Acasă/ Medicamente/ Penicilina g Sodica Atb
J01CE01 · Antibiotice beta-lactamice, peniciline peniciline sensibile la betalactamaza Prescripție restrictivă

Penicilina g Sodica Atb 1000000 UI

Pulbere pentru soluție injectabilă · DCI: Benzylpenicillinum

Penicilină G sodică Atb conţine benzilpenicilină şi aparţine unui grup de medicamente denumite peniciline, care sunt antibiotice.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Penicilină G sodică Atb conţine benzilpenicilină şi aparţine unui grup de medicamente denumite peniciline, care sunt antibiotice. Penicilină G sodică Atb este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, la copii şi adulţi:

  • infecţii la nivelul urechilor, nasului şi gâtului;
  • infecţii ale tractului respirator;
  • infecţii ale organelor genitale la femei;
  • infecţii ale oaselor;
  • infecţii la nivelul foiţelor care învelesc inima;
  • infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi. De asemenea, Penicilină G Atb sodică poate fi utilizată şi în tratarea următoarelor afecţiuni:
  • actinomicoză,
  • difterie,
  • erizipel,
  • gangrenă gazoasă,
  • meningită şi abces cerebral,
  • peritonită,
  • septicemie,
  • tetanos,
  • antrax,
  • leptospiroză,
  • listerioză,
  • febra muşcăturii de şobolan,
  • boala Lyme,
  • pasteureloză,
  • complicaţii secundare ale gonoreei şi sifilisului (de exemplu: artrită gonococică sau endocardită, sifilis congenital şi neurosifilis).

Benzilpenicilina este indicată în următoarele infecţii sistemice şi/sau localizate cu microorganisme sensibile, în special cu streptococi, pneumococi, gonococi, meningococi şi spirochete, cum sunt:

  • infecţii ORL,
  • infecţii ale căilor respiratorii inferioare,
  • infecţii din sfera ginecologică,
  • actinomicoză,
  • difterie,
  • endocardită,
  • erizipel,
  • gangrenă gazoasă,
  • meningită şi abces cerebral,
  • osteomielită,
  • peritonită,
  • septicemie,
  • tetanos,
  • infecţia plăgilor,
  • infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
  • antrax,
  • leptospiroză,
  • listerioză,
  • febra muşcăturii de şobolan,
  • boala Lyme,
  • pasteureloză,
  • complicaţii secundare gonoreei şi sifilisului (de exemplu: artrită gonococică sau endocardită, sifilis congenital şi neurosifilis).

Penicilină G sodică Atb nu trebuie utilizată în monoterapie în cazul infecţiilor severe cu microorganisme patogene de etiologie neprecizată. Poate fi indicată asocierea unui alt antibiotic adecvat. În cazul infecţiilor cu stafilococi, de tipul osteomielitei sau a infecţiei plăgilor, se va pleca de la ipoteza că stafilococii sunt rezistenţi la benzilpenicilină. Tratamentul cu Penicilină G sodică Atb este indicat numai după excluderea rezistenţei. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale pentru utilizarea adecvată a antibioticelor.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Nu vă administraţi singur acest medicament. Acest medicament trebuie să vă fie administrat de către medicul dumneavoastră sau de către o asistentă medicală.

Dozele uzuale sunt:

La adulţi: Doza uzuală de Penicilină G sodică Atb este de 3-6 milioane UI pe zi, administrate i.m. (intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizată în 4 prize egale, la intervale egale de timp.

La copii: Doza uzuală este:

  • La copii şi sugari: 50000-100000 UI/kg/zi, i.m., i.v., în 4-6 prize.
  • La nou-născuţi: 75000-200000 UI/kg/zi, i.v. şi în perfuzie, în 4-6 prize. În cazul infecţiilor severe (septicemie sau meningită) se pot utiliza până la 6000000 UI pe zi, timp de 2 săptămâni, iar în pericardita bacteriană, se recomandă administrarea a 20000000 – 30000000 UI pe zi, i.m. sau i.v., timp de 4-6 săptămâni. Nu se vor depăşi:
  • la adulţi: 50 milioane UI pe zi;
  • la copii şi sugari: 20 milioane UI pe zi.

Dacă utilizaţi mai multă Penicilină G sodică Atb decât trebuie Dacă suspectaţi supradozajul, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau departamentului de primire urgenţe.

Dacă uitaţi să utilizaţi Penicilină G sodică Atb Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să utilizaţi Penicilină G sodică Atb Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetaţi tratamentul. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

La adulţi: Doza uzuală de Penicilină G sodică Atb este de 3-6 milioane UI pe zi, administrate i.m.(intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizat în 4 prize egale, la intervale egale de timp.

În caz de meningită bacteriană se administrează 50000 UI/kg prin injectare i.m. sau i.v., la interval de 4 ore sau 24000000 UI pe zi, fracţionat la interval de 2-4 ore, în perfuzie intravenoasă continuă.

În neurosifilis, doza recomandată este de 2000000 – 4000000 UI i.v. la interval de 4 ore, timp de 10- 15 zile.

În listerioză, doza recomandată este de 15000000-20000000 UI pe zi, i.v., în 4-6 doze.

În febra muşcăturii de şobolan, se administrează 20000000 UI pe zi, i.v. sau i.m.

În boala Lyme cu afectarea SNC, cardiacă, articulară, se administreaza i.v. 20000000 – 24000000 UI pe zi, timp de 2-3 săptămâni. Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia clinică. În actinomicoză se administrează 10000000 –20000000 UI pe zi i.m. sau i.v., timp de 2-6 săptămâni.

În erizipel, doza recomandată este de 600000 UI – 2000000 UI la interval de 6 ore.

În infecţii cu Pasteurella (septicemie sau meningită) se administrează 4000000-6000000 UI pe zi, timp de 2 săptămâni.

În pericardita bacteriană, se recomandă administrarea a 20000000 – 30000000 UI pe zi, i.m. sau i.v., timp de 4-6 săptămâni.

În antrax, doza recomandată este de 2000000 UI i.m. sau i.v. la interval de 6 ore.

În infecţii cu Clostridium, ca tratament asociat terapiei specifice, se recomandă administrarea a 20000000 UI penicilină G sodică /zi, i.m. sau i.v.

La copii: Doza uzuală este:

  • La copii şi sugari: 50000-100000 UI/kg-/zi, i.m., i.v., în 4-6 prize.
  • La nou-născuţi: 75000-200000 UI/kg/zi, i.v. şi în perfuzie, în 4-6 prize.

În meningita bacteriană, la nou-născuţi cu greutatea sub 2 kg, se recomandă administrarea intramuscular sau intravenos a unei doze de 25000-50000 UI/kg la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg, la 8 ore. La nou-născuţi cu greutatea peste 2 kg, se recomandă 50000 UI/kg, la 8 ore, în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg, la 6 ore.

În sifilisul congenital se recomandă 50000 UI/kg la 12 ore în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg la 8 ore următoarele 10-14 zile.

În listerioza nou-născutului, doza recomandată este de 250000-400000 UI/kg şi zi i.v. la 4-6 ore. În boala Lyme se administrează intra-venos 250000 – 400000 UI/kg şi zi, timp de 2-3 săptămâni. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic.

Doze foarte mari de penicilină G sodică pot fi administrate prin perfuzie, în special în caz de endocardită. Nu trebuie depăşită doza recomandată:

  • la adulţi: 50 milioane UI pe zi;
  • la copii şi sugari: 20 milioane UI pe zi.

Pentru instrucţiuni privind pregătirea în vederea administrării, vezi pct. 6.6.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la peniciline, la cefalosporine sau carbapeneme sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Hipersensibilitate la benzilpenicilină, alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la cefalosporine sau carbapeneme.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Penicilină G sodică Atb, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Penicilină G sodică Atb:

  • dacă suferiţi de reacţii alergice, în special la medicamente;
  • dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi;
  • dacă aveţi afecţiuni renale, hepatice sau cardiace;
  • dacă utilizaţi acest medicament la copii sau la vârstnici, datorită funcţiei renale necorespunzătoare. Penicilină G sodică Atb poate determina inflamaţia intestinului. Aceasta este o reacţie gravă. Ţineţi cont de acest lucru dacă observaţi apariţia durerilor abdominale sau diaree. Tratamentul cu antibiotice poate determina proliferarea germenilor rezistenţi. În cazul administrării de Penicilină G sodică Atb în doze mari pot apărea crize epileptice. În timpul tratamentului cu Penicilină G sodică Atb pot apărea modificări ale analizelor de sânge şi urină (ex: glucoza urinară, test Coombs direct).

La administrarea penicilinelor au fost raportate reacţii de hipersensibilizare (anafilactice) grave şi uneori cu potenţial letal. Reacţii anafilactice pot apărea la 1-5 pacienţi din 10000 trataţi cu penicilină.

Aceste reacţii pot apărea mai probabil la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline sau la alţi alergeni. Există raportări privind hipersensibilizare încrucişată între peniciline şi alte antibiotice beta-lactamice, inclusiv cefalosporine. Anterior tratamentului cu Penicilină G sodică Atb, trebuie făcută o anamneză atentă în vederea depistării unor reacţii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alţi alergeni. Apariţia oricăror manifestări alergice impune întreruperea tratamentului.

Tratamentul şocului anafilactic: măsuri de urgenţă de rutină (menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii), administrarea de medicamente de urgenţă (imediat, adrenalină i.v., apoi antihistaminice, substituţie volemică i.v., de exemplu albumină umană, soluţie electrolitică, iar ulterior glucocorticoizi i.v.). Alte măsuri terapeutice: trebuie luată în considerare ventilaţia asistată şi administrarea de oxigen. Este indicată supravegherea constantă a pacientului, deoarece simptomele pot recidiva. Pacienţii alergici la un antibiotic din grupa penicilinelor, de obicei sunt alergici şi la celelalte medicamente din această grupă.

Tratamentul cu antibiotice poate determina proliferarea microorganismelor patogene rezistente.

Pot apărea reacţii neurotoxice în cazul administrării unui tratament cu Penicilină G sodică Atb în doze mari (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei unei crize epileptice, este indicată administrarea de diazepam (5-10 mg i.v.). În cazuri grave se va realiza hemoperfuzie cu carbon.

Imaturitatea funcţiei renale poate să determine întârzierea eliminării renale a penicilinei la nou-născut, sugar şi copilul mic.

Datorită faptului că pacienţii vârstnici pot prezenta o scădere a funcţiei renale determinată de vârstă, concentraţiile serice de benzilpenicilină pot fi mai mari.

Similar altor antibiotice, penicilinele pot determina colită pseudomembranoasă, forme severe sau chiar ameninţătoare de viaţă. Este important de considerat şi acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree după administrarea unui antibiotic.

Administrarea de benzilpenicilină sodică necesită prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace, datorită conţinutului de sodiu. Fiecare flacon cu 1000000 UI benzilpenicilină (sub formă de sare de sodiu conţine 2 mmol (46 mg) sodiu.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală sau medicamente pe bază de plante. Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă utilizaţi: alte antibiotice, probenecid, metotrexat, salicilaţi, fenilbutazonă, indometacin, sulfinpirazonă sau contraceptive hormonale.

Penicilină G sodică Atb împreună cu alimente şi băuturi Nu se cunosc interacțiuni între penicilină şi alimente sau băuturi.

Administrarea benzilpenicilinei cu o aminoglicozidă are efect sinergic, dar trebuie injectate în locuri diferite, datorită riscului inactivării.

Administrarea în asociere cu antibiotice bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide, tetracicline) poate reduce efectul bactericid al penicilinei. Administrarea în asociere cu probenecid scade secreţia tubulară renală a benzilpenicilinei determinând creşterea şi persistenţa concentraţiilor sanguine. Asocierea benzilpenicilinei cu metotrexat determină scăderea clearence-ului metotrexatului, cu efect toxic, datorită competiţiei celor două produse pe secreţia tubulară renală. Se impune supravegherea atentă a pacienţilor trataţi concomitent cu benzilpenicilină şi metotrexat. Timpul de înjumătăţire a eliminării benzilpenicilinei este prelungit în cazul administrării simultane de salicilaţi, fenilbutazonă, indometacin şi sulfinpirazonă. În timpul tratamentului cu benzilpenicilină efectul contraceptivelor hormonale poate fi atenuat. Este recomandată utilizarea altor metode contraceptive. Concentraţiile urinare mari ale benzilpenicilinei pot produce reacţii fals pozitive de evidenţiere a glucozei în urină, cu reactiv Benedict sau Fehling. De asemenea, în timpul tratamentului cu benzilpenicilină, se pot produce rezultate fals pozitive ale testului Coombs direct.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Studiile preclinice şi experienţa la om cu peniciline în timpul sarcinii nu au evidenţiat efecte adverse asupra fătului. Totuşi, în absenţa unor studii controlate la om privind administrarea penicilinei în timpul sarcinii, se recomandă utilizarea acestui medicament la femeile gravide numai în caz de strictă necesitate. Benzilpenicilina se excretă în laptele matern în cantităţi minime. Concentraţia sa poate atinge valori de 2-15% din concentraţia plasmatică maternă. Chiar dacă nu au fost observate reacţii adverse la sugarii alăptaţi de către mame cărora li s-a administrat penicilina G sodică, nu se va neglija eventualitatea apariţiei unei sensibilizări sau modificarea florei intestinale la aceştia.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, Penicilină G sodică Atb poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvenţa reacţiilor adverse observate sunt definite ca:

  • foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10,
  • frecvente: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100,
  • mai puţin frecvente: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000,
  • rare: afectează între 1 şi 10 utilizatori din 10000,
  • foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000,
  • cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Reacţii adverse foarte frecvente reacţii tip Jarisch-Herxheimer (febră, frisoane, dureri musculare, dureri de cap, frecvenţă cardiacă crescută, creşterea frecvenţei respiratorii, creşterea numărului neutrofilelor circulante şi vasodilataţie cu scăderea uşoară a tensiunii arteriale) la pacienţii cu sifilis sau neurosifilis trataţi cu benzilpenicilină.

Reacţii adverse frecvente

  • erupţie cutanată tranzitorie, erupţii maculo-papulare, dermatită exfoliativă, erupţii urticariene, eozinofilie, febră;
  • durere, noduli, tumefiere la locul de injectare, în cazul injecţiilor intramusculare, iar în cazul injecţiilor intravenoase, flebită.

Reacţii adverse rare

  • anemie hemolitică şi granulocitopenie (neutropenie), agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie. Aceste reacţii au apărut mai ales la pacienţii care au fost timp îndelungat sub tratament cu doze mari de penicilină (ex: tratamentul endocarditei bacteriene). Pot apărea reacţii anafilactice, iar în cazul administrării dozelor mari de 50000000 UI, sau după injectarea rapidă a peste 5000000 UI de benzilpenicilină pot să apară convulsii sau chiar stare de rău epileptic.
  • candidoză;
  • creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice.
  • după administrarea i.v. de benzilpenicilină la doze mai mari de 12 g pe zi poate să apară nefrită interstiţială.

Reacţii adverse foarte rare:

  • inflamarea ganglionilor,
  • sindrom lupic,
  • la doze foarte mari pot să apară tulburări neurologice (polinevrită, neuropatie periferică) şi psihice,
  • pneumopatie acută febrilă (sindrom Loeffler), care impune întreruperea tratamentului,
  • glosită,
  • stomatită,
  • diaree, colită pseudomembranoasă.
  • dureri articulare şi musculare. La copii şi la nou-născuţi, în urma administrării benzilpenicilinei i.m., pot să apară crampe musculare.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Tulburări hematologice şi limfatice

  • rare: anemie hemolitică şi granulocitopenie (neutropenie), agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie. Aceste reacţii au apărut mai ales la pacienţii care au fost timp îndelungat sub tratament cu doze mari de penicilină (ex. tratamentul endocarditei bacteriene).

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice impun oprirea imediată a tratamentului. Reacţiile anafilactice severe impun tratament imediat cu adrenalină, de preferat intravenos lent (0,1-0,3 mg diluate în 10 ml soluţie salină izotonă, introduse în 5-15 minute. Atunci când este necesar se administrează de asemenea oxigen, corticosteroizi intravenos lent sau în perfuzie (hemisuccinat de cortizon 250-500 mg); în caz de edem glotic poate fi necesară intubaţia sau traheotomia).

  • foarte rare: adenopatie şi sindrom lupic.

Tulburări ale sistemului nervos

  • rare: în cazul administrării dozelor mari de 50000000 UI, sau după injectarea rapidă a peste 5000000 UI de benzilpenicilină pot să apară convulsii sau chiar stare de rău epileptic.
  • foarte rare: la doze foarte mari pot să apară tulburări neurologice (polinevrită, neuropatie periferică) şi psihice.

Tulburări cardiace Administrarea de penicilină G sodică poate determina creşterea natriemiei. Poate fi afectată astfel funcţia cardiacă. Se va ţine seama de acest lucru la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Tulburări ale aparatului respirator

  • foarte rar a fost descrisă apariţia unui tablou clinic de pneumopatie acută febrilă (sindrom Loeffler), care impune intreruperea tratamentului.

Tulburări gastro-intestinale

  • rar au fost întâlnite cazuri de candidoză.
  • foarte rar: glosită, stomatită, diaree, colită pseudomembranoasă.

Tulburări hepato-biliare

  • rar: creşterea concentraţiilor serice ale transaminazelor.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

  • frecvent, se semnalează durere, noduli, tumefiere la locul de injectare, în cazul injecţiilor intramusculare, iar în cazul injecţiilor intravenoase, flebită.
  • foarte rar s-a raportat apariţia durerilor articulare şi musculare, după administrarea benzilpenicilinei. La doze mari, la pacienţi cu insuficienţă renală, administrarea benzilpenicilinei poate determina foarte rar, apariţia de mioclonii. La copii şi la nou-născuţi, după administrarea benzilpenicilinei i.m., pot să apară crampe musculare.

Tulburări renale şi ale căilor urinare -rare: după administrarea i.v. de benzilpenicilină sodică la doze mai mari de 12 g/zi poate apare nefrită interstiţială.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Penicilină G sodică Atb

  • Substanţa activă este benzilpenicilina.
  • Fiecare flacon conţine benzilpenicilină 1000000 UI (sub formă de sare de sodiu). Nu conţine excipienţi.

Cum arată Penicilină G sodică Atb şi conţinutul ambalajului Penicilină G sodică Atb se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Ambalajul Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Antibiotice SA Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi România Acest prospect a fost revizuit în August, 2025.

Fiecare flacon conţine benzilpenicilină 1000000 UI (sub formă de sare de sodiu). Conţine 2 mmol (46 mg) sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Fără excipienţi.

benzilpenicilină 1000000 UI (sub formă de sare de sodiu). Conţine 2 mmol · substanță activă
Fără excipienţi · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu utilizaţi Penicilină G sodică Atb după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semne vizibile de deteriorare a ambalajului.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ŞI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE

4 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalaj original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora închis cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/01
Cutie cu 50 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/02
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/03
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/04
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora închis cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu prevazuta cu disc din plastic tip flip-off, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/05
Cutie cu 50 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu prevazuta cu disc din plastic tip flip-off, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/06
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu prevazuta cu disc din plastic tip flip-off, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/07
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora închise cu dop din cauciuc si sigilat cu capsa din aluminiu prevazuta cu disc din plastic tip flip-off, continand pulb. pt. sol. inj. · 9153/2016/08

Documente oficiale