Acasă/ Medicamente/ Pefloxacin Laropharm
J01MA03 · Chinolone antibacteriene fluorochinolone Prescripție restrictivă

Pefloxacin Laropharm 400 mg

Comprimate filmate · DCI: Pefloxacinum

Pefloxacin Laropharm conţine pefloxacină, un antibacterian de sinteză care aparţine grupului de medicamente denumite antibiotice chinolone.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Pefloxacin Laropharm conţine pefloxacină, un antibacterian de sinteză care aparţine grupului de medicamente denumite antibiotice chinolone.

Medicul dumneavoastră v-a prescris utilizarea pefloxacinei pentru tratamentul infecţiilor, moderate şi severe, induse de microorganisme sensibile la acţiunea acestui antibiotic, precum:

  • infecţii ale tractului urinar (inclusiv prostatite);
  • infecţii ale tractului respirator (exacerbări acute ale bronşitelor cronice, exacerbări ale fibrozei chistice, pneumonie nosocomială);
  • infecţii ORL (sinuzită cronică, otită medie externă);
  • infecţii abdominale şi hepatobiliare;
  • infecţii severe bacteriene gastro-intestinale;
  • infecţii cu Salmonella (în stadiul de purtător);
  • infecţii osteo-articulare (osteomielite determinate de microorganisme Gram-negativ);
  • infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de stafilococi rezistenţi la peniciline;
  • septicemii şi endocardite;
  • meningite;
  • gonoree.

Pefloxacina este utilizată în tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile la pefloxacină:

  • infecţii ale tractului urinar (inclusiv prostatite);
  • infecţii ale tractului respirator (exacerbări acute ale bronşitelor cronice, exacerbări ale fibrozei chistice, pneumonie nosocomială);
  • infecţii ORL (sinuzită cronică, otită medie externă);
  • infecţii abdominale şi hepatobiliare;
  • infecţii severe bacteriene gastro-intestinale;
  • infecţii cu Salmonella (în stadiul de purtător);
  • infecţii osteo-articulare (osteomielite determinate de microorganisme Gram-negativ);
  • infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de stafilococi rezistenţi la peniciline;
  • septicemii şi endocardite;
  • meningite (dacă microorganismul nu este rezistent la pefloxacină);
  • gonoree.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze recomandate: Adulţi În general, pefloxacina se utilizează în doze zilnice de 800 mg (2 comprimate filmate Pefloxacin Laropharm), administrate, de preferat, câte 400 mg (1 comprimat filmat Pefloxacin Laropharm), la 12 ore.

În infecţiile tractului urinar, se pot administra câte 400 mg pefloxacină (1 comprimat filmat Pefloxacin Laropharm) o dată la 24 ore. Pentru tratamentul gonoreei fără complicaţii, este suficientă o singură doză de 800 mg pefloxacină (2 comprimate filmate Pefloxacin Laropharm), atât la pacienţii de sex masculin, cât şi feminin. Doza maximă zilnică este de 1200 mg (3 comprimate filmate Pefloxacin Laropharm).

Copii şi adolescenţi Pefloxacina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi, inclusiv adolescenţi cu vârsta mai mare de 18 ani, dar aflaţi încă în perioada de creştere.

Vârstnici Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande doze reduse faţă de cele prescrise, în general, la adulţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă eliminarea pefloxacinei este prelungită semnificativ, de aceea administrarea se face în doze zilnice de 400 mg (1 comprimat filmat Pefloxacin Laropharm) la fiecare 24-48 ore, cu monitorizarea concentraţiilor serice ale pefloxacinei.

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu disfuncţii renale. Pefloxacina nu poate fi eliminată prin hemodializă, de aceea, nu este necesară o doză suplimentară la terminarea dializei.

Mod de administrare: Pefloxacin Laropharm se administrează pe cale orală, cu o cantitate suficientă de apă. Se recomandă administrarea împreună cu alimente pentru a diminua riscul reacțiilor adverse gastro-intestinale.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Adulţi Doza uzuală este de 800 mg pe zi. Pefloxacin Laropharm trebuie administrat de două ori pe zi, câte un comprimat filmat de 400 mg la 12 ore. În infecţiile tractului urinar, pefloxacina poate fi administrată un comprimat filmat o dată la 24 ore, deoarece realizează concentraţii mari în urină. Medicamentul se administrează împreună cu alimente pentru a evita problemele gastro-intestinale.

Pentru tratamentul gonoreei fără complicaţii este suficientă o singură doză de 800 mg pefloxacină, atât la pacienţii de sex masculin, cât şi feminin. Doza maximă zilnică este de 1200 mg.

Pacienţi vârstnici La vârstnici se recomandată reducerea dozei de pefloxacină (de exemplu, 200 mg la 12 ore, adică 400 mg pe zi).

Pacienţii cu insuficienţă renală La pacienţii cu disfuncţii renale eliminarea pefloxacinei nu este practic alterată deoarece clearance-ul hepatic este principala cale de eliminare. De aceea nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu disfuncţii renale. Pefloxacina nu poate fi eliminată prin hemodializă, de aceea nu este necesară o doză suplimentară la terminarea dializei.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă eliminarea pefloxacinei este prelungită semnificativ, de aceea doza zilnică recomandată este de 400 mg la fiecare 24-48 ore, monitorizând concentraţiile serice ale pefloxacinei.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • sunteţi alergic la pefloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie cutanată, dificultate la înghiţire sau probleme de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, gâtului sau a limbii;
  • aveţi deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
  • aveţi antecedente de tendinopatii (inflamaţii ale tendoanelor, în special ale tendonului lui Achile) ce au fost asociate cu utilizarea antibioticelor chinolone;
  • sunteţi însărcinată sau alăptaţi. Pefloxacina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi, inclusiv adolescenţi cu vârsta mai mare de 18 ani, dar aflaţi încă în perioada de creştere.
  • hipersensibilitate la pefloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
  • deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
  • antecedente de tendinopatie asociată cu fluorochinolonele;
  • copii şi adolescenţi;
  • sarcină şi alăptare.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Pefloxacin Laropharm, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului, în special dacă:

  • aveţi epilepsie sau factori predispozanţi pentru scăderea pragului convulsivant, precum: antecedente de convulsii, tulburări ale sistemului nervos central, tulburări psihice, utilizarea concomitentă a altor medicamente care scad pragul convulsivant;
  • aveţi tulburări psihice sau antecedente de episoade psihotice;
  • aveţi porfirie (afecţiune provocată de anumite tulburări în metabolismul hemoglobinei, caracterizată prin producerea excesivă de porfirine);
  • aveţi miastenia gravis (o afecţiune severă, rară, caracterizată prin oboseală şi slăbiciune musculară);
  • aveţi insuficienţă hepatică – este necesară ajustarea dozei;
  • utilizaţi, pentru tratarea anumitor afecţiuni, medicamente numite corticosteroizi şi prezentaţi, în plus, oricare dintre următorii factori de risc: vârsta peste 60 ani, insuficienţă renală, dislipidemie.

Întrerupeţi utilizarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră în cazul în care manifestaţi reacţii adverse precum reacţii alergice (cutanate, respiratorii sau cardiovasculare), convulsii sau tulburări psihice. În timpul tratamentului cu pefloxacină evitaţi activităţile fizice intense. Tendinitele şi/sau ruptura de tendon (care afectează, în special, tendonul achilean), au fost raportate în asociere cu tratamentul cu chinolone, în special la pacienţii în vârstă sau la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi. La primele semne sau suspiciune de tendinită, este necesară întreruperea imediată a tratamentul cu pefloxacină şi instituirea tratamentului simptomatic.

În timpul tratamentului cu pefloxacină evitaţi expunerea la soare sau la alte surse de raze ultraviolete. Dacă manifestaţi reacţii adverse cutanate, întrerupeţi utilizarea tratamentul şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. Expunerea la soare nu este recomandată mai devreme de 6 zile de la încetarea tratamentului cu pefloxacină.

În cazul utilizării pefloxacinei pe perioadă îndelungată şi/sau pentru tratarea infecţiilor nosocomiale (în special cu stafilococi şi pseudomonas) este posibilă apariţia rezistenţei microbiene. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă examineze mai despentru a depista apariția rezistenţei microbiene sau a unor infecţii secundare, și, implicit, aplicarea unor măsuri adecvate de tratament.

În scopul evitării cristaluriei, se recomandă pacienţilor un consum suficient de lichide care să asigure organismului o hidratare adecvată.

Pefloxacin Laropharm conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

În timpul administrării pefloxacinei trebuie evitată expunerea la soare sau la alte surse de raze ultraviolete. Dacă apar reacţii cutanate, tratamentul trebuie oprit. Expunerea la soare nu se recomandată mai devreme de 6 zile după încetarea tratamentului.

Pacienţii trebuie să evite activităţile fizice excesive în timpul tratamentului. Tendinitele şi/sau ruptura de tendon (care afectează, în special, tendonul achilean), au fost observate în timpul tratamentului cu chinolone. Acest tip de reacţie a fost observat, în special, la vârstnici sau la pacienţii trataţi cu corticosteroizi. La primele semne sau suspiciune de tendinită, trebuie oprit tratamentul cu pefloxacină şi instituit tratament simptomatic. De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu miastenia gravis.

În cazul tratamentelor îndelungate şi/sau al infecţiilor nosocomiale, în special cu stafilococi şi pseudomonas, este posibilă apariţia rezistenţei microbiene. Pacienţii aflaţi în această situaţie vor fi examinaţi la intervale regulate. Dacă se depistează o infecţie secundară se vor lua masuri adecvate de tratament.

Este necesară o atenţie deosebită în cazul antecedentelor de convulsii sau a existenţei factorilor predispozanţi pentru scăderea pragului convulsivant. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli psihice sau cu antecedente de episoade psihotice. Se impune întreruperea tratamentului în cazul apariţiei unor reacţii alergice, convulsii sau modificări psihice severe.

Este important ca pacienţii să bea multe lichide pentru a menţine o hidratare adecvată în scopul evitării cristaluriei.

Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu porfirie.

Ajustarea dozei este necesară în cazul pacienţilor cu de insuficienţă hepatică; la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă tratamentul cu fluorochinolone trebuie evitat.

Pefloxacin Laropharm conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.  Pefloxacina nu trebuie administrată concomitent cu corticosteroizi (în special la pacienţii peste 60 ani, la pacienţii cu funcţie renală afectată şi la pacienţii cu dislipidemie) deoarece creşte riscul reacţiilor adverse precum tendinită sau ruptură a tendonului lui Achile.  Pefloxacina nu trebuie administrată concomitent cu didanozina (medicament antiviral utilizat pentru tratamentul infecţiei cu HIV – virusul imunodeficienţei umane), deoarece absorţia pefloxacinei poate fi redusă semnificativ.

 Este necesară monitorizarea atentă a glicemiei atunci când pefloxacina se utilizează concomitent cu medicamente antidiabetice, deoarece au fost raportate tulburări ale glicemiei (hipo-sau hiperglicemie).  Este necesară monitorizarea cu atenţie a timpul de protrombină sau a altor teste de coagulare atunci când pefloxacina se utilizează concomitent cu warfarina sau derivaţi ai acesteia, deoarece s-a raportat faptul că antibioticele chinolone potenţează efectele warfarinei şi ale derivaţilor săi.  Antiacidele care conţin aluminiu, calciu sau magneziu, sucralfatul şi preparatele care conţin fier sau zinc scad semnificativ absorbţia chinolonelor (inclusiv pefloxacina), în consecinţă, pefloxacina trebuie administrată la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de acestea.  Cimetidina şi ranitidina prelungesc timpul de înjumătăţire prin eliminare al pefloxacinei şi îi cresc toxicitatea.  Administrarea concomitentă de chinolone şi teofilină poate reduce clearance-ul teofilinei, cu creşterea riscului de apariţie a convulsiilor.  Majoritatea chinolonelor inhibă activitatea enzimelor citocromului P450 şi trebuie administrate cu precauţie atunci când se administrează concomitent cu medicamente precum ciclosporina, warfarina, teofilina sau alte metilxantine, caresunt metabolizate de acest sistem.  Pefloxacina poate fi utilizată în asociere cu metronidazolul şi vancomicina.  Este posibilă o acţiune sinergică împotriva stafilococilor atunci când pefloxacina se utilizează concomitent cu rifampicina, însă este necesară confirmarea prin teste de laborator a sinergismului de acţiune a celor două antibiotice. Rifampicina creşte semnificativ clearance-ul plasmatic al pefloxacinei, de aceea, nivelul plasmatic al pefloxacinei trebuie monitorizat atunci când aceste două medicamente se utilizează concomitent.  Pefloxacina acţionează sinergic cu antibioticele beta-lactamice.  Pefloxacina acţionează antagonist când este administrată împreună cu tetraciclina şi cloramfenicolul.  Se recomandă precauţie când se administrează concomitent pefloxacină cu ciclosporină şi izoniazidă.

Utilizarea pefloxacinei poate determina reacţii fals-pozitive la dozarea glucozei urinare când se foloseşte ca reactiv sulfatul de cupru.

Antiacidele (care conţin aluminiu, calciu sau magneziu) şi preparatele care conţin fier sau zinc şi sucralfat, scad absorbţia chinolonelor, în consecinţă, trebuie administrate la interval de cel puţin 2 ore. Cimetidina şi ranitidina prelungesc timpul de înjumătăţire prin eliminare al pefloxacinei şi îi cresc toxicitatea. Didanozina nu trebuie administrată concomitent cu nici o fluorochinolonă, deoarece poate reduce absorbţia digestivă a acestora.

Administrarea concomitentă de chinolone şi teofilină poate reduce clearance-ul teofilinei, cu creşterea riscului de apariţie a convulsiilor.

Majoritatea chinolonelor inhibă activitatea enzimelor citocromului P450. Acest fapt poate să determine prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru unele substanţe care sunt, de asemenea, metabolizate de acest sistem (de exemplu: ciclosporina, teofilina sau metilxantina, warfarina etc.), atunci când se administrează împreună cu chinolonele. Durata perioadei de inhibiţie variază în funcţie de chinolonă. S-a raportat faptul că chinolonele potenţează efectele warfarinei sau ale derivaţilor săi. Atunci când aceste medicamente se administrează concomitent, trebuie monitorizate cu atenţie timpul de protrombină sau alte teste de coagulare.

Nu este recomandată folosirea pefloxacinei împreună cu corticosteroizii (în special la pacienţii peste 60 ani, la pacienţii cu funcţie renală afectată şi la pacienţii cu dislipidemie) deoarece există posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse (tendinită şi în cazuri extrem de rare ruptura tendonului lui Achile).

Pefloxacina acţionează sinergic cu antibioticele beta-lactamice. Poate fi utilizată în asociere cu metronidazolul şi vancomicina. Asocierea cu rifampicină poate fi sinergică împotriva stafilococilor; oricum, acest efect necesită teste de laborator. Rifampicina creşte semnificativ clearance-ul plasmatic al pefloxacinei, de aceea, nivelul plasmatic al pefloxacinei trebuie monitorizat dacă aceste două medicamente se utilizează concomitent. Pefloxacina acţionează antagonist când este administrată împreună cu tetraciclina şi cloramfenicolul. Se recomandă precauţie când se administrează concomitent pefloxacină cu ciclosporină şi izoniazidă.

La pacienţii trataţi concomitent cu chinolone şi antidiabetice au fost raportate tulburări ale glicemiei, inclusiv hiperglicemie şi hipoglicemie; în consecinţă se recomandă monitorizarea cu atenţie a glicemiei.

Reacţii fals-pozitive pot apare la dozarea glucozei urinare utilizând ca reactiv sulfat de cupru; de aceea, trebuie efectuate teste enzimatice la pacienţii care iau chinolone.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Utilizarea antibioticelor chinolone, inclusiv a pefloxacinei, în timpul sarcinii sau în perioada de alăptăre este contraindicată, din cauza expunerii fătului la riscul de eroziune a cartilajelor.

Folosirea chinolonelor în timpul sarcinii şi alăptării este contraindicată datorită riscului posibil de apariţie a eroziunii cartilajelor la copii.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau serviciului de primiri urgenţe în cazul în care manifestaţi reacţii de hipersensibilitate, convulsii, reacţii psihotice sau tendinite.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate; acestea pot include: urticarie, edem al feţei, limbii sau laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială, anafilaxie, angioedem sau şoc sever. Tulburări hematologice şi limfatice: anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie şi pancitopenie. Tulburări psihice: depresie, dezorientare, insomnie, coşmaruri, confuzie, agitaţie, halucinaţii, tulburări psihotice. Tulburari ale sistemului nervos şi tulburări psihice: cefalee, stare de nelinişte, ameţeli, convulsii, crize epileptice, parestezii, tremor, pierderea conştienţei. Există posibilitatea agravării miasteniei şi, foarte rar, apariţia neuropatiei periferice. Tulburări oculare: tulburări de vedere. Tulburări gastro-intestinale: pierderea apetitului alimentar, dispepsie, diaree, greaţă, modificări ale gustului, vărsături şi, în cazuri rare, colită pseudomembranoasă. Tulburări hepatobiliare: creşterea tranzitorie a valorilor serice a enzimelor hepatice, fosfatazei alcaline şi bilirubinei. Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: reacţii de fotosensibilitate (foarte rar foto-onicoliză), prurit, eritem, vasculită. Foarte rar au fost raportate eritem polimorf, eritem nodos, sindrom Stevens- Johnson, sindrom Lyell.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgie, mialgie, tendinită; foarte rar au fost raportate rupturi ale tendonului lui Achile. Tulburări renale şi ale căilor urinare: cristalurie, hematurie şi nefrite interstiţiale.

Pefloxacina poate modifica valorile unor teste de laborator.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Pefloxacina este în general bine tolerată. S-a raportat că pefloxacina provoacă reacţii adverse similare cu alte chinolone. Tulburări gastro-intestinale: pierderea apetitului alimentar, dispepsie, diaree, greaţă, modificări ale gustului, vărsături şi în cazuri rare colită pseudomembranoasă. Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: reacţii de fotosensibilitate (foarte rar fotoonicoliză), prurit, eritem, vasculită. Foarte rar pot apare eritem polimorf, eritem nodos, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell. Tulburări ale sistemului imunitar: urticarie, foarte rar edem Quincke şi şoc de tip anafilactic. Tulburari ale sistemului nervos şi tulburări psihice: cefalee, stare de nelinişte, ameţeli, excitaţie excesivă, convulsii, crize epileptice, parestezii, tremor. Există posibilitatea agravării miasteniei şi excepţional apariţia neuropatiei periferice. Tulburări psihice: depresie, dezorientare, insomnie, coşmaruri, confuzie, halucinaţii, tulburări psihotice. Tulburări oculare: tulburări de vedere. Tulburări hepatobiliare: creşterea tranzitorie a valorilor serice a enzimelor hepatice, fosfatazei alcaline şi bilirubinei. Tulburări renale şi ale căilor urinare: cristalurie, hematurie şi nefrite interstiţiale. Tulburări hematologice şi limfatice: anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie şi pancitopenie. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgie, mialgie, tendinită; în cazuri foarte rare poate apărea ruptura tendonului lui Achile. Tratamentul trebuie oprit imediat dacă apare hipersensibilitate, reacţii psihotice sau tendinite.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Pefloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate

  • Substanţa activă este pefloxacina. Fiecare comprimat filmat conţine pefloxacină 400 mg.
  • Celelalte componente sunt: amidon de porumb, amidonglicolat de sodiu, povidonă K 30, stearat de magneziu, talc, celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E171), macrogol.

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.

Deţinatorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

S.C. Laropharm S.R.L., Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06 e-mail: contact@laropharm.ro

Acest prospect a fost revizuit în noiembrie 2017.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.

Un comprimat filmat conţine pefloxacină 400 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu Amidon de porumb Amidonglicolat de sodiu Povidonă K 30 Stearat de magneziu Talc Celuloză microcristalină Lactoză monohidrat Film Alcool polivinilic parţial hidrolizat Dioxid de titan (E 171) Macrogol Talc

pefloxacină 400 mg · substanță activă
Nucleu · excipient
Amidon de porumb · excipient
Amidonglicolat de sodiu · excipient
Povidonă K 30 · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Talc · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Lactoză monohidrat · excipient
Film · excipient
Alcool polivinilic parţial hidrolizat · excipient
Dioxid de titan (E 171) · excipient
Macrogol · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi Pefloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate după data de expirare înscrisă pe ambalaj (după EXP.). Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 blist. PVC/Al x 10 compr. film. · 9995/2017/01

Documente oficiale