riscurile potenţiale fetale. În cazul expunerii intrauterine se recomandă monitorizarea potenţialelor efecte adverse ale tacrolimus la nou-născut (în special efectele asupra rinichilor). Există risc de prematuritate (< 37 săptămâni), precum şi de hiperpotasemie la nou-născut, dar se normalizează spontan. La şobolani şi iepuri tacrolimus a provocat toxicitate embriofetală la doze considerate toxice pentru femela gestantă (vezi pct. 5.3).

Alăptarea Datele preclinice şi de la om au demonstrat că tacrolimus se excretă în laptele matern. Deoarece nu pot fi excluse efectele nocive asupra sugarului, femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Prograf.

Fertilitatea S-a observat un efect negativ al tacrolimus asupra fertilităţii masculilor de şobolan constând în reducerea numărului de spermatozoizi şi a motilităţii acestora (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, Prograf poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Prograf reduce mecanismele proprii de apărare ale organismului pentru a vă opri să respingeţi organul transplantat. Prin urmare, organismul dumneavoastră nu va mai lupta la fel de bine împotriva infecţiilor ca în mod normal. De aceea, pe durata tratamentului cu Prograf puteţi fi mai predispus la infecţii decât în mod obişnuit, cum ar fi infecţii la nivelul pielii, cavităţii bucale, stomacului sau intestinelor, plămânilor şi tractului urinar. Unele infecții ar putea fi grave sau letale și pot include infecții cauzate de bacterii, virusuri, fungi, paraziți sau alte infecții. Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă apar semne ale unei infecții care includ:

Febră, tuse, dureri în gât, senzație de slăbiciune sau stare generală de rău
Pierderi de memorie, dificultăți de gândire, dificultăți la mers sau pierdere a vederii – acestea pot fi determinate de o infecție gravă, foarte rară, la nivelul creierului, care poate fi letală (leucoencefalopatie multifocală progresivă sau LMP)

Pot apărea reacţii adverse severe, inclusiv cele prezentate în continuare. Spuneți medicului dumneavoastră imediat dacă aveți sau suspectați că aveți oricare dintre următoarele reacții adverse grave:

Profilul reacţiilor adverse asociate cu imunosupresoarele este adesea dificil de stabilit datorită bolii de fond şi a utilizării concomitente a mai multor medicamente.

Infecţii şi infestări Ca şi în cazul altor imunosupresoare puternice, pacienţii care utilizează tacrolimus au risc crescut de infecţii (virale, bacteriene, fungice, parazitare). Evoluţia infecţiilor preexistente poate fi agravată. Pot să apară atât infecţii generalizate, cât şi localizate. La pacienţii trataţi cu medicamente imunosupresoare, inclusiv Prograf, au fost raportate atât cazuri de infecție cu CMV, nefropatie asociată infecţiei cu virusul BK, cât şi cazuri de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) asociată infecţiei cu virusul JC.

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Pacienţii care utilizează tratament imunosupresor au un risc crescut de apariţie a afecţiunilor maligne. S-a raportat asocierea tratamentului cu tacrolimus cu tumori benigne şi maligne, cum sunt afecţiunile limfoproliferative asociate cu EBV şi neoplaziile cutanate.

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic Frecvente: anemie, leucopenie, trombocitopenie, leucocitoză, modificări ale eritrocitelor Mai puţin frecvente: coagulopatii, tulburări ale testelor de coagulare şi sângerare, pancitopenie, neutropenie, microangiopatie trombotică Rare: purpură trombocitopenică, hipoprotrombinemie, Cu frecvenţă necunoscută: aplazie eritrocitară pură, agranulocitoză, anemie hemolitică, neutropenie febrilă.

Tulburări ale sistemului imunitar La pacienţii care utilizează tacrolimus s-au observat reacţii alergice şi anafilactice (vezi pct. 4.4).

Tulburări endocrine Rare: hirsutism

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: hiperglicemie, diabet zaharat, hiperpotasemie Frecvente: hipomagneziemie, hipofosfatemie, hipopotasemie, hipocalcemie, hiponatremie, hipervolemie, hiperuricemie, scăderea apetitului alimentar, acidoză metabolică, hiperlipidemie, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, alte tulburări electrolitice Mai puţin frecvente: deshidratare, hipoproteinemie, hiperfosfatemie, hipoglicemie

Tulburări psihice Foarte frecvente: insomnie Frecvente: anxietate, confuzie şi dezorientare, depresie, dispoziţie depresivă, tulburări de dispoziţie, coşmaruri, halucinaţii, tulburări mentale Mai puţin frecvente: tulburări psihotice

Tulburări vasculare Foarte frecvente: hipertensiune arterială Frecvente: hemoragii, tromboembolii şi accidente ischemice, afecţiuni vasculare periferice, afecţiuni vasculare hipotensive Mai puţin frecvente: infarct, tromboză venoasă profundă, şoc

Tulburări respiratorii, toracice şi ale mediastinului Frecvente: dispnee, afectarea parenchimului pulmonar, exudat pleural, faringită, tuse, congestie şi inflamaţie nazală Mai puţin frecvente: insuficienţă respiratorie, afecţiuni ale tractului respirator, astm bronşic Rare: sindrom de detresă respiratorie acută

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: artralgie, spasme musculare, dureri ale extremităților, durere lombară Mai puţin frecvente: afecţiuni articulare Rare: scăderea mobilității

În cazuri izolate, durerile extremităților au fost raportate ca parte a sindromului de durere indus de inhibitori de calcineurină (CIPS), ce se prezintă de obicei ca dureri bilaterale, simetrice, grave, ascendente la nivelul extremităților inferioare.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: dismenoree şi hemoragii uterine

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Frecvente: disfuncţii primare ale ţesutului transplantat Au fost constatate erori de medicaţie, inclusiv înlocuirea inadecvată, neintenţionată sau nesupravegheată a tratamentului cu tacrolimus cu eliberare imediată sau prelungită. S-a raportat un număr asociat de cazuri de rejet al organului transplantat (frecvenţa de apariţie a acestora nu a putut fi stabilită din datele disponibile).

Descrierea reacțiilor adverse selectate Durerea la nivelul extremităților a fost descrisă într-o serie de rapoarte de caz publicate ca parte a sindromului de durere indus de inhibitorul de calcineurină (CIPS). Acesta prezintă, de obicei, o durere bilatelară, severă și simetrică, ascendentă în extremitățile inferioare și poate fi asociată cu niveluri supra-terapeutice de tacrolimus. Sindromul poate răspunde la reducerea dozei de tacrolimus. În unele cazuri, a fost necesară trecerea la o imunosupresie alternativă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Prograf

Prograf 0,5 mg capsule

Substanţa activă este tacrolimus. Fiecare capsulă conţine tacrolimus 0,5 mg (sub formă de monohidrat).
Celelalte componente sunt: Conţinutul capsulei: hipromeloză, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, stearat de magneziu Capsula: dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172), gelatină Cerneala de inscripţionare: shellac, lecitină din soia, hidroxipropilceluloză, simeticonă, oxid roșu de fer (E 172)

Prograf 1 mg capsule

Substanţa activă este tacrolimus. Fiecare capsulă conţine tacrolimus 1 mg (sub formă de monohidrat).
Celelalte componente sunt: Conţinutul capsulei: hipromeloză, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, stearat de magneziu

Capsula: dioxid de titan (E 171), gelatină Cerneala de inscripţionare: shellac, lecitină din soia, hidroxipropilceluloză, simeticonă, oxid roșu de fer (E 172)

Prograf 5 mg capsule

Substanţa activă este tacrolimus. Fiecare capsulă conţine tacrolimus 5 mg (sub formă de monohidrat).
Celelalte componente sunt: Conţinutul capsulei: hipromeloză, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, stearat de magneziu Capsula: dioxid de titan (E 171), oxid roșu de fer (E 172), gelatină Cerneala de inscripţionare: shellac, dioxid de titan (E 171) și propilenglicol.

Cum arată Prograf şi conţinutul ambalajului

Prograf 0,5 mg capsule Capsule gelatinoase tari, de culoare galben deschis opac, având imprimate cu cerneală roşie inscripţia „0,5 mg” şi „607”, conţinând pulbere de culoare albă.

Prograf 1 mg capsule Capsule gelatinoase tari, de culoare albă opacă, având imprimate cu cerneală roşie inscripţia „1 mg” şi „617”, conţinând pulbere de culoare albă.

Prograf 5 mg capsule Capsule gelatinoase tari, de culoare roșu cenușiu opac, având imprimate cu cerneală albă inscripţia „5 mg” şi „657”, conţinând pulbere de culoare albă.

Cutie cu o pungă de aluminiu închisă etanş conţinând 5 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule şi un plic cu desicant. Desicantul nu trebuie înghițit. Cutie cu o pungă de aluminiu închisă etanş conţinând 5 blistere PVC-PVDC/Al perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate a câte 10 x 1 capsule şi un plic cu desicant. Desicantul nu trebuie înghițit.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă Astellas Pharma Europe B.V. Sylviusweg 62 2333 BE Leiden Olanda

Fabricantul Astellas Ireland Co. Ltd. Killorglin, County Kerry, V93FC86 Irlanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

S.C. Astellas Pharma S.R.L. Tel: +40 (0)21 361 0495/96/92

Acest prospect a fost revizuit în ianuarie 2023.

Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Prograf 0,5 mg capsule Fiecare capsulă conţine tacrolimus 0,5 mg (sub formă de monohidrat). Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 62,85 mg. Cerneala utilizată pentru inscripționarea capsulelor conține urme de lecitină de soia (0,48% din compoziția totală din cerneala pentru inscripționare).

Prograf 1 mg capsule Fiecare capsulă conţine tacrolimus 1 mg (sub formă de monohidrat). Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 61,35 mg. Cerneala utilizată pentru inscripționarea capsulelor conține urme de lecitină de soia (0,48% din compoziția totală din cerneala pentru inscripționare).

Prograf 5 mg capsule Fiecare capsulă conţine tacrolimus 5 mg (sub formă de monohidrat). Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 123,60 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Prograf 0,5 mg capsule Conţinutul capsulei: Hipromeloză Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

Capsula: Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Gelatină

Cerneala de inscripţionare: shellac, lecitină din soia, hidroxipropilceluloză, simeticonă, oxid de fer roşu (E 172).

Prograf 1 mg capsule Conţinutul capsulei: Hipromeloză Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

Capsula: Dioxid de titan (E 171) Gelatină

Cerneala de inscripţionare: shellac, lecitină din soia, hidroxipropilceluloză, simeticonă, oxid de fer roşu (E 172).

Prograf 5 mg capsule Conţinutul capsulei: Hipromeloză Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

Capsula: Dioxid de titan (E 171) Oxid roşu de fer (E172) Gelatină

Cerneala de inscripţionare: shellac, dioxid de titan (E 171) și propilenglicol.

tacrolimus 0,5 mg (sub formă de monohidrat) · substanță activă

Prograf 0 · excipient

5 mg capsule · excipient

Conţinutul capsulei: · excipient

Hipromeloză · excipient

Croscarmeloză sodică · excipient

Lactoză monohidrat · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Dioxid de titan (E 171) · excipient

Oxid galben de fer (E 172) · excipient

Gelatină · excipient

shellac · excipient

lecitină din soia · excipient

hidroxipropilceluloză · excipient

simeticonă · excipient

oxid de fer roşu · excipient

(E 172) · excipient

Prograf 1 mg capsule · excipient

Prograf 5 mg capsule · excipient

Oxid roşu de fer (E172) · excipient

dioxid de titan (E 171) și propilenglicol · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Luaţi capsulele imediat după scoaterea lor din blister.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Utilizaţi toate capsulele în termen de 1 an de la deschiderea pungii din aluminiu.

La temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani. După prima deschidere a pungii de aluminiu: 1 an.

La temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate. Capsulele trebuie să fie administrate imediat după scoaterea din blister.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 punga de Al inchisa etans x 5 blist. PVC-PVDC/Al x 10 caps. si un plic cu desicant · 8912/2016/01

Cutie cu 1 punga din Al inchisa etans x 5 blist. PVC-PVDC/Al perforate pt. elib. unei unitati dozate x 10×1 caps. si un plic cu desicant · 8912/2016/02

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR