Profast 10 mg/ml

Profast poate fi administrat numai de către medici care au fost instruiți în terapie intensivă şi anestezie. Sedarea sau anestezia cu Profast și procedura chirurgicală sau de diagnostic nu pot fi efectuate de către aceeași persoană.

Trebuie monitorizate continuu funcţiile cardiacă, circulatorie şi cea respiratorie (de exemplu: prin ECG, puls-oximetrie). În caz de posibile accidente în timpul anesteziei sau sedării, echipamentul uzual trebuie să fie gata de utilizare în orice moment. Doza trebuie ajustată individual luând în considerare premedicația și reacția pacientului.

În mod normal, este necesară administrarea suplimentară de medicamente analgezice.

Anestezia la adulţi:

Inducţia anesteziei:

Pentru inducţia anesteziei, se administrează Profast titrat cu o viteză de 20-40 mg propofol la fiecare 10 secunde, până când apare pierderea cunoştinţei. Majoritatea adulților cu vârsta sub 55 de ani este posibil să necesite în mod normal o doză totală de 1,5 până la 2,5 mg propofol/kg corp.

Pentru pacienţii din grupele de risc ASA gradul III şi IV, în special în cazul leziunilor cardiace anterioare și în cazul pacienților vârstnici, poate fi necesară reducerea dozei totale de Profast la 1 mg propofol/kg corp, astfel, Profast se administrează cu o viteză mai mică de perfuzie (aproximativ 20 mg propofol la fiecare 10 secunde).

Menţinerea anesteziei Anestezia poate fi menţinută prin administrarea de Profast în perfuzie pe termen lung sau prin injectare repetată in bolus.

Perfuzia continuă Pentru menţinerea anesteziei prin perfuzie continuă, doza și viteza de perfuzare trebuie ajustate pentru fiecare individ. În mod normal, doza este de 4-12 mg propofol/kg corp și oră pentru a menține un nivel satisfăcător de anestezie.

În cazul pacienţilor vârstnici, aflați într-o stare generală de sănătate deficitară sau hipovolemici şi a pacienţilor din grupele de risc ASA gradul III şi IV, doza de Profast poate fi redusă până la 4 mg propofol/kg corp și oră.

Injectarea repetată in bolus Pentru menţinerea anesteziei prin injectarea repetată in bolus, în general se injectează ulterior 25 – 50 mg propofol (2,5 – 5 ml Profast).

Anestezia la copii cu vârsta mai mare de 1 lună Inducţia anesteziei Pentru inducţia anesteziei, Profast este titrat lent până când se pot observa semnele clinice care indică instalarea anesteziei. Doza trebuie ajustată în funcţie de vârstă şi/sau kg corp.

La majoritatea copiilor cu vârste peste 8 ani sunt necesare aproximativ 2,5 mg propofol/kg corp pentru inducţia anesteziei. La copii cu vârste mai mici, în special la cei cu vârste cuprinse între 1 lună şi 3 ani, doza necesară poate fi mai mare (2,5- 4 mg propofol/kg corp). Pentru pacienţii din grupele de risc ASA gradul III şi IV sunt recomandate doze mai mici (vezi pct. 4.4).

Menţinerea anesteziei Menținerea profunzimii necesare anesteziei poate fi realizată prin administrarea de Profast prin perfuzie sau administrare repetată in bolus. Viteza necesară de administrare variază considerabil de la un pacient la altul, totuși, o stare satisfăcătoare de anestezie este obținută în mod normal la doze în intervalul de 9 – 15 mg/kg corp și oră. În cazul copiilor mai mici, în special a celor cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 3 ani, doza necesară poate fi mai mare.

Pentru pacienţii din grupele de risc ASA gradul III şi IV sunt recomandate doze mai mici (vezi pct. 4.4).

Sedarea pacienţilor cu vârsta peste 16 ani în unităţi de terapie intensivă: Pentru sedarea pacienţilor ventilaţi mecanic în unitaţile de terapie intensivă, Profast trebuie administrat sub formă de perfuzie continuă. Alegerea dozei se bazează pe profunzimea necesară a sedării. În mod normal, profunzimile dorite de sedare pot fi atinse cu doze în intervalul de la 0,3 până la 4 mg propofol/kg corp și oră (vezi pct. 4.4).

Profast nu trebuie utilizat pentru sedarea copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică în unităţile de terapie intensivă.

Administrarea de Profast prin sistem de perfuzie controlată la ţintă (PCT) nu este permisă pentru sedarea în unităţile de terapie intensivă.

Sedarea adulţilor pentru proceduri chirurgicale şi de diagnostic În timpul administrării Profast, pacientul trebuie monitorizat continuu pentru semne de scădere a tensiunii arteriale, obstrucție a tractului respirator și deficiență de oxigen, iar echipamentul de urgență obișnuit pentru accidente trebuie să fie ținut la dispoziție. Pentru inducerea anesteziei se administrează în general 0,5 – 1,0 mg propofol/kg corp timp de 1-5 minute. Pentru menținerea anesteziei, doza este determinată în funcție de profunzimea dorită a sedării și este în general în intervalul între 1,5 – 4,5 mg propofol/kg corp și oră.

Dacă este necesară o creștere rapidă a profunzimii sedării, se pot injecta suplimentar perfuziei 10-20 mg in bolus.

Pentru pacienţii din grupul de risc ASA gradul III şi IV pot fi necesare doze mai mici şi o administrare mai lentă. Doze mai mici pot fi de asemenea necesare la pacienți cu vârsta peste 55 ani.

Notă În cazul pacienților vârstnici, sunt necesare doze mai mici pentru inducerea anesteziei cu Profast. Trebuie luate în considerare starea generală de sănătate și vârsta pacientului. Doza redusă trebuie administrată mai lent și titrată în funcție de reacție.

Chiar și atunci când se utilizează Profast pentru menținerea anesteziei și pentru sedare, viteza de perfuzie și concentrația selectată de propofol în sânge trebuie scăzute.

O scădere suplimentară a dozei și a vitezei de perfuzie este necesară pentru pacienții din grupele de risc ASA gradul III şi IV. Pacienților vârstnici nu trebuie să li se administreze injecții in bolus (individuale sau multiple), deoarece poate rezulta depresie circulatorie și respiratorie.

Sedarea pentru proceduri chirurgicale şi de diagnostic la copii cu vârsta peste 1 lună Doza și perioadele dintre doze sunt selectate pe baza profunzimii dorite a sedării și a răspunsului clinic. Pentru inducerea sedării, este necesară o doză de 1 – 2 mg propofol/kg corp pentru majoritatea pacienților copii și adolescenți. Menținerea sedării se realizează prin titrarea Profast prin perfuzie până la atingerea profunzimii dorite de sedare. Pentru majoritatea pacienților, sunt necesare 1,5 – 9 mg propofol/kg corp și oră. Dacă este necesară o creştere rapidă a profunzimii sedării, perfuzia poate fi suplimentată prin administrarea in bolus de până la 1 mg propofol/kg corp.

Pentru pacienţii din grupele de risc ASA gradul III şi IV, pot fi necesare doze mai mici.

Profast nu poate fi utilizat pentru sedarea adolescenţilor şi copiilor cu vârsta de 16 ani sau mai mici, ca parte a terapiei intensive.

Mod de administrare

Înainte de utilizare, dopul de cauciuc trebuie curățat cu spray cu alcool sau cu un tampon îmbibat în alcool. După utilizare, flacoanele deschise trebuie distruse. Profast se administrează intravenos, fie nediluat din seringi din plastic sau flacoane din sticlă, fie sub formă de amestec cu soluție de glucoză 5% în pungi din PVC sau flacoane din sticlă.

Profast nu conține medii de conservare antimicrobiene, iar creşterea microorganismelor este facilitată datorită compoziţiei sale.

Emulsia trebuie aspirată într-o seringă sterilă sau într-un dispozitiv de administrare steril în condiţii aseptice imediat după desigilarea flaconului. Administrarea trebuie să înceapă imediat.

Pe toată durata perfuzării, trebuie respectată o asepsie strictă atât pentru Profast cât şi pentru echipamentul de perfuzare utilizat. Adăugarea de medicamente sau fluide în perfuzia cu Profast în curs de desfășurare, trebuie să aibă loc în imediata apropiere a canulei.

Când utilizați Profast, nu pot fi utilizate filtre microbiologice.

Conținutul unui flacon și sistemul de perfuzie respectiv sunt destinate unei singure utilizări la un singur pacient.

Perfuzarea de Profast nediluat Pentru o perfuzie de Profast nediluat, trebuie utilizată o pompă de perfuzie sau o pompă volumetrică.

Aşa cum este uzual pentru emulsiile lipidice, durata unei perfuzii de Profast printr-un sistem de perfuzie, nu trebuie să depăşească 12 ore. Dacă au trecut 12 ore și perfuzia nu s-a terminat, cantităţile reziduale de Profast şi sistemul de perfuzie nu pot fi utilizate în continuare; dacă este necesar, sistemul de perfuzie trebuie să fie schimbat.

Perfuzia de Profast diluat Perfuzia de Profast diluat trebuie să se facă prin intermediul unui sistem de perfuzie controlabil (biuretă sau pompă volumetrică), pentru a preveni administrarea accidentală a unor cantități mai mari de Profast.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Diluţia maximă nu trebuie să depăşească 1 parte de propofol la 4 părţi soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 1,8 mg/ml (0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4%) (concentraţie minimă de propofol 2 mg/ml). Amestecul trebuie preparat în condiţii aseptice (condiţii de conservare controlate şi validate), imediat înainte de administrare şi trebuie utilizat în decurs de 12 ore de la preparare. Pentru a reduce durerea la locul de injectare, poate fi injectată lidocaină imediat înainte de utilizarea de Profast sau Profast poate fi amestecat imediat înainte de administrare cu soluţie injectabilă de lidocaină fără conservanţi (20 părţi Profast cu până la 1 parte de soluţie injectabilă de lidocaină 10 mg/ml (1%) în condiţii de asepsie controlate şi validate. Amestecul trebuie administrat în cursul a 12 ore după preparare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

Miorelaxantele atracurium şi mivacurium nu trebuie administrate prin aceeaşi linie de perfuzie cu Profast fără spălarea prealabilă a acesteia.

Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare.

Durata administrării Profast poate fi utilizat la un pacient numai timp de maximum 7 zile.

În timpul utilizării Profast pentru sedare pentru proceduri chirurgicale și de diagnostic, pacientul trebuie monitorizat continuu pentru primele semne de scădere a tensiunii arteriale, obstrucție a tractului respirator și deficit de oxigen.

Ca și în cazul altor medicamente sedative, atunci când se utilizează Profast pentru sedare pot apărea mișcări spontane ale pacientului în timpul procedurilor chirurgicale. Pentru procedurile care necesită un pacient imobil, aceste mișcări pot pune în pericol succesul operației.

Au fost raportate folosirea în mod greșit și dependența de propofol, în special în rândul personalului medical. Ca și în cazul tuturor medicamentelor pentru anestezie generală, acesta nu poate fi utilizat fără asigurarea căilor respiratorii; în caz contrar, există riscul unor complicații respiratorii letale. După utilizarea Profast, trebuie să existe asigurarea că pacientul și-a revenit complet după anestezie înainte de externare.

În cazuri individuale, poate apărea o fază de inconștiență postoperatorie după utilizarea Profast, care poate fi însoțită de tonus muscular crescut. Apariția acestui lucru depinde de faptul dacă pacientul a fost sau nu treaz anterior. Chiar dacă pacientul își va recăpăta spontan conștiența, un pacient inconștient trebuie ținut sub supraveghere atentă.

Tulburările induse de Profast nu sunt de obicei detectabile mai mult de 12 ore. Atunci când explică pacientului efectul Profast și când face următoarele recomandări, medicul trebuie să ia în considerare tipul procedurii, medicația administrată concomitent, vârsta și starea pacientului.

• Pacientul trebuie să se întoarcă acasă doar atunci când este însoțit de o altă persoană.
• Pacientul trebuie să fie informat când poate efectua din nou activități manuale sau activități care necesită dexteritate/ activități riscante (de exemplu: conducerea unui vehicul).
• Pacientul trebuie să fie conștient de faptul că administrarea altor sedative (de exemplu: benzodiazepină, opiacee, alcool) poate prelungi sau intensifica tulburările.

Ca și în cazul altor anestezice intravenoase, Profast trebuie administrat într-o manieră mai lentă decât de obicei și utilizat cu precauție deosebită la pacienții cu afecțiuni cardiace, respiratorii, renale și hepatice, hipovolemie sau care se află într-o stare generală precară de sănătate (vezi pct. 4.2).

Dacă este posibil, insuficienţa cardiacă, circulatorie sau respiratorie, precum şi hipovolemia, trebuie compensate înainte de administrarea medicamentului.

În cazul pacienților cu leziuni cardiace severe, Profast trebuie administrat cu precauția corespunzătoare și în combinație cu monitorizare intensivă.

O scădere pronunțată a tensiunii arteriale poate necesita administrarea de înlocuitori de plasmă, posibil vasoconstrictoare și administrarea mai lentă de Profast. Trebuie luată în considerare posibilitatea unei scăderi masive a tensiunii arteriale la pacienții cu perfuzie coronariană sau cerebrală redusă sau cu hipovolemie. Clearance-ul propofolului este dependent de fluxul sanguin. De aceea, dacă medicaţia care reduce fracţia de ejecţie este utilizată concomitent, clearance-ul propofolului va fi de asemenea redus.

Propofolul nu are efect vagolitic. Utilizarea a fost asociată cu apariția bradicardiei cu un rezultat ocazional sever (stop cardiac). Prin urmare, în situațiile în care preexistă un tonus vagal ridicat sau când Profast este administrat cu alte medicamente, care pot scădea ritmul cardiac, trebuie luată în considerare administrarea intravenoasă a unui agent anticolinergic înainte sau în timpul anesteziei cu Profast.

Când se utilizează Profast la persoanele cu epilepsie, este posibil să se declanșeze o convulsie.

Înainte de utilizarea repetată sau prelungită (> 3 ore) a propofolului la copii mici (< 3 ani) și la femeile gravide, trebuie luate în considerare beneficiile și riscurile procedurii planificate, deoarece există rapoarte de neurotoxicitate din studiile preclinice; vezi pct. 5.3.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea Profast la nou-născuţi, deoarece administrarea la acest grup de pacienţi nu a fost suficient evaluată. Datele farmacocinetice (vezi pct.5.2) indică faptul că clearance-ul propofolului este redus considerabil la nou-născuți și variază foarte mult individual. Când se utilizează doze care sunt recomandate copiilor mai mari, poate să apară un supradozaj care duce la depresie circulatorie și respiratorie severă (vezi pct. 4.8)

Propofolul nu poate fi utilizat pentru sedare la pacienții cu vârsta de 16 ani sau mai tineri în timpul terapiei intensive, deoarece siguranța și eficacitatea propofolului nu au fost validate pentru sedare la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3).

Observații privind îngrijirea medicală în unitățile de terapie intensivă Utilizarea perfuziilor cu emulsie de propofol pentru sedare ca parte a terapiei intensive este asociată cu o serie de tulburări metabolice și insuficiență de organ, care poate duce la deces.

În plus, a fost raportată și apariția combinată a următoarelor reacții adverse: acidoză metabolică, rabdomioliză, hiperkaliemie, hepatomegalie, insuficiență renală, hiperlipidemie, aritmie cardiacă, ECG de tip Brugada (denivelări ale segmentului ST în formă de șa sau cort în derivațiile precordiale drepte [V1-V3] și unda T concavă) și/sau insuficiență cardiacă cu progresie rapidă, care, de obicei, nu a putut fi tratată cu măsuri terapeutice inotrope de susținere.

Combinația acestor evenimente este numită și „sindromul perfuziei cu propofol”.

Aceste evenimente au fost observate cel mai frecvent la pacienții cu traumatisme craniene grave și la copiii cu infecții ale tractului respirator, cărora li s-au administrat doze mai mari decât cele prevăzute pentru adulți în scopul sedării în timpul terapiei intensive.

Următorii factori sunt considerați a fi factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea acestei complicații: Saturație scăzută de oxigen în țesut, leziuni neurologice severe și/sau sepsis; doze ridicate ale unuia sau mai multora dintre următoarele medicamente enumerate: vasoconstrictoare, steroizi, agenți medicamente inotrope și/sau propofol (de obicei, la doze > 4 mg propofol/kg corp și oră pentru mai mult de 48 de ore).

Medicul care prescrie medicamentul trebuie să fie atent de aceste posibile reacții nedorite la pacienții cu factorii de risc descriși mai sus și să întrerupă imediat utilizarea propofolului dacă apar semne ale simptomelor descrise mai sus. Toate sedativele și medicamentele, care sunt utilizate în timpul terapiei intensive, trebuie titrate astfel încât să se asigure aportul optim de oxigen și să rămână optimizați parametrii hemodinamici. În cazul acestor modificări de tratament, pacienților cu presiune intracraniană mărită trebuie să li se administreze un tratament adecvat care să susțină perfuzia cerebrală. Medicul curant trebuie să se asigure că doza recomandată de 4 mg propofol/kg corp şi oră nu este depășită, în cea mai mare măsură posibilă.

Trebuie acordată atenție tulburărilor metabolismului lipidic sau altor afecţiuni, drept urmare emulsiile care conțin lipide trebuie utilizate cu prudență.

Se recomandă verificarea parametrilor metabolismului lipidic dacă Profast este utilizat la pacienți unde există suspiciunea de valori crescute ale lipidelor din sânge. Administrarea de Profast trebuie ajustată în mod corespunzător dacă analiza indică o tulburare a metabolismului lipidic. În cazul pacienților care primesc simultan nutriție parenterală, trebuie luată în considerare cantitatea de lipide administrată ca urmare a Profast. 1,0 ml Profast conține 0,1 g de lipide.

Precauții suplimentare Pacienții cu boală mitocondrială trebuie tratați cu prudență. Acești pacienți pot experimenta o exacerbare a afecțiunii lor dacă li se face anestezie sau se administrează o procedură chirurgicală sau un tratament de terapie intensivă. La acești pacienți se recomandă menținerea unei temperaturi corporale normale, administrarea de carbohidrați și asigurarea acestora cu suficiente lichide. Semnele precoce ale unei exacerbări a unei tulburări mitocondriale și ale sindromului de perfuzie cu propofol pot fi similare.

Profast nu conţine conservanţi antimicrobieni, iar creșterea microorganismelor este facilitată datorită compoziției sale.

Dacă Profast este administrat în asociere cu lidocaină, trebuie reținut că lidocaina nu poate fi administrată la pacienții cu porfirie acută ereditară.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic “nu conține sodiu”.

Inducerea și menținerea anesteziei și sedării cu propofol sunt în mod normal blânde, cu doar câteva semne de excitație. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la propofol sunt efectele previzibile din punct de vedere farmacologic ale anestezicelor/sedativelor, cum ar fi, de exemplu: hipotensiunea arterială şi deprimarea respiratorie. Tipul, severitatea și frecvența acestor reacţii adverse care au fost observate în timpul utilizării propofolului depind de starea de sănătate a pacientului, de tipul procedurii și de măsurile terapeutice luate. Indicarea frecvenței reacțiilor adverse se bazează pe următoarele categorii:

Au fost observate în special următoarele reacții adverse:

Clasele de aparate și organe Indicații ale Efecte nedorite frecvenței Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacții alergice severe (anafilaxie), care pot imunitar include angioedem, bronhospasm, eritem și hipotensiune Tulburări de metabolism și Cu frecvenţă Acidoză metabolică5, hiperkaliemie5, nutriție necunoscută hiperlipidemie5 Tulburari psihiatrice Cu frecvenţă Stare euforică în faza de trezire, abuzul de necunoscută medicament și dependența de medicament8

Cu frecvenţă Mișcări involuntare necunoscută Tulburări cardiace Frecvente Bradicardie1 Foarte rare Edem pulmonar Cu frecvenţă Aritmie5, insuficiență cardiacă5,7 necunoscută Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune2 Mai puţin frecvente Tromboză și flebită

Foarte rare Reacții tisulare severe și necroză tisulară9 după aplicare eronată, extravascular Cu frecvenţă Durere locală, umflare în urma aplicării necunoscută extravasculare eronate Investigații Cu frecvenţă ECG de tip Brugada5,6 necunoscută Leziuni, intoxicații și Foarte rare Febră postoperatorie complicații ca urmare a unei proceduri

După administrarea concomitentă de lidocaină pot apărea următoarele reacții adverse: amețeli, vărsături, somnolență, convulsii, bradicardie, aritmie și șoc.

Uleiul de soia poate declanșa reacții alergice foarte rar. Bradicardia severă este rară; în unele cazuri individuale, s-a raportat progresie până la/inclusiv asistolă. Ocazional, o scădere a tensiunii arteriale poate face necesară terapia de substituție a volumului și scăderea vitezei de administrare a Profast. Rabdomioliza a fost raportată foarte rar dacă Profast a fost administrat în doze mari de 4 mg propofol/kg corp și oră pentru sedare, ca parte a terapiei intensive. Acest lucru poate fi evitat în cea mai mare parte prin administrarea simultană a lidocainei și prin administrarea medicamentului în vene mai mari ale antebrațului sau fosei cubitale. O combinație a acestor evenimente, numită și „sindrom de perfuzie cu propofol”, apare la pacienții grav bolnavi, care au adesea mai mulți factori de risc pentru dezvoltarea acestor evenimente (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Sindromul Brugada – segment ST crescut și unda T concavă în ECG. Insuficiență cardiacă care progresează rapid (în unele cazuri cu un rezultat mortal) la adulți, care de obicei nu a putut fi tratată cu măsuri terapeutice inotrope de susținere. Utilizarea greșită și dependența de propofol, în principal de către personalul medical. În cazurile în care viabilitatea țesutului a fost afectată, a fost raportată necroză. Atât după tratamentul de lungă durată, cât și după cel de scurtă durată, precum și la pacienții fără factori de risc preexistenți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro